CONTABILITATEA ŞI RAPORTAREA

FINANCIARĂ

Profesor :
Svetlana MIHAILA
Dr., conf. univ., Departamentul „Contabilitate, Audit și Analiză
economică”
 Bibliografia
1. Dima M., Grigoroi L. Международные Стандарды Финансовой Отчетности.
Chişinău 2009
2. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, cu modificările şi completările
ulterioare http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/lawcontabil
3. Legea contabilităţii și raportării financiare Nr. 287din 15.12.2017 Publicat :
05.01.2018 în MO Nr. 1-6, art Nr : 22, Data intrarii in vigoare : 01.01.2019
http://lex.justice.md/md/373601/
4. Standare Internaţionale de raportare financiară
5. http://mf.gov.md/actnorm/contabil/standartraport
6. Standardele Naţionale de Contabilitate
http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartnew
7. Planul general de conturi contabile http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/plannew
8. Ghid metodologic de întocmire a situaţiilor financiare
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=357367&lang=1
9. Grigoroi L., Lazari L. ş.a. Contabilitatea întreprinderii. Chişinău: Editura CARTIER, 2011.
10.Ţurcanu V., Golocealova I. Raportarea financiară conform standardelor internaţionale. Chişinău
2015
 TEMAI. BAZELE CONCEPTUALE
CONTABILITĂȚII ȘI RAPORTĂRII FINANCIARE

1.1.Cadrul normativ al contabilității pentru entităţile din

RM
1.2. Aspectele generale privind elaborarea, modificarea și
prezentarea politicilor contabile
1.3. Principiile de bază și caracteristicile calitative ale
informațiilor situațiilor financiare
1.4. Caracteristica generală a situațiilor financiare și
comunicarea informației
 PROCESE DE REGLEMENTARE A CONTABILITĂȚII
• fixare a unor standarde și procese economice
GLOBALIZARE generale și aplicabile global

• proces de aplicare a normelor contabile pentru

NORMALIZARE soluţionarea corectă a problemelor legată de
pregătirea și utilizarea informaţiei contabile

• procesul care ajută la reducerea diferențelor în

ARMONIZARE contabilitate la nivelul SIC ce asigură
comparabilitatea datelor între țări
 NORMALIZARE

NIVEL EUROPEAN
DIRECTIVE
NIVEL NAȚIONAL
NIVEL INTERNAȚIONAL SNC (IFRS)
IAS, IFRS, GAAP armonizare
directive

NORMALIZA
RE
Normalizare, armonizare și convergența contabilă internațională
• IFRS-urile sunt standardele şi interpretările emise de
Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate(IASB).
• Acestea includ:
• (a)Standarde Internaţionale de Raportare Financiară
• (b)Standarde Internaţionale de Contabilitate;
• (c)Interpretări IFRS
• (d)Interpretări SIC
 Normalizare, armonizare și convergența contabilă internațională

În majoritatea țârilor contabilitatea este supusă

procesului de normalizare.
Procesul de normalizare contabilă își are originea în perioada
medievală, când au apărut primele coduri referitoare la
activitatea comercială.
Codul de comerț sau Codul Savary din Franța pot fi
elocvente în acest sens.
Cu toate acestea, rădăcinile dezvoltării normalizării contabile le
regăsim în primele decenii ale secolului al XX- lea.
 O contabilitate normalizată permite întreprinderii să dispună:

1. de o memorie ordonată a faptelor, operațiilor, rezultatelor și

situațiilor, pentru:
• a realiza comparații între perioade succesive și între întreprinderi
ale aceluiași sector de activitate;
• a pregăti acțiuni viitoare, plecând de la evenimente trecute;
• a îndeplini obligațiile sale, vizavi de diferitele categorii de terți
(asociați, puterea publică, creditori, investitori, salariați tec)
2. de un instrument de comunicare caracterizat printrun limbaj
inteligibil.
Modul de aplicare al acestor norme contabile (reglementări
contabile), a determinat crearea următoarelor tipuri de
normalizare contabilă:
• normalizarea legală sau reglementară, în care produsele
acestui proces sunt aplicate în practică prin intermediul
legislației naționale a fiecărui stat;
• normalizarea profesională, în care acestea sunt aplicate în
practică prin intermediul profesiei contabile, iar prin aceasta la
restul utilizatorilor.
 Spre deosebire de normalizarea contabilă, care
constă în elaborarea și aplicarea de norme contabile la un
anumit nivel, național, regional sau internațional,
armonizarea internațională contabilă se referă la
alinierea normelor contabile la normele contabile
recunoscute pe plan internațional.

Armonizarea contabilă internațională împiedică

adâncirea rupturii dintre țâri, furnizând un teren comun de
înțelegere.
Organismele naționale și internaționale de profil, își concentrează eforturile
pe o treaptă superioară, aceea a convergenței contabile, între referențialul
contabil internațional, elaborat de Consiliul pentru Standardele
Internaționale de Contabilitate (IASB) și fundamentat pe Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv cel american ghidat
de Standardele de Contabilitate Financiară (FAS) promulgate de Consiliul
pentru Standardele de Contabilitate Financiară (FASB) din Statele Unite și cel
european, trasat de către directivele europene specifice.

Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită

pentru a pune în evidentă tendințele actuale în materie de standardizare
contabilă, cu atât mai mult cu cât acest concept exprimă , din punct de
vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre același punct, spre același
scop”.
Factori de influență conformitate și convergență în contabilitatea:

a) Factori care decurg din globalizarea activităţilor de producţie şi desfacere

b) Restrângerea pieţelor naţionale pentru capital propriu şi străin

c) O cotare la o bursă străină facilitează nu numai o procurare nemijlocită de

capital ci facilitează şi accesul multilateral la fuziuni și combinări de întreprinderi

d) Internaţionalizarea finanţării întreprinderilor a fost amplificată și stimulată în

ultimii ani prin descentralizarea şi deschiderea pieţelor de capital naţional

e) Realizarea unei unităţi în spaţiul economic european

f) Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie

 Repere istorice și rolul organismului contabil internațional (IASB)
Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate

Fundația IFRS (fondată în martie, 2001)

Elementele Fundației IFRS:
1. Adunarea administratorilor (trustees)
2. Organismul de reglementare propriu-zis, IASB
3. Un comitet de interpretare (IFRIC)
4. Un consiliu consultativ (IASAC)
www.ifrs.org
EVOLUŢIA PROCESULUI DE ASOCIERE A REPUBLICII MOLDOVA
CU UNIUNEA EUROPEANĂ

Anul 2014

Anul 2005
Acordul de Asociere dintre
UE și RM
2010 – angajarea
Planul de Acţiuni RM în negocieri
Anul 1998 UE-Moldova- 27 iunie 2014 –
Semnarea Acordului
22 februarie 2005 –
de asociere
ianuarie2008.
Document politic
Acordul de Parteneriat încheiat între autorităţile
şi Cooperare- RMşi UE, care stabileşte
A fost încheiat pe 28 noiembrie programul, obiectivele
1994 și ratificat de către Parlamentul RM un strategice şi priorităţile
an mai târziu, prin Hotărârea nr. 627-XIII,
din 3 noiembrie 1995, intrând în vigoare pe 1 relaţiilor dintre acestea.
iulie 1998
 Etapa I  Legea Contabilității Nr. 426-XIII din
04.04.95
REFORMA  Standardele Naționale de Contabilitate
1995 -1997  Planul de conturi contabile

 Legea contabilității nr.113 – XVI din

Etapa II 27.04.2007
GLOBALIZARE  „Planul de dezvoltare a contabilităţii şi
auditului în sectorul corporativ pe anii
2007-2009 2009-2011” aprobată prin HG nr. 1507
din 31 .12.2008
 „Privind aplicarea SIRF pe teritoriul
DEZVOLTAREA CONTABILITĂȚII RM” aprobată prin HG nr.238 din
ÎN PERSPECTIVA ASOCIERII LA 29.02.2008
UNIUNEA EUROPEANĂ
 Noile SNC aprobate prin Ordin nr. 118
Etapa III din 06.08.2013
ARMONIZARE  Planul general de conturi aprobate
prin Ordin nr. 119 din 06.08.2013
2010-2020  Proiectul Legii contabilității (din
01.01.2018)
 Modernizarea în contextul Acordului
de asociere 2014 - 2020
 DEZVOLTAREA CONTABILITĂȚII ÎN PERSPECTIVA ASOCIERII LA UNIUNEA
EUROPEANĂ

-Legea Contabilității și raportării

ETAPA IV financiare nr. 287 din 15 decembrie
(Armonizarea) 2017
-Completări la SNC și Planul de conturi
 ARMONIZAREA LA ACQUIS-UL COMUNITAR ÎN DOMENIUL RAPORTĂRII FINANCIARE (TRANSPUNERE)

• Directiva 2013/34/EU privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare

consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi
• Directiva 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor
consolidate
• Regulamentul (CE) 1606/2002 privind aplicarea SIC
• Recomandarea 2008/473/CE privind limitarea răspunderii civile a auditorilor
legali și a societăților de audit
• Regulamentul (UE) 537/2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul
statutar al EIP
• Recomandarea 2008/362/CE privind asigurarea calității externe pentru
auditorii legali și firmele de audit care auditează EIP
 DIRECȚII DE ARMONIZARE A CONTABILITĂȚII
CU PRIVIRE LA ENTITĂȚI
 Revizuirea domeniul de aplicare al directivei privind
contabilitatea
 Noua definire a EIP
 Reclasificarea entităților și stabilirea pragurilor obligatorii
pentru entitățile micro, mici, mijlocii și mari
 Permiterea aplicării modelului de evaluare alternativă a
activelor imobilizate la valori reevaluate și a modelului de
evaluare alternativă la valoarea justă
 DIRECȚII DE ARMONIZARE A CONTABILITĂȚII

CU PRIVIRE LA RAPOARTE
• Stabilirea componenței situațiilor financiare anuale în funcție de
tipul entității și notele explicative
• Revizuirea cerințelor de dezvăluire a informațiilor în notele
explicative pentru entitățile mijlocii și mari
• Stabilirea cerințelor privind publicarea situațiilor financiare
• Indicarea cerințelor privind auditul situațiilor financiare
• Includerea cerințelor de prezentare a raportului managementului
și raportului consolidat al managementului
• Etc.
AVANTAJE APLICARE IFRS:
Asigurarea la nivel internaţional a comparabilităţii informaţiilor
din situaţiile financiare ale entităţilor.

Accesibilitatea liberă a utilizatorilor la informaţia financiară.

Crearea condiţiilor favorabile pentru atragerea investiţiilor

străine.

Asigurarea transparenţei şi sporirea gradului de dezvăluire a

informaţiilor financiare.

Modernizarea procesului de învăţământ şi pregătirea

specialiştilor pentru certificarea profesională

Atragerea asistenţei financiare şi tehnice externe pentru

dezvoltarea contabilităţii şi auditului
DIFICULTĂȚI IMPLEMENTARE IFRS:
Costuri cu achizitia
Complexitatea Întreprinzătorii
programelor IT
IFRS și pun mare preţ pe
conforme cu
nepotrivirea costurile implicate
nevoile de
standardelor în acest proces.
raportare IFRS

Costul ridicat al Companiile

Lipsa unor modele
pregătirii cheltuiesc cu
specifice de
profesionale a atragerea de
raportare
personalului personal care să
financiară
contabil lucreze la proiect.

Pentru o companie
Lipsa uniformității Utilizarea in medie,
în interpretarea paralel a celor două implementarea
IFRS sisteme contabile IFRS durează circa
doi ani
1.2. ASPECTELE GENERALE PRIVIND ELABORAREA, MODIFICAREA
ȘI PREZENTAREA POLITICILOR CONTABILE
• Politicile contabile principii, baze, convenții, reguli și practici specifice
aplicate de o entitate la ținerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare.
Criteriile de elaborare a politicilor contabile sunt prescrise de:
IAS 8 „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori”
Unele din momente cheie a politicilor contabile sunt următoarele:
• alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor;
• reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora;
• înregistrarea, pe perioada în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, a
unei cheltuieli cu amortizarea sau a unei cheltuieli corespunzătoare ajustării pentru
deprecierea constatată;
• alegerea metodei de evaluare a stocurilor; contabilitatea stocurilor prin inventarul
permanent sau intermitent etc.
• Administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile
pentru operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru
situaţiile prevăzute de legislaţie.

• Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul

activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic,
cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de
entitate.
MODIFICĂRILE DE POLITICI CONTABILE POT FI DETERMINATE DE:

a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la

situaţiile financiare anuale;

Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:

- o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-
financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.

b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de

reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar
menţionată în acestea.
Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile
pot fi:
• admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor
mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la
tranzacţionare;
• schimbarea acţionarilor, datorată intrării într-un grup, dacă
noile metode asigură furnizarea unor informaţii mai fidele;
• fuziuni şi divizări efectuate la valori contabile, caz în care se
impune armonizarea politicilor contabile ale societăţii
absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc.
Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea
politicilor contabile.

În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă

anterioară, entităţile trebuie să ia în considerare efectele fiscale
ale acestora.
Modificarea se permite doar dacă:

Este cerută de sistemul de reglementare normativă a contabilității.

Are ca rezultat prezentarea informațiilor mai relevante și mai credibile ale

activității Companiei.
Modificările politicilor contabile se aplică prospectiv de la:
- data prevăzută de SNC şi alte acte normative puse în aplicare sau
modificate;
- începutul următoarei perioade de gestiune sau de la altă dată stabilită de
către persoana responsabilă pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară.

Aplicare prospectivă - aplicarea unei noi politici contabile faptelor

economice au apărut după data aprobării acesteia şi recunoașterea efectului
modificării estimării contabile în perioadele curente şi viitoare afectate de
modificare.
MODIFICĂRI ALE POLITICILOR CONTABILE
Efectele modificării politicilor contabile aferente perioadelor
de gestiune precedente se înregistrează ca corecții ale
rezultatelor anilor precedenți, iar efectele aferente perioade de
gestiune – ca venituri sau cheltuieli curente.

Modificările politicilor contabile se aprobă de către persoana

responsabilă pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară.
MODIFICĂRI ALE ESTIMĂRILOR CONTABILE
Estimări contabile - preconizările şi presupunerile admise de
entitate pentru evaluarea elementelor contabile în condiţii de
incertitudine.
Estimările contabile se aplică pentru evaluarea
elementelor (obiectelor) contabile în cazuri de incertitudine
aferentă condiţiilor sau evenimentelor viitoare (durata de
viață a imobilizărilor corporale și necorporale, provizionul
pentru garanțiile acordate
clienților).
• Estimările contabile pot necesita revizuiri în urma schimbărilor
în circumstanţele pe care s-au bazat aceste estimări, apariţiei
noilor informaţii sau acumulării experienţei..
• Revizuirea estimărilor contabile generează modificări ale
acestora care nu se tratează ca modificări ale politicilor
contabile sau erori contabile.
Efectul modificării estimării contabile se recunoaşte în mod
prospectiv începînd cu data modificării estimării şi nu afectează
perioadele de gestiune anterioare.

Efectul modificării estimării contabile se înregistrează ca

venituri, cheltuieli/costuri (Exemplu 1) sau ajustarea
concomitentă a valorii activelor, datoriilor şi a elementelor
respective ale capitalului propriu în perioada de gestiune
(Exemplu 2).
 EXEMPLU 1

O entitate în conformitate cu politicile sale contabile constituie provizion

pentru creanţele compromise în mărime de 3% de la soldul creanţelor
comerciale. La sfârșitul anului 202X entitatea a majorat estimarea contabilă
anterioară a provizionului cu 0,5%. Salud creanţelor comérciale la această
dată este de 345 000 lei.

Modificarea provizionului afectează doar rezultatele anului 202X

Provizion existent (pâna la modificarea estimării) – 10.350 (345.000x3%)

Provizion aditional (dupa modificarea estimării) – 1.725 (345.000x0.5%)

Provizionul adițional va impact cheltuielile perioadei de gestiune și

provizionul privind creanțele compromise.
 EXEMPLU 2
În noiembrie 202X o entitate a început construcţia într-un loc public a unui pavilion pentru
comercializarea mărfurilor. Odată cu obţinerea dreptului de folosire a locului de amplasare timp de
4 ani, entitatea şi-a asumat obligaţia de a demonta pavilionul la expirarea termenului de utilizare
indicat.

Suma estimată iniţială a costurilor de ieşire a pavilionului constituie 24 000 lei. În februarie
202X+1, până la transmiterea pavilionului în exploatare, din partea organelor abilitate au fost
înaintate şi acceptate de entitate cerințe suplimentare privind refacerea locului de amplasare după
demontarea pavilionului.
Respectiv, costurile de ieşire a pavilionului au fost reestimate la 38 000 lei. În conformitate cu
politicile contabile entitatea capitalizează costurile estimate aferente ieşirii imobilizărilor corporale.

În anul 202X, entitatea constituie un provizion pe termen lung pentru acoperirea costurilor de ieșire
a acestui pavilion în sumă de 24.000. Acesta se înregistrează prin majorarea concomitentă a
imobilizărilor în curs de execuție și a datoriilor pe termen lung (provizioane).

în anul 202X+1 entitatea va înregistra efectul modificării estimării în sumă de 14.000 (38.000-
24.000) ca majorare simultană a imobilizărilor corporale în curs de execuţie şi a datoriilor pe
termen lung (provizioanelor).
 1.3. PRINCIPIILE DE BAZĂ ȘI CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE
INFORMAȚIILOR SITUAȚIILOR FINANCIARE
Caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare anuale
conform cadrului general conceptual al IAS

Caracteristici calitative

F A

U M Comparabilitate
N Relevanţa P
L
D
I Verificabilitate
A
F
M
I Oportunitate
E
Reprezentarea C
(potrivita, favorabilă)
N
exactă A
T
T
Inteligibilitate (claritate)
A
O
L A
E R
E
• Exemplu . SA produce detalii necesare la fabricarea computerelor și le vinde
companiilor producătoare. La finele anului curent se cunosc următoarele
informații:
• Pe parcursul ultimilor cinci ani Comp SA a înregistrat pierderi semnificative. Pe
parcursul anului curent directorii Comp SA au fost înștiințați de bancă precum
că aceasta nu va mai acorda împrumuturi și nu va mai emite garanții în numele
entității. Doi dintre cei trei directori au demisionat pe parcursul anului curent,
deoarece salariile nu au fost plătite timp de cinci luni.
• Directorul rămas a solicitat lichidarea voluntară a entității.
• Cum credeți, entitatea își poate continua activitatea pe baza principiului
continuității activității?
REZOLVARE:
• Nu.
• Comp SA nu poate fi considerată activând în baza principiului continuității activității la finele
perioadei de gestiune.
• Este evident că directorul intenționează să lichideze compania și respectiv situațiile financiare nu vor
mai fi întocmite pe baza principiului continuității activității.
• Exemplu . Se cere de: specificat în ce lună
entitatea va înregistra în contabilitatea sa
veniturile din prestarea serviciilor și de care
principiu contabil va ține cont?
• La 25 aprilie 202X entitatea „Electrocasnic” SRL și
dl Cojocaru A. au semnat un contract privind
reparația climatizorului ,,Daikin”. Reparația a fost
efectuată și facturată în luna mai, iar achitarea a
fost efectuată de către client pe data de
03.06.202X.
Principiul permanenţei metodelor
Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în
mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.

Principiul prudenţei
La întocmirea situaţiilor financiare anuale, recunoaşterea şi evaluarea
trebuie realizate pe o bază prudentă.
Activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile, subevaluate.
• Exemplu. Se cere de: indicat care va fi răspunsul
contabilului și de care principiu contabil se va ține cont.
• Entitatea ,,Gallery” SRL a achiziționat la 30.10.202X un
utilaj în valoare de 50 000 lei, TVA 20%. Durata de
amortizare pentru utilajele din aceeași categorie este de
5 ani iar metoda utilizată este cea liniară. În decursul
anului 202X, conducerea entității constată că metoda
liniară conduce la amortismente care nu corespund
realității economice și solicită opinia contabilului privind
oportunitatea aplicării imediate a metodei degresive.
Principiul intangibilităţii
• Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului
financiar precedent.
• În cazul modificării politicilor contabile şi al corectării unor
erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică bilanţul
perioadei anterioare celei de raportare.

Separarea patrimoniului şi datoriilor prevede prezentarea

în situaţiile financiare doar a informaţiilor despre patrimoniul
şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de
patrimoniul şi datoriile proprietarilor.
• Exemplu. Se cere de: specificat care din datele prezentate
mai jos pot fi incluse în bilanțul entității ,,Sigma” SRL și de
indicat principiul contabil de care se va ține cont.
• Se cunoaște următoarea informație:
• 1. Numerarul entității ,,Sigma” SRL – 100 000 lei;
• 2. Apartamentul personal al proprietarului entității – 285 000 lei;
• 3. Suma datoriilor entității ,,Sigma” SRL – 500 000;
• 4. Numărul unităților de transport de la entitatea ,,Sigma” SRL–
400 000 lei;
• 5. Automobilul personal al proprietarului entității – 75 000 lei.
Principiul necompensării
• prevede contabilizarea și prezentarea distinctă în situaţiile
financiare a activelor şi datoriilor, a veniturilor şi cheltuielilor.

• Prioritatea conţinutului asupra formei

• presupune că informațiile prezentate în situațiile financiare
trebuie să reflecte mai curînd esenţa și conținutul faptelor
economice, decît forma juridică a acestora
• Exemplu. Se cere de: specificat care va fi suma
datoriilor și creanțelor reflectate de entitate în
situațiile financiare și de indicat principiu contabil
de care se va ține cont?
• Conform situației din 31 decembrie 201X, entitatea
,,Bravos” SRL are față de un angajat datorii privind
salariul neachitat în sumă de 5 700 lei. Totodată,
angajatul în calitate de gestionar are o datorie față
de entitate privind recuperarea prejudiciului
material în sumă de 12 000 lei.
Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie
• prevede că elementele contabile prezentate în situațiile
financiare sunt evaluate la cost de achiziție sau la cost de
producție, cu excepția cazurilor prevăzute de standardele de
contabilitate.
• Principiul importanța relativă
prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor privind
recunoașterea și evaluarea elementelor contabile, privind
prezentarea, publicarea și consolidarea informațiilor aferente
acestora atunci când efectele îndeplinirii cerințelor respective
sunt nesemnificative
Exemplu
Exemplu
 1.4. CARACTERISTICA GENERALĂ A SITUAȚIILOR
FINANCIARE ȘI COMUNICAREA INFORMAȚIEI

• Situațiile
financiare – un set de indicatori privind
activitatea entităților economice, care sunt
sistematizați în tabele special.
• Cerințele de întocmire a situațiilor financiare
sunt prevăzute de IAS 1 „Prezentarea situațiilor
financiare”.
Obiectivul situațiilor financiare
• de a furniza unei game largi Utilizatorul informaţiei contabile
de utilizatori (angajaţi, este caracterizat:
investitori, creditori, furnizori,
clienţi, guvern, publicul în
 printr-un interes direct sau
general) informaţii cu privire
la structura poziţiei financiare, indirect faţă de informaţia
a performanţelor financiare, a contabilă pusă la dispoziţie;
modului de gestiune a  cunoaştere suficientă a
resurselor, a modificării contabilităţii;
poziţiei financiare şi a  voinţa de a studia informaţia
fluxurilor de trezorerie ale contabilă în mod rezonabil faţă
unei entităţi cu privire la de obiectivele urmărite.
exerciţiul financiar încheiat .
Conţinutul unui set complet de situaţii financiare conform IAS/IFRS

(a) situaţia poziţiei financiare la finalul perioadei

(b) situaţia profitului sau pierderii şi alte elemente ale
rezultatului global pe perioadă (situația rezultatului
global)
Un set complet
(c) situaţia modificărilor capitalurilor proprii aferentă
perioadei de situaţii financiare
întocmite conform
(d) situaţia fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei standardului
(e) note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile internaţional
semnificative şi alte informaţii explicative IAS/IFRS include:
(f) informaţii comparative pentru perioada precedentă
(g) situaţia poziţiei financiare la începutul perioadei
precedente în care entitatea aplică retroactiv o politică Sursa: *** Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară – IFRS (2013), op.cit.,
contabilă sau realizează o retratare retroactivă a p. 10
elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când
reclasifică elementele din situaţiile sale financiare
În RM conţinutul unui
set complet de
situaţii financiare
conform SNC
depinde de
categoriile de entități.
ARTICOLUL 5.MODUL DE ȚINERE A CONTABILITĂȚII ȘI DE APLICARE A
STANDARDELOR DE CONTABILITATE

Situațiile financiare conform IFRS

• CONFORM IFRS:
• SITUAŢIA POZIŢIEI FINANCIARE trebuie să cuprindă cel puţin elementele-
rânduri:
• a) imobilizări corporale;
• b) investiții imobiliare;
• c) imobilizări necorporale;
• d) active financiare (excluzând valorile de la literele (e), (h) şi (i));
• e) investiţii contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
• f) active biologice;
• g) stocuri;
• h) creanţe comerciale şi similare;
• i) numerar şi echivalente de numerar;
• j) totalul activelor clasificate drept deţinute în vederea vânzării şi al activelor
incluse în grupurile destinate cedării clasificate drept deţinute în vederea vânzării
în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi
activităţi întrerupte;
• k) datorii comerciale şi similare;
• l) provizioane;
• m) datorii financiare (excluzând valorile de la literele (k) şi (l));
• n) datorii şi creanţe pentru impozitul curent, după cum sunt
definite în IAS 12 Impozitul pe profit;
• o) datorii privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul
amânat, după cum sunt definite în IAS 12;
• p) datoriile incluse în grupurile destinate cedării clasificate
drept deţinute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5;
• q) interesul minoritar, prezentat în cadrul capitalurilor proprii;
• r) capitalul emis şi rezervele atribuibile proprietarilor societăţii-
mamă
O entitate clasifică un activ drept activ circulant atunci când:

• (a) se aşteaptă să valorifice activul, sau intenţionează să îl vândă sau să îl

consume, în cadrul ciclului normal de exploatare;
• (b) activul este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
• (c) se aşteaptă valorificarea activului în termen de 12 luni după perioada de
raportare; sau
• (d) activul reprezintă numerar sau echivalente de numerar (după cum sunt
definite de IAS 7), cu excepţia cazului în care există restricţia ca activul să
fie schimbat sau utilizat pentru decontarea unei datorii pentru o perioadă de
cel puţin 12 luni după perioada de raportare.
• O entitate trebuie să clasifice toate celelalte active drept active imobilizate.
O entitate clasifică o datorie drept o datorie curentă atunci când:

• (a) se aşteaptă să deconteze datoria în ciclul normal de exploatare al

entităţii;
• (b) datoria este deţinută, în principal, în scopul tranzacţionării;
• (c) datoria trebuie decontată în termen de 12 luni după perioada de
raportare; sau
• (d) entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea
datoriei pentru cel puţin 12 luni după perioada de raportare.

O entitate trebuie să clasifice toate celelalte datorii drept datorii pe

termen lung.
• SITUAŢIA PROFITULUI SAU PIERDERII ŞI ALTE ELEMENTE
ALE REZULTATULUI GLOBAL va prezenta următoarele secţiuni, în
plus faţă de cele de profit sau pierdere şi alte elemente ale rezultatului
global:
• (a) profitul sau pierderea;
• (b) alte elemente ale rezultatului global total;
• (c) rezultatul global aferent perioadei, care este totalul dintre profit sau
pierdere şi alte elemente ale rezultatului global.
• Dacă o entitate prezintă o situaţie individuală a profitului sau pierderii,
aceasta nu prezintă secţiunea de profit sau pierdere din situaţia rezultatului
global.
• SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII include următoarele
informaţii:
• (a) rezultatul global total aferent perioadei, evidenţiind separat valorile totale atribuibile
proprietarilor societăţii-mamă;
• (b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul aplicării retroactive sau al
retratării retroactive recunoscute conform IAS 8;
• (c) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă
de la începutul şi cea de la finalul perioadei, prezentând distinct modificările care rezultă
din:
• (i) profit sau pierdere;
• (ii) alte elemente ale rezultatului global; şi
• (iii) tranzacţii cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, prezentând distinct contribuţiile
de la şi distribuirile către proprietari şi modificările privind participaţiile în capitalurile
proprii în cadrul filialelor care nu duc la o pierdere a controlului.
• Informaţiile privind FLUXURILE DE TREZORERIE
oferă utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentru
evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi
echivalente de numerar, precum şi a necesităţilor entităţii de
a utiliza fluxurile de trezorerie respective.
• IAS 7 stabileşte dispoziţii pentru prezentarea şi descrierea
informaţiilor privind fluxurile de trezorerie.
• NOTELE trebuie:
• (a) să prezinte informaţii despre baza de întocmire a SF şi
despre politicile contabile specifice utilizate
• (b) să prezinte informaţiile prevăzute de IFRS-uri care nu
sunt prezentate în altă parte în SF
• (c) să ofere informaţii care nu sunt prezentate în altă parte
în SF, dar care sunt relevante pentru înţelegerea oricărora
dintre ele
O entitate trebuie să prezinte în rezumatul politicilor
contabile:
• (a) baza (bazele) de evaluare utilizată(e) la întocmirea
situaţiilor financiare
• (b) celelalte politici contabile utilizate care sunt relevante
pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiilor financiare
• Surse ale incertitudinii estimărilor
• Capital
• Alte prezentări de informaţii
• Poziţia financiară
• Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare sunt
activele, datoriile şi capitalurile proprii. Acestea sunt definite după
cum urmează:
• (a) Un activ este o resursă controlată de entitate ca rezultat al
unor evenimente trecute şi din care se preconizează că vor
decurge beneficii economice viitoare pentru entitate.
Ex. mașini și utilaje.
•(b) O datorie este o obligaţie actuală a entităţii, rezultată din
evenimente trecute, a cărei decontare se aşteaptă să determine o
ieşire de resurse încorporând beneficii economice din entitate.
Ex. credit bancar.
• (c) Capitalul propriu reprezintă interesul residual în activele
unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Factorii care influenţează poziţia financiară

Factori tehnico-
economici
Strategiile entităţii (Natura activităţii)
Factori juridico-
economici
Poziţia
financiară
Factori Natura relaţiilor
conjuncturali cu partenerii
externi
Mărimea entităţii
• Performanţă
• Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a
performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi
indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau
rezultatul pe acţiune.
• Veniturile şi cheltuielile constituie elemente direct
legate de evaluarea profitului.
• Definiţia venitului include atât veniturile, cât şi
câştigurile
• Recunoașterea
• Un element care corespunde definiţiei unui element
trebuie recunoscut în cazul în care:
• (a)este probabil ca orice beneficiu economic viitor
asociat elementului să intre sau să iasă în/sau din
entitate;
• Și
• (b)elementul are un cost sau o valoare care se poate
evalua fiabil.
• Evaluarea - procesul prin care se determină valorile
monetare la care elementele situaţiilor financiare vor fi
recunoscute şi înregistrate în bilanţ şi în situaţia veniturilor şi
cheltuielilor. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze
de evaluare.
• Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situaţiile financiare în
diverse combinaţii şi grade de utilizare:
• Costul de intrare
• Costul efectiv……
• Valoarea realizabilă (de decontare)
• Valoarea actualizată