Cospect Tema 3.

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Tema 3
Contabilitatea costurilor de producţie

Obiective didactice:
 prezentarea componenţei detaliate a costurilor directe şi a celor indirecte de
producţie;
 explicarea modului de perfectare documentară a costurilor de producţie;
 descrierea modului de calculare a salariilor personalului încadrat în procesul de
producţie;
 prezentarea modului de repartizare a costurilor indirecte de producţie;
 tratarea modului de contabilizare a costurilor activităţilor de bază;
 definirea activităţilor auxiliare şi explicarea modului de contabilizare, precum şi
repartizare a costurilor aferente acestora pe beneficiari;
 descrierea metodelor de determinare a costului producţiei în curs de execuţie;
 determinarea pierderilor din producţie şi contabilizarea acestora.
3.1. Contabilitatea costurilor materiale directe şi repartizabile
Costurile materiale reprezintă primul element care formează costul efectiv al producţiei şi, de
regulă, deţine ponderea cea mai mare în componenţa acestuia. Din acest motiv, este necesară o
evidenţă corectă şi un control riguros a unor astfel de elemente care să asigure determinarea unui
cost al producţiei real şi să favorizeze reducerea acestuia.
La eliberarea materiilor prime şi materialelor în producţie trebuie respectate anumite cerinţe:
- eliberarea în baza cerinţelor prevăzute privind volumul, greutatea şi masa acestora;
- eliberarea în baza limitelor prestabilite ţinând cont de normele progresive de consum a
materialelor şi programul de producţie;
- eliberarea materialelor din depozit în producţie se va efectua de către persoanele împuternicite.
Eliberarea materiilor prime şi materialelor în producţie poate fi perfectată prin
următoarele documente primare:
 Fişa-limită de consum – se utilizează pentru evidenţa eliberării sistematice a
materialelor în producţie în baza limitelor prestabilite. Ea se deschide la începutul lunii
în două exemplare şi reflectă: luna, tipul operaţiei, numărul depozitului care eliberează
materialele, secţia beneficiară, numărul nomenclator şi denumirea materialului,
unitatea de măsură şi limita prestabilită. Un exemplar al fişei se transmite secţiei
beneficiare, iar al doilea – depozitului. La sfârşitul lunii fişele sunt semnate reciproc de
către magazioner şi şeful secţiei consumatoare, după care ambele exemplare se transmit
în contabilitate pentru evidenţa materialelor eliberate în conturile corespunzătoare.
Fişa-limită de consum poate fi întocmită pentru un material sau pentru mai multe
concomitent.
Exemplu:
Se cere: de întocmit Fişa-limită de consum nr. 25 pe formular tipizat
(tabel 3.2).
Datele iniţiale:
Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 1

La uzina de pompe „Moldovahidromarş” S.A. pentru fabricarea pompelor electrice
ermetice se utilizează mai multe tipuri de materiale de bază, unele dintre care sunt: Fonta
cenuşie – 15, oţel 12x16xNG, wolfram F-3. Materialele au fost eliberate din depozit de
către şeful depozitului nr. 477 – Mihailov A.S. şi au fost primite în secţia nr. 12 de către
şeful secţiei – Stamati A. A.
Informaţiile privind consumul materialelor, costul acestora şi limitele de consum
stabilite sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabel 3.1
Situaţia consumului de materiale de bază în luna decembrie 201N
Nr. Indicatori Denumirea materialelor
crt Fonta cenuşie – 15 Oţel 12x16xNG Wolfram F-3
1 Codul nomenclator 101001 102001 106002
2 Unitatea de măsură kg kg kg
3 Limita de consum 870 10767,50 0,4
4 Costul 31,25 23,40 350
materialelor, lei/kg
5 Data consumului Cantitatea eliberată
3.12 135 2543,41 -
5.12 80 - -
7.12 - 2524,51 0,04
9.12 220 - -
10.12 - 1457,13 -
12.12 105 - 0,15
13.12 - 2543,47 -
17.12 70 - -
18.12 - 837,48 -
19.12 - - 0,21
21.12 60 - -
27.12 150 - -
28.12 - 861,50 -
Soluţie:

Tabel 3.2

continuareTabelul 3.2

 Bonul de comandă pentru înlocuire (eliberare suplimentară) de materiale – se
utilizează pentru evidenţa eliberării de materiale peste limita prestabilită sau înlocuirii
unor materiale cu alte tipuri de materiale. Se întocmeşte în două exemplare: un
exemplar pentru secţia beneficiară, al doilea – pentru depozit. Eliberarea materialelor
peste limita de consum prestabilită şi înlocuirea unor materiale cu altele se admite
numai cu acordul conducătorului entităţii, inginerului-şef sau persoanelor autorizate.
Exemplu:
Se cere: de întocmit Bonul de comandă nr. 1 pentru înlocuire
(eliberare suplimentară) de materiale pe formular tipizat (tabel 3.3).
Datele iniţiale:
La 3 ianuarie 201N din depozitul nr. 3 al brutăriei „Gusto” s-a eliberat 1,5 t de făină
superioară de grâu (număr nomenclator - 211001) la cost de 5 000 lei/t. Făina a fost
solicitată de către managerul secţiei de producţie nr. 1 Zubrescu N., în vederea înlocuirii
făinei anterior eliberate, care s-a constatat că este necalitativă. Eliberarea făinei s-a
efectuat de către şeful depozitului nr.3 – Crăciun M., a fost primită de către lucrătorul
secţiei de producţie nr.1 – Ciobanu A., iar eliberarea acesteia a fost permisă de către
managerul secţiei „Aprovizionări” – Dumbravă P.
Soluţie:

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ Tabel 3.3

 Dispoziţie de livrare a materialelor (mişcare internă) – se utilizează pentru evidenţa

mişcării materialelor în cadrul entităţii şi eliberării acestora către subdiviziunile ale
entităţii. Se emite în două exemplare şi se semnează de către contabilul-şef sau de o
altă persoană autorizată. În cazul eliberării materialelor subdiviziunilor sale, un
exemplar se transmite beneficiarului, iar cel de-al doilea – depozitului, care ulterior se
transmite la contabilitate.
Exemplu:
Se cere: de întocmit Dispoziţia de livrare a materialelor (mişcare
internă) pe formular tipizat (tabel 3.4).
Datele iniţiale:
La data de 15 septembrie 202_ la S.A. „Prodagroincom” s-a eliberat din depozitul nr.3
în magazia secţiei de construcţie 50 m de fir electric, număr nomenclator – 211632 la
cost de 2,40 lei/m. Firul electric a fost eliberat de către şeful depozitului nr.3 – Ionescu
O., a fost primit de către managerull secţiei de construcţie – Lupu A., iar eliberarea
acestuia a fost aprobată de către managerul secţiei „Aprovizionări” – Bostan V.
Soluţie:

unitatea предприятие
DISPOZIŢIE DE LIVRARE A MATERIALELOR Formular interdepartamental tipizat nr. M-11

Типовая междуведомственная форма № M-11
(MIŞCARE INTERNĂ) Aprobat de D. S. al Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.
НАКЛАДНАЯ-ТРЕБОВАНИЕ НА ОТПУСК МАТЕРИАЛОВ 01. din 10.01.97 Утверждена постановлением ДС Рес-
публики Молдова от 10.01.97 г. № 01
(ВНУТРЕННЕЕ ПЕРЕМЕЩЕНИЕ)
„_____” _____________________________ 200__
Baza Număr Data î

ntocmirii Cod Код
Основание document Дата
fel expeditor beneficiar
Beneficiar _ Delegat Номер составления operaţie
документа отправителя получателя
Кому Через когo вид
операции
Contul corespondent Valori materiale Unitatea de măgură Cantitatea Număr Nr. Nr. crt.
Корреспондирующий Материальные ценности Единица измерения Количество Preţ Valoarea inventar paşaport înregistrare
счет Инвен- Номер în fişierul
cont, simbol evi- denumire, dimensiune, marcă cod (număr denumire cerută Цена Сумма тарный паспорта depozitului
subcont denţă analitică eliberată Поряд. №
наименование, сорт, размер, nomenclator) код cod наимено- надлежит номер записи по
счет, код анали- марка (номенклатурный вание отпустить
субсчет тического складской
номер) код отпущено картотеке
учета
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Tabel 3.4
Contul corespondent Valori materiale Unitatea de măsură Cantitatea Preţ Număr Nr. Nr. crt.
Корреспондирующий Материальные ценности Единица измерения Количество Цена Valoarea inventar paşaport î
nregistrare
счет Инвен- în fişierul
Номер depozitului
cont, simbol evi- denumire, dimensiune, marcă cod (număr denumire cerută Сумма тарный паспорта Подряд. №
subcont denţă analitică наименование, сорт, размер, nomenclator) код cod наимено- надлежит eliberată номер
счет, код анали- записи по
марка (номенклатурный вание отпустить складской
субсчет тического номер) код отпущено
учета картотеке
1 2 4 5 8 9 10 11 12
Total eliberat (cantitate)________________________________________________________________ denumiri

Всего отпущено (количество) n litere прописью
î наименований
Predat
Отпуск разрешил Contabil-şef
Главный бухгалтер
Eliberat Primit
Отпустил Получил
Continuare Tabelul 3.4

 Bon de consum – se întocmeşte pentru eliberarea de o singură dată a materialelor
consumate pentru necesităţile generale ale subdiviziunii de producţie. Se
întocmeşte în două exemplare: un exemplar pentru secţia beneficiară, al doilea –
pentru depozit.
Eliberarea materialelor în producţie nu semnifică consumul efectiv al acestora.
Prin consumul efectiv de materiale se subînţelege utilizarea lor reală pentru
fabricarea produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor. În acest context
vom menţiona, că eliberarea materialelor în magaziile (depozitele) secţiilor este
tratată ca mişcare internă a materialelor şi nu ca consum efectiv.
După stabilirea cantităţii de materiale efectiv consumată, aceasta va fi exprimată valoric, în
vederea reflectării în conturile corespunzătoare. În acest scop se poate utiliza una din metodele
de evaluare a ieşirilor din stoc prevăzute în SNC „Stocuri”: metoda identificării, cost mediu
ponderat sau FIFO.
De regulă, costurile materiale directe se includ în mod direct în costul de producţie, adică
nemijlocit pe baza datelor din documentele primare, fără efectuarea unor calcule suplimentare.
Însă, includerea directă nu este întotdeauna posibilă. Astfel, în unele ramuri complexe ale
industriei dintr-un tip de materiale de bază se obţin câteva tipuri diferite de produse, ceea ce
duce la repartizarea acestora pe tipuri de produse fabricate. În acest scop, pot fi utilizate diferite
metode de repartizare, cele mai uzuale fiind:
Metoda normativă – este utilizată în condiţiile unei producţii mai mult sau
mai puţin omogene, cum ar fi: industria constructoare de maşini, de
încălţăminte, mobilei etc.
Esenţa metodei constă în următoarele:
 la începutul perioadei de gestiune se stabilesc normele de consum a materialului
pentru fiecare tip de produs;
 se determină consumul normativ de materiale pe fiecare tip de produs şi pe total
prin înmulţirea volumului efectiv de producţie cu normele de consum ale
materialului;
 se calculează coeficientul de repartizare ca raportul dintre totalul consumului
efectiv de materiale şi totalul consumului normativ al acestora;
 se stabileşte consumul efectiv de materiale pe fiecare tip de produs fabricat din
acelaşi material prin înmulţirea coeficientului de repartizare cu consumul
normativ.
Exemplu: Din materialul „X” se fabrică 2 produse: A - 2000 unităţi şi B -
400 unităţi. Pentru fabricarea acestor produse s-au consumat 6 800 kg de
materialul X. Norma de consum pentru produsul A - 2 kg/unit şi pentru
produsul B - 8 kg/unit. Preţul materialului - 10 lei/kg.
Se cere: de repartizat consumul materialului X pe tipuri de produse,
conform metodei normative (tabelul 3.5) şi de reflectat această operaţiune în
contabilitate.
Soluţie:
Tabelul 3.5
Borderou de repartizare a consumului din materialul X
Denumirea Volumul Norma de Costuri Coeficient Costuri Cost Costuri
produselor de consum pe normate de materiale (lei / materiale
producţie unitate (kg) totale (kg) repartizare efective kg) repartizate
(unit) (kg) (lei)
1 2 3 4= 5 6= 7 8=
A
B
Total

Coeficient de repartizare =
Reflectarea consumului materialului X pentru fabricarea produselor:

___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
b) Metoda coeficienţilor de echivalenţă se aplică la entităţile unde

se obţin produse din aceeaşi materie primă, care se deosebesc între
ele prin formă, dimensiuni, proprietăţi tehnologice şi chimice etc.
Astfel de produse se obţin, de exemplu, în fabricile de sticlă, unde din aceeaşi materie
primă (sticlă topită) se fabrică diferite tipuri şi mărimi de sticle (0,1l, 0,2l, 0,5l etc.) sau de
geamuri (1 mm, 2 mm, 2,5 mm, 3 mm etc.); în industria sârmei, unde se obţin din aceeaşi
materie diferite dimensiuni de sârme şi cuie; industria cărnii; lactate; metalurgie etc.
Repartizarea costurilor materiale directe conform acestei metode se desfăşoară, astfel:
 se alege un criteriu (un parametru tehnico-economic) cu ajutorul căruia se calculează
coeficienţii de echivalenţă. De ex: consumul de materie primă, greutatea, lungimea,
greutatea moleculară, densitatea, puterea calorică;
 se alege produsul, sortul sau dimensiunea cea mai reprezentativă, care îndeplineşte rolul de
produs etalon. De ex: produsul B, deoarece are un consum unitar mai mare.
 se calculează coeficientul de echivalenţă prin raportarea mărimii criteriului de echivalenţă
corespunzător fiecărui produs la mărimea criteriului corespunzător produsului etalon.
Pentru produsul etalon, coeficientul de echivalenţă = 1.
În exemplu: pentru B: Ke = ;
pentru A: Ke = .
 se exprimă întreaga producţie fabricată în unităţi echivalente prin înmulţirea volumului
efectiv de producţie pentru fiecare produs fabricat cu coeficienţii de echivalenţă;
 se calculează consumul de materiale efectiv consumate pe o unitate echivalentă prin
raportarea totalului cantităţii de materiale efectiv consumate la totalul volumului producţiei
în unităţi echivalente.
 se determină consumul efectiv de materiale pentru fiecare produs prin înmulţirea
consumului efectiv de materiale / unit. echivalente cu producţia în unităţi echivalente.
Exemplu: În baza datelor din exemplu precedent, se cere, de
repartizat costurile materiale directe pe tipuri de produse, conform
metodei coeficienţilor de echivalenţă (tabelul 3.6).
Soluţie:
Tabelul 3.6
Borderou de repartizare a consumului din materialul X
Denumirea Volumul Coeficient Volumul Consum de Costuri Cost Costuri
produselor producţiei de producţiei materiale / materiale (lei / materiale
efective echivalenţă în unit. unit. directe kg) repartizate
( unit) echivalente echivalente efecive (lei)
(kg)
1 2 3 4= 5 6= 7 8=
A
B
TOTAL
Consumul efectiv de materiale / unit. echivalentă =

Reflectarea consumului materialului X pentru fabricarea produselor:

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Pentru fabricarea produselor se pot consuma pe lângă materialele de bază şi unele materiale
auxiliare. Acestea se includ în cost fie în mod direct, fie prin repartizare – proporţional normelor
de consum, numărului de ore-maşini de lucru, cantităţii de produse fabricate.
În unele ramuri ale industriei (metalurgie, industria extractivă etc.) o pondere esenţială în
costul producţiei o are consumul de resurse energetice în scopuri tehnologice (combustibil,
energie electrică, apă, abur, gaze naturale, frig, aer comprimat etc.). Ele se includ în costul
produselor fabricate în mod direct, adică nemijlocit în baza documentelor primare în care sunt
consemnate datele privind măsurarea, cântărirea resurselor, indicaţiile contoarelor etc. Toate
informaţiile privind cantitatea de combustibil, energie electrică, gaze şi alte resurse energetice
consumată le furnizează secţia „Energetică” sau „Mecanică”. Dacă includerea directă nu este
posibilă, atunci consumul de resurse energetice se repartizează pe tipuri de produse proporţional
numărului de ore-maşini de funcţionare a agregatelor, normelor de consum sau cantităţii
efective de produse fabricate.
În cazul costurilor materiale directe trebuie acordată o atenţie sporită şi deşeurilor, care
apar, în mod firesc, în rezultatul procesului tehnologic.
Deşeuri – resturile de materii prime şi materiale sau semifabricate,
care apar în procesul transformării materiilor prime în produs finit, care
şi-au pierdut total sau parţial calităţile de materie primă (proprietăţile
fizice sau chimice).
În contabilitate, deşeurile, în funcţie de posibilitatea utilizării ulterioare, devizează în două
grupe:
 recuperabile – care pot fi utilizate în continuare în activitatea entităţii. Exemplu: î n
industria vinicolă – tescovina, drojdiile de vin etc.
 nerecuperabile – care nu mai pot fi utilizate în continuare în activitatea entităţii. Exemplu:
în industria vinicolă – ciorchini strugurilor, etc.
Deşeurile recuperabile se scad din costul produselor fabricate, indiferent de modalitatea
de utilizare ulterioară, din aceste considerente ele urmează a fi măsurate cantitativ şi valoric.
Cantitatea deşeurilor se determină în baza documentelor primare, de ex. în industria vinicolă –
„Actele de prelucrare a strugurilor”.
Dacă entitatea prelucrează mai multe tipuri de produse, atunci valoarea deşeurilor
recuperabile se recomandă să fie repartizată pe produse în raport cu consumul efectiv al
materialelor de bază.
Deşeurile nerecuperabile, de regulă, sunt măsurate doar cantitativ. Aşa cum
acestea nu mai pot fi utilizate, ele urmează a fi nimicite. În practică, cheltuielile legate
de evacuarea sau nimicirea deşeurilor sunt neînsemnate şi se contabilizează în contul
714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”.
Evidenţa costurilor activităţii de bază, inclusiv şi a costurilor materiale se ţine în contul 811
„Activităţi de bază”, care este un cont de calculaţie, structura căruia este prezentat în figura 3.1:

Dt 811 „Activităţi de bază” Ct
Soldul producţiei în curs de execuţie la În perioada de gestiune:
începutul perioadei de gestiune - costul efectiv al rebuturilor definitive;
Costurile pentru fabricarea produselor î n - costul efectiv al deşeurilor recuperabile;
perioada de gestiune: La finele perioadei de gestiune:
- costuri materiale directe şi repartizabile, - costul producţiei în curs de execuţie la
- costuri cu personalul directe şi repartizabile. finele perioadei de gestiune
La finele perioadei de gestiune costurile - costul efectiv al produselor fabricate,
indirecte de producţie. serviciilor prestate şi lucrărilor executate.
Rulaj debitor Rulaj creditor
Figura. 3.1 Structura contului 811 „Activităţi de bază”
La sfârşitul perioadei de gestiune contul 811 „Activităţi de bază” se închide şi, respectiv,
nu are sold.
Contul 811 „Activităţi de bază” se va dezvolta analitic pe secţii de producţie, tipuri de produse,
servicii sau lucrări. De exemplu, dacă într-o secţie de producţie se fabrică două tipuri de produse:
A şi B, atunci se vor deschide două conturi analitice: 811 / A şi 811 / B, fiecare dintre ele ţinând
evidenţa costurilor necesare fabricării produsului pentru care s-a deschis contul analitic
respectiv.
Pentru evidenţa costurilor materiale directe şi repartizabile se pot întocmi următoarele
formule contabile prezentate în tabelul 3.7:
Tabelul 3.7
Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice
Nr. Conţinutul operaţiilor economice Conturi Temei pentru
crt. corespondente înregistrare (document
primar, registru
Debit Credit
contabile etc.)
1. Consum materii prime, materiale de bază, Fişe-limite de consum,
semifabricate cumpărate, combustibil şi ambalaj bonuri de comandă,
tehnologic utilizate pentru fabricarea produselor bonuri de consum etc.
(prestarea serviciilor)
2. Reflectarea costului serviciilor şi bunurilor materiale Procese-verbale de
(energie electrică, termică, apă, gaze naturale etc.), prestare a serviciilor,
fără TVA, utilizate în scopuri tehnologice, facturi fiscale, facturi,
aprovizionate de la furnizori; note de contabilitate etc.
(energie electrică, termică, apă etc.), fără TVA, prestare a serviciilor,
utilizate în scopuri tehnologice, aprovizionate de la facturi fiscale, facturi,
entităţi asociate sau fiice; note de contabilitate etc.
4. Reflectarea costului serviciilor şi bunurilor materiale Note de contabilitate etc.
(energie electrică, termică, apă etc.), fără TVA,
utilizate în scopuri tehnologice, din producţie
proprie;
5. Reflectarea valorii deşeurilor recuperabile obţinute Bonuri de intrări
în secţiile de bază
Evidenţa analitică a costurilor materiale se ţine în Borderoul de repartizare a costurilor materiale
directe pe tipuri de produse, care se întocmeşte la nivelul fiecărei secţii de producţie, iar evidenţa
sintetică a acestora se ţine în registrul contului 811 „Activităţi de bază”, care se întocmeşte în baza
datelor din Borderoul de repartizare a costurilor materiale directe pe tipuri de produse.
3.2. Contabilitatea costurilor cu personalul directe şi repartizabile
Contabilitatea managerială a costurilor cu personalul presupune:

a) determinarea şi controlul timpului de muncă;
b) evaluarea muncii şi determinarea drepturilor salariale;
c) includerea costurilor cu personalul în costul producţiei fabricate.
Printre documentele primare utilizate la calcularea salariului pot fi enumerate:
a) „Tabelul de pontaj” – serveşte ca bază pentru evidenţa timpului de muncă prestat.

Acest document se deschide lunar de către fiecare secţie, sector într-unităţile de
cercetare-dezvoltare singur exemplar, şi se completează zilnic, indicându-se prezenţele,
numărul de ore lucrate, absenţele şi cauzele acestora. Înregistrările se fac pentru fiecare
salariat în parte. Abaterile se înregistrează prin semne convenţionale: incapacitate
temporară de muncă – B; deplasare – D; zile de odihnă – O; concediul legal – C, etc.
Menţiunile privind cauzele absenţelor se fac în baza documentelor corespunzătoare, de
exemplu „Certificat medical”, „Ordin de acordare a concediului”.
În funcţie de caracterul producţiei şi a procesului tehnologic pentru evidenţa producţiei se
utilizează diverse documente primare. Ele servesc ca bază pentru obţinerea datelor privind
producţia fabricată de muncitori şi calcularea salariilor, controlul mişcării articolelor în
procesul de producţie, evidenţa îndeplinirii planului de producţie.
b) La entităţi cu caracterul de producţie în masă şi în serie, când muncitorii îndeplinesc
operaţii omogene, se întrebuinţează „Raport de fabricaţie”. Acesta este un document
centralizator pe schimb, câteva zile, decadă, lună. În acest bon la începutul lucrului se
indică sarcinile stabilite, timpul efectuării, cantitatea şi alţi indicatori, iar după finisarea
schimbului maistru preia producţia fabricată. Acest raport este semnat de către maistru,
normator, controlor de calitate, contabil-şef.
c) În producţie individuală şi în serii mici care se caracterizează prin aceea că muncitorii
îndeplinesc diferite lucrări sau operaţii neomogene pentru evidenţa producţiei şi
salariului se îndeplineşte „Bonul de lucru în acord”. Bonul se completează pentru un
anumit cod de cheltuieli a unui muncitor (comandă individuală) sau pe colectivul
muncitorilor (în dependenţă de comandă). În acest document se indică: numărul,
conţinutul comenzii, locul îndeplinirii, executorii şi numărul de pontaj, categorie, timpul
normat şi tariful pe o unitate de lucru, precum şi totalul de ore normă şi suma retribuţiei.
După finisarea lucrului în bon se indică cantitatea bună a producţiei finite, a rebutului
(cu precizarea rebutului plătit şi % de plată). Pe bonul de brigadă se determină suma
totală a remunerării, apoi ea se repartizează între membrii brigăzii. Pentru aceasta pe
partea verso a bonului sînt indicate criteriile necesare pentru repartizarea salariului.
d) „Foaia de parcurs” se întocmeşte în cazul producţiei în serie. Se deschide pentru o
partidă de detalii, pe care le însoţeşte pe tot parcursul prelucrării, începând cu prima şi
finisând cu ultima operaţie. Acest document se foloseşte şi pentru controlul mişcării şi
înregistrării detaliilor în procesul de producţie.
Exemplu: Se cere: de întocmit:
a) - "Bonul de lucru î
n acord", conform tabelului 3.8;
b) "Foaia de parcurs nr.3", conform tabelului 3.9;
c) "Raportul nr.17 privind producţia fabricată", conform tabelului
3.10.
Datele iniţiale:
1. La 5.04 Bunescu A.M. a emis un ordin (nr.16) privind executarea unor lucrări
(sudarea pieselor) către brigada de sudori nr.4. Această brigadă activează în
schimbul doi din cadrul sectorului nr.3 al secţiei nr.1. Conform ordinului emis, se
prevede ca lucrările să fie executate în perioada 5-10.04. Responsabil de
executarea lucrărilor este maistrul sectorului Donea V.T., iar de calitatea lor –
controlorul Chirtoacă A.M.
2. Caracteristica brigăzii de sudori nr.4:
Numărul Numele, Om-ore Tariful
Categoria muncitorilor
de matricol prenumele lucrate lei/oră
412 Boldurat V.C. 25 10,1 V (şeful de brigadă)
417 Stepan B.E. 30 10,1 V
477 Savin I.I. 27 10,1 V
3. Caracterizarea lucrărilor executate:
Norma pentru o unitate
de produs Numărul pieselor
Codul Codul Categoria
date spre
piesei operaţiei lucrării timp tarif prelucrate
prelucrare
(ore/unit.) (lei/unit.) calitativ (buc.)
(buc.)
12 8 IV 1,0 4,52 28 28
14 10 IV 1,3 4,60 40 40
18 12 IV 1,5 4,65 38 38
4. La 2.01 Tofan C.N. a deschis „Foaia de parcurs nr.3” privind prelucrarea unui lot
de piese cu nr.86 (pivot) necesare pentru finisarea produsului nr.1346 în cantitate
de 1000 bucăţi. Executarea acestei lucrări a fost încredinţată muncitorilor
sectorului nr.2 al secţiei nr.1 din cadrul uzinei „AVERSA”. Termenul de predare
a pieselor prelucrate – 24.01. Pentru prelucrarea pieselor nr.86 s-a stabilit
următorul parcurs tehnologic:
1. TĂIEREA----------------------------1 strungar, categoria IV;
2. TASAREA---------------------------1 lăcătuş, categoria V;
3. ŞLEFUIREA-------------------------1 tăietor (frezor), categoria V.
Normatorul Leca V.V. a stabilit următoarele norme pentru timpul de muncă necesar
pentru executarea acestor lucrări, precum şi pentru tariful de plată:
Norma/unitate
Denumirea lucrărilor
Timpul (min.) Tariful (lei)
1. TĂIEREA 9 0,15
2. TASAREA 12 0,20
3. ŞLEFUIREA 10 0,17
La data de 2.01 maistrul Osip N.I. a transmis spre prelucrare 1000 piese strungarului
Morari S.F. (numărul de matricol 413), categoria IV, iar la 9.01 controlorul Tcaci T.G. a luat în
primire 1000 piese calitative şi le-a transmis spre prelucrare în a 2-a operaţie tehnologică
maistrului Gorgos V.I. Prelucrarea pieselor s-a efectuat de către lăcătuşul Carp L.R. (numărul
de matricol 415), categoria V, iar la 17.01 controlorul Tcaci T.G. a luat în primire 993 piese
calitative şi 7 piese rebutate, din care 5 piese sunt plătite. La 18.01 cele 993 piese calitative au
fost transmise spre prelucrare în a 3-a operaţie tehnologică tăietorului Stejaru N.S. (numărul de
matricol 418), categoria V, iar la 24.01 controlorul Tcaci T.G. a luat în primire 993 piese
calitative. La data de 24.01 „Foaia de parcurs” a fost transmisă în contabilitate.

Tabelul 3.8
Secţia Sectorul Schimbul Felul Brigada Categoria Profesia Categoria Numărul
plăţii (şef de lucrării muncitorilor matricol
brigadă)
BON DE LUCRU ÎN ACORD

pe perioada “____” _____________ _____
Data Codul Denumirea Primit Norma/unitate Total
Nr. pieselor date

spre prelucrare
lucrărilor
Unitatea de
calitative rebut Timp, Tarif, Suma Ore-
Categoria
consumurilor,
măsură
lucrării
cheltuielilor
inclusiv, ore lei salariului, normate

produselor
total
operaţiei
pieselor,
plătit lei
Numele de familie, Număr Categoria Profesia Categoria Ore efectiv Tarif Salariul Coeficientul Suma
prenumele tabelar muncitorului lucrării lucrate lei/oră tarifar, de salariului, lei
lei repartizare
Data emiterii ordinului: “____” _________________ 201___

Normator: _____________________ Maistru: ______________________ Control CTC: _________________________

Tabelul 3.9
FOAIA DE PARCURS Nr.___________
Data: “_____” ________________ ________
Termenul de finisare: “____” _______________ _______
Secţia Sectorul Felul plăţii
Numărul Denumirea Partida Nr. Numărul produsului Semnătura Operaţie Spre prelucrare
pieselor pieselor bucăţi cu litere persoanei Numărul Denumirea Data Cantitatea
care a
deschis
foaia de
parcurs
Primit Semnătura Executori Predat la depozit

Calitative Rebut controlorului
Total Din care Numele, Număr tabelar Categoria Data Semnătura
plătite prenumele

Tabelul 3.10
RAPORT Nr._____ PRIVIND PRODUCŢIA FABRICATĂ
DATA: “____” ______________________
Lucrări executate Norme Primit (buc) Executori Total

Profesia muncitorilor
Date spre prelucrare

Operaţii Unitare Rebut
Nr. foii de parcurs
Suma salariului
Nr Denu-
Din care, plătit
Ore - normate
consumurilor
mirea
muncitorilor
Procentul de
Timp (min)
Nr. tabelar
prenumele
Categoria
Categoria
Calitative
Tarif (lei)
Nr. piesei
rebutului
Numele,
lucrării
plată a
Codul
Total
(buc)
3
3 50
3
Maistru: Normator: Controlor:

Aceste documente primare din secţii se transmit în contabilitate pentru calcularea salariului.
La momentul actual salarizarea angajaţilor din economia naţională se
efectuează în baza Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, cu
modificările ulterioare şi a Codului Muncii al RM nr. 154-XV din 28 martie
2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Se cunosc doi factori interdependenţi ce contribuie la organizarea stabilirii salariului:
1. sistemul tarifar
2. formele de retribuire.
Baza organizării remunerării muncii o constituie sistemul tarifar ce include trei elemente:
 indicatorii tarifari de calificare;
 reţeaua tarifară unică de salarizare;
 salariu tarifar.
Indicatorii tarifari de calificare se elaborează pentru retribuirea unei categorii de calificare
pentru muncitorii de diferite profesii şi din diferite ramuri ale economiei naţionale.
Reţeaua tarifară serveşte pentru stabilirea relaţiilor în retribuirea muncii între categoriile
de muncă şi categoriile de muncitori.
Salariul tarifar pentru categoria I de salarizare a Reţelei tarifare unice serveşte drept bază
pentru stabilirea, în contractele colective şi individuale de muncă, a salariilor tarifare şi de funcţie
concrete.
Exemplu:
Se cere: de stabilit salariile tarifare ale lucrătorilor de diferite calificări în
tabelul 3.11 conform Hătărîrii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002 „Cu
privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară” şi
Hătărîrii Guvernului nr. 165 din 09.03.2010 ,,Cu privire la cuantumul
minim garantat al salariului în sectorul real”.
Începînd cu 1 mai 202__, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la
întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și
forma de organizare juridică, în continuare – unități) se stabilește în mărime de ______ lei pe oră,
sau ________ lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe
lună.
Tabelul 3.11
Reţeaua tarifară
Categoria de calificare 1 2 3 4 5
Coeficientul tarifar 1 1,1 1,20 1,3 1,40
Tariful orar, lei/ora
Formele de salarizare ocupă un rol important în sistemul de salarizare şi utilizarea eficientă a
forţei de muncă. În conformitate cu Codul Muncii şi Legea salarizării „munca muncitorilor şi
funcţionarilor este retribuită:
a) pe unitate de timp (în regie);
b) pe unitate de produs (în acord).
Salarizarea pe unitate de timp sau în regie este forma de salarizare prin
care plata forţei de muncă se face în funcţie de timpul lucrat (oră, zi,
săptămînă, lună, etc) fără să se precizeze cantitatea de muncă pe care el trebuie
s-o depună în unitatea dată de timp.
Forma de retribuire după timp include două sisteme de salarizare:
a) sistemul simplu;
b) sistemul premial.
Sistemul simplu de salarizare pe unitate de timp prevede calcularea salariului numai în
dependenţă de numărul de ore, zile lucrate. Salariul se determină:
Salariul = numărul de ore lucrate * tarif pe oră.
Exemplu: Un muncitor cu categoria a V-a de calificare a lucrat într-o lună 165

ore.
Se cere, de calculat salariul total.
Soluţie:
Salariul lunar al lucrătorului =
Sistemul premial de salarizare pe unitate de timp prevede în afară salariului calculat după
timpul lucrat şi un premiu stabilit în dependenţă de coeficientul participării în muncă sau de
calitatea muncii efectuate. Acest sistem de salarizare se foloseşte pentru stimularea şi cointeresarea
lucrătorilor.
În acest sistem salariul se calculează în felul următor:
Salariul = salariul tarifar lunar + suma premiilor stabilite în % faţă de salariul tarifar
Lucrătorilor ce fac parte din personalul administrativ şi de conducere salariul se determină
conform tarifelor lunare. Dacă lucrătorul a lucrat întreaga lună, atunci lui i se atribuie salariul
întreg. În cazul absenţei de la lucru din diferite motive salariul se determină după timpul efectiv
lucrat.
Exemplu: Dna Frunză, diridicătoare, are salariul tarifar lunar de 3 900
lei. În luna decembrie a lucrat 17 zile (136 ore). În luna decembrie sunt 183
ore lucrătoare. Mărimea premiului este de 20 % din salariul tarifar.
Se cere de calculat salariul total.
Soluţie:
1. salariul tarifar pe oră =
2. salariul pentru timpul efectiv lucrat =
3. suma premiului =
4. salariul total =
Salariul în acord (pe unitate de produs) este forma de salarizare potrivit

căreia remunerarea lucrătorilor se face în raport cu cantitatea de bunuri produse
sau cu numărul de operaţii executate în unitate de timp.
În funcţie de condiţiile concrete de organizare a muncii şi de interesul
stimulării mai puternice a unor laturi cantitative sau calitative ale activităţii,
acordul poate îmbrăca următoarele sisteme:
 acord direct;
 acord indirect;
 acord premial;
 acord progresiv.
 acord direct – prevede calcularea salariului doar în funcţie de cantitatea de bunuri produse sau
de numărul de operaţiuni executate.
Salariul = nr de unităţi efectiv fabricate * tarif pe unitate de produs.
Exemplu:
Un muncitor a fabricat într-o lună 160 piese M-18 remunerate la tariful –
15,3 lei / piesă şi 125 piese M-24 la tariful – 14,25 lei / piesă.
Se cere, de calculat salariul lucrătorului
Soluţie:
Salariul lunar al lucrătorului =

 acord indirect – se utilizează pentru remunerarea muncii muncitorilor auxiliari (lăcătuşi,

mecanici, sudori etc.), care deservesc locurile în care activează muncitorii de bază. Conform
acestui sistem salariul se determină în % faţă de salariul muncitorilor de bază sau se stabileşte
un salariu fix lunar, ce se modifică în funcţie de îndeplinirea normelor de producţie.
Exemplu:
Muncitorului ce deserveşte utilajele de producţie îi este stabilit tariful
de 18,00 lei pentru 10 unităţi de produse fabricate de către muncitorii de
bază. În timpul lunii curente muncitorii de bază au produs 2 000 unităţi
de produse.
Se cere, de calculat salariul muncitorului auxiliar.
Soluţie:
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
 acord premial – prevede în afară de salariul pentru munca efetiv prestată şi un premiu pentru
îndeplinirea sau supraîndeplinirea normei de producţie.
Exemplu:
Un muncitor a produs în cursul unei luni 5 230 unităţi dintr-
un produs, norma de producţie fiind de 4 600 unităţi. Tariful de
plată - 305,50 lei pentru 500 unităţi. Conform condiţiilor
premiale ale entităţii, premiul pentru îndeplinirea normei de
producţie este de 20%, iar pentru supraîndeplinirea acesteia –
3,0 % pentru fiecare cinci sute de unităţi fabricate peste normă.
Se cere, de calculat salariul muncitorului.
Soluţie:
1) Salariul pentru unităţile fabricate =
2) Suma premiului pentru îndeplinirea normei =
3) Suma premiului pentru supraîndeplinirea normei:
Calculăm numărul de unităţi fabricate supranormă:
Calculăm mărimea procentului premiului:
Suma premiului =
4) Salariul total =
 acord progresiv – constă în faptul că producţia fabricată în limita normei de producţie va fi

remunerată la un tarif de plată obişnuit, iar producţia fabricată peste norma de producţie – la
un tarif majorat în anumite proporţii stabilite progresiv. Astfel, cu cît gradul de îndeplinire a
normei este mai înalt, cu atît mai mult se majorează tariful pe o unitate de produs.

Exemplu:
Un muncitor a prelucrat pe parcursul unei luni 275 piese, norma de
producţie lunară fiind de 220 piese. Tariful de plată – 18,25 lei / unit.
Conform condiţiilor premiale stabilite la entitate, se prevede că pentru
supraîndeplinirea normei de producţie de la 100 – 110%, tariful de plată
se majorează cu 7 %, de la 111 – 120% - cu 14 %, iar peste 121% - cu
21 %.
Se cere, de calculat salariul muncitorului.
Soluţie:
1. Salariul pentru articolele fabricate în limita normei =
2. Gradul de îndeplinire a normei de producţie =
3. Cantitatea articolelor fabricate de la 101 % - 110 % =
4. Tariful majorat cu 7 % =
5. Cantitatea articolelor fabricate de la 110 % - 120 % =
7. Cantitatea articolelor fabricate peste normă 121 % =
9. Salariul pentru articolele supranormă =
10. S alariul total calculat =
În funcţie de posibilităţile de organizare a evidenţei rezultatelor muncii prestate acordul poate

fi:
1. individual;
2. colectiv sau global.
Acordul individual se aplică atunci cînd se poate stabili cu exactitate cantitatea de produse
sau operaţii executate pe fiecare muncitor în parte.
Acordul colectiv se utilizează în cazul în care la fabricarea unor produse sau la executarea unor
lucrări participă un colectiv de mai mulţi muncitori cu aceeaşi calificare sau calificări diferite.
Salariul fiecărui muncitor se determină reieşind din timpul lucrat de fiecare dintre ei şi nivelul
de calificare a lor. Repartizarea salariilor între membrii brigăzii se face prin 2 metode:
1. metoda coeficient-oră;
2. metoda salariului tarifar.
Termenul coeficient-oră reprezintă produsul dintre orele lucrate şi coeficientul
tarifar corespunzător categoriei.
Repartizarea salariului între membrii colectivului prin metoda coeficient-oră se face în felul
următor:
 se determină numărul de coeficienţi-oră pe fiecare membru al colectivului şi în
întregime pe brigadă, apoi numărul de ore lucrate se înmulţeşte cu coeficientul
tarifar;
 suma totală a salariului colectivului se împarte la numărul total de coeficienţi –ore
al colectivului şi se determină costul unui coeficient-oră;
 costul unui coeficient-oră se înmulţeşte la numărul de coeficient-ore pe fiecare
muncitor şi se determină mărimea salariului.
Exemplu: Se cunosc următoarele date privind activitatea unei brigăzi formate
din trei muncitori, care în luna curentă au lucrat împreună la executarea unui
articol.
Toţi membrii brigăzii au fabricat împreună 600 articole, executând după
tehnologie două operaţii. Tariful stabilit la executarea operaţiilor este
următorul: pentru operaţia I – 17,50 lei, pentru operaţia II – 18,25 lei.
Componenţa brigăzii şi timpul lucrat de către membrii acesteia se prezintă în tabelul 3.12:
Tabelul 3.12
Numele, prenumele Număr matricol Categoria Tariful orar (lei) Timpul lucrat (ore)
Ursu I.E. 544 I 160
Vulpe A.N. 547 II 185
Lupu A.N. 550 III 190
Se cere: de repartizat salariul între membrii brigăzii, conform metodei coeficient-oră.
Soluţie:
1. Salariul calculat brigăzii =
2. Coeficienţi tarifari:
Categoria I =
Categoria II =
Categoria III =
3. Modul de repartizare a salariului între membrii brigăzii se va prezenta în tabelul 3.13:
Tabelul 3.13
Repartizarea salariului conform metodei coeficient-oră
Numele, Cate- Timp Coeficienţi Coefici- Mărimea unui Salariul
muncitorilor goria efectiv tarifari enţi-ore coeficient-oră efectiv
lucrat, ore calculat, lei
1 2 3 4 5= 6 7=
Ursu I.E.
Vulpe A.N.
Lupu A.N.
Total
Mărimea unui coeficient-oră =
Repartizarea salariului prin metoda salariului tarifar se face în felul următor:

 se determină suma salariului tarifar pe fiecare muncitor prin produsul numărului de ore lucrate
la salariul tarifar pe oră;
 se calculă coeficientul de plată prin raportul salariului cîştigat de colectiv către suma totală a
salariului tarifar;
 se determină suma salariului fiecărui muncitor în parte prin produsul coeficientului de
repartizare şi a salariului tarifar.
Exemplu:
În baza datelor din exemplu precedent, se cere, de repartizat salariul
brigăzii prin metoda salariului tarifar. Modul de repartizare a salariului
între membrii brigăzii se va prezenta în tabelul 3.14:

Soluţie:
Tabelul 3.14
Repartizarea salariului conform metodei salariului tarifar
Numele, Cate- Timp Tariful Salariul tarifar, Coeficient de Salariul
muncito-rilor goria efectiv orar, lei plată efectiv calculat,
lucrat, ore lei/ oră lei
1 2 3 4 5= 6 7=
Ursu I.E.
Vulpe A.N.
Lupu A.N.
Total
Coeficient de plată =
Comparând calculele ambelor metode, se observă că rezultatele repartizării sunt

aceleaşi, dar se recomandă să fie aleasă cea mai efectivă metodă reieşind din
condiţiile concrete ale muncii.
Conform art.137 al Codului muncii, în afară de salariile pentru munca efectiv prestată,
angajatorii sunt în drept să calculeze personalului angajat şi anumite adaosuri, sporuri la salarii cu
caracter de compensare şi stimulare.
Adaosul la salarii reprezintă o plată sub formă de compensare, în funcţie de regimul de lucru
şi condiţiile de muncă.
Sporul la salarii reprezintă o plată suplimentară care are caracter de stimulare a lucrătorilor
pentru ridicarea calificării, măiestriei profesionale, precum şi pentru îndeplinirea îndelungată a
sarcinilor de muncă pe un anumit teritoriu sau într-un anumit domeniu de activitate.
Tipurile de adaosuri şi sporuri posibile la salarii sunt prezentate în tabelul 3.15.
Tabelul 3.15
Tipuri de adaosuri şi sporuri la salariile da bază
Adaosuri Sporuri
 pentru munca suplimentară;  pentru munca în caz de cumulare a
 pentru munca în zilele de odihnă şi profesiilor (funcţiilor) şi de
sărbătoare; îndeplinire a obligaţiilor de muncă
 pentru munca în timp de noapte; ale salariaţilor temporar absenţi;
 pentru munca în tură continuă;  pentru măiestrie profesională;
 pentru munca în caz de cumul de profesii şi  pentru categoria de calificare;
funcţii;  pentru grad ştiinţific;
 pentru efectuarea lucrărilor de diversă  pentru vechimea în muncă etc.
calificare;
 pentru munca în condiţii nefavorabile etc.
Retribuirea muncii suplimentar prestate. Se consideră muncă suplimentară, munca prestată
peste durata stabilită a timpului de muncă, prevăzută în art. 95 al Codului muncii. Drept temei
retribuirea muncii suplimentare serveşte ordinul în scris al conducătorului entităţii care este adus
la cunoştinţa lucrătorilor.
Conform art. 157 al Codului muncii, retribuirea pentru munca suplimentar prestată se efectuează
astfel:
- pentru primele două ore suplimentare prestate – în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază
stabilite salariatului pe unitate de timp;
- pentru următoarele ore suplimentare – cel puţin în mărime dublă.

Exemplu: În legătură cu necesităţile de producţie, un muncitor în luna

ianuarie a lucrat 160 ore (fără ore suplimentar prestate), iar în 5 zile a lucrat
suplimentar câte 4 ore. Tariful de plată constituie 30 lei / oră.
Soluţie:
Calculul salariului muncitorului se prezintă astfel:
 salariul pentru numărul total de ore lucrate pe parcursul lunii
=_________________________________________________;
 adaosul pentru primele două ore lucrate suplimentar
=_________________________________________________ ;
 adaosul pentru orele următoare lucrate suplimentar
= _________________________________________________;
 salariul total calculat muncitorului
= ________________________________________________.
Retribuirea muncii prestate în zilele de odihnă şi cele de sărbătoare. În zilele de odihnă şi
sărbătoare se admit lucrările, stoparea cărora nu este posibilă în legătură cu condiţiile tehnico-
industriale (entităţile, instituţiile, organizaţiile care funcţionează fără întrerupere), lucrările
determinate de necesitatea deservirii populaţiei, precum şi lucrările de reparaţie şi de încărcare-
descărcare urgentă.
Conform art.158 al Codului muncii, munca în zilele de odihnă şi sărbătoare este retribuită
salariaţilor:
- care lucrează în acord – cel puţin în mărimea dublă a tarifului în acord;
- a căror muncă este retribuită în baza tarifelor de salarizare pe unitate de timp sau zi – cel puţin
în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau zi;
- a căror muncă este retribuită cu salariul lunar – în mărime de cel puţin un salariu pe unitate
de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de sărbătoare a fost prestată
în limitele normei lunare a timpului de muncă şi de cel puţin în mărime dublă a salariului pe
unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma
lunară.
La dorinţa salariatului care a prestat munca în zi de sărbătoare, lui i se poate acorda o altă
zi de odihnă care nu va fi retribuită.
Exemplu: Un muncitor în luna ianuarie a lucrat 160 ore, inclusiv ziua de 7

ianuarie în legătură cu necesităţile de producţie. Tariful de plată – 40 lei / oră.
Soluţie:
 salariul pentru numărul total de ore lucrate
= _____________________________________________;
 adaosul pentru timpul lucrat în ziua de 7 ianuarie
= _____________________________________________;
= _______________________________________________.
Retribuirea muncii prestate în timp de noapte. Potrivit art. 103 (alin.1) al Codului muncii, timp
de noapte este considerat timpul de la ora 2200 până la ora 600 . Dacă munca se prestează în timp
de noapte, durata stabilită a muncii (turei) se reduce cu o oră.
Conform art.159 al Codului muncii, retribuirea muncii prestate în timp de noapte se efectuează
în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.
Exemplu: Un muncitor în luna ianuarie a lucrat 160 ore, dintre care 35 –
în timp de noapte. Tariful de plată constituie – 30 lei / oră.

Soluţie:
 salariul pentru numărul total de ore lucrate
= ______________________________________________;
 adaosul pentru munca prestată în timpul nopţii
=_______________________________________________;
= ______________________________________________.
Retribuirea muncii prestate în condiţii nefavorabile. Conform art. 139 al Codului muncii,
pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc adaosuri cu caracter de compensare
unice pentru salariaţii de orice calificare care muncesc în condiţii egale la entitatea respectivă.
Mărimile concrete ale plăţilor sub formă de compensare se stabilesc în urma negocierilor şi în
funcţie de condiţiile de muncă (lucrări grele şi foarte grele, lucrări în condiţii nocive şi foarte
nocive etc.), dar nu mai mici decât cele prevăzute de Legea salarizării.
Uneori, la entităţile de producţie pot exista cazuri de producere a rebuturilor şi de staţionări în
procesul tehnologic. În asemenea situaţii remunerarea muncii se efectuează în felul următor:
o remunerarea muncii în caz de producere a rebuturilor: conform art. 162 al Codului
muncii, remunerarea produselor rebutate se face, astfel:
 rebuturile definitive care au avut loc din vina muncitorilor nu se remunerează;
 rebuturile definitive care au avut loc nu din vina muncitorilor se remunerează
similar produselor calitative;
 rebuturile parţiale din vina muncitorilor se remunerează la tarife reduse, stabilite în
contractul colectiv de muncă.
o remunerarea timpului de staţionare: conform art. 163 al Codului muncii, remunerarea
pentru timpul de staţionare se efectuează astfel:
 din vina muncitorilor – nu se remunerează;
 nu din vina muncitorilor, în cazul în care aceştia au preîntâmpinat administraţia
despre o eventuală staţionare sau despre începutul staţionării, se efectuează în
mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar (salariul funcţiei) pe unitate de timp
stabilit salariatului, dar nu mai puţin de un salariu minim pe unitate de timp, stabilit
de legislaţie, pentru fiecare oră de staţionare.
Modul de înregistrare a staţionării produse nu din vina salariatului şi mărimea retribuirii
concrete se stabilesc în contractele colective şi individuale de muncă.
Exemplu: Conform Fişei de pontaj din luna ianuarie, lăcătuşul Nicu Petrescu
(tariful de plată constituie 22 lei/oră) a fost prezent la locul de muncă 160 ore.
Însă în ziua de 5 ianuarie lăcătuşul nu a activat de la 800 până la 1000 din cauza
deteriorării utilajului de producţie. Responsabilitatea de producerea staţionării îi
revine secţiei mecanice.
Soluţie:
Calcularea salariului lăcătuşului se prezintă astfel:
 salariul pentru orele efectiv lucrate
= ____________________________________________;
 tariful pentru o oră de staţionare
= ________________________________________________________________
________________________________________________________________;
 salariul pentru orele de staţionare
= _____________________________________________;
 salariul total calculat lăcătuşului
= _____________________________________________.

Drepturile salariale se determină de către compartimentul contabilităţii denumit adesea
compartimentul, serviciul, biroul de salarizare care, pornind de la evidenţele operative ale
prezenţei la lucru – fişa de pontaj, tabelul de evidenţă a timpului de muncă prestat, confruntate cu
evidenţele operative ale volumului de muncă prestat – bonul de lucru în acord, raportul de
fabricaţie, foaia de parcurs, trebuie să asigure pentru fiecare salariat în parte calculul salariului
individual.
Paralel cu determinarea drepturilor băneşti ale fiecărui salariat, acestea se repartizează pe tipuri
de produse fabricate în scopul includerii lor în costul acestora. În acest context vom menţiona că,
modul de repartizare a drepturilor băneşti pe tipuri de produse este diferit.
Astfel, salariile muncitorilor de bază calculate conform formei de salarizare în acord se includ,
de regulă, în mod direct în costul produselor fabricate, adică nemijlocit în baza datelor din
documentele primare (raporturi de fabricaţie, bonuri de lucru în acord etc.), fără alte calcule
suplimentare. În cazul în care includerea directă a salariilor în acord nu este posibilă, ele se
repartizează pe tipuri de produse proporţional salariilor tarifare (normative). Pentru aceasta se
parcurg următoarele etape:
 se determină suma salariului normativ pe fiecare tip de produs prin înmulţirea salariului
normativ pe o unitate de produs cu volumul efectiv al produselor fabricate;
 se calculează coeficientul de repartizare ca raportul dintre suma totală a salariului efectiv
calculat şi suma totală a salariului normativ;
 se stabileşte suma salariului pe fiecare tip de produs prin înmulţirea coeficientului de
repartizare cu suma salariului normativ.
Salariile muncitorilor de bază calculate conform formei de salarizare în regie, inclusiv premiile
muncitorilor de bază, se repartizează pe tipuri de produse fabricate proporţional salariilor calculate
în acord.
Salariul suplimentar calculat muncitorilor de bază se repartizează pe tipuri de produse
proporţional salariilor de bază (în acord şi regie).
În final vom menţiona că, de rînd cu includerea salariilor muncitorilor de bază în costul
produselor fabricate este necesară repartizarea contribuţiilor pentru asigurările sociale şi primelor
de asigurare obligatorie de asistenţa medicală. Contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele
de asigurare obligatorie de asistenţa medicală se includ în costul produselor în mod direct, adică
prin aplicarea cotei procentuale stabile de către legislaţia în vigoare la suma salariilor repartizate
pe tipuri de produse.
Pentru evidenţa costurilor cu personalul directe sau repartizabile se pot întocmi următoarele
Tabelul 3.16
crt. corespondente înregistrare
(document primar,
Debit Credit
registru contabile etc.)
1. Calculul salariilor muncitorilor de bază Bonuri de lucru în
acord, tabele de
pontaj, borderour de
calcul a salariilor etc.
2. Calculul contribuţiilor de asigurări sociale de stat Notă de contabilitate
obligatorii aferente salariilor muncitorilor de bază
3. Calculul indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară Certificatul medical,
de muncă calculate muncitorilor de bază pentru zilele notă de contabilitate
plătite din contul angajatorului
4. Constituirea provizioanelor pentru plata concediilor de Notă de contabilitate
odihnă ale muncitorilor de bază

Evidenţa analitică a costurilor cu personalul se ţine în Borderoul de repartizare a salariilor,
contribuţiilor sociale şi a provizioanelor privind concediile de odihnă pe tipuri de produse, care
se întocmeşte pe fiecare secţie în parte, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine în registrul contului
811 „Activităţi de bază”, care se întocmeşte în baza datelor din Borderoul de repartizare a
salariilor, contribuţiilor sociale şi a provizioanelor privind concediile de odihnă pe tipuri de
produse.
3.3. Contabilitatea şi repartizarea costurilor indirecte de producţie
Costurile indirecte de producţie se pot perfecta prin următoarele documente primare, cum ar fi:
1. Bon de consum a materialelor – utilizat pentru eliberarea materialelor pentru necesităţile
generale ale secţiei de producţie. El conţine date referitoare la: data şi numărul
documentului, tipul operaţiei, secţia consumatoare, numărul nomenclator şi denumirea
materialelor consumate, unitatea de măsură, cantitatea, costul şi valoarea materialelor
utilizate. Este semnat de către persoana gestionară şi seful secţiei consumatoare;
2. Borderou de calculare a amortizării mijloacelor fixe – este folosit pentru calcularea
amortizării mijloacelor fixe de producţie. În acest borderou se indică următoarele elemente
informative: denumirea mijloacelor fixe, data predării lor în exploatare, norma amortizării,
contul de evidenţă a amortizării calculate, valoarea iniţială, suma amortizării calculate. Se
întocmeşte lunar de către persoana responsabilă de ţinerea acestui compartiment al
contabilităţii;
3. Borderou de calculare a salariilor – se utilizează pentru calcularea salariilor muncitorilor
auxiliari şi personalului administrativ care activează într-o subdiviziune de producţie.
Conţine date cu privire la: numele, prenumele lucrătorilor, numărul matricol al acestora,
timpul efectiv lucrat, tariful de remunerare, suma salariilor calculate şi în unele cazuri
reţinerile din salariile calculate, precum şi suma salariilor spre plată;
4. Darea de seamă privind consumul de resurse energetice – este utilizat pentru evidenţa
consumului de energie electrică, energie termică, apă atât în expresie cantitativă, cât şi
valorică pentru necesităţile generale ale subdiviziunilor de producţie;
5. Borderou de evidenţă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată – este utilizat pentru
evidenţa mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, etc.
Pentru evidenţa costurilor indirecte de producţie este destinat contul 821 „Costuri
indirecte de producţie”, acesta fiind un cont de colectare-repartizare.
În debitul contului pe parcursul perioadei de gestiune se reflectă costurile aferente
articolelor stabilite de fiecare entitate, iar în creditul contului – repartizarea
costurilor colectate pentru includerea în costul produselor fabricate (serviciilor
prestate) sau raportarea la cheltuielile perioadei.
La sfârşitul perioadei de gestiune contul 811 „Activităţi de bază” se închide şi,
respectiv, nu are sold.
În vederea reflectării costurilor indirecte de producţie colectate pe parcursul perioadei de
gestiune se pot întocmi următoarele formule contabile prezentate în tabelul 3.17:
Tabelul 3.17
(document primar,
Debit Credit
1. Calcularea amortizării imobilizărilor necorporale cu Borderou de calculare a
destinaţie de producţie amortizării
imobilizărilor
necorporale, notă de
contabilitate
2. Calcularea amortizării mijloacelor fixe de producţie Borderou de calculare a
(utilajelor de producţie, clădirilor secţiilor de amortizării mijloacelor
producţie etc.) fixe, notă de
contabilitate
3. Consum materiale utilizate pentru exploatarea, Bonuri de consum,
reparaţia, întreţinerea mijloacelor fixe de producţie, procese-verbale de
precum şi pentru alte necesităţi generale ale secţiilor casare a materialelor
de producţie
4. Consum obiecte de mică valoare şi scurtă durată cu Procese-verbale de
valoarea unitară de până la 1/6 din plafonul stabilit de casare a OMVSD,
legislaţie, utilizate pentru necesităţi generale ale borderouri de evidenţă
secţiilor de producţie a OMVSD
5. Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă Bonuri de eliberare a
durată peste 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, OMVSD, borderouri de
utilizate pentru nevoile generale ale secţiilor de evidenţă a OMVSD
producţie
6. Decontarea costurilor de deplasare în interes de Deconturi de avans cu
serviciu suportate de către lucrătorii productivi, în documentele de
cazul acordării avansurilor spre decontare decontare şi de plată
justificative
7. Decontarea costurilor de deplasare în interes de Deconturi de avans cu
serviciu suportate de către lucrătorii productivi, în documentele de
cazul neacordării avansurilor spre decontare decontare şi de plată
justificative
(energie electrică, termică, apă, aburi, gaze naturale prestare a serviciilor,
etc.) utilizate pentru necesităţile generale ale secţiilor facturi fiscale
de producţie, aprovizionate de la furnizori,
(energie electrică, termică, apă, aburi, gaze naturale prestare a serviciilor,
etc.) utilizate pentru necesităţile generale ale secţiilor facturi fiscale
de producţie, aprovizionate de la entităţile –fiice sau
asociate
10. Reflectarea costului serviciilor şi bunurilor materiale Nota de contabilitate
(energie electrică, termică, apă, aburi, gaze naturale
etc.) utilizate pentru necesităţile generale ale secţiilor
de producţie din producţie proprie
11. Calculul salariilor muncitorilor auxiliari (muncitorilor Bonuri de lucru în
care execută lucrări de reparaţie a mijloacelor fixe acord, tabele de pontaj,
direct în cadrul secţiilor, dereticătoarelor, paznicilor, borderour de calcul a
hamalilor etc.), şi personalului administrativ (şefi de salariilor etc.
secţie, maiştri, normatori, brigadieri etc.) din cadrul
subdiviziunilor de producţie
obligatorii aferente salariilor muncitorilor auxiliari şi
personalului administrativ din cadrul subdiviziunilor
de producţie
13. Constituirea provizioanelor pentru plata concediilor Notă de contabilitate
de odihnă ale muncitorilor auxiliari din cadrul
subdiviziunilor de producţie
14. Calcularea indemnizaţiilor pentru incapacitate Notă de contabilitate
temporară de muncă aferente muncitorilor auxiliari şi
a personalului administrativ din cadrul secţiilor de
producţie care vor fi plătite din contul angajatorului
etc.
La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune (de regulă, lună) totalul

costurilor indirecte de producţie acumulate la nivelul unei secţii de
producţie urmează să fie repartizate pe tipuri de produse fabricate în
cadrul secţiei respective.
În cazul în care într-o secţie de producţie se fabrică două sau mai multe tipuri de produse
apare necesitatea calculării coeficientului de repartizare a costurilor indirecte de producţie (K cip),
conform următoarei relaţii de calcul:
Kcip = Total costuri indirecte de producţie
(3.1)
Total bază de repartizare
În calitate de bază de repartizare a costurilor indirecte de producţie se poate alege:

 salariile muncitorilor de bază;
 numărul de om-ore;
 numărul de maşini-ore;
 cantitatea de materii prime şi materiale de bază consumată;
 volumul fizic al producţiei etc.
Baza de repartizare stabilită trebuie să fie indicată în Politici contabile ale entităţii.
Fiecare entitate urmează să-şi aleagă, în mod individual, baza de repartizare
a costurilor indirecte de producţie. Însă, trebuie de avut în vedere ca baza de
repartizare aleasă să fie într-o relaţie de cauzalitate cu costurile indirecte supuse
repartizării. De exemplu, pentru repartizarea costurilor indirecte de producţie ale
unei secţii robotizate se va alege ca bază de repartizare numărul de maşini-ore de
funcţionare a utilajului sau consumul de materie primă, dar nu se va alege salariul
lucrătorilor sau numărul de om-ore lucrate.
Datorită modului de variaţie a costurilor pe o unitate de produs, SNC „Stocuri” prevede că
pentru a repartiza şi a include în cost costurile indirecte de producţie este necesar de a stabili suma
costurilor indirecte de producţie variabile şi suma costurilor indirecte de producţie constante din
totalul costurilor indirecte de producţie colectate la sfîrşitul unei perioade de gestiune.
Sunt considerate costuri indirecte de producţie variabile, costurile efectuate pentru
întreţinerea şi funcţionarea utilajului de producţie, consumul materialelor auxiliare pentru reparaţia
curentă a utilajului de producţie etc.
Costuri indirecte de producţie constante cuprind costurile efectuate pentru necesităţile
generale ale secţiei de producţie, cum sunt: combustibilul consumat pentru încălzirea secţiei de
producţie, consum de materiale auxiliare pentru reparaţia curentă a clădirii secţiei de producţie,
amortizarea mijloacelor fixe cu destinaţie de producţie, primele de asigurare a mijloacelor fixe cu
caracter productiv etc.
Astfel, costurile indirecte de producţie variabile se includ integral în
costul produselor fabricate, indiferent de nivelul utilizării efective a capacităţii
de producţie, iar costurile indirecte de producţie constante se repartizează pe
tipuri de produse în baza capacităţii normale de producţie.
Capacitatea normală – nivelul producţiei care poate fi atins în mediu pe parcursul a cîtorva
perioade sau sezoane, în cazul unor circumstanţe normale (condiţii normale de lucru), luîndu-se în
considerare pierderile aferente capacităţilor rezultate din executarea lucrărilor tehnice-planificate.
De obicei, capacitatea normală se stabileşte de către entităţi la începutul fiecărui an pentru
fiecare tip de produs în parte. Capacitatea normală poate fi egală, mai mică sau mai mare ca
capacitatea efectivă de producţie. Prin urmare, dacă:

Capacitatea efectivă ≥ atunci costuri indirecte de producţie

capacitatea normală de constante se includ integral în costul
producţie produselor fabricate
Capacitatea efectivă atunci costuri indirecte de producție

capacitatea normală de constante se includ în costul
producţie produselor fabricate în baza gradului
de utilizare a capacităţii de producţie
Figura 3.2 Modul de includere a costurilor indirecte de producţie constante în costul

produselor fabricate
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie se determină în baza următoarei relaţii de calcul:

Grad de utilizare a Capacitatea efectivă de x 100% (3.2)
capacităţii de = producţie
producţie Capacitatea normală de
producţie
Suma rămasă a costurilor indirecte de producţie constante, care n-a fost inclusă
în costul producţiei, se consideră drept cheltuieli ale perioadei de gestiune în care au
fost suportate.
O asemenea repartizare a costurilor indirecte de producţie impusă de către SNC „Stocuri”
prezintă o mare importanţă deoarece:
a) pune în evidenţă utilizarea integrală a capacităţii de producţie;
b) evită denaturarea valorii stocurilor în sensul supraevaluării lui şi, respectiv, a rezultatului
financiar al perioadei de gestiune, în sensul subevaluării lor, deoarece cota-parte a
costurilor indirecte de producţie corespunzător capacităţii de producţie neutilizate este
considerată cheltuială a perioadei şi afectează venitul în scopul calculării profitului.
Pentru evidenţa costurilor indirecte de producţie repartizate se pot întocmi următoarele
Tabelul 3.18
(document primar,
Debit Credit
1. Repartizarea costurilor indirecte de producţie în costul Notă de contabilitate
produselor fabricate (serviciilor prestate, lucrărilor
executate)
2. Reflectarea costurilor indirecte de producţie constante Notă de contabilitate
raportate la cheltuielile perioadei
Evidenţa analitică a costurilor indirecte de producţie se ţine în Borderoul de repartizare a costurilor
indirecte de producţie pe tipuri de produse întocmit pe fiecare secţie de producţie în parte, iar evidenţa
sintetică a acestora se ţine în registrul contului 821 „Costuri indirecte de producţie” la nivelul secţiilor de
bază, care se întocmeşte în baza datelor din Borderoul de repartizare.

Exemplu: În decursul unei luni s-au fabricat 2 produse: masă de
bucătărie şi „scaune de birou”. Se cunosc următoarele date:
 capacitatea normală de producţie pentru produsul „masă de bucătărie”
- 300 buc., iar pentru „scaune de birou” – 500 buc.;
 capacitatea efectivă de producţie pentru produsul „masă de bucătărie”
- 310 buc., iar pentru „scaune de birou” – 400 buc.;
 costuri indirecte de producţie variabile - 28 800 lei;
 costuri indirecte de producţie constante - 19 200 lei;
 baza de repartizare a costurilor indirecte de producţie – salariile
muncitorilor de bază;
 costuri directe salariale pentru produsul „masă de bucătărie” - 5 000
lei, iar pentru „scaune de birou” – 7 000 lei.
Se cere: de repartizat costurile indirecte de producţie pe tipuri de produse
fabricate (tabelul 3.19).
Soluţie:
Tabelul 3.19
Borderou de repartizare a costurilor indirecte de producţie pe tipuri de produse
Capacitatea Grad de
utilizare a CIPV CIPC
Denumirea Baza de de producţie Total CIP
capacităţii
produselor repartizare repartizate
norm efect de k suma k suma
producţie
1 2 3 4 5= 6 7= 8 9= 10=
K CIP variabile =
K CIP constante =
*
Dacă capacitatea efectivă este mai mare decât capacitatea normală de producţie, atunci CIP
constante se includ integral în costul de producţie, adică
**
 714 =
Reflectarea costurilor indirecte de producţie repartizate în costul producţiei fabricate:

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Reflectarea costurilor indirecte de producţie constante nerepartizate în costul producţiei:
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
În continuare, încercaţi în mod individual să rezolvaţi o problemă generalizatoare de evidenţă
a costurilor şi calculaţie a costului producţiei de bază.
Exemplu: În cursul lunii mai la întreprinderea „Rapid” au avut loc următoarele
operaţii economice:
Se cere, de:
a) completat Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice (tabelul 3.20) şi Borderoul de
evidenţă a costurilor (tabelul 3.21;
b) repartizat costurile indirecte de producţie, cunoscându-se următoarele date:
- capacitatea normală de producţie – 3 600 kg;
- capacitatea efectivă de producţie – 3 240 kg;
- din totalul costurilor indirecte de producţie, 30% - sunt variabile, 70% - constante;
c) calculat cotul efectiv al producţiei fabricate total şi unitar.
Tabelul 3.20
Jurnalul de înregistrare a operaţiunilor economice din luna curentă
Corespondenţa
Suma
Conţinutul operaţiilor economice conturilor
(lei)
Dt Ct
1. Consum materiale pentru:
a) fabricarea produselor 31 000
b) întreţinerea utilajelor de producţie 5 500
2. S-a acceptat factura prezentată de către firma „Respect” pentru paza:
a) secţiei de producţie 1 800
b) oficiului entităţii 2 500
3. Calculul salariilor:
a) muncitorilor care fabrică produse 27 000
b) şefilor secţiei de producţie 12 000
c) administratorilor entităţii 36 000
4. Calculul contribuţiilor pentru asigurările sociale aferente salariilor
calculate:
5. Calculul amortizării utilajelor de producţie 10 250

6. S-a acceptat factura Centrale Electrice pentru energia consumată la:
a) punerea în funcţiune a utilajelor de producţie 7 270
b) iluminarea oficiului 19 480
7. Repartizarea costurilor indirecte de producţie în costul produselor
fabricate
8. Reflectarea costurilor indirecte de producţie constante nerepartizare în
costul producţiei
9. Reflectarea costului efectiv total al produselor fabricate
Tabelul 3.21
Borderou de evidenţă a costurilor de producţie pe luna mai
Ct Total pe luna
Dt curentă
811
821
Total pe luna
curentă

3.4. Contabilitatea costurilor activităţilor auxiliare
În activitatea de producţie, de rînd cu secţiile principale un rol important le revine secţiilor de

producţie auxiliare care, în mod indirect, contribuie la fabricarea produselor, executarea lucrărilor
sau serviciilor de bază. Astfel, activitatea auxiliară este organizată pentru ca activitatea de bază să
se desfăşoare în condiţii normale şi presupune, inclusiv obţinerea unor produse ajutătoare, cum ar
fi: sculele, energia electrică şi termică, ambalajele etc. Secţiile auxiliare pot presta anumite servicii
ajutătoare, cum ar fi: reparaţia, transportul etc.
Producţia secţiilor auxiliare este destinată, în principal, nevoilor interne (proprii) ale entităţii,
dar uneori poate fi livrată terţilor.
La o entitate activităţile auxiliare organizate au scopul:
a) fabricării anumitor produse ajutătoare, cum sunt: producerea energiei electrice, termice,
apei, ambalajelor etc.;
b) prestării anumitor servicii ajutătoare, cum sunt: reparaţia, transportul etc.
De regulă, costurile activităţilor auxiliare sunt perfectate prin următoarele documente primare:
 Fişa-limită de consum – se utilizează pentru evidenţa eliberării sistematice a materialelor
în activitatea auxiliară strict în baza limitelor prestabilite.
 Bonul de comandă pentru înlocuire (eliberare suplimentară) de materiale – se utilizează
pentru evidenţa eliberării de materiale peste limita prestabilită sau înlocuirii unor
materiale cu alte tipuri de materiale.
 Tabel de pontaj – pentru evidenţa timpului de muncă prestat de către muncitorii încadraţi
nemijlocit în secţiile activităţilor auxiliare;
 Bon de lucru în acord –pentru evidenţa volumului de muncă prestat, precum şi a salariilor
calculate muncitorilor încadraţi nemijlocit în secţiile activităţilor auxiliare;
 Borderou de calculare a amortizării mijloacelor fixe – este folosit pentru calcularea
amortizării mijloacelor fixe utilizate nemijlocit în secţiile activităţilor auxiliare;
 Proces-verbal de prestare a serviciilor – pentru evidenţa serviciilor şi bunurilor materiale
(fără TVA) utilizate nemijlocit în secţiile activităţilor auxiliare (apă, energie de toate
tipurile consumate nemijlocit la fabricarea produselor, prestarea serviciilor) etc.
Evidenţa costurilor activităţii auxiliare se ţine cu ajutorul contului 812 „Activităţi auxiliare”,
acesta fiind un cont de calculaţie, structura căreia poate fi prezentată în figura 3.3. La finele
perioadei de gestiune contul în mod obligatoriu se închide şi, respectiv, nu are sold.
Dt 812 „Activităţi auxiliare” Ct
Soldul producţiei în curs de execuţie la începutul În perioada de gestiune:
perioadei de gestiune - costul efectiv al rebuturilor definitive;
Costurile pentru fabricarea produselor auxiliare, - costul efectiv al deşeurilor recuperabile.
serviciilor auxiliare prestate, în perioada de gestiune:
- costuri materiale directe şi repartizabile, La finele perioadei de gestiune:
- costuri cu personalul directe şi repartizabile, - costul producţiei în curs de execuţie la
finele perioadei de gestiune;
La sfîrşitul perioadei de gestiune, costurile indirecte de - costul efectiv al produselor auxiliare
producţie incluse în costul produselor auxiliare fabricate, fabricate, serviciilor auxiliare prestate,
serviciilor auxiliare prestate, lucrărilor executate. lucrărilor executate.
Rulaj debitor Rulaj creditor
Figura 3.3. Structura contului 812 „Activităţi auxiliare”
Pentru evidenţa costurilor activităţii auxiliare se pot întocmi următoarele formule contabile
prezentate în tabelul 3.22:
Tabelul 3.22
primar, registru
Debit Credit
contabile etc.)
1. Reflectarea producţiei în curs de execuţie existentă la Notă de contabilitate
începutul perioadei de gestiune;
2. Consum materiale utilizate pentru fabricarea produselor Fişe-limite de consum,
auxiliare (de exemplu, combustibil utilizat pentru bonuri de comandă,
producerea agentului termic) sau prestarea serviciilor bonuri de consum etc.
auxiliare (de exemplu, benzină, motorină, uleiuri
lubrifiante utilizate pentru prestarea serviciilor de
transport
(energie electrică, termică, apă, gaze naturale etc.), fără prestare a serviciilor,
TVA, utilizate nemijlocit în scopuri tehnologice, facturi fiscale, facturi
aprovizionate de la furnizori de expediţie, note de
contabilitate etc.
(energie electrică, termică, apă etc.), fără TVA, utilizate prestare a serviciilor,
nemijlocit î n scopuri tehnologice, aprovizionate de la facturi fiscale, facturi
entităţi asociate sau fiice; de expediţie, note de
contabilitate etc.
5. Reflectarea costului serviciilor şi bunurilor materiale Notă de contabilitate
(energie electrică, termică, apă etc.), fără TVA, utilizate etc.
nemijlocit în scopuri tehnologice, din producţie proprie;
6. Calcularea salariilor muncitorilor care fabrică produse Bonuri de lucru în
auxiliare (de exemplu, fochiştilor care produc agentul acord, tabele de pontaj,
termic) sau prestează servicii auxiliare (de exemplu, borderour de calcul a
şoferilor care prestează servicii de transport) salariilor etc.
obligatorii aferente salariilor muncitorilor care fabrică
produse auxiliare sau prestează servicii auxiliare
8. Constituirea provizioanelor pentru plata concediilor de Notă de contabilitate
odihnă aferente muncitorilor din secţiile auxiliare
9. Repartizarea costurilor indirecte de producţie în costul Notă de contabilitate
activităţilor auxiliare
La sfârşitul perioadei de gestiune, pe baza costurilor colectate în debitul contului 812
„Activităţi auxiliare”, se calculează costul efectiv al producţiei auxiliare. Procedura de calculaţie
a costului producţiei auxiliare este similară procedurii de calculaţie a costului producţiei de bază,
cu deosebirea că în cazul calculaţiei costului producţiei auxiliare se ţine cont de serviciile reciproce
dintre secţiile auxiliare.
Serviciile reciproce:
 pot exista doar în situaţia în care la entitate sunt organizate două sau mai multe
secţii auxiliare;
 ele apar în cazul în care o secţie auxiliară prestează unei altei secţii auxiliare un
serviciu, iar a doua îi prestează în schimb un alt serviciu primei secţii auxiliare.

Astfel, pentru simplificarea evidenţei este necesar de ţinut cont:
- serviciile reciproce dintre secţiile auxiliare se estimează la costuri
normate,
- serviciile livrate de către secţiile auxiliare către alţi consumatori (secţii
de bază, sector administrativ, terţi etc.) se evaluează la cost efectiv.
Costul efectiv al producţiei auxiliare se calculează în baza următoarelor relaţii:
CPT + Vsrp - Vsrl
Cost efectiv / unit. = (3.3)
QTF - QRL (inclusiv, cantitatea consumătă
de 頽săşi secţia producătoare)
unde:
CPT – costuri de producţie totale (exclusiv, valoarea serviciilor reciproc primite);
Vsrp - valoarea serviciilor reciproc primite;
Vsrl - valoarea serviciilor reciproc livrate;
QTF – cantitatea totală fabricată;
QRL – cantitatea reciproc livrată.
În vederea reflectării în contabilitate a produselor auxiliare fabricate şi a serviciilor auxiliare
prestate se pot întocmi următoarele formule contabile prezentate în tabelul 3.23:
Tabelul 3.23
(document primar,
Debit Credit
1. Reflectarea costului efectiv al serviciilor prestate de către
secţiile auxiliare pentru:
a) secţiile de bază, în scopuri tehnologice Notă de contabilitate
b) necesităţile generale ale secţiilor de bază; Notă de contabilitate
c) necesităţile generale ale entităţii Notă de contabilitate
d) necesităţile sectorului comercial Notă de contabilitate
e) terţi Notă de contabilitate
f) procurarea (crearea) imobilizărilor necorporale şi
pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie Notă de contabilitate
g) procurarea (crearea/construcţia) mijloacelor fixe şi
pregătirea acestora pentru utilizare după destinaţie Notă de contabilitate
h) procurarea materialelor Notă de contabilitate
i) procurarea mărfurilor etc. Notă de contabilitate
2. Reflectarea serviciilor reciproce dintre secţiile auxiliare Notă de contabilitate
3. Reflectarea costului efectiv al:
a) materialelor fabricate Bonuri de intrări
b) instrumentelor, dispozitivelor, echipamentelor speciale
fabricate; Bonuri de intrări
c) produselor auxiliare fabricate Bonuri de intrări
4. Reflectarea deşeurilor recuperabile obţinute în cadrul
secţiilor auxiliare Bonuri de intrări
5. Reflectarea producţiei în curs de execuţie existentă la Notă de contabilitate
sfârşitul perioadei de gestiune
Evidenţa analitică a costurilor activităţii auxiliare se ţine în diverse rapoarte sau dări de seamă
ale secţiilor auxiliare, în care se includ date privind producţia fabricată, comenzile executate,
repartizarea serviciilor pe consumatori, precum şi costul producţiei şi a serviciilor prestate.
Evidenţa sintetică a acestora se ţine în registrul contului 812 „Activităţi auxiliare”, care se
întocmeşte în baza datelor din rapoartele sau dările de seamă întocmite.

Exemplu. În cadrul unei entităţi sunt organizate două secţii auxiliare, care îşi
prestează servicii reciproce tabelul 3.24:
Tabelul 3.24
Exemplu:
Datele iniţiale aferente secţiilor auxiliare care prestează servicii reciproce

Nr. Indicatori Secţii auxiliare
crt. cazangerie energetică
1. Total cantitate fabricată 600 Gcal 400 000 kwh
2. Consumatori:
a) cazangeria 20 Gcal 60 000 kwh
b) energetica 280 Gcal -
c) secţia de bază 200Gcal 70 000 kwh
d) oficiul administrativ 100 Gcal 10 000 kwh
e) terţi - 260 000 kwh
3. Cost normativ de producţie / unit., lei 400 0,60
4. Costuri totale de producţie, lei 202 000 230 000
Se cere, de repartizat serviciile prestate de către secţiile auxiliare pe consumatori şi de reflectat
operaţiile economice.
Soluţie:
Pentru cazangerie:
a) Colectarea costurilor de producţie ______________________________________________
b) Reflectarea serviciilor reciproc primite___________________________________________
c) Reflectarea serviciilor reciproc livrate____________________________________________
Calculul costului efectiv

al 1 Gcal de aburi =
d) Reflectarea costul energiei termice livrate pentru necesităţile:

- secţiei de bază______________________________________________________________
- oficiului__________________________________________________________________
Pentru energetică:
a) Colectarea costurilor de producţie ____________________________________________
b) Reflectarea serviciilor reciproc primite________________________________________
c) Reflectarea serviciilor reciproc livrate_________________________________________
Calculul costului efectiv

al 1 kwh =
d) Reflectarea costului energiei electrice livrate:

- secţie de bază______________________________________________________________
- oficiului___________________________________________________________________
- terţilor____________________________________________________________________

Dt Ct Dt Ct
3.5. Contabilitatea pierderilor din producţie
Din componenţa pierderilor din producţie se remarcă, în mod special, două tipuri de pierderi,
şi anume: pierderile din rebuturi şi pierderile din staţionări.
Contabilitatea pierderilor din rebuturi
Rebuturile reprezintă produsele, semifabricatele care nu satisfac cerinţele
standardelor tehnologice şi de calitate şi care nu pot fi utilizate conform destinaţiei
iniţiale sau necesită costuri suplimentare pentru remediere (corectare).
În funcţie de tipul defectelor depistate, se cunosc:
a) rebuturi definitive (totale) – care tehnic nu pot fi corectate sau nu este raţională
corectarea lor din punct de vedere economic;
b) rebuturi remediabile (parţiale)– care necesită efectuarea unor cheltuieli reduse pentru
remedierea lor.
După locul de depistare, rebuturile se clasifică în:
a) rebuturi interne – depistate în interiorul entităţii;
b) rebuturi externe – depistate în afara entităţii, adică după livrarea producţiei
cumpărătorilor.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi persoane responsabile.
La entităţi se elaborează un nomenclator special al posibilelor cauze de apariţie a rebuturilor şi
pentru fiecare cauză se stabileşte persoana vinovată. De exemplu, cauza – materie primă
necalitativă, vinovat – secţia aprovizionare; cauza – abatere de la procesul de prelucrare a piesei,
vinovat – executantul.
De regulă, rebuturile în producţie nu se planifică. Însă în unele ramuri ale industriei
(fabricarea sticlei, porţelanului, ceramicii, metalurgie etc.) ele pot fi prevăzute de către normele
tehnologice. Aceasta este legat de faptul că în ramurile date nu poate fi lichidată integral apariţia
rebuturilor, chiar şi în condiţiile actuale ale dezvoltării tehnicii.
Este foarte important ca după depistarea rebutului să se stabilească tipul acestuia, costurile
legate de fabricarea lui şi posibilitatea de remediere. De regulă, rebuturile sunt depistate de către
lucrătorii secţiei Control tehnic de calitate (secţia CTC) sau de către muncitori, atunci când se trece
de la o operaţie tehnologică la alta. Posibilitatea de corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din
secţiile tehnice şi tehnologice ale entităţii.
Rebuturile depistate în producţie sunt consemnate în documentele primare privind evidenţa
muncii prestate (bonuri de lucru în acord, raporturi de fabricaţie, foi de parcurs etc.), în care, de
obicei, pe lângă numărul de produse calitative se indică şi numărul de produse rebutate. Pentru
fiecare caz de depistare a rebuturilor definitive se întocmeşte documentul primar Proces-verbal
privind rebutul, în care se indică: denumirea produsului (piesei) şi a operaţiei tehnologice la care
a fost depistat produsul rebutat, cauza şi persoana responsabilă de apariţia acestuia, costurile
suportate pentru fabricarea lui, suma ce urmează a fi recuperată de la persoana vinovată etc.
Evidenţa tuturor rebuturilor depistate în cursul unei perioade de gestiune se ţine într-un Borderou
de evidenţă a rebuturilor.
În vederea determinării mărimii costurilor aferente producţiei rebutate sunt necesare
efectuarea unor calcule speciale. Astfel, costul rebuturilor definitive depistate în interiorul entităţii

include costurile efective suportate pentru fabricarea lor, începând de la prima până la operaţia
tehnologică la care au fost depistate. Însă, pentru că mărimea efectivă a costurilor suportate este,
deseori, dificil de stabilit, se admite ca în unele ramuri ale industriei cu un nomenclator variat de
produse să se stabilească costul rebuturilor în baza costurilor normative. Pentru aceasta numărul
produselor rebutate se înmulţeşte cu normele de consum ale materialelor directe, a salariilor directe
şi a costurilor indirecte de producţie. Determinarea costului rebuturilor definitive interne se
realizează într-o situaţie specială, numită Calculaţia costului rebuturilor definitive.
Pentru o înţelegere mai clară a modului de determinare a costului rebuturilor definitive
depistate în interiorul entităţii, se prezentă următorul exemplu.
Exemplu: Conform procesului-verbal nr.56 din 24 februarie 201N privind rebutul,
maistrul secţiei de producţie Popa A. a stabilit că după a doua operaţie tehnologică
au rezultat 40 unităţi de produse rebutate definitiv (bucşe). Produsele rebutate nu
corespund şablonului prevăzut. Se cunoaşte, că norma de consum a materialelor
directe este de 11 lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3%
din valoarea materialelor consumate, tariful de plată pentru prima operaţie este de 8 lei / unit., iar
pentru a doua operaţie – 9 lei / unit., salariile suplimentare reprezintă 15% din suma salariilor de
bază, iar costurile indirecte de producţie – 175% din salariile de bază. Valoarea de piaţă a
produselor rebutate este de 3 960,00 lei, inclusiv TVA.
S-a constatat, că produsele au fost rebutate din neatenţia operatorului Marcu B. (nr. tabelar -
136), care urmează să recupereze prejudiciul material prin reţinerea din salariu.
De calculat costul rebuturilor definitive şi de întocmit Procesul-verbal privind rebutul tabelul 3.26.
Calculul costului rebuturilor definitive este prezentat în tabelul 3.25.
Tabelul 3.25
Calculaţia costului rebuturilor definitive interne
Nr. Suma,
Articole de calculaţie
crt. lei
1 2 3
1. Costuri materiale directe
2. Deşeuri recuperabile
3. Costuri cu salarii de bază
4. Costuri cu salarii suplimentare
5. Costuri cu contribuţii pentru asigurările sociale
6. Costuri indirecte de producţie
7. Costul rebuturilor definitive
Tabelul 3.26
Proces-verbal privind rebutul (definitiv / corectabil) Nr._____ din "___"________201__.
Secţia Sector Codul

costurilor
Denumirea produsului Nr. Caracteristica rebutului
1601 - 4312/5
Operaţiunea Codul Numărul produselor rebutate
constatare criteriu cauze persoana constatate definitive parţiale

responsabilă
15 15 14 3
PERSOANA RESPONSABILĂ
Numele, prenumele Secţia % Semnătura Codul Nr.tabelar Spre
reţinerii de aprobare reţinerii reţinere
a reţinerii

Şeful secţiei Controlor CTC Maistru Menţiunea gestionarului privind
primirea pieselor rebutate
Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din costul efectiv al
produsului rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea până la cumpărător şi înapoi.
Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce venitul din vânzarea produselor din luna în care
a fost primită şi acceptată pretenţia cumpărătorului privind rebutul constatat.
Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină în baza
documentelor primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor calculate, proceselor-verbale
de primire-predare a lucrărilor executate etc.
În vederea reflectării în contabilitate a rebuturilor se pot întocmi următoarele formule
contabile prezentate în tabelul 3.27:
Tabelul 3.27
(document primar,
Debit Credit
1. Reflectarea costului rebuturilor definitive depistate î
n: Procese-verbale privind
a) secţiile de bază ale entităţii rebuturile,
notă de contabilitate
b) secţiile auxiliare ale entităţii Procese-verbale privind
rebuturile,
notă de contabilitate
2. Reflectarea cheltuielilor de remediere a rebuturilor
corectabile: Bonuri de consum
a) consum materiale pentru remedierea rebuturilor
b) consum pentru remedierea rebuturilor a OMVSD Bonuri de consum,
cu valoarea unitară mai mică de 1/6 din plafonul procese-verbale de
stabilit de legislaţie casare a OMVSD
c) calcularea uzurii OMVSD cu valoarea peste 1/6 din Bonuri de eliberare a
plafonul stabilit de legislaţie utilizate la remedierea OMVSD în exploatare,
rebuturilor borderouri de evidenţă
a OMVSD
d) calcularea salariilor muncitorilor care execută Bonuri de lucru în
lucrări de remediere a rebuturilor acord, tabele de pontaj,
borderour de calcul a
salariilor etc.
e) calculul contribuţiilor de asigurări sociale de stat Notă de contabilitate
obligatorii aferente salariilor muncitorilor care
execută lucrări de remediere a rebuturilor
f) calculul indemnizaţiilor calculate muncitorilor care Certificat medical, notă
execută lucrări de remediere a rebuturilor pentru zilele de contabilitate
plătite din contul angajatorului
g) reflectarea costului lucrărilor de remediere a Facturi fiscale, procese-
rebuturilor executate de către terţi verbale de prestare a
serviciilor
h) reflectarea costului lucrărilor de remediere a Notă de contabilitate
rebuturilor executate de către secţiile auxiliare ale
entităţii
3. Reflectarea valorii materialelor recuperate din Bonuri de intrări
rebuturile definitive
4. Reflectarea sumelor prejudiciului material Proces-verbal al
recunoscut care urmează a fi achitate de către comisiei de
persoanele responsabile de apariţia rebuturilor, în inventariere, decizia de
condiţiile în care: recuperare, hotărârea
a) recuperarea prejudiciului material se instanţei de judecată
efectuează în perioada în care s-au depistat
rebuturile
b) recuperarea daunei materiale se efectuează în
perioadele viitoare celei în care s-au depistat
rebuturile, dar mai mică de un an
c) recuperarea daunei materiale se efectuează în
perioadele viitoare celei în care s-au depistat
rebuturile, dar mai mare de un an
Exemplu: În urma verificării calităţii produselor de mobilier fabricate, în
vederea predării lor la depozit, a fost identificat un fotoliu rebutat parţial, costul
de fabricare a căruia, este de 4 560 lei, iar preţul de vînzare – 7 000 lei, TVA
20 %.
Pentru remedierea defectelor constatate s-au utilizat cuie în sumă de 35 lei, şuruburi – 69
lei şi stofă pentru căptuşeală – 362 lei. Muncitorilor pentru executarea lucrărilor de remediere a
rebutului li s-a calculat salarii în sumă 800 lei. De asemenea, s-a determinat valoarea
instrumentelor speciale utilizate în procesul de remediere în sumă de 226 lei. După înlăturarea
defectelor, fotoliul a fost predat la depozitul de produse finite, fiind evaluat la cost efectiv de
producţie.
Suma prejudiciului material din remedierea rebutului, urmează a fi reţinut din salariul
muncitorului vinovat de apariţia acestuia, pe parcursul a 4 luni.
De contabilizat toate operaţiunile economice corespunzătoare.
Soluţie:
Conţinutul înregistrărilor contabile prezentate în tabelul 3.28:
Tabelul 3.28
Conturi Temei pentru
corespondente înregistrare
Nr. Suma,
Conţinutul operaţiilor economice (document
crt. lei
Debit Credit primar, registru
contabile etc.)
1.
2.
3.
4.
5.
6.

7.
8.
Evidenţa analitică a rebuturilor se ţine pe secţii, tipuri de produse şi articole de calculaţie î

n Fişele
de calculaţie a costurilor, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine în Borderourile de evidenţă a
costurilor şi în Registrele de evidenţă a cheltuielilor
Contabilitatea pierderilor din staţionări
Staţionare (întrerupere) în procesul tehnologic este considerată inactivitatea forţată a
muncitorilor şi a utilajelor de producţie.
Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special. Datorită acestui
aspect, contabilul trebuie să ştie ce fel de staţionări pot avea loc, componenţa costurilor legate de
ele, precum şi modul de determinare şi evidenţă a pierderilor din staţionări.
Astfel, staţionările se pot produce din cauze interne sau externe. Staţionările din cauze interne
sunt provocate de existenţa unor lacune în organizarea procesului de producţie, cum ar fi: lipsa
schemelor, desenelor tehnice, instrumentelor de lucru, deteriorarea utilajelor, absenţa muncitorilor
etc. În acest caz, responsabilitatea pentru apariţia acestui tip de staţionare aparţine unor lucrători
din cadrul entităţii.
Staţionările din cauze externe apar în rezultatul livrării întârziate a materiilor prime şi
materialelor de către furnizori, întreruperii livrării energiei electrice de către furnizori etc. Astfel,
după cum se observă, responsabilitatea pentru acest gen de staţionare aparţine furnizorilor.
În funcţie de durata lor, staţionările pot fi:
 interschimb – durata cărora reprezintă doar o parte din durata unui schimb (tură) de
muncă;
 total schimb – durata cărora include durata unui sau a mai multor schimburi (ture) de
muncă.
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie să fie perfectată
documentar. Documentul primar care se întocmeşte în acest caz este Fişa staţionărilor (tabelul
3.29) sau Fişa întreruperilor care, de cele mai multe ori, are forma următoare:
Tabelul 3.29
FIŞA STAŢIONĂRII
Secţie prelucrări mecanice „27” ianuarie 201_
Htema L.N. .
Nemele, prenumele maistrului
Cauza Început Sfârşit Durata

Reparaţia acţionării distribuitorului 8.00 10.00 2 ore
Lipsa energiei electrice în secţie 15.25 15.55 30 min
...
Maistrul secţiei ________________

În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în întregime se
întocmeşte un Proces-verbal de staţionare.
Conform art.163 al Codului muncii, retribuirea timpului de staţionare a salariaţilor, când vina
nu le aparţine, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar (salariul funcţiei) pe
unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puţin de un salariul minim pe unitate de timp stabilit
de legislaţie pentru fiecare oră de staţionare. Însă dacă în perioada staţionării salariaţii execută alte
lucrări tarifate la un nivel inferior în raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, atunci,
conform art. 153 al Codului muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul
calculat care este egal cu diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este inclus în
componenţa pierderilor din staţionări.
Costurile incluse în componenţa pierderilor din staţionări sunt următoarele:
 salariile muncitorilor de bază;
 adaosurile la salariile muncitorilor de bază;
 contribuţii pentru asigurările sociale;
 prime de asistenţă medicală obligatorie;
 resurse energetice (combustibil, energie electrică, termică, apă etc.) utilizate pentru
asigurarea desfăşurării normale a procesului tehnologic sau de înlăturare a abaterilor
de la acesta pe perioada staţionării.
Pierderile din staţionări sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.
Trebuie de menţionat, că pierderile din staţionările provocate de cauze externe pot fi
recuperate de la agenţii economici responsabili de apariţia acestora (de regulă, furnizorii de materii
prime, materiale, combustibil, energie etc.), prin prezentarea unor reclamaţii pentru încălcarea
clauzelor contractuale. Astfel, în momentul acceptării în scris a reclamaţiei sau adoptării deciziei
organelor judiciare cu privire la recuperarea prejudiciului material se întocmeşte formula contabilă:
Debit 234 „Alte creanţe curente”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” .
Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi naturale (incendii,
inundaţii etc.) care se vor contabiliza în debitul contului 723 „Cheltuielii excepţionale”.
Exemplu: La data de 07.02.201N procesul de producţie din secţia
„Turnătorie” a fost întrerupt pentru 2 ore din cauza sistării livrării energiei
electrice de către furnizor. În rezultatul staţionării entitatea a suportat o pierdere
formată din:
- costul oţelului neutilizabil aflat în proces de turnare în momentul întreruperii
procesului de producţie – 25 600 lei, din care au fost recuperate deşeuri în sumă de 4
600 lei;
- pierderi din inactivitatea a 4 muncitori cu categoria de calificare V (tariful 34 lei pe
oră) şi folosirea a 5 muncitori de bază cu aceeaşi categorie la efectuarea unor lucrări
tarificate la un nivel inferior în raport cu categoriile lor de calificare (tariful lucrărilor
efectuate de către muncitori de bază – 31 lei pe oră);
- constituirea provizionului pentru concediile legale de odihnă ale muncitorilor de bază
– 14 %;
- costurile indirecte de producţie constituie – 240 % din salariile calculate.
În baza reclamaţiei înaintate, furnizorul a recuperat 13 500 lei din prejudiciul material cauzat
entităţii din vina sa.
De determinat mărimea pierderii din staţionare şi de contabilizat operaţiunile
corespunzătoare.
Soluţie:
Tabel 3.30
Calcularea pierderii din staţionare
Nr. d/o Articole de calculaţie Mod de calculare Suma, lei

Conţinutul înregistrărilor contabile prezentate în tabelul 3.31:

Tabelul 3.31
Conturi Temei pentru
corespondente înregistrare
Nr. Suma,
Conţinutul operaţiilor economice (document
crt. lei
Debit Credit primar, registru
contabile etc.)
1.
2.
3.

3.6. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie
Desfăşurarea procesului de producţie presupune, în anumite cazuri, existenţa unei cantităţi de

producţie neterminată sau în curs de execuţie.
Se consideră producţie în curs de execuţie acea parte a producţiei care nu a
trecut toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic,
precum şi lucrările şi serviciile aflate în curs de execuţie la data calculării
costurilor. De asemenea, producţia în curs de execuţie reprezintă produsele finite
nerecepţionate şi pentru care nu au fost întocmite documentele primare de predare
la depozit.
Determinarea cantitativă şi valorică a producţiei în curs de execuţie este necesară pentru
calcularea costului efectiv al producţiei finite.
Însă, determinarea corectă a valorii producţiei în curs de execuţie influenţează nu numai
exactitatea costului efectiv al producţiei finite, dar şi a altor indicatori economico-financiari (costul
vânzărilor, rezultatul financiar, impozitele datorate etc.), după cum se vede din figura 3.4:
Costul
produselor
Producţia în curs finite
de execuţie Costul
produselor
vâ ndute
Rezultatul
Impozite
financiar
datorate
Figura 3.4. Influenţa costului producţiei în curs de execuţie asupra indicatorilor

economico – financiari
Pentru determinarea costului producţiei în curs de execuţie se pot folosi următoarele metode:
a) metoda inventarierii (metoda directă);
b) metoda contabilă (metoda indirectă).
Metoda inventarierii constă în stabilirea cantităţii producţiei în curs de execuţie

în mod obligatoriu prin inventariere.
Inventarierea stocurilor de producţie în curs de execuţie este precedată de restituirea şi predarea
la magazie a materialelor care nu au suferit nici o prelucrare, a produselor complet finisate, a
rebuturilor definitive şi a deşeurilor care nu pot fi asimilate cu producţia în curs de execuţie.
Astfel, conform acestei metode, pentru determinarea cantitativă a producţiei în curs de execuţie
se procedează la inventarierea stocurilor de produse neterminate la locurile de producţie, de către
comisia de inventariere constituită în acest scop şi care numără, măsoară şi cântăresc toate loturile
de repere, piese, subansamble etc. ce se află în momentul respectiv la locurile de muncă, secţiile
de producţie etc. şi le înscrie în Listele de inventariere.
În Listele de inventariere întocmite pe fiecare secţie se înscriu stocurile de producţie în curs de
execuţie constatate pe fiecare produs, comandă sau piesă, cu indicarea gradului de finisare.
Dacă procesul de fabricaţie nu permite o constatare faptică a producţiei în curs de execuţie aflată
pe maşini, aceasta se poate stabili în funcţie de datele evidenţei operative, de capacitatea
instalaţiilor sau se aproximează.
Evaluarea cantităţilor de producţie în curs de execuţie înregistrate în Listele de inventariere se
poate efectua prin mai multe procedee, printre care:
a) procedeul evaluării pe piese şi operaţii – se utilizează cu precădere în industria constructoare
de maşini.
La baza evaluării stocurilor de producţie în curs de execuţie stă Fişa tehnologică în care sunt
înscrise normele de consum ale materiilor prime, materialelor de bază, combustibil, energie şi de
muncă corespunzătoare fiecărei operaţii tehnologice în funcţie de succesiunea lor.
Conform acestui procedeu, relaţia de calcul este cea a ponderării cantităţii de producţie în curs
de execuţie cu normele de consum sau de timp şi cu costurile unitare sau tarifele de salarizare. În
urma acestor calcule rezultă producţia în curs de execuţie evaluată la cost direct la care, ulterior,
se adaugă costurile indirecte de producţie stabilite, fie pe baza unui procent prevăzut în
antecalculaţii, fie prin preluarea lor din calculaţiile efective ale perioadei precedente.
Exemplu: La o entitate fabricarea unui utilaj se efectuează în două secţii:

Prelucrări mecanice şi Montaj. Conform datelor inventarierii, s-au stabilit
următoarele cantităţi de producţie în curs de execuţie:
- în secţia Pelucrări mecanice – 10 unit. (după a 6 – a operaţie
tehnologică);
- în secţia Montaj – 15 unit. (după a 2 – a operaţie tehnologică).
Normele costurilor de producţie sunt următoarele:
a) pentru secţia Prelucrări mecanice:
- materiale de bază – 3 400 lei/unit.;
- costuri cu personalul – 1 000 lei/unit. (pentru toate operaţiile), 900 lei/unit. (pentru primele
6 operaţii);
- costuri indirecte de producţie – 80 % din costuri cu personalul
b) pentru secţia Montaj:
- materiale de bază – 3 000 lei/unit;
- salarii – 800 lei/unit.(pentru toate operaţiile), 600 lei/unit. (pentru primele 2 operaţii).
- costuri indirecte de producţie – 120 % din costuri cu personalul.
Soluţie:
În vederea determinării valorii totale a producţiei în curs de execuţie, conform procedeului de
evaluare pe piese si operaţii se vor parcurge următoarele etape de lucru:
1) stabilirea valorii producţiei în curs de execuţie constatată în secţia Prelucrări
mecanice. În acest scop cantitatea producţiei în curs de execuţie se va pondera cu
normele de consum a materialelor şi tarifele de remunerare stabilite pentru această
secţie, conform datelor din tabelul 3.32.
Tabelul 3.32
Determinarea valorii producţiei în curs de execuţie din secţia Prelucrări mecanice
Nr. Articole de calculaţie Mod de calcul Suma, lei
1 2 3 4
1. Costuri directe de materiale
2. Costuri directe cu personalul, inclusiv
CASM
3. Costuri indirecte de producţie
Valoarea producţiei în curs de execuţie -
2) stabilirea valorii producţiei în curs de execuţie constatată în secţia Montaj. Pentru aceasta
cantitatea producţiei în curs de execuţie constatată în secţia respectivă se va pondera cu normele
de consum a materialelor şi tarifele de remunerare stabilite pentru această secţie, dar şi pentru
secţia precedentă, dat fiind faptul că procesul său de prelucrare a început din secţia Prelucrări
mecanice.
Modul de determinare a valorii producţiei în curs de execuţie din secţia Montaj este prezentat
în tabelul 3.33.
Tabelul 3.33
Determinarea valorii producţiei în curs de execuţie din secţia Montaj
Nr. Articole de Secţia Prelucrări mecanice Secţia Montaj Suma,
calculaţie mod de calcul suma, lei mod de calcul suma, lei lei
1 2 3 4 5 6 7=4+6
1. Costuri directe de
materiale
2. Costuri directe cu
personalul
3 Costuri indirecte de
producţie
Valoarea
producţiei în curs
de execuţie
3) determinarea valorii totale a producţiei în curs de execuţie constatată prin însumarea valorii
producţiei în curs de execuţie din secţia Prelucrări mecanice cu cea din secţia Montaj, constituind
____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
b) procedeul evaluării globale în funcţie de gradul de finisare tehnică – impune stabilirea
acestui grad (sub formă procentuală) de finisare a producţiei în curs de execuţie de către
comisia de inventariere cu ocazia constatării faptice a stocurilor. Procentul de finisare stabilit
se ponderează cu costul planificat sau cu cel efectiv din perioada precedentă, a fiecărui
produs, piesă etc. inventariate.
Pentru înţelegerea mai clară a esenţei procedeului gradului de finisare tehnică, se vor analiza
etapele de lucru ale acestuia în baza unui exemplu.
Exemplu: În hala de producţie nr.2 a unei fabrici de mobilă se produc uşi din
lemn de cireş. La sfârşitul lunii curente comisia de inventariere a constatat 32 de
uşi finisate şi 9 uşi – în curs de execuţie. De asemenea, s-a stabilit că gradul de
finisare tehnică a uşilor nefinisate este de 75%. Costurile totale de producţie au
totalizat 235 000 lei.
În vederea determinării costului producţiei în curs de execuţie (uşilor nefinisate) la sfârşitul
lunii, conform procedeului gradului de finisare tehnică, se vor parcurge următoarele etape de lucru:
 se transformă producţia în curs de execuţie în producţie finită convenţională (Pfconv.) prin
înmulţirea procentajului de finisare tehnică cu cantitatea producţiei în curs de execuţie:
Pfconv. = __________________________________________________;
 se determină cantitatea totală a produselor finite (QTPF) prin însumarea produselor finite
constatate în urma inventarierii cu produsele finite convenţionale:
QTPF =____________________________________________________;
 se calculează costul pe o unitate de produs finit (CUPF) prin raportul dintre suma totală a
costurilor de producţie la cantitatea totală a produselor finite:
CUPF =____________________________________________________;
 se stabileşte costul pe o unitate de producţie în curs de execuţie (CUPex) prin aplicarea
gradului de finisare tehnică la costul unitar al produselor finite:
CUPex = ______________________________________________________;
 se determină costul producţiei în curs de execuţie (VPex) prin înmulţirea costului pe o
unitate de producţie în curs de execuţie cu cantitatea acesteia constatată la inventariere:
VPex =___________________________________________________________
___________________________________________________________________________
În vederea stabilirii costului total al produselor fabricate (CPF), se deduce valoarea

producţiei în curs de execuţie din suma totală a costurilor de producţie:
CPF =_____________________________________________________________
___________________________________________________________________________

c) procedeul evaluării pe baza costurilor de materii prime şi materiale directe – în cazul
acestui procedeu valoarea producţiei în curs de execuţie este egală cu valoarea materiilor prime
şi materialelor directe aflate în curs de prelucrare (pe utilaje) la momentul efectuării inventarierii.
Pentru simplificare, se poate folosi şi varianta potrivit căreia, fără a apela la inventariere,
valoarea producţiei în curs de execuţie se determină în baza relaţiei:
Valoarea producţiei în curs de execuţie = Total costuri de materii prime şi materiale
directe determinate pe baza datelor contabile – Cantitatea de produse fabricate ponderate
cu normele de consum şi costurile unitare ale materiilor prime
şi materialelor directe. (3.4)
Un asemenea procedeu este recomandabil pentru industria alimentară, uşoară şi chiar pentru
cea chimică.
Metoda contabilă constă în stabilirea costului producţiei în curs de execuţie pe
baza datelor contabilităţii şi ale evidenţei operative, fără a se proceda la
inventarierea ei şi, din această cauză, are un caracter convenţional.
Potrivit acestei metode, costul producţiei în curs de execuţie se stabileşte pe fiecare tip de
produs, pe baza datelor din conturile de calculaţie care au colectat costuri pe tipuri de produse,
conturi care reflectă în debit totalul costurilor efective, iar în credit costul producţiei finite,
diferenţa reprezentând valoarea producţiei în curs de execuţie.
Formula de calcul se prezintă astfel:
CPEx = TC – (QPF x CN pf/unit.), (3.5)
unde:
CPEx - costul producţiei în curs de execuţie;
TC - total costuri colectate pe tipuri de produse;
QPF - cantitatea produselor fabricate;
CN pf/unit. – costul unitar normativ sau efectiv din perioada precedentă al produselor finite.
Exemplu:
În vederea exemplificării acestei metode, vom analiza următoarele date: în
hala de producţie nr.2 a unei fabrici de mobilă se produc uşi din lemn de cireş.
La sfârşitul lunii curente se cunosc datele: uşi finisate – 32 (constatate în baza
documentele primare de predare la depozit); costuri totale de producţie – 235
000 lei, iar costul normativ al unei uşi finisate constituie 6 200 lei.
Pentru determinarea costului producţiei în curs de execuţie la sfârşitul lunii, se parcurg etapele
de lucru:
 se determină costul total al produselor finite (CPF) prin înmulţirea costului normativ al
unei unităţi de produs finit cu cantitatea acestora:
CPF =___________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
 se determină valoarea producţiei în curs de execuţie (VPex) prin deducerea costului
produselor fabricate din suma totală a costurilor de producţie colectate:
VPex =_____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Alegerea metodei de determinare a costului producţiei în curs de execuţie reprezintă o problemă

destul de complicată. Soluţionarea ei depinde în mare măsură de particularităţile tehnologice ale
entităţii, de modalitatea de calcul a costului produselor fabricate, precum şi reieşind din:
- posibilităţile reale de aplicare a unei sau altei metode în practica entităţii respective;
- necesitatea simplificării procedurilor de calcul până la limita în care nu este afectată exactitatea
valorii producţiei în curs de execuţie astfel determinată;
- existenţa unui sistem automatizat de ţinere a contabilităţii şi posibilităţile acestuia.
Însă, indiferent de metoda aleasă, ea trebuie în mod obligatoriu să fie stipulată în politica
contabilă a entităţii.
După determinarea costului producţiei în curs de execuţie, ea urmează să fie înregistrată în
conturile corespunzătoare. În acest caz se întocmesc formulele contabile prezentate în tabelul 3.34:
Tabelul 3.34
primar, registru
Debit Credit
contabile etc.)
1. Reflectarea valorii producţiei în curs de execuţie la
sfârşitul perioadei de gestiune aferente:
Notă de contabilitate
a) activităţii de bază a entităţii
b) activităţilor auxiliare ale entităţii
2. Reflectarea valorii producţiei în curs de execuţie la
începutul perioadei de gestiune următoare aferente:
Notă de contabilitate
a) activităţii de bază a entităţii
b) activităţilor auxiliare ale entităţii
Evidenţa analitică a producţiei în curs de execuţie se ţine pe tipurile de produse şi servicii,

precum şi pe alte direcţii prevăzute în politici contabile ale entităţii.

Cospect Tema 3.

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cospect Tema 3.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

Contabilitatea costurilor de producţie

3.1. Contabilitatea costurilor materiale directe şi repartizabile

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 1

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 2

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 3

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 4

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 5

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 6

 Dispoziţie de livrare a materialelor (mişcare internă) – se utilizează pentru evidenţa

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 7

DISPOZIŢIE DE LIVRARE A MATERIALELOR Formular interdepartamental tipizat nr. M-11

„_____” _____________________________ 200__

Baza Număr Data î

Total eliberat (cantitate)________________________________________________________________ denumiri

Continuare Tabelul 3.4

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 10

Reflectarea consumului materialului X pentru fabricarea produselor:

b) Metoda coeficienţilor de echivalenţă se aplică la entităţile unde

Consumul efectiv de materiale / unit. echivalentă =

Reflectarea consumului materialului X pentru fabricarea produselor:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 12

3.2. Contabilitatea costurilor cu personalul directe şi repartizabile

Contabilitatea managerială a costurilor cu personalul presupune:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 13

Printre documentele primare utilizate la calcularea salariului pot fi enumerate:

a) „Tabelul de pontaj” – serveşte ca bază pentru evidenţa timpului de muncă prestat.

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 15

BON DE LUCRU ÎN ACORD

Nr. pieselor date

inclusiv, ore lei salariului, normate

Data emiterii ordinului: “____” _________________ 201___

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 16

Secţia Sectorul Felul plăţii

Primit Semnătura Executori Predat la depozit

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 17

Lucrări executate Norme Primit (buc) Executori Total

Date spre prelucrare

Din care, plătit

Maistru: Normator: Controlor:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 18

Exemplu: Un muncitor cu categoria a V-a de calificare a lucrat într-o lună 165

Salariul în acord (pe unitate de produs) este forma de salarizare potrivit

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 20

 acord indirect – se utilizează pentru remunerarea muncii muncitorilor auxiliari (lăcătuşi,

2) Suma premiului pentru îndeplinirea normei =

3) Suma premiului pentru supraîndeplinirea normei:

Calculăm numărul de unităţi fabricate supranormă:

Calculăm mărimea procentului premiului:

 acord progresiv – constă în faptul că producţia fabricată în limita normei de producţie va fi

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 21

5. Cantitatea articolelor fabricate de la 110 % - 120 % =

7. Cantitatea articolelor fabricate peste normă 121 % =

9. Salariul pentru articolele supranormă =

10. S alariul total calculat =

În funcţie de posibilităţile de organizare a evidenţei rezultatelor muncii prestate acordul poate

Repartizarea salariului prin metoda salariului tarifar se face în felul următor:

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 23

Comparând calculele ambelor metode, se observă că rezultatele repartizării sunt

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 24

Exemplu: În legătură cu necesităţile de producţie, un muncitor în luna

Exemplu: Un muncitor în luna ianuarie a lucrat 160 ore, inclusiv ziua de 7

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 25

Autorii: lect., Stela Caraman, dr., conf. univ. Rodica Cuşmăunsă 26

„_” _______________________ 200

Data emiterii ordinului: “” ___________ 201_