Modul de calcul al drepturilor salariale

1.Salarizarea pentru condiţii speciale de muncă

Retribuirea muncii în caz de efectuare a lucrărilor de diversă calificare

Articolul 153 al Codului Muncii prevede că:

La efectuarea lucrărilor de diferite categorii de calificare, lucrul salariaţilor

remuneraţi pe unitate de timp este retribuit după munca de calificare mai înaltă.

Munca salariaţilor remuneraţi în acord este retribuită conform tarifelor lucrării

efectuate. În cazurile cînd, în legătură cu specificul de producţie, salariaţii care
lucrează în acord sînt nevoiţi să efectueze lucrări tarificate la un nivel inferior în
raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, angajatorul este obligat
să le plătească diferenţa dintre categoriile de calificare.

Norma cu privire la plata diferenţei dintre categoriile de calificare prevăzută la

alin. (2) nu se aplică în cazurile cînd, în virtutea specificului de producţie,
efectuarea lucrărilor de diversă calificare ţine de obligaţiile permanente ale
salariatului.

Retribuirea muncii în caz de cumulare a profesiilor (funcţiilor) şi de

îndeplinire a obligaţiilor de muncă ale salariaţilor temporar absenţi

Articolul 156 al Codului Muncii prevede că:

Salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual

de muncă, îndeplinesc, la aceeaşi unitate, o muncă suplimentară într-o altă
profesie (funcţie) sau obligaţiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără
a fi scutiţi de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de
muncă stabilite de prezentul cod), li se plăteşte un spor pentru cumularea de
profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului
temporar absent.

Rodica Cușmăunsă

Cuantumul sporurilor pentru cumularea de profesii (funcţii) se stabileşte de

părţile contractului individual de muncă, dar nu poate fi mai mic decît 50 la sută
din salariul tarifar (salariul funcţiei) al profesiei (funcţiei) cumulate. Plata
sporului pentru cumularea de profesii (funcţii) se efectuează fără restricţii, în
limitele mijloacelor destinate retribuirii muncii.

1
 Retribuirea muncii suplimentare

Articolul 157 al Codului Muncii prevede că:

În cazul retribuirii muncii pe unitate de timp, munca suplimentară (art.104),

pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază
stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare — cel puţin în
mărime dublă.

În cazul retribuirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare,

pentru munca suplimentară se plăteşte un adaos de cel puţin 50 la sută din
salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pe unitate de
timp pentru primele 2 ore, şi în mărime de cel puţin 100 la sută din acest salariu
tarifar – pentru orele următoare, iar cu aplicarea sistemelor netarifare de
salarizare – de 50 la sută pentru primele 2 ore şi, respectiv, 100 la sută din
cuantumul minim garantat al salariului pe unitate de timp în sectorul real –
pentru orele următoare.

Compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite.

Compensaţia pentru munca prestată în zilele de repaus şi în cele de

sărbătoare nelucrătoare

Articolul 158 al Codului Muncii prevede că:

Cu condiţia plăţii salariului mediu conform art.111 alin.(1), munca prestată în

zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare este retribuită:

1. salariaţilor care lucrează în acord — cel puţin în mărime dublă a tarifului în

acord;
2. salariaţilor a căror muncă este retribuită în baza salariilor tarifare pe oră sau pe
zi — cel puţin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
3. salariaţilor a căror muncă este retribuită cu salariu lunar — cel puţin în mărimea
unui salariu pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă
munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în
limitele normei lunare a timpului de muncă şi cel puţin în mărime dublă a
salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca
a fost prestată peste norma lunară.

La cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de repaus sau în zi de

sărbătoare nelucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va

2
 fi retribuită.

Retribuirea muncii de noapte- (se consideră muncă de noapte munca prestată

între orele 22.00 şi 6.00 art. 103 al Codului Muncii)

Articolul 159 al Codului Muncii prevede că pentru munca prestată în program

de noapte se stabileşte un adaos în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază
pe unitate de timp stabilit salariatului.

Modul de retribuire a muncii în caz de neîndeplinire a normelor de

producţie

Articolul 161 al Codului Muncii prevede că:

În caz de neîndeplinire a normelor de producţie din vina angajatorului,

retribuirea se face pentru munca efectiv prestată de salariat, dar nu mai puţin
decît în mărimea unui salariu mediu al salariatului calculat pentru aceeaşi
perioadă de timp.

În caz de neîndeplinire a normelor de producţie fără vina salariatului sau a

angajatorului, salariatului i se plătesc cel puţin 2/3 din salariul de bază.
Stela Carama
În caz de neîndeplinire a normelor de producţie din vina salariatului, retribuirea
se efectuează potrivit muncii prestate.

Modul de retribuire a muncii în caz de producere a rebutului

Articolul 162 al Codului Muncii prevede că:

Rebutul produs fără vina salariatului este retribuit la fel ca şi articolele bune.
Rebutul total din vina salariatului nu este retribuit.
Rebutul parţial din vina salariatului este retribuit în funcţie de gradul de utilitate
a produsului, conform unor tarife reduse, care se stabilesc în contractul colectiv
de muncă.

Modul de retribuire a muncii în caz de producere a rebutului

Articolul 162 al Codului Muncii prevede că:

Rebutul produs fără vina salariatului este retribuit la fel ca şi articolele bune.
Rebutul total din vina salariatului nu este retribuit.

3
Rebutul parţial din vina salariatului este retribuit în funcţie de gradul de utilitate
a produsului, conform unor tarife reduse, care se stabilesc în contractul colectiv
de muncă.

Modul de retribuire a timpului de staţionare şi a muncii în caz de însuşire a

unor noi procese de producţie

Articolul 163 al Codului Muncii prevede că:

Retribuirea timpului de staţionare produsă fără vina salariatului ori din cauze ce
nu depind de angajator sau salariat, cu excepţia perioadei şomajului tehnic
(art.80), în cazul cînd salariatul a anunţat în scris angajatorul despre începutul
staţionării, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul de bază pe
unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puţin decît în mărimea unui
salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislaţia în vigoare, pentru fiecare
oră de staţionare.

Modul de înregistrare a staţionării produse fără vina salariatului şi mărimea

concretă a retribuţiei se stabilesc în contractul colectiv şi/sau în cel individual de
muncă.
Orele de staţionare produsă din vina salariatului nu sînt retribuite.

Contractul colectiv sau cel individual de muncă poate stipula plata salariului
mediu în perioada de însuşire de către salariat a unui nou proces de producţie.

Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile

Articolul 15 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 prevede că:

Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se

stabilesc în mărime unică pentru salariaţii de orice calificare, care muncesc în
condiţii egale în unitatea respectivă.

Mărimea concretă a sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii

nefavorabile se stabileşte în funcţie de greutate şi nocivitate, în limitele
negociate de partenerii sociali şi aprobate prin convenţia colectivă la nivel
naţional şi ramural, dar nu mai mică de 25% din salariul minim pe ţară pentru
lucrări în condiţii grele şi nocive şi nu mai mică de 50% din salariul minim pe
ţară pentru lucrări în condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive.

Sporurile de compensare se plătesc pentru durata reală a muncii prestate în

condiţii nefavorabile.

4
Mărimea concretă a sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii
nefavorabile se stabileşte în funcţie de gradul de nocivitate şi în limitele
prevăzute de Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 1 «Salarizarea angajaţilor
aflaţi în relaţii de muncă în baza Contractelor individuale de muncă din
03.02.2004.”

Remunerarea după vechimea în muncă

Pentru entităţile cu autonomie financiară, conform pct. 13 al HG nr. 743 din

11.06.2002 sporul pentru vechime în muncă poate fi stabilit în cuantum de
minimum 5% pentru 3 ani şi maximum 40% din salariul de bază pentru o
vechime de peste 20 ani de activitate de profil în ramura respectivă.

Acordarea sporului pentru vechime în muncă personalului din unităţile bugetare

se efectuează în baza HG privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul
de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării sporului pentru vechime
în muncă personalului din unităţile bugetare nr. 801 din 20.07.2007. Sporul
pentru vechime în muncă se stabileşte personalului din unităţile bugetare, în
procente faţă de salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de indemnizaţia de conducere,
în următoarele mărimi:

Vechimea în muncă Sporul, în % faţă de salariul funcţiei,tinindu-

se cont de indemnizatia de conducere
de la 5 la 10 ani 10
de la 10 la 15ani 15
de la 15 la 20ani 20
peste 20 ani 25
30

Vechimea în muncă ce acordă dreptul de a primi sporul pentru vechime în

muncă se stabileşte de către comisia respectivă. Comisia se creează prin ordinul
angajatorului şi în componenţa ei se includ reprezentanţi ai serviciului financiar
(contabilităţii), serviciului resurse umane, juridic, precum şi ai comitetului
sindical.

Drept document pentru determinarea vechimii în muncă serveşte carnetul de

muncă al angajatului.

Premierea angajaţilor

Premierea angajaţilor se efectuează în modul şi pentru indicii de premiere

stabiliţi în temeiul Regulamentului privind premierea salariaţilor, elaborat de

5
comun acord cu comitetele sindicale sau reprezentanţii salariaţilor şi aprobat de
conducătorul unităţii. La întreprinderile de stat şi cu capital majoritar de stat
cuantumul premiilor plătite din fondul de salarizare nu va depăşi 100 % din
salariile tarifare şi de funcţie ale personalului, ţinînd cont de sporurile şi
suplimentele prevăzute de legislaţie.

Totodată, suma de premii plătită unui lucrător nu se limitează.

Conducătorii unităţilor au dreptul, în condiţiile stipulate în contractul colectiv de
muncă, să premieze suplimentar angajaţii şi din contul beneficiului rămas la
dispoziţia unităţii.

Mărimea premiului anual (acordat în condiţiile art. 138 din Codul muncii) şi
mărimea altor plăţi anuale acordate conducătorilor unităţilor menţionate în
punctele 5 (pentru administratorii întreprinderilor de stat, conducătorii
întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste) sau
52 (conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de reglementare,
certificare, supraveghere şi control cu autonomie financiară, inclusiv cu statut de
întreprindere de stat) la prezenta hotărîre, din profitul net anual al întreprinderii,
nu pot depăşi în sumă mărimea a şase salarii de funcţie lunare pe an, în funcţie
de rezultatele economico-financiare anuale pozitive.

Suma premiilor stabilite conform sistemului de retribuire a muncii în vigoare la

întreprindere, inclusiv premiile plătite din beneficiu; premiile anuale,
recompensele pentru rezultatele muncii în ansamblu pe an; sporurile procentuale
lunare se includ în salariul mediu pentru calcularea indemnizaţiei de concediere,
concediu, etc. Nu se includ în salariul mediu premiile cu caracter unic acordate
cu ocazia zilelor de sărbătoare, inclusiv cu ocazia sărbătorilor profesionale.

Pentru calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă în

venitul asigurat se vor include toate tipurile de premii din care se calculă
contribuţii de asigurări sociale.

Raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea sînt

reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul Codul muncii, de
alte legi, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, şi anume
de:

1. hotărîrile Parlamentului;
2. decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
3. hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului;

6
 4. actele referitoare la muncă emise de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei, de alte autorităţi centrale de specialitate, în limita împuternicirilor
delegate de Guvern;
5. actele autorităţilor publice locale;
6. actele normative la nivel de unitate;
7. contractele colective de muncă şi convenţiile colective; precum şi
8. de tratatele, acordurile, convenţiile şi alte acte internaţionale la care Republica
Moldova este part

2. Forme de retribuie a muncii în RM

Potrivit art. 3 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 unităţile din
sectorul real pot aplica:

 sistemul tarifar; şi/sau

 sistemele netarifare de salarizare.

Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către

angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor.

Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină

diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă,
şi include:

 reţelele tarifare,
 salariile tarifare,
 coeficienţii tarifari,
 grilele de salarii ale funcţiei,
 îndrumarele tarifare de calificare.

În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în

convenţia colectivă şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.

Rodica Cușmăunsă

Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru

muncitori sau pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari
administrativi, specialişti şi personal cu funcţii de conducere) în baza
categoriilor de calificare sau a altor criterii.

7
Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor
în dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de
salariat. Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale salariatului se
efectuează de către angajator.

Stela Caraman

Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la

nivel de unitate. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte cuantumul
minim garantat al salariului în sectorul real, care începînd de la 1 mai 2016
constituie 2 100 lei.

Formele de retribuire a muncii

Potrivit art. 3 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 şi art 130 al Codului
Muncii „Munca este retribuită pe unitate de timp (în regie) sau în acord (pe
unitate de produs) atît în sistemul tarifar, cît şi în sistemele netarifare de
salarizare. ”

Potrivit art. 170 al Codului Muncii „La retribuirea muncii în acord, tarifele se
stabilesc pornindu-se de la categoriile de muncă, salariile tarifare (salariile
funcţiei) şi normele de producţie (normele de timp) în vigoare.

Tariful pentru munca plătită în acord se stabileşte prin împărţirea salariului

tarifar pe oră (pe zi), care corespunde categoriei muncii prestate, la norma de
producţie pe oră (pe zi). Tariful pentru munca plătită în acord poate fi stabilit, de
asemenea, prin înmulţirea salariului tarifar pe oră (pe zi), care corespunde
categoriei muncii prestate, cu norma de timp în ore sau zile”.

3. Structura salariului
În sistemul tarifar şi sistemele netarifare potrivit art. 4 al Legii salarizării nr.
847-XV din 14.02.2002 salariul include:

 salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei);

 salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază);
 alte plăţi de stimulare şi compensare.

8
 Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi
salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca
executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării,
gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului
de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor.

Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele

stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de
muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate
şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute,
condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie — şi
luîndu-se în considerare vechimea în muncă.

Rodica Cușmăunsă
Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor
activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile
de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin
acesteia.

Sursa de plată a salariului pentru angajaţii din sectorul real o constituie o parte
din venitul obţinut din activitatea economică a unităţii.

Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul

lor de proprietate şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii
salariului minim pe ţară, cuantumului minim garantat al salariului în sectorul
real, şi salariului tarifar pentru categoria I de salarizare a salariaţilor din sectorul
bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de
salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin
reglarea fondurilor de salarizare a salariaţilor din întreprinderile monopoliste.

Stela Caraman

Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern

după consultarea partenerilor sociali. Cuantumul minim garantat al salariului în
sectorul real se reexaminează anual, în funcţie de creşterea sumară anuală a
indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la
nivel naţional.

Potrivit HG nr. 488 din 20.04.16 începînd cu 1 mai 2016, cuantumul minim
garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații, instituții cu

9
 autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare
juridică, în continuare – unități), se stabilește în mărime de 12,43 lei pe oră, sau
2 100 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169
de ore pe lună.

Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare), ca normativ ce

determină nivelul retribuirii muncii salariaţilor pentru o perioadă concretă de
timp, se stabileşte:

1. în sectorul bugetar – prin lege, în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul
salariului minim pe ţară;
2. în anumite ramuri ale sectorului real – prin negociere, în convenţiile colective la
nivel ramural, iar pentru salariaţii din unităţile cu autonomie financiară din
ramurile respective – prin negociere, în contractul colectiv de muncă al unităţii,
în mărime nu mai mică decît cuantumul stabilit de convenţia colectivă la nivel
ramural.

Salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate

se reexaminează în funcţie de condiţiile economice concrete ale ramurii sau în
funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii. Totodată, cuantumul lunar total al
salariului unui angajat, calculat în baza sistemului tarifar de salarizare, nu poate
fi mai mic decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit
de Guvern.

Coeficienţii de complexitate care pot fi aplicaţi la stabilirea salariului tarifar

pentru categoria I de calificare (de salarizare) pe tipurile de lucrări şi ramuri ale
economiei naţionale, sunt prevăzuţi în anexa nr. 3 al HG cu privire la salarizarea
angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară nr. 743 din 11.06.2002.

Coeficienţii de complexitate nu sînt obligatorii, ei avînd caracter orientativ în

procesul negocierilor privind stabilirea salariului tarifar pentru categoria I de
calificare la nivel de ramură sau de unitate economică.

HG cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară nr.

743 din 11.06.2002 prevede:

 reţeaua tarifară recomandată pentru muncitorii din unităţile cu autonomie

financiară;
 categoriile de salarizare ale reţelei tarifare unice de salarizare (RTUS) a
angajaţilor, recomandate pentru personalul de conducere, de specialitate şi de
execuţie din unităţile cu autonomie financiară;

10
 coeficienţii de complexitate recomandaţi la stabilirea salariului tarifar pentru
categoria I de calificare (de salarizare) pe tipuri de lucrări şi ramuri ale
economiei naţionale;
 coeficienţii de multiplicitate recomandaţi pentru stabilirea salariilor de funcţie
ale personalului încadrat în unităţi ce nu aplică sisteme de salarizare bazate pe
reţeaua tarifară unică de salarizare;
 categoriile de calificare şi condiţiile de salarizare pentru muncitorii din
transportul auto din unităţile cu autonomie financiară.

Totodată, la stabilirea reţelei tarifare concrete se va urmări ca pentru fiecare

categorie următoare coeficientul tarifar să fie în mod obligator mai mare decît
cel stabilit pentru categoria anterioară, cu asigurarea unei creşteri egale sau
proporţionale de la categorie la categorie.

Diferenţierea salariilor tarifare se efectuează în funcţie de formele de salarizare

(în acord sau pe unitate de timp) şi domeniul de activitate.

Salariile tarifare orare sau lunare pentru celelalte categorii de calificare se

stabilesc prin înmulţirea salariului tarifar orar sau lunar (pentru categoria I de
calificare) la coeficientul tarifar respectiv.

Muncitorilor de înaltă calificare, angajaţi la lucrări deosebit de importante şi de

o extremă răspundere, li se pot stabili salarii tarifare majorate de la 50 pînă la
100 procente faţă de salariul tarifar cuvenit conform categoriei de calificare
deţinute.
Salariile tarifare lunare se determină prin înmulţirea salariilor tarifare orare la
169 ore.

11