PROIECT DIDACTIC

Data: 2.11.2020
Clasa: a X - a
Modulul 2- Contabilitate generală
Unitatea de învăţare: PROCEDEE COMUNE DISCIPLINELOR ECONOMICE
Tema: Evaluarea-forme
Tipul lecţiei: Comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe

Unitatea de rezultate ale învățării (URÎ 3): Obiectul şi metoda contabilităţii – comunicarea
informaţiilor contabile
Cunoștințe Abilități Atitudini
3.1.1. Prezentarea 3.2.1. Interpretarea conceptelor și 3.3.1. Manifestarea receptivității
elementelor definitorii ale trăsăturilor specifice procedeelor comune în asimilarea conceptelor și
procedeelor comune disciplinelor economice trăsăturilor specifice procedeelor
disciplinelor economice: comune disciplinelor
evaluarea, calculația, economice: evaluarea,
inventarierea calculația, inventarierea

Obiective operaţionale:
➢ Cognitive: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
➢ OC 1-să precizeze ce este evaluarea;
➢ OC 2- să identifice importanța evaluării;
➢ OC 3- sa enumere formele evaluarii
➢ OC4-sa enumere tipurile de evaluare la iesire din patrimoniu.
➢ Afective:
OA1: să manifeste interes și să participe activ la lecţie;
OA2: să manifeste autocontrol şi disciplină în timpul orei.
➢ Psihomotorii:
OPM1: să scrie corect şi ordonat;
OPM2: să adopte o poziţie corectă în bancă.

Strategii didactice:
a) metode:
M1: explicaţia
M2: conversaţia
M3: exerciţiul
M4: observaţia
b) mijloace didactice:
m1: tabla
 m2: catalogul
m3: caietul
m4: fişe de documentare
m5: fişe de lucru
m6: videoproiector.
c) forme de organizare a activităţii:
F1: frontală
F2: individuală
Resurse
• temporale: 50 de minute
• spaţiale (locul de desfăşurare): online
Bibliografie:
Maria Popan - „Bazele Contabilității” clasa a X-a, Editura Oscar Print, 2016
*** Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802 din 29 decembrie 2014 (OMFP 1802/2014)
pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 963 din 30 decembrie 2014,
intrare în vigoare 1 ianuarie 2015, cu modificările și completările ulterioare
*** Legea contabilităţii 82/1991.
 Strategii didactice
Nr. Etapele lecţiei Obiective Conţinutul lecţiei
metode mijloace forme de Evaluare
crt. (timp) operaţionale Activitate profesor (P)/Elevi (E)
org.
1. Captarea OPM 1 P: Verifică prezenţa, ţinuta elevilor şi explică modalitatea de
atenției OA1 lucru pentru etapa următoare.
(2 minute) E: Comunică absenţii şi se pregătesc pentru lecţie. M2 m2 F1
2. Anunţarea P: Lecția de azi se intitulează Formele evaluării m1
temei şi a Notează titlul lecţiei la tablă şi anunţă obiectivele urmărite.
obiectivelor OPM2 M1 F1
(2 minute) OA2 E: Îşi notează titlul lecţiei şi sunt atenţi la explicaţiile m3
profesorului.
3. Realizarea Profesorul adresează întrebări întregii clase referitoare la :
legăturii - Principiile evaluării
dintre lecţia
- Momentele evalării
nouă şi
noţiunile -Componentele evaluării
predate
anterior
4. Dirijarea Profesorul realizează transmiterea conţinutului nou pe M5
învăţării/recapi OC2 secvenţe informaţionale :
tularea OC 3 m5 F1 Formativă
(31 minute) F0RMELE DE EVALUARE ÎN CONTABILITATE
OC4 M1 m6
În raport de momentul efectuării acesteia
I. Evaluarea patrimoniului la intrare
m4 F2 Orală
II. Evaluarea patrimoniului la ieșire
III. Evaluarea patrimoniului la inventariere
IV. Evaluarea patrimoniului la bilanț

5. Evaluarea Profesorul reia punctele cheie ale lecţiei antrenând în

(3 minute) conversaţie cât mai mulţi elevi, cu scopul intensificării M1 F1 Orală
retenţiei .
 E: Îşi însuşesc aprecierile.
6. Tema pentru P: Scrie pe tablă tema şi dă indicaţii elevilor. M1 m1
acasă E: Notează tema. M2 m3 F1
(3 minute)
 Evaluarea este un procedeu comun și altor discipline economice, procedeu utilizat de metoda
contabilității, prin intermediul căruia orice realitate fizică este exprimată valoric folosind etalonul
valoric;
lmportanța evaluirii: constă in faptul că ea asiguri trecerea de la informații individuale exprimate
in etalon cantitativ la informațiile de sinteză exprimate în etalon valoric.
Evaluarea are următoarele componente
1) obiectul supus evaluării: este insuși patrimoniul entitifii economice
În mod concret sunt supuse evaluării:
• activele și pasivele
• cheltuielile și veniturile
• rezultatele
• operațiunile econornico-financiare care au loc in decursul unei perioade de gestiune
2) etalonul bani: reprezinta unitatea de valoare prin intermediul căreia obiectul supus evaluării
este posibil de exprimat din punct de vedere valoric
3) prețul: este unitatea de măsură a valorii
În realizarea evaluării trebuie ținut cont de unele criterii și trebuie respectate unele principii.

Criteriile care stau la baza evaluării sunt

1) utilitatea: consideră că valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiu consimțit la un
moment dat pentru a aduce bunul respectiv in patritnoniu sau prețul ce se poate realiza dacă
bunul existent s-ar vinde pe piață
2) timpul vizează momentul plasării evaluării in trecut, prezent sau viitor

Principiite evaluirii sunt urmitoare:

1) stabilitatea unitații monetare naționale: conform acestuia, evaluarea patrimoniului trebuie să
aibă loc atunci cand unitatea monetară națională are stabilitate in raport cu valutele.
2) Prudența
3) permanența metodelor
4) costul istoric

F0RMELE DE EVALUARE ÎN CONTABILITATE

În raport de momentul efectuării acesteia
V. Evaluarea patrimoniului la intrare
VI. Evaluarea patrimoniului la ieșire
VII. Evaluarea patrimoniului la inventariere
VIII. Evaluarea patrimoniului la bilanț

Evaluarea patrimoniului la intrare : orice element patrimonial care intră în structura

patrimoniului unei entități este evaluat în funcție de modul de intrare la unul din următoarele costuri
istorice:
a) Valoarea de utilitate: pentru bunurile intrate cu titlu gratuit reprezintă valoarea bunului
respectiv pe piață;
Ea depinde de:
- Prețul bunurilor similare
- Starea în care se află bunul respectiv
- Locul de amplasare
b) Valoarea de aport
 c) Prețul sau costul de producție
d) Prețul sau costul de achiziție
e) Valoarea nominală

Evaluarea patrimoniului la ieșire: de regulă, elementele patrimoniale ieșite din gestiune sunt
evaluate la valoarea lor contabilă folosind metoda identificării specifice;
Pentru anumite bunuri economice, așa cum sunt stocurile care provin de la diverși furnizori și
pentru care nu se poate identifica costul lor istoric, utilizăm următoarele metode:
1) CMP-costul mediu ponderat
2) FIFO- primul intrat-primul ieșit
3) LIFO-ultimul intrat-primul ieșit
Metoda CMP-este folosita atunci când ieșirile nu-și pot primi valorile contabile corespunzătoare
Acest cost se determină pe baza existentului inițial și al intrărilor în cursul perioadei analizate.
El se poate calcula în 2 variante:
a) La sfârșitul lunii
b) După fiecare intrare

Formulele de calcul sunt următoarele: Valoarea stocului inițial+valoarea intrărilor

CMP =
Cantitatea inițială+cantitatea intrată

Metoda FIFO conform acesteia, ieșirea din gestiune a stocurilor se face in ordinea cronologică a intrării
acestora;
Stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de producție sau de achizișie al primei intrări
(lot);După epuizarea primului lot, evaluarea se face la costul de producție sau de achiziție al lotului
următor, în ordine cronologică.

Metoda LIFO: conform acesteia, ieșirea din gestiune a stocurilor se face in ordinea invers cronologică a
intrării acestora;
Stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de producție sau de achiziție al ultimei intrări (lot);
Dupi epuizarea ultimului lot, evaluarea se face la costul de producție sau de achiziție al lotului anterior
acestuia, in ordine invers cronologică.

Evaluarea patrimoniului la inventariere: presupune determinarea valorii de inventar in funcție de

utilitatea elementului patrimonial, starea acestuia, prețul pieței, etc

Evaluarea la bilanț:
1) pentru elementele de activ: evaluarea se face la valoarea netă contabilă = valoarea contabilă mai
puțin aurortizarea și ajustările pentru depreciere sau pierderea de valoare (cumulate);
Amortizarea: este specifică imobilizărilor necorporale și corporale;
Ajustirile pentru depreciere: sunt specifice imobilizirilor necorporale, corporale, in curs de
execuție; stocurilor și creantelor;
Ajustirile pentru pierderea de valoare: sunt specifice irnobilizirilor financiare și conturilor de
trezorerie.
2) pentru elementele de pasiv: evaluarea se face la valoarea contabilă.