MAX EISEN

CI] PIIIITT]I,
,

\{IITII ,
O poveste despre curaj gi
supravieluire Ia Auschwitz

tfr
 Cuprins

Notaautorului.... ....ix
Hdr{i - .. .. ... xi
Prolog ..... ..... 1
l, CopiliriainCehoslovacia... ...........9
2. Verilelafermi .......25
3. Schimbiriimportante..... .........29
4. Vialasubadministraliamaghiari... ........ 35
5. Un an pentru nagtere gi moarte ..... .49
5, UltimulSeder. ........51
E, Sosirea la Auschwitz Il-Birkenau . . . . .65
9. ArbeitMachtFrei .....73
10. Desecareamlagtinilor...... .........87
ll. Fantomeumblitoare ........91
12. Obucatidegunci. .......95
13, Selec1ia, iulie 1944 .....99
14. Desfelenireaterenului delAngiAuschwitz .. . . ..... 103
l5.Saladeoperalii ;...... .....109
16. OperafiiinBaraca?l.... ...117
lT.Ooalicutocani ....129
18.DistrugereaCrematoriului4 ..... '..131
19. Margulmorlii. ......137
20. Melk, Ebensee gieliberarea .........147
2l.Ebensee,dupieliberare .....159
22.Delaeesk6BuddjovicelaMoldava .........163
23. Vindecarea emofionalS gi fizicl .... .173
24.Marienbad.... .......177
25.Praga .......183
26.RevenirealaKo5ice ........191
2T.LagbrtlEbelsbergDP... ....199
28. Canada .......205 Nota autorului

Epilog .......2r1
Postfu;d ...22t
Mul{umiri ......231 In vara anului 2012, dtpd, alte doud incerclri anterioare, am
Anexd ......237 rrrccput sd lucrez la aceste memorii cu asistenta editoriali a
Post-scriptum .......247 .lr. Amanda Grzyb, profesor asociat de informafie qi studii
Notdasupraautorului .......251 rrrcclia de la Universitatea din Western Ontario qi un cercetdtor
rlrrclios al genocidului comparat. impreund am inregistrat ore de
rrrterviuri, care au fost ulterior transcrise. in orice caz, cAnd am
in( cput s[ adunlm interviurile transcrise intr-o formi narativi,
r oe rent[, povestea nu suna in felul in care mi-o inchipuisem eu.

irr vara anului 2014, ne-am decis s[ lisim interviurile deoparte

1i sa incepem de la zero. Procesul a fost dureros. Am scris
r;rl)itolele de mdni, in creion, pe foi de hArtie impiturite in
tIrui, apoi solia mea, fiul meu gi nepoata mea le-au dactilografiat
r rr ribdare la computer. I-am dat Amandei fiecare capitol
rl;rt tilografiat, iar ea le-a editat qi mi le-a returnat cu intrebiri Ei
rtrgestii pentru eventuale modificiri. Amanda gi cu mine ne-am
lrrtilnit frecvent timp de un an gi, in aprilie 2Ot5 - la aproape
lirl)tczeci de ani de la eliberarea mea din lagirul de concentrare
lihcnsee -, am incheiat schita unui manuscris care detalia anii
tttci de formare, in copilSrie, qi supravietuirea mea pe durata
Ilolocaustului.
 o >Fr
m d6.D
n
-Ft
\of
alf
z= o
tD
E t0
TD
CN
t,
(t
v tD
F .<
!)
e
@
z+-
o[E
n.= tD
F Fr
o F*u
g*; E'o
3 gE e'F
=-3 io
z o aq
3
.d
o ^tL
s.
1'E
(!
i E
/l- o C
3.aF o
-q=fl t35 + n
o
E.E E
q 6 i'o z
H 'yrqrsod 1so; e snard ep lgl alllroruatu slJf,s
5<^v
o F'X
.j,'-o urE-Itu 'Iue ap rcazaldus ap gzned o gdnq 'BaIU ealellltqesuodsar
q E:P.;
o. ,i
6< 'eleropul greJ ']uns elenlf eJ rJoJa erlJo rS f selultue
al rlu tun) eSe aleuoriuaur luns auef ulp allJnfol rS a1a1eg
 Prolog

/\
n anul 1998, am fost solicitat sd insolesc un grup de o suti
f
I cincizeci de adolescenli din Toronto intr-o excursie in
L Polonia, unde urmau sd participe la Margul celor Vii, un
cveniment anual care are loc de Yom HaShoah sau Ziua Memoriald
rr Holocaustului. in fiecare an, zece mii de oameni de pe tot
globul se adund la Auschwitz I impreuni spre Auschwitz
gi merg
ll-Birkenau, unde participi la un serviciu memorial pentru cele
impreund cu Amy, nepoata mea, la Marqul celor Vii' 1998'
girse milioane de eyrei asasina{i de naziqti qi de colaboratorii lor.
A fost prima dati cind m-am intors la Auschwitz dup5' rizboi'
Amy, cea mai mare dintre nepoatele mele, fbcea parte din acest
Brup; avea 16 ani, aproape aceeagi vArst[ pe care o aveam gi eu
irttrnci cAnd am intrat prima oar[ in lagdr,in 1944.
Ca vorbitor supravietuitor, am fost insircinat si adaug piesele
citre lipseau: sunetele, mirosurile si sentimentele locului. Pentru
prima dati in cincizeci gi trei de ani, urma si intru in lagirul de
cxterminare in care nazigtii omord,seri atilia oameni din familia
ruca gi dintre prietenii mei. Firi morminte pe care sd, levizitez,
 iii i"iiu

2 MAX EISEN

acesta era locul cel mai apropiat de spiritele lor 9i gtiam ce pentru
mine va fi o experienfi emofionali foarte dificill'
Sosirea mea Ia Auschwitz Il-Birkenau in mai 1944 a fost o
experienfi terifianti. cand am coborat din tren, am observat
imediat patru crematorii urias,e foarte apropiate de peron,
adipostite sub niEte mesteceni. DeEi nu am aflat scopul lor decit
mai tArziu, acele structuri ameninlltoare aruncau fliciri Ei fum
prin cogurile lor masive, iar zidurile de cirimidi erau crdpate din
cauza cildurii datorate funclionlrii permanente. imi amintesc cI
am r[mas firi cuvinte 9i mi s-a tliat respiralia, de parci ceva
monstruos urma si mi inghitS. in timp ce mi aliniam pe peron,
separat de mama gi de surorile mele, m[ sim(eam neajutorat 9i
singur, speriat de necunoscut.
Soldalii SS care se aflau la post pe peron aveau o aparenfi
brutall, iar semnul cu craniul gi oasele incrucigate de pe cigtile lor
m-a panicat. cand am revenit la Auschwitz Il-Birkenau in 1998, nu
se zlreau semne imediate ale marilor coquri ale crematoriilor sau
ale clidirilor care gdzdtiseri, pe vremuri, camerele de gazare. cei
din SS le distruseseri inainte s[ abandonezelagdrd, in ianuarie
t945,iar clidirile ziceatacum ln ruine. Mestecenii crescuserl mai
inal$ qi, acolo unde fusese odati noroi, era acum un covor verde de
iarbi. Dispiruseri mirosul de carne arsi 9i prizonierii slibinogi in
hainele lor zdrenluite, minali de gardienii SS.
Locul imi pirea ciudat de inofensiv qi am fost izbit, in special,
de uriaga sa goliciune, de ruinele baricilor 9i sirma ghimpatS'
Cdliva kilomelri mai departe, la Auschwitzl, amvdzut baricile in
care petrecusem atitea nopfi, locurile in care fusesem forlat si
stau la appel ore intregi qi locul in care canta orchestra. Mi-am
amintit foamea, teroarea, ep:uizatea permanent[' Dar mi-am
amintit qi cAteva momente critice, sfaturi, mici gesturi de
bunlvoinfd, conversafii cu ceilalli prizonieri qi spitalul lagarului,
care devenise o parte attt de importanti a poveEtii mele'
Sherri Rotstein, unul dintre organizatorii contingentului
canadian ai Marqului celor Vii, igi aminteqte cum m-a vizut in
acea dup6- amiazd., inconjurat de participanfi. Ea a spus ci Vorbind in fala spitalului din Baraca 21 in care am lucrat, in 2014.
4 MAXEISEN
priveam in depdrtare gi se intreba la ce m[ gindeam. $tia c[
revenisem in trecut - emolional gi fizic -, intr-un loc foarte
intunecat, dar eraincurajatd de faptul cd eram inconjurat de tineri
evrei, viitorul evreilor. Este adevirat c[ revenirea mea in lag[r
m-a umplut de tristefe, dar m-a Ei reconfortat cind am vizut-o pe
Amy as,ezdnd o fotografie a familiei mele pierdute pe ruinele
Crematoriului II. Am gtiut cd ei se aflau lmpreuni cu noi in spirit.
Iar Amy reprezenta generaliile de copii gi nepoli care au prosperat
dupd genocid.
Primul meu pelerinaj inapoi la Auschwitz-Birkenau mi-a dat
puterea sl vid, si simt qi si transmit faptele oribile pe care nazigtii
le infiptuiser[ aici. Aceast[ excursie a fost cea care m-a angajat
din nou pe drumul de educator gi vorbitor despre Holocaust,
munci pe care o incepusem, pentru prima dati, in urmd cu gase
ani. Din acel moment, m-am linut de un program riguros de
prezentiri la gcoli gi de alte evenimente gi am revenit la Auschwitz
de multe ori. intr-una dintre aceste excursii, mi s-a aliturat Ei
|ulie, cealalti nepoati a mea. Ea imi spusese c[-9i amintea
povegtile despre lagirele morlii din fragedl copilirie, dar, pdni nu
a cilcat pe pimintul de la Auschwitz, nu a inleles cu adevirat
nivelul dezinformlrii naziste qi gradul de distrugere a vielilor
oamenilor. Ea mi-a descris impactul pe care l-a avut vederea
baricilor mele, a silagului meu gi a locurilor in care am muncit.
Ea m-a privit intotdeauna ca pe un birbat puternic, fericit qi
energic, neafectat de tragediile care mi-au lovit familia gi pe mine.
Mi-a spus cAt de mult respecta misiunea mea personald de a
invdfa cAt mai mulli oameni posibil despre soarta evreilor in
timpul Holocaustului.
Am linut prima mea prezentare publici ln fafa unui grup de
elevi de clasa a treisprezecea de la liceul catolic St. foseph din
Barrie, Ontario, in mai 1992.Eram nervos qi respiram greu stAnd
in fala lor, spundndu-le rapid povestea mea. Nu aveam abilitatea
de a vorbi in public pentru a-mi transmite cu ugurinli povestea.
Dupi ce am terminat, mi-am spus ci n-o sl mai fac niciodati
asta. Dar, dupi cAteva zile, un profesor mi-a transmis o notd de
CU PRETUL VIETII 5
rrrultumire prin care declara cAt de mult apreciaseri studentii
{.ur(loarea mea gi cit de bine inleleseserl Holocaustul. Acest
l,'.'rlback mi-a dat increderea de care aveam nevoie si am
i ()nIinuat sd vorbesc, atunci cAnd eram invitat, la diverse
, r't'rtimente.
incepAnd din ziua aceea, m-am imbarcat lntr-o cilitorie de
rrrvitare de o viali gi mi-am nuantat discursurile pentru diversele
, .rtcgorii de vdrsti. Ast[zi, pot sd le vorbesc gi unor elevi de clasa a
r urcco, gi unor studenfl de la universitate, dar qi tuturor celor
.rlllti intre aceste extreme. Am cdlStorit de-a latul Canadei, de la
Nl.rritimes pdni in British Columbia, cu angajamente de
rlrsrursuri, adresAndu-md unor audiente mari sau mici, de la
rrrvclul unei clase pdnd la cdte doui mii de elevi adunafi intr-o sa16
,lt'le'stivitili.
()datd, in timpul unei sesiuni de la o gcoali elementard din
''rrtlbury, Ontario, am fost intAmpinat Ia ugi de un grup de elevi
,1,' t lasa a cincea gi am observat ci to(i purtau la piept autocolante
( rr steaua lui David. M-au intrebat daci vreau gi eu una. Dupi ce
irri arn pus-o, ei m-au insolit in clasa unde erau aduna{i optzeci de
llt'vi. Profesorul m-a informat cd toli citiserl cartea Number the
\/rrrs gi fuseseri sensibilizafi de discriminare. Am petrecut cu ei
rl,rtrir ore gi le-am spus povestea mea. Ei au notat cAteva intrebdri
l,t' o foaie de hArtie, iar eu m-am striduit sd le rdspund cAt am
l,rrlut de bine. Cdnd am terminat, ei s-au aliniat si mi-au cerut s[
l,' scrnnez foile de hArtie cu intrebiri gi s[ adaug un comentariu.
irrrii dintre ei aveau chiar foi suplimentare ca sl semnez pentru
l,rrrriliile lor. CAteva siptimAni mai tdrziu, mi-a sosit un pachet de
l,r qcoali. in el se afla o pituri de pAsll cu douizeci de pldcule,
,r.(' aritau ce invdtaserl elevii din prezentarea mea.
'
t) pldcufi prezenta o locomotivl care trigea nigte vagoane de
vrtc. Alta infiliga niEte birci de pescuit care transportau eyrei
,l,rnezi in Suedia. Alta avea o imagine cu familia mea, inclusiv cei
rloi l'rati ai mei linAndu-se de mAn[. Acest material era, intr-a-
rlt'viir, un proiect memorial remarcabil gi mi-a int[rit importan{a
rrt't csitilii de a studia serios istoria.
 i: 'r r. rErrtrEii--lti-r

6 MAXEISEN CU PRETUL VIETII 7

Mulli dintre elevii cu care vorbesc sunt in clasa a zecea, pentru vrr auzi gi ci vor face diferenfa in societatea canadiani. DupI
',
ci acesta este nivelul la care se predi istoria celui de-al Doilea rrr,ri rnulte vizitela Auschwitz, pot observa cum rdmiqi\ele fizice
Rizboi Mondial. Mi striduiesc si le menfin atenlia treazd pentru .rl,' llolocaustului se deterioreazi constant gi cum martorii
o ori gi jum[tate, dar ;i in urmitoarea perioadi, dedicati ur ulrlri, la fel ca mine,imbitrAnesc tot mai mult. inleleg cAt este
intreblrilor gi r[spunsurilor. Deseori, elevii mi abordeazdla final ,lc inrportant ca supravieluitorii s[-gi spuni povegtile, pentru a
pentru a face diverse comentarii, pentru fotografii sau pentru onoril Si a aminti de oamenii gi de potenfialul uman care a fost
a-mi cere un autograf. Profesorii gi directorii mi-au spus de multe ,lr.,lrus. Acest volum este etapa finald a cilitoriei mele ca educator
ori ci sunt uimifi de cit de atenfi sunt elevii atunci cAnd le rlr'spre Holocaust gi va ri.mine o contribulie personali
vorbesc. Nenumiratele scrisori pe care le primesc de la elevi qi de l'('lnanente la istorie si la memoria celor iubili mie, care au pierit
la profesorii lor atestd faptul ci ei inleleg cu adevlrat importan[a ur ilcest dezastru.
istoriei Holocaustului. Acest lucru dl o perspectiv[ propriilor lor
betelii, incurajeaz|protejarea unei societili democratice qi ii ajuti
sI ia atitudine atunci cind vld nedreptili.
in afar[ de a vorbi la gcolile elementare gi la licee, am avut
prezentdri frecvente (uneori anuale) la unele universitili qi
colegii, inclusiv Lakehead, Trent, Ryerson, Brock, Universitatea
Northern British Columbia, Universitatea din Alberta, Universi-
tatea din Manitoba, Universitatea din Regina, St. Francis Xavier,
Western qi Seneca. M-am adresat, de asemenea, cadefilor de
polilie din regiunea York, poliliei provinciei Ontario Ei Colegiului
Forfelor Armate Canadiene din Toronto. Am linut prezentiri la
biserici, sinagogi, biblioteci qi la centre comunitare, in cadrul
sipt[mAnii pentru educafia privind Holocaustul. Angajamentele
mele din afara oraqului sunt foarte intense; uneori, lin chiar gi
cinci prezentiri in trei zile. Aceste cdlitorii pot fi epuizante din
punct de vedere emolional gi fizic. Dar am sentimentul ci ele sunt
necesare. $i, in ciuda naturii foarte solicitante a muncii, sunt
mereu fericit si intAlnesc divergi oameni din toatd !ara. Daci sunt
disponibil, nu refuz niciodati o solicitare de a vorbi.
Deqi este dureroas[, munca mea pentru educalia despre
Holocaust mi-a finut spiritul tAn[r. Cred cI o nou[ generafie se
poate referi la Holocaust gi la lecliile sale cu o nou[ infelegere
asupra felului in care acesta poate acliona daci nu este oprit.
Speranla mea este aceea c[ studenfii pe care-i intilnesc vor
combate rasismul Ei bigotismul oriunde 1l vor intAlni, ci vocea lor
 Ceprrorur I

Copillria in Cehoslovacia

And m-am n[scut in 1929, in Moldava nad Bodvou,

Cehoslovacia, pirinlii mei nu aveau cum si prevadi
pericolul gi distrugerea ce aveau s[ se abati asupra familiei
llorrstre peste un deceniu.
Oragul nostru avea o populalie de aproximativ cinci mii de
lot tritori, dintre care cei mai mul1i erau creEtini romano-catolici
r,rrr reformali. Includea gi aproximativ nouizeci de familii
rvr e ie gti, care totalizau aproape cinci sute de oameni. in orag era o
*lrnosferi de siguranli, iar eu aveam mulli prieteni, atAt evrei, cit
pi ;rl1ii. intr-un capit al piefei mari a oraEului se afla Biserica
llornano-Catolic5', iar in celilalt, Biserica Reformat5. Construite
ln timpul Imperiului Austro-Ungar, gcoala publicd elementar[, in
rlil baroc, qi oficiul pogtal se aflau tot in apropierea pielei
grr irrcipale. Nu departe era gi un liceu.

[,ocuiam impreuni cu familia - tatil si mama mea, bunicii,

rrrrchiul gi mltuga - intr-o clidire mare; fiecare cuplu avea
propriul apartament. Familiilor de evrei din orag le aparlineau
r t'lt' mai multe dintre afacerile importante, inclusiv patiseria,
10 MAX EISEN

marele magazin general, doui brutirii, doui taverne, citeva

magazine pentru unelte gi produse de gridinirit, un magazin de
geamuri gi unul de plante medicinale. Tatdl meu era proprietarul
unei taverne numite Pivni(a, unde oamenii veneau si bea gi si
socializeze gi unde el producea si vindea o mare varietate de
lichioruri imbuteliate, cu aromi de mentd, de caise gi de ciocolati.
Exista un mdcelar evreu, iar o alti familie definea un magazin de
biciclete, precum gi o concesiune Shell Oil pentru vdnzarea
benzinei. Stabilimentul medical al oraqului avea doi doctori evrei,
dr. Fried gi dr. Laszlo, gi doi dentigti evrei, dintre care unul,
dr. Gertner, era dentistul familiei noastre. Alte doud cArciumi qi o
micel[rie erau delinute de familii neevreiegti. Administrafia
ora;ului era condusl de echivalentul unui primar, care era gi geful
districtului Abauj-Szanto. in orag se afla gi un post de polilie.
Mama, mituga gi bunica mea, asemenea celorlalte femei iudaice
din orag, erau persoane inteligente, educate, capabile gi siritoare.
Toate ficeau munci voluntari, realizAnd decorafiuni pentru sinagogd
gi ajutAnd oamenii siraci. Noi lineam deschise livezile de pe
proprietatea noastri pentru cei nevoiasi, care puteau veni si culeagi
fructe in sezon. Cdnd au ajuns la modi hainele tricotate, femeile se
ocupau Ei de tricotat, realizAnd haine pentru ele Ei pentru fiicele lor.
Familia mea extinsi ii includea pe bunicul meu, Raphael; pe
bunica mea, Malvina; pe mituga mea, Bella; pe unchiul meu,
Eugene, care era fratele tatilui meu, qi pe so(ia sa, Irene. Degi to(i
mi-au influenfat tinerelea, bunicul meu m-a invSlat multe lucruri
despre via!6 care imi sunt de folos gi acum. Cu tofii ii respectam gi
ii apreciam grija pe care ne-o purta. Tatil meu mai avea o sori,
care locuia intr-un orag numit Almas, impreuni cu soful gi copiii
ei. Numele lor de familie eraLazarovits. Servitoarea mamei mele,
Anna, a fost o alti persoani importanti in viala mea timpurie.
CAnd m-am n[scut, Anna a venit si locuiascd la noi. Era o femeie
puternicd la trup gi la spirit. Degi nu era eweici, ne cunoqtea obiceiurile
qi putea si recite citeva dintre rugiciunile noastre dinaintea meselor. in O fotografie de la nunta unchiului meu, Jeno (Eugene),
mintea mea, gi ea fhcea parte din familie. cu sotia sa, Irene, ficuti in 1930.