Tema 5: Destinaţia şi caracteristicile de bază ale dispozitivelor din

componenţa unităţilor centrale ale calculatorului personal. Procesorul;

Sistema de răcire.

Procesorul sau CPU (Central Processing Unit) este „creierul” calculatorului. El

„gândește” toate datele. El este cel care coordonează şi integrează totul, de la componentele
instalate pe sistem
până la programele cele mai complexe. El procesează date şi comenzi, primind şi trimițând
informații codate în limbaj binar prin impulsuri electrice. În mare parte, el este răspunzătorul
pentru viteza de reacție a calculatorului nostru.

Procesoare ale sistemelor de calcul

Cum funcționează?
Procesorul primește biți (0-urile si 1-urile) care apar fără sens de pe HDD sau din
memorie (RAM) şi le trimite înapoi pe ecran sau pe oricare mediu de stocare după ce le-a
aranjat într-o formă ordonată pe care o înțelegem, formă care este dictată de instrucțiunile
care au fost scrise. Datele sunt luate din HDD sau alte medii de stocare şi sunt trimise în RAM
de unde le procesează. Apoi trimite rezultatul pe ecran prin placa video sau sunetul prin placa
audio.
Istoria procesorului
Primul procesor a fost inventat de Intel în 1971, se numea - Intel 4004 şi conținea 2300
de tranzistori (în comparație cu procesoarele actuale care au sute de milioane de tranzistori)
şi rula la o frecvență de 740 KHz. Acesta a fost urmat de Intel 8008 în 1972, care rula la o
frecvenţă maxim de 800 KHz, iar apoi de Intel 8086 în 1978 (procesor al cărui set de
instrucțiuni este moștenit până acum de procesoarele moderne x86). În 1989 apare procesorul
Intel 80486 (486), iar în 1993 apare primul procesor Pentium – Pentium 1.
 Caracteristici specifice
• Socket: aici trebuie să discutăm şi despre placa de bază, pentru că soclul (socket) este
poziționat pe aceasta şi este cel care asigură compatibilitatea dintre cele 2 componente.
• FSB (Front Side Bus): prin care se realizează comunicarea dintre procesor şi placa de
bază, adică rapiditatea cu care se interacționează cu placa de bază şi cu celelalte
componente. Deci, degeaba un microprocesor are frecvenţa de tact mare dacă viteza de
transfer este mică.
• Frecvența de lucru (de tact) a procesorului arată capacitatea sa de prelucrare a datelor.
Cu cât este mai mare, cu atât mai bine, deoarece cu atât "pulsează" datele mai repede. Se
măsoară în hertzi (Hz), dar odată cu evoluția microprocesoarelor, aceste frecvenţe au fost
multiplicate, acum măsurându-se în Gigahertzi (GHz). Un procesor din prezent are până
la 4 GHz (~ 4000 MHz).
• Cooler: cu cât un procesor este mai mare consumator de energie, cu atât va fi mai
predispus la supraîncălzire, asta înseamnă că va trebui să aibă un ventilator pe măsură
(Cooler-ul ce vreți să-l achiziționați trebuie sa fie destinat special procesorului deținut).
• Arhitectura: 32 biţi sau 64 biţi.
• Nr. de nuclee: Single, Dual, Tri, Quad, Hexa, Octo, Deca – Core.
• Cache Memory: ce trebuie să știți este că, cu cât memoria cache este mai mare cu atât
informațiile vitale vor fi mai ușor de accesat.
Procesorul are o memorie internă de rezervă, care se numește "Cache". Cache este ca
un sertar. Există L1 cache, L2 cache şi mai nou L3 cache, care înseamnă Level 1, Level 2 şi
Level 3 cache (procesoarele cu mai multe niveluri de cache se numesc procesoare multi-level
cache). Acest cache, este o memorie RAM internă în procesor, pentru a nu cere din memoria
RAM principală tot timpul fișierele cu care se lucrează frecvent. Memoria Cache este mult
mai rapidă decât memoria RAM normală, dar este mult mai scumpă şi de aceea vine în
cantități foarte mici. De exemplu, dacă deschizi frecvent un fișier, acesta este adăugat în
memoria cache a procesorului, astfel încât nu mai este nevoie să-l ia de fiecare dată din RAM-
ul principal (sau de pe HDD), pentru ca îl are acolo. Ca data viitoare să îl acceseze mai rapid.
Cu cât există mai multă memorie cache, cu atât mai bine. Pentru că cu atât mai multe
fișiere pot fi indexate în cache şi atunci lucrează mai rapid. Există cache de 64 KB, 128 KB,
512 KB... 2 MB, chiar şi până la 12 MB. În cache datele sunt păstrate temporar. Se șterg în
funcție de cerințele procesorului şi de dimensiunile fișierelor.
• Cele două mari firme principale de procesoare sunt Intel şi AMD. Procesoarele lor sunt
foarte diversificate, de exemplu, Intel are foarte multe modele de procesoare, printre care
Celeron, Pentium, Core 2, Core i3, Core i5, Core i7, etc. Cel mai rapid procesor actual
este Core i7.
Codificarea procesoarelor
Câteva exemple de procesoare Intel Core:
Intel Core i7-6700K Intel Core i5-6600T Intel Core i7-4770s
Intel Core i5-5675R Intel Core i7-5775C
“Intel Core” semnifică brandul, iar i3, i5, i7 semnifică modelul de brand. Primul
număr, din seria de patru numere, care poate varia de la 2 la 8 semnifică generația modelului.
Procesoarele din generația 8 sunt cele mai noi, iar cele din generația 1 sunt cele mai vechi
(are numai trei numere ex. i5-650). Următoarele 3 cifre sunt așa numitele numere SKU. Cu
cât numărul SKU este mai mare, procesorul este mai performant, bineînțeles ținând cont și
de modelul de brand (i3, i5, i7) și de generație.
Litera de la sfârșitul codului semnifică informații utile.
• Litera “T” are semnificația că procesorul este optimizat pentru consum redus de
energie; Litera “S” semnifică optimizarea procesorului pentru consum redus
fără impact semnificativ asupra performanței;
• Litera “K” înseamnă că procesorul este “unlocked”, adică se poate face
“overlocking”
(tactarea procesorului peste valorile setate de producător);
• Litera “R” înseamnă că procesorul este optimizat pentru grafica de performanță
înaltă;
• Litera “C” înseamnă că procesorul este “unlocked” și este optimizat pentru
grafica cu performanță ridicată;
• Litera “X” înseamnă că procesorul are multiplicatorul deblocat și este optimizat
pentru performanțe extreme.
Referitor la denumirile procesoarelor Core i3 / i5 / i7 destinate laptopurilor, acestea sunt
diferențiate pe baza consumului de curent.
• Litera "M" înseamnă că avem de a face cu un procesor mobil, varianta cea mai
des întâlnită;
• Litera "U" înseamnă că procesorul are un consum ultra redus de curent;
 • Litera "Y" semnificând un procesor cu consum extrem de redus de curent.
Sufixele "HQ", "MX" si "MQ" sunt destul de rar întâlnite, însă oferă performanțe înalte
dar și consum mai ridicat comparativ cu procesoarele mobile obișnuite, menționate mai
devreme.
• Sufixul "HQ" înseamnă că procesorul are inclus un nucleu grafic foarte
performant;
• Sufixul "MX" este un procesor mobil cu performanțe extreme;
• Sufixul "MQ" înseamnă că avem de-a face cu un procesor mobil cu patru nuclee.
Intel Pentium - primul procesor Intel Pentium a fost lansat în anul 1993. În cursul
anilor care au urmat evoluția procesoarelor Pentium a determinat ca performanța acestora să
se apropie foarte mult de performanța procesoarelor din noua generație „Core 2”. Ultimele
modele de procesoare Intel Pentium impresionează prin putere și viteză, pot avea mai multe
nuclee, apropiindu-se astfel de performanța generației Core și chiar și în prezent ocupă un loc
important în gama procesoarelor
“low end” (procesoare destinate consumatorilor care nu au nevoie de performanță ridicată).
Intel Celeron și Atom – procesoarele Celeron și Atom sunt optimizate mai mult pentru
un consum redus de energie decât pentru performanțe ridicate. Majoritatea lor sunt Single
Core, dar există și variante Dual Core, care bineînțeles sunt net superioare celor Single Core.
Procesoarele Celeron și Atom au performanțe inferioare comparativ cu procesoarele Pentium,
prin urmare sunt destinate calculatoarelor și laptopurilor “budget friendly”, adică cele mai
accesibile din punctul de vedere financiar.
Intel Xeon - aceste procesoare au apărut în anul 1998 împreună cu procesoarele
Pentium II și se fabrică și în prezent. Procesoarele Xeon sunt destinate serverelor și
workstation-urilor, sunt procesoarele cele mai performante și cu cele mai multe nuclee.
Pentru a te asigura că procesoarele sunt compatibile cu placa de bază, procesoarele
actuale sunt categorizate pe mai multe tipuri de socket-uri (socluri):

INTEL AMD
 Procesoare 775 (Intel) Procesoare AM2 (AMD)
Procesoare 1155 (Intel) Procesoare AM3 (AMD)
Procesoare 1156 (Intel) Procesoare AM3+ (AMD)
Procesoare 1366 (Intel) Procesoare FM1 (AMD)
Procesoare 2011 (Intel) Procesoare FM2 (AMD)

Tipuri de socket
1. LGA (Land Grid Array)
2. PGA (Pin Grid Array)
În tipul LGA, pinii sunt situați pe placa de bază şi nu pe procesor, procesorul are o
suprafață netedă, având doar contacte metalice. Acest tip se folosește la procesoarele Intel
începând din 2002.
În tipul PGA, pinii sunt situați pe procesor. Această metodă este încă folosită de AMD.

Procesor LGA Procesor PGA

Din punct de vedere a capacităţii logice, există două arhitecturi majore de procesoare:
• Reduced Instruction Set Computer (RISC) – aceste arhitecturi folosesc un set
de instrucţiuni de dimensiuni mici, însă le execută foarte rapid.
• Complex Instruction Set Computer (CISC) – aceste arhitecturi folosesc un set
de instrucţiuni mai mare, efectuând mai puţini paşi pentru o operaţie.
Ce e înăuntrul procesorului?
 Sunt foarte multe sectoare care, fiecare
are un rol. Un sector pentru aritmetică, unul
pentru decodare de instrucțiuni, unul care
controlează viteza, unul care conține regiştrii
(cea mai mică memorie posibilă
din calculator), unul care se ocupă cu grafica
ş.a. Toate acestea sunt microscopice.

Așa arată înăuntru:

(poza făcută la microscop)

Asta e schița:

Greșeli comune:
Core 2... Dual Core... este același procesor?
NU. Dual Core şi Core 2 sunt două denumiri total diferite. Mulți oameni se încurcă la
treaba asta şi sunt nedumeriți. Core 2 este o denumire, ca şi Pentium, sau Celeron... însă Dual
Core este o proprietate, arată procesorul care are două nuclee. De exemplu: Pentium Dual
Core.
2.8. Sistemul de răcire a calculatoarelor

Componentele sistemelor de calcul generează cantităţi mari de căldură în momentul

funcţionării. Pentru ca aceste componente (processor, placă grafică, unităţi de stocarea
datelor) să funcţioneze la parametrii optimi, este nevoie să se evacueze căldura generată.
Sistemul de răcire este compus în general din două componente: radiator şi ventilator,
acestea fiind combinate sau îmbunătăţite prin unele tehnici şi metode. O metodă de reducere
a căldurii generate o reprezintă aşa-numitul softcooling, adică o răcire prin acţiune software.
Acest proces nu răceşte, însă prin reglarea funcţionării unor componente ale sistemului de
calcul, se controlează producerea de căldură de către aceştia.

Sisteme de răcire
Sistemele noi de calcul sunt proiectate în aşa fel încât în cazul supraîncălzirii se închid
automat, pentru a preveni deteriorarea componentelor. Unele procesoare au mecanisme
încorporate de reducere a vitezei sau chiar oprirea în cazul supraîncălzirii.
Răcirea întregului sistemului de calcul se realizează prin folosirea ventilatoarelor (Fan).
Acestea trag aer rece în carcasă şi elimină aer cald din acesta, această circulaţie a aerului
eficientizând răcirea componentelor interne.
Lipsa de ventilare corespunzătoare poate avea mai multe cauze:
• Una din probleme ar putea fi numărul insuficient de ventilatoare sau nefuncţionarea
unora din cele existente.

• Componentele interne, la rândul lor, pot perturba circulaţia aerului prin poziţia lor
în sistemul de calcul.

• Praful depus pe ventilatoare poate îngreuna funcționarea acestora, rezultând o viteza

mai scăzută şi automat o cantitate de aer mişcată mai mică.
 Răcirea componentelor se poate realiza şi prin ataşarea unor radiatoare (heat sink) la
acestea. Ele absorb căldura de la componentele la care sunt ataşate și îl elimină având o
suprafaţă mare. Radiatoarele funcţionează pe baza transferului de energie termală, fiind
realizate din metal (cupru sau aluminiu) elimină repede căldura. Materialul fiind conductor
termal, o suprafaţă mai mare înseamnă o răcire mai bună.
Pentru eficientizarea transferului de căldură de la componentă la radiator se utilizează
o pastă termică, numită thermal compound. Acesta se aplică între componentă şi radiator,
având o capacitate de absorbţie şi degajare a căldurii foarte mare.
Răcirea doar prin utilizarea de radiatoare se numeşte răcire pasivă. Ataşând un
ventilator la radiatorul poziţionat pe componentă se obţine răcire activă.
O metodă deosebită de răcire a unor componente este pe bază de lichide sau gaze
lichefiate. Acestea (apă, heliu, nitrogen) sunt canalizate prin nişte ţevi pentru a oferi răcirea
dorită.
Reducerea curentului oferit unei componente are ca rezultat o reducere a căldurii
produse, iar o creştere a vitezei de lucru a unei componente va fi urmat de producerea unei
cantităţi mai mari de căldură.
Overclocking-ul este o tehnică care are ca rezultat creşterea performanţei unei
componente a sistemului de calcul, însă în acest caz este nevoie de o răcire substanţială
aplicată acelei componente. Adică, overclocking-ul reprezintă procedeul prin care o
componentă hardware de calculator este forțată să funcționeze la frecvență mai mare decât
cea specificată de producător. Componentele cel mai des overclockate sunt microprocesorul,
memoria RAM, placa grafică și chipurile de pe placa de bază. Scopul este de a obține
performanțe mai mari, fără ca acest lucru să ducă la instabilitatea sistemului. Acest procedeu
poate conduce la economii, nefiind necesară achiziționarea unei componente mai scumpe și
mai rapide, reversul fiind posibilitatea de a micșora durata de viață a componentei
overclockate sau chiar distrugerea ei.

NU se vor atinge sistemele de răcire în timpul (posibilitate de accidentare a persoanei în

cauză datorită rotaţiei ventilatoarelor, dar şi a încălzirii radiatoarelor, precum şi deteriorarea
ventilatoarelor prin oprire forţată) şi imediat după funcţionarea acestora (radiatoarele putând
fiind încă încălzite). Oprirea ventilatoarelor din mers poate cauza supraîncălzirea şi
deteriorarea componentelor ventilate de acesta.
 Indiferent ce sistem de răcire se foloseşte, ea trebuie fixată. Radiatoarele nu vor răci
suficient dacă nu sunt în contact cu componentele, iar ventilatoarele se pot deteriora şi pot
transmite vibraţii întregului sistem producând zgomot.
Curăţarea sistemului de răcire a calculatoarelor
Radiatorul este cel care disipă căldura degajată de procesor, de aceea este foarte
important să se menţină într-o stare bună de curăţenie (între lamelele de aluminiu nu trebuie
să existe praf, scame şi altele, pentru ca acesta să se răcească cu aerul pe care îl primeşte de
la ventilator). Aşadar, foarte importantă este şi întreţinerea acestui ventilator.
Radiatorul se curăţă uşor de praf folosind o cârpă uscată şi subţire (care să nu lase
scame) pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatorului şi o mişcăm într-
o parte şi în alta.
Putem folosi şi o pensulă (nouă, nefolosită) pentru a curăţa de praf
anumite zone ale radiatorului sau un beţişor de ureche umezit în alcool
(spirt). Întreţinerea răcitorului este bine să fie făcută la intervale
regulate, dar oricum cel puţin o dată la 6 luni, pentru a fi siguri că elicea
ventilatorului poate să menţină numărul de rotaţii pe minut necesar
pentru răcirea adecvată a procesorului. Ea poate fi făcută şi fără a
demonta radiatorul, cu alte cuvinte este posibil să
demontăm doar ventilatorul şi să facem procedurile de întreţinere ale radiatorului păstrându-
l pe acesta montat peste procesor, sau îl putem demonta.
Cum demontăm radiatorul?
Se desface ventilatorul, după care se va suci de punctele de prindere ale răcitorului în
sensul indicat de săgețile marcate pe acestea (se desface cu mâna sau cu o şurubelniţă). Odată
dezlipit radiatorul de procesor, va trebui să curăţăm pasta termoconductoare existentă şi să
aplicăm alta.
Pentru transferul căldurii produsă de procesor la radiatorul sistemului de răcire se
folosește un material termoconductor, care are rolul de a îmbunătăți transferul termic prin
umplerea golurilor dintre componentă şi radiator.
Se găsește sub 2 forme:
1. Pasta termoconductoare sau pasta termică (sau thermal paste, thermal grease);
2. Thermal pad - sunt aplicate în procesul de fabricație a componentelor.
 În funcție de substanța de bază, paste termoconductoare sunt:
• Ceramice, conțin particule ceramice aflate în suspensie într-un lichid sau într-
un compus siliconic;
• Metalice, care de obicei sunt pe bază de argint şi conduc mai bine atât termic,
cât şi electric.

• Mai există şi paste pe bază de carbon sau cu galiu lichid, dar nu se găsesc în
comerț.
Cum se îndepărtează pasta termoconductoare?
Va trebui să ştergem pasta termoconductoare veche de pe suprafaţa procesorului şi a
bazei radiatorului cu o cârpă uscată şi apoi să curăţăm ambele suprafeţe cu ajutorul unei cârpe
îmbibate (şi bine stoarse) în spirt. În final ştergem bine cu o cârpă uscată ambele suprafeţe.
Trebuie să fim atenţi să nu apăsăm tare pe procesor în timpul operaţiei de curăţare.
Cum se aplică pasta termoconductoare?
Împrăştiem cu delicateţe picătura de pastă într-un strat omogen pe toată suprafaţa
procesorului cu ajutorul degetului arătător învelit într-o bucată de plastic (pungă, mânuşa) şi
înlăturăm pasta care a depăşit marginile procesorului. Împrăştierea pastei se poate face şi cu
o mică pensulă. După această operaţiune putem să montăm răcitorul peste procesor.
Tipuri de sisteme de răcire
Așadar, există 3 modalități de a răci un PC:
1. Răcirea cu aer
2. Răcirea cu apă
3. Răcirea cu azot lichid
Răcirea cu aer se face cu
ajutorul unui cooler – un ansamblu de
componente active și pasive ce au rolul
de a nu lăsa procesorul să se
supraîncălzească. Componenta pasivă
este radiatorul, iar componenta activă
este ventilatorul. Ventilatoarele trebuie montate pe carcasă în anumite locuri, pentru a crea în
interior un flux de aer corespunzător și astfel răcirea să fie eficientă. În cazul procesorului și
a plăcii video se montează un cooler de bună calitate, care să asigure acestuia o temperatură
optimă, temperatura care va depinde mult de cea din interiorul carcasei. În cazul chipset-
urilor sau a memoriilor RAM, ori a Hard Disk-urilor vor fi montate radiatoare specifice
fiecăruia, care vor fi răcite de fluxul de aer din interior.
Pentru răcirea cu apă (watercooling) se
folosește un waterblock, care vine montat pe
CPU (Central Processing Unit, unitate de
procesare centrală), GPU (Graphic
Processing Unit, unitate de procesare video)
sau Chipset, un waterpump, o pompă care
pune în mișcare un fluid, un radiator, care va
răci fluidul și furtunuri prin care sunt
transportate fluidele. Răcirea lichidului va fi preluată
în totalitate de radiator. De aceea este importantă dimensiunea acestuia și numărul
ventilatoarelor montate pe el. Pentru un astfel de sistem se folosește o carcasă specială pentru
watercooling.
Răcirea cu azot lichid nu este accesibilă oricui,
datorită prețului, echipamentului și instrumentelor utilizate.
Este adesea folosită pentru ”overclocking” extrem la diverse
evenimente IT, pentru diverse teste și experimente.