Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6-Aspecte Sociologice
6-Aspecte Sociologice
Microgrupul familial este un grup primar format dintr-un numar restrans de persoane intre care exista relatii
reciproce bine determinate cu un scop comun si un sistem de norme si valori acceptat de toti membrii sai.
Familia presupune relatii interpersonale directe, relatii afective stranse, solidaritate.
- microsocietate cu pozitie centrala in societate
Are caracteristicile:
1. afinitati, insusiri comune;
2. interdependenta in scopuri si interese;
3. actiuni comune pentru realizarea scopurilor comune;
4. grad crescut de stabilitate care influenteaza evolutia grupului si dinamica sa.
Din punct de vedere dinamic-structural, pot exista familii foarte numeroase in care relatiile parinti-copii sunt
friabile, intre frati pot apare substitutii parentale
Ele pot fi :
familii relativ armonioase;
familii incomplete/modificate => retele dizarmonice si patogene.
Climatul familiei depinde de:
- membri;
- tipul de relatii;
- gradul de coeziune;
- statutul economic.
Dinamica grupului familial este influentata de modificarile ce au loc in cadrul grupului: decese, despartiri, etc.
Din punct de vedere psihiatric, exista urmatoarele tipuri de familii:
familia patogena cu relatii dizarmonice si incarcatura patogenica importanta;
fam antipatogena care reprezinta cea mai importanta entitate din reteaua de suport social.
Familia ocupa rol central in asistenta psihiatrica actuala atat din punct de vedere al rolului patogen (inducerea
decompensarilor) cat si al sanatatii.
De exemplu :
in schizofrenie :
in familiile cu potential patogen – mama schizogena/ hiperprotectiva/ rejectiva iar tatal absent, autoritar
in familiile cu expresivitate emotionala crescuta recaderile sunt mai frecvente decat in familiile cu
expresivitate emotionala scazuta;
cei cu hipersensibilitate se implica in viata bolnavului, devin sacaitori -> pacientul devine suprasaturat,
suprasolicitat – se accentueaza defectul, scade vointa (prin impunerea parerilor personale), prin anxietate
induc neincredere si nesiguranta, uneori il critica, cer prea mult de la el, au aspiratii catre performante
socio-profesionale
ce cu reactivitate scazuta pot avea un comportament de subsolicitare, de indiferenta ceea ce poate duce la
un fel de inchidere autista a pacientului.
daca prezinta un interes temperat => influenta poate fi pozitiva ptr ca nu critica comportamentul bolnavului,
nu are pretentii de la el, sunt tolerati.
Multi autori considera familia tinta desfasurarii interventiei psihosociale (psihoterapia de grup)
1
Reteaua de suport social
Reteaua sociala se refera la un complex de interrelatii si de legaturi intre un grup definit de indivizi dintr-un sist.
social, analizabile din perspectiva existentei unui individ considerat ca „punct de ancorare” al retelei. Se disting:
- retea primara (formata din persoanele cu care individul are contacte si legaturi regulate si directe, ce
implica si un atasament afectiv) formata din 25-40 de pers – rude, prieteni, vecini, colegi – din care 6-10 se
cunosc intim si au o legatura de durata;
- o retea secundara – legaturi indirecte realizate prin intermedul retelei primare;
- retea tertiara care leaga membrii retelei secundare .
Reteaua de suport social se evidentiaza din interiorul retelei sociale primare si este formata din persoanele cu
care individul intretine relatii continue si intime, cu care interactioneaza, care raspunde unor nevoi psihosociale
proprii , care ii ofera sprijin afectiv si instrumental ( material).
Ea trebuie evaluata atat cantitativ cat mai ales calitativ si raportat la nevoile individuale ale fiecarei persoane .
Reteaua de suport trebuie definita pentru fiecare persoana in parte in functie de tipologia sa, de nevoile sale , de
reprezentarile si credintele sale personale de relationare sociala .
Reteaua de suport are un rol insemnat in aparitia bolilor psihice si in evolutia lor.
Acest lucru poate fi folosit in practica, de exemplu :
largirea retelei de suport a schizofrenilor prin actiuni medico-sociale – terapie de familie, antrenament
social prin participarea la activitati sociale , cluburi – poate ameliora evolutia bolii si recaderile;
in cazul depresivilor se pare ca ar fi utila psihoterapia de intretinere , psihoterapeutul contribuind la reteaua
deficitara de suport pe care acesta o avea.
In concluzie pentru orice suferind psihic imbunatatirea retelei de suport poate ameliora prognosticul dar in
elaborarea planurilor de recuperare trebuie sa se tina seama de particularitatea bolii si a bolnavului.
Stigmatizarea
Bolnavul psihic este stigmatizat atat prin autostigmatizare cat si prin stigmatizare publica.
El sufera direct datorita dizabilitatilor, simptomatologiei dar si indirect datorita conceptiei gresite/ideilor
preconcepute despre boala.
Aceste lucruri duc la scaderea calitatii vietii prin pierderea locului de munca si scaderea retelei sociale, ceea
ce conduce la scaderea nivelului socio-economic (conditii nesatisfacatoare de locuit, alimentatie
necorespunzatoare , sanatate deficitara) .
Autostigmatizarea este determinata de credinte negative despre sine/incompetenta, reactii emotionale negative
cu stima de sine scazuta, eficacitate personala sau increderea in viitor scazute.