Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varietăţi ale limbii, manifestate în procesul vorbirii,
determinate social şi cultural; apar şi sub denumirea de limbaje, diferenţiate lexical şi sintactic, de la un
vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori.
1
C. REGISTRUL ORAL diferenţiază, pe coordonata lexicală, limbajul popular originar (rural)
de oralitatea citadină, dar se recunoaşte prin aceleaşi particularităţi ale vorbirii:
§ efecte sonore în realizarea enunţului;
§ diminutive sau augmentative;
§ derivare spontană („L-a citit şi răscitit.”);
§ forme pronominale sau verbale scurte („Casa-i pe deal.”, „Că-l foloseşte”);
§ vocativ diversificat (Ileano!. Ileană!);
§ folosirea articolului posesiv „a” invariabil („A găsit nişte cărţi a copiilor.”);
§ articolul hotărât proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina);
§ dativul etic („Mi ţi-1 ducea cu vorba.”);
§ formule de adresare;
§ superlativ perifrastic („Straşnic de bun!”);
§ verbe la prezent, trecut şi viitor nediferenţiate (nu acţionează concordanţa timpurilor gramaticale);
§ forme verbale echivalente modului imperativ („Să vii repede!”);
§ „şi” adverbial (cumulativ, iterativ);
§ interjecţii;
§ locuţiuni;
§ expresii echivalente negaţiei („mare lucrul”, „ba bine că nu!”, „pe naiba!”);
§ acorduri forţate (haină kakie);
§ coordonarea sintactică;
§ propoziţii incidente;
§ propoziţii eliptice de predicat;
§ tautologia;
§ repetiţia;
§ anacolutul;
§ dezacorduri (subiect - predicat);
§ paralelism sintactic;
§ propoziţii exclamative şi interogative;
§ elemente paraverbale;
§ oralitatea cultă se remarcă prin frecvenţa formulelor de adresare, exclamaţii, interogaţii, repetiţii
emfatice, enumeraţii retorice, elipse, suspensii (în discursul oratoric).
2
§ procedee retorice ale discursului etc.
G. ARGOUL este un limbaj codificat, înţeles numai de cei care îl folosesc (grupuri sociale: elevi,
studenţi, delincvenţi etc.). Se remarcă prin:
§ permanenta schimbare a fondului lexical;
§ fonetica şi morfosintaxa repetă caracteristicile limbajului popular;
§ folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun („cobzar” - 'informator'; „mititica” -
'închisoare'; „curcan” - 'poliţist'; „mate” - 'matematică' ; „diriga” - 'diriginta' etc.).
H. JARGONUL se prezintă ca variantă a limbii naţionale, delimitat după criterii sociale şi culturale sau
profesionale. Constă în folosirea folosirea excesivă a unor cuvinte străine (neogreceşti, franţuzeşti,
englezeşti), cu intenţia emiţătorului de a epata, ceea ce implică preţiozitate lingvistică.
Vorbitorii tineri utilizează frecvent elemente de jargon („bye-bye”, ,,merci”, ,,full”, ,,cool”).