Directii de valorificare a metanului: de la

combustibil la produsi de chimizare

Metanul (CH4) este o hidrocarbura saturata, componentul principal al gazelor naturale. Acesta a fost descoperit de
catre A. Volta in anul 1778 in malul baltilor, moment in care a fost denumit „gaz de balta”. Metanul este considerat
cel mai simplu alcan, o hidrocarbura saturata aciclica.

Metanul se gaseste sub forma de zacaminte naturale in stare destul de pura. Acesta se poate gasi in minele de
carbuni unde in amestec cu aerul poate forma amestecul exploziv numit gaz grizzu. In scoarta terestra, puritatatea
metanului poate fi de pana la 99%. Romania poseda zacaminte de metan de o calitate foarte ridicata (98-99% pur),
cele mai importante fiind la Bazna, Sarmasel, Copsa, Mica, Sincai, etc.

Metanul se utilizeaza drept combustibil , iar in ziua de astazi se pune accent pe transformarea acestuia intr-o serie
de compusi chimici cu o mare importanta practica. Aceasta prelucrare se numeste Chimizarea Metanului. El se
extrage din zacaminte cu ajutorul sondelor, din acest punct el este transportat la consumatori (laboratoare,
industrie, termocentrale, locuinte) cu ajutorul conductelor. Metanul este produs prin fermentarea resturilor vegetale
sau animale mai ales pe fundul baltilor.

Chimizarea metanului se poate efectua prin urmatoarele metode: prin prioliza, se obtine negru de fum de calitate
superioara care poate fi folosit in industria cauciucului, a cernelurilor de tipar, a lacurilor si vopselurilor negre, iar la
temperaturi de peste 13.500°C se obtine acetilena; prin oxidarea partiala a metanului se obtine gazul de sinteza din
care se pot fabrica alcoolul metilic, alcooli superiori, benzina de sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului se obtine
la 600-7500°C formadelhida; prin clorurarea metanului care este o cale de obtinere a unor dizolvanti si agenti
frigorifici. Prin nitrarea metanului se obtine nitrometanul, folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze organice si prin
utilizarea lui ca agent energetic. Gazul metan este un combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere,
la incalzitul cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punct de vedere tehnic si economic: puterea calorifica mai
mare, cheltuieli de exploatare si transport mult reduse, iar cele de depozitare inexistente.