CALEA CRUCII

INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC

„SFÂNTUL IOSIF”
 Introducere

Dă-ne, Doamne, harul să continuăm în acest timp sfânt lupta vie-

ţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu
întăriţi prin fapte de pocăinţă. Prin Domnul.

LECTURA I: Vocația lui Isaia (Is 6,1-8)

În anul morții regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul șezând pe un
tron înalt și ridicat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. Sera-
fimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte șase aripi: cu două își
acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.
Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul
Sabaot! Plin este tot pământul de mărirea lui! Se zguduiau ușorii
ușii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum. Și am zis:
- Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate și
locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, iar ochii mei l-au
văzut pe rege, pe Domnul Sabaot! Dar unul dintre serafimi a zburat
spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele
de pe altar. Mi-a atins gura și a zis: - Iată, atingându-se acesta de
buzele tale, vinovăția și păcatul tău sunt acoperite! Am auzit glasul
Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?
Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL

Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.

Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,

şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.
 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu.
Nu mă alunga din faţa ta
şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale

şi întăreşte-mă cu duh binevoitor.
Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti mărirea ta. R.

VERSETUL LA EVANGHELIE
Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar
dacă moare, aduce mult rod.

EVANGHELIA (In 12,24-26)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul
Ioan
În timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „Adevăr, adevăr vă
spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur,
iar dacă moare aduce mult rod. Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar
cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşni-
că. Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu
acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl
va cinsti.
Cuvântul Domnului
 CALEA CRUCII
(inspirată din scrierile ep. Tonino Bello)
Rugăciune de început
Cenuşă pe cap şi apă pe picioare. Între aceste două rituri se dez-
noadă drumul Postului Mare. Un drum aparent scurt, mai mult sau
mai puţin de doi metri. Dar, în realitate, mult mai lung şi obositor,
pentru că este vorba să porneşti de la capul propriu şi să ajungi la
picioarele celorlalţi. Pentru a-l parcurge, nu ajunge timpul celor pa-
truzeci de zile, de la Miercurea cenuşii la Joia sfântă. Avem nevoie
de toată viaţa, dar timpul Postului Mare este un moment privilegiat.
Pocăinţa şi slujirea sunt cele două mari predici pe care Biserica
le încredinţează cenuşii şi apei, mai mult decât cuvintelor. Nu este
creştin care să nu fie sedus de fascinaţia acestor două predici. Ce-
lelalte, făcute de la amvon, poate se vor uita repede. Acestea, în
schimb, nu, pentru că sunt exprimate prin simboluri, care vorbesc
un limbaj care durează. Este dificil, de exemplu, să se substragi im-
pactului cu acea cenuşă. Chiar dacă este foarte uşoară, coboară pe
cap cu violenţa grindinii. Şi transformă într-o lovitură autetică acea
rechemare clară la unicul lucru care contează:
„Converteşte-te şi crede în Evanghelie.
Cenuşă şi apă. Ingredinte primordiale pentru spălarea rufelor.
Dar, mai ales, simbolurile unei convertiri totale, care vrea să ne
cuprindă de la cap până la picioare.
Să ne rugăm:
O, Tată, care ne-ai mântuit Isus cel suferind,
prin patima dureroasă dă-ne să contemplăm în cer
şi prin învierea glorioasă chipul său strălucind de glorie.
a Fiului tău Isus Cristos, El care fiind Dumnezeu,
ajută-ne să medităm împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt
misterul pătimirii sale. vieţuieşte şi domneşte
Iar, după ce vom fi venerat în toţi vecii vecilor. Amin.
pe pământ imaginea lui
 1. Cristos e osândit la moarte, căci oamenii 1-au acuzat,
Deși Pilat știa prea bine că Domnul e nevinovat.

STAŢIUNEA I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Vouă, care nu valoraţi nimic în ochii oamenilor, dar care

sunteţi mari înaintea ochilor lui Dumnezeu, vă spun:
Curaj! Dumnezeu nu face diferenţă şi nu clasifică per-
soanele.
Nu se lasă măgulit de cei care ştiu să vorbească mai bine.
Nu întotdeauna, în faţa suspinelor pline de demnitate ale
săracilor, dă întâietate cântului gregorian care răsună în bi-
serici.
Nu întotdeauna se lasă sedus de parfumul tămâii, mai
mult decât să-şi dea seama de mirosul urât care se ridică
din subsolurile istoriei.
Ne rugăm, Doamne Isuse, pentru toţi „osândiţii” istoriei.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 2. O cruce mare i se pune pe umerii însângerați;
Și el o poartă cu răbdare spre-a mântui pe ai săi frați.

STAŢIUNEA II
ISUS IA CRUCEA GREA PE UMERI

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Am aşezat Crucea în rama înţelepciunii umane şi pe pân-

za sublimităţii cuvântului.
Am pus-o cu cinste pe pereţii casei noastre, dar nu ne-
am implantat-o în inimă.
Atârnă de gâtul nostru, dar nu şi de alegerile noastre.
Ne închinăm Crucii şi o tămâiem în biserici, dar ne oprim
la periferia logicii sale.
Am izolat-o şi, cu toate consideraţiile pe care le merită,
este un copac nobil care creşte pe pajişti îngrădite.
Ajută-ne, Doamne, să intrăm în logica Crucii.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 3. Isus întâia oară cade, puterile 1-au părăsit;
Prea mare e povara crucii, dar nu se lasă biruit.

STAŢIUNEA III
ISUS CADE PENTRU PRIMA OARĂ

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

În pustiul postului şi al ispitei până pe muntele Calvar,

pacea parcurge toate străzile pline de povârnişuri ale Pos-
tului Mare.
Şi când soseşte la serpentinele Calvarului, nu caută devi-
aţii comode, dar se urcă până unde se află Crucea.
Da, pacea înainte de a fi un punct de sosire, este un drum
de parcurs.
Ba mai mult, un drum în urcare.
Asta înseamnă că are indicatoarele şi ritmurile sale. Înce-
tinirile şi acceleraţiile sale.
Poate chiar şi opririle sale.
Doamne, fă din noi instrumente vii al păcii tale!

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 4. În drum spre Golgota-ntâlnește pe preamâhnita Maica sa;
Durere mare îl cuprinde văzând cum suferă și ea.

STAŢIUNEA IV
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAMA SA

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Nici un limbaj uman nu a fost atât de pregnant ca cel al

Mariei.
Făcut din monosilabe, repezi precum un da.
Sau din şoapte, scurte precum un fiat, sau din încredere
totală, precum un amen.
Sau din reflexii biblice, cusute cu firul înţelepciunii an-
tici, alimentată de tăceri fecunde.
Maria, imaginea antiretoricii, nu pozează pentru nimeni.
Nici măcar pentru Dumnezeul său.
Marie, Maica durerii, fă ca în da-ul nostru spus lui Dum-
nezeu să găsim dulceaţa renunţării.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 5. În silă, Simon din Cirene îi duce crucea lui Isus,
Dar când cunoaște cine-i Domnul, devine ucenic supus.

STAŢIUNEA V
ISUS ESTE AJUTAT DE SIMON DIN CIRENE

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Dragostea pentru Cristos care nu are marca totalităţii

este ambiguă.
„Part-time”-ul nu este admisibil.
Serviciul doar pentru câteva ore, în care pentru fiecare
minut în plus cerem majorări de salariu, ca un muncitor
care cere să fie plătit pentru prestaţia suplimentară, miroa-
se a trafic de marfă.
În concret, a ne îndrăgosti de Isus Cristos înseamnă a-l
cunoaşte în profunzime, a fi familiari cu El, a asimila gân-
direa sa, a primi exigenţele radicale ale Evangheliei, fără a
pretinde reduceri.
Ajută-ne, Doamne, să ne dăruim cu totul ţie,
fără rezerve!

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 6. Și Veronica o maramă cu milă-ntinde Domnului,
Pe care, drept recunoștință, se-ntipărește chipul lui.

STAŢIUNEA VI
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Iată-ne, Doamne, înaintea ta.

Am umblat atâta că abia mai răsuflăm.
Dar dacă ne simţim fără puteri, aceasta nu se datorează
faptului că am parcurs un drum lung, dar, din păcate, de-
oarece foarte mulţi paşi i-am consumat pe cărările noastre
şi nu pe ale tale.
Am urmat căile strâmbe ale îndărătniciei noastre şi nu
indicaţiile Cuvântului Tău.
Faţa ta, Doamne, o căutăm. Nu-ţi întorce faţa de la noi!
Cuvântul tău să ne lumineze paşii!

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 6. Și Veronica o maramă cu milă-ntinde Domnului,
Pe care, drept recunoștință, se-ntipărește chipul lui.

STAŢIUNEA VII
ISUS CADE A DOUA OARĂ

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

A sta cu Isus înseamnă a pune Evanghelia în centrul vie-

ţii noastre personale şi comunitare.
Înseamnă a ne lăsa molipsiţi, fără leac, de speranţa învi-
erii.
Înseamnă a înfrunta persecuţiile, durerea, până şi moar-
tea, ştiind că vor veni acele zile în care „nu va mai fi nici
jale, nici plânset” şi toate lacrimile de pe feţele oamenilor
vor fi şterse.
Ne rugăm pentru cei persecutaţi, pentru cei în suferinţă.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 8. Femei, plângând, îl înconjoară pe drumul greu, chinuitor;
Isus le-ndeamnă să nu-1 plângă pe el, ci pe copiii lor

STAŢIUNEA VIII
ISUS ÎNTÂLNEŞTE FEMEILE DIN IERUSALIM

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Curaj, frate care suferi.

Nu te nelinişti tu care, printr-un necaz neaşteptat, îţi vezi
bunurile tale sechestrate, proiectele tale în bucăţi, ostenea-
la ta distrusă.
Nu trage vâslele în barcă, tu care eşti obosit să mai lupţi
şi ai acumulat deziluzii la nesfârşit.
Nu te descuraja, frate sărac, care nu intri în calculele ni-
mănui, care nu eşti crezut de lume şi care eşti constrâns ca
în loc de pâine să înghiţi bucăţi de amărăciune.
Curaj! Crucea ta, chiar dacă ar dura toată viaţa, este doar
„o amplasare provizorie”.
Ne rugăm pentru cei care plâng, pentru cei descurajaţi.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 9. Când pentru-a treia oară cade, călăii îl împing și-1 bat;
Și noi ne-asemănăm cu dânșii atunci când facem un păcat.

STAŢIUNEA IX
ISUS CADE A TREIA OARĂ

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Situaţia internaţională, exterminările, spectacolele foa-

metei, defilează prin faţa ochilor noştri ca nişte şiroaie care
nu se mai termină şi avem ispita să ne gândim că sunt situ-
aţii fără ieşire.
Conştiinţa noastră morală iese strivită din acest climat
de durere.
Este timpul teascului.
Sufletul nostru se umflă din cauza neliniştilor.
Mâhnirea ne cuprinde.
Ajută-ne, Doamne, ca să nu ne pierdem niciodată
speranţa.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 10. Isus e despuiat de haine, iar rănile cumplit îl dor;
Și, dezbrăcat, ce greu îi vine să stea în văzul tuturor.

STAŢIUNEA A X
ISUS ESTE DEZBRĂCAT

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Cine stă la masa Euharistiei trebuie să-şi „depună îmbră-

cămintea.
Îmbrăcămintea profitului, a calculelor, a interesului per-
sonal pentru a-şi asuma nuditatea comuniunii;
îmbrăcămintea bogăţiilor, a luxului, a risipei, a menta-
lităţii burgheze, pentru a se înveşmânta cu transparenţele
modestiei şi ale simplităţii.
Trebuie să abandonăm semnele puterii pentru a păstra
puterea semnelor.
Ajută-ne, Doamne, să ne despuiem de logica lumii, pen-
tru a ne îmbrăca cu iubire.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 11. Cristos e răstignit pe cruce și curge sângele-i curat;
El suferă ca să ne spele de răutate și păcat.

STAŢIUNEA XI
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Într-o zi, când veţi fi terminat să parcurgeţi drumul ane-

voios al Calvarului şi veţi fi experimentat ca şi Cristos ago-
nia Crucii, se va sfâşia de sus până jos vălul care înfăşoară
templul istoriei şi, în sfârşit, veţi şti că viaţa voastră nu a
fost inutilă.
Că durerea voastră a alimentat economia harului.
Că martiriul vostru nu a fost ceva absurd, dar a îngro-
şat fluviul mântuirii ajungând până la cele mai îndepărtate
colţuri ale pământului.
Ajută-ne, Doamne, să înţelegem că istoria noastră răstig-
nită este impregnată de înviere.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 12. Pe cruce Domnul moare-n chinuri de însuși Tatăl părăsit,
Dar misiunea-ncredințată prin jertfa crucii a-mplinit.

STAŢIUNEA XII
ISUS MOARE PE CRUCE

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

„De la amiază până la ora trei după-amiază”.

Iată malurile care delimitează fluviul lacrimilor umane.
Iată canalele care comprimă în spaţii circumscrise toate
suflările de moarte ale pământului.
Iată limitele între care se consumă toate agoniile fiilor oa-
menilor.
De la amiază până la trei după-amiază, numai atunci este
permisă staţionarea pe Calvar.
O permanență mai lungă va fi considerată abuzivă chiar
şi de Dumnezeu.
Crucea mea, a ta, crucile noastre sunt provizorii.
Ajută-ne, Doamne, să murim şi noi din iubire pentru iu-
birea ta şi astfel să trăim veşnic!

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 13. Când trupu-i dat jos de pe cruce și-n brațele Mariei pus,
Cine-ar putea simți mâhnirea cu care-1 plânge pe Isus?

STAŢIUNEA XIII
ISUS ESTE LUAT JOS DE PE CRUCE

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Este adevărat că fiecare creştin trebuie să-şi accepte cru-

cea sa, dar trebuie şi să scoată cuiele şi să dea jos de pe
cruce pe toţi aceia care atârnă de ea.
Suntem chemaţi astăzi la o angajare istorică fără prece-
dent:
„să dezlegăm lanţurile nedreptăţii,
să rupem legăturile care subjugă,
să eliberăm pe cei asupriţi.
Fii alături de noi, Doamne, şi dă-ne curaj în lupta împo-
triva nedreptăţii.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 14. Isus e îngropat cu jale într-un mormânt nou și curat;
Să-i dăm și noi ca locuință un su et bun, nevinovat.

STAŢIUNEA XIV
ISUS ESTE PUS ÎN MORMÂNT

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Să ne împăcăm cu bucuria.
Învierea să învingă păcatul nostru, să sfărâme fricile
noastre şi să ne facă să vedem aşa cum trebuie tristeţile,
bolile, nedreptăţile, până şi moartea: să le vedem din per-
spectiva celei de-a treia zile.
De aici, suferinţele lumii nu vor mai fi clipe grele de ago-
nie, dar dureri ale naşterii.
Iar stigmatele lăsate de cuiele mâinilor noastre vor fi gă-
uri prin care vom întrezări încă de pe acum luminile unei
lumi noi.
Ajută-ne, Doamne,
să vedem dincolo de cruce, bucuria,
dincolo de moarte, viaţa.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 15. O, Doamne, noi am fost pricina c-așa de mult ai suferit;
Dar tu, în marea-ți îndurare, ne iartă tot ce am greșit.

STAŢIUNEA XV
ISUS ÎNVIE DIN MORȚI

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.

Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Viața lui Isus nu se sfârșește în mormânt, ci explodează

în mormânt; așa cum el însuși a promis. Şi asta pentru că
moartea lui Isus se distinge de orice altă moarte: este ex-
presia extremă a veşnicei iubiri divine.
Iubirea, tocmai când decide să moară în mod uman, poa-
te arăta în acest fel că este capabilă de a transforma până şi
moartea în semn şi instrument de iubire.
Isus moare şi este îngropat. Dar, pentru că moartea sa
a fost vie, mormântul nu-l poate reţine. El devine „pri-
mul-năcut” dintre cei înviaţi şi „cum toţi mor în Adam, la
fel toţi vor primi viaţa în Cristos” (1Cor. 15,22).
Ajută-ne, Doamne, să fim împărțitori vrednici ai daruri-
lor cerești.

Slavă Tatălui…
Doamne, Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
Miluiește-ne pe noi!
 RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE
Vreau să-ţi mulţumesc, Doamne, pentru darul vieţii.
Am citit undeva că oamenii sunt îngeri,
dar numai cu o singură aripă;
Pot să zboare numai dacă rămân îmbrăţişaţi.
Câteodată în momentele de încredere totală, îndrăznesc să
gândesc, Doamne, că şi tu ai o singură aripă.
Cealaltă o ţii ascunsă.
Poate pentru a mă face să înţeleg
că tu nu vrei să zbori fără de mine.
Pentru aceasta mi-ai dăruit viaţa:
pentru ca eu să fiu colegul tău de zbor!
Învaţă-mă atunci să zbor împreună cu tine!
Deoarece a trăi viaţa
nu înseamnă „a-şi târî viaţa de azi pe mâine”.
Nu înseamnă „a reacţiona cu violenţă”.
Nu înseamnă „a roade încet din viaţă”.
A trăi înseamnă a se abandona precum pescăruşul în vâltoar-
ea vântului.
A trăi înseamnă a gusta aventura libertăţii. A trăi înseamnă a
întinde aripa, unica aripă, cu încrederea aceluia care ştie
ca are, în zbor, un partener mare ca Tine!
Iţi cer iertare pentru orice păcat împotriva vieţii.
Întâi de toate pentru vieţile ucise înaintea de a vedea lumina
zilei. Sunt aripi frânte.
Sunt zboruri pe care le-ai plănuit să le faci şi care ţi-au fost
stăvilite.
Călătorii anulate pentru totdeauna!
Visuri întrerupte la răsăritul soarelui!
Iţi cer iertare, Doamne, şi pentru aripile pe care nu le-am
ajutat să se desfacă.
 Pentru zborurile pe care nu am ştiut să le încurajez.
Pentru indiferenţa de care am dat dovadă când l-am lăsat pe
fratele meu nefericit
să se zvârcolească în curte cu aripa încâlcită,
el care era destinat să zboare în înălţimile cerului!
Iar tu l-ai aşteptat în zadar!
Ajută-mă acum să planez, Doamne,
Să zic clar şi răspicat că avortul
este o insultă gravă adusă fanteziei tale.
Este o crimă împotriva geniului tău.
Este scufundarea aurorei în adâncurile oceanului.
Este anti-geneza cea mai criminală.
Este diz-crearea cea mai dezolantă.
Dar ajută-mă să spun cu curaj
şi faptul că a aduce la viaţă nu e totul!
Este necesară aducerea la lumină.
Şi că anti-paştele nu e doar avortul,
dar şi orice lipsă de primire, orice refuz!
Anti-paştele înseamnă a lăsa pe aproapele în vestibulul mel-
ancolic al vieţii, unde trăieşte din greu, unde doar vegetează.
Anti-paştele înseamnă a trece indiferenţi
pe lângă fratele nostru care a rămas cu aripa, unica aripă,
încâlcită greu în plasa mizeriei şi a singurătăţii
şi care a ajuns la convingerea
că nu mai este demn să zboare cu Tine. Amin.

Iartă-ne, Doamne, iartă pe poporul tău!

Şi în vecie nu te supăra pe noi! (x3)