Dacia-provincie Romană

Provincia romană Dacia s-a format la 11 august 106 d.Hr., în rezultatul înfrîngerii dacilor în
războiul daco-roman și moartea lui Decebal.
Încă de la transformarea Daciei în provincie ea fost inclusă în categoria provinciilor imperiale
fiind supusă direct împăratului de aceea ea era condusă de un guvernator care cîrmuia în
numele monarhului. Primul oraș întemeiat de romani în Dacia a fost Colonia Dacica care a fost
proclamata capitala provinciei, după moartea lui Traian ea a fost denumită Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. În 118-123 pentru o conducere mai efectivă Dacia a fost împărțită în Dacia
Inferior, Dacia Superior, Dacia Porolisensis. Deoarece Dacia era singura provincie situată la nord
de Dunăre și ea era cel mai des supusă invaziilor barbare aici a fost organizată o defensivă
foarte complexă care îmbina în ea elemente naturale și construcții inginerești. Cea mai
importantă construcție inginerească era limesul de pe rîul Olt(Limes Alutanis), alcătuit dintr-un
val de pămînt cu lungimea de cca. 235 km protejat de aproximativ 14 cetăți de-a lungul lui. În
Dacia staționau permanent două legiuni de elită și alte legiuni de la sud de Dunăre care
constituiau cca. 40000 de soldați. În comparație cu alte provincii romane, mediul urban în Dacia
s-a dezvoltat rapid. Sînt cunoscute 10 orașe mari cu cel mai înalt nivel de dezvoltare, care erau
populate mai frecvent de cetățeni romani veniți din alte părți al imperiului.În orașele dacice
erau construite apeducte, terme, amfiteatre, și școli. Pentru o deplasare mai rapidă și pentru
dezvoltarea comerțului au fost construite rețele complexe de drumuri care legau între ele
cetățile și orașele. În timpul ocupației romane Dacia cunoaște un mare avînt economic: grînele
din Dacia erau exportate în toate orașele medeteraniene, iar minele de aur aflate în posesia
statului aduceau imens.
Formarea și includerea provinciei Dacia în sistemul social-economic și administrativ al
Imperiului Roman a dus la dezvoltarea rapidă a Daciei.