Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie i Filosofie

REFERAT:
CONSTITUIREA PROVINCIEI DACIA

Elaborat: Masterant Savca Alexandru

Verificat: Prof. Doctor Conf. Lector Ion Niculia

Chiinu 2016
 CUPRINS

1. Introducere

2.Dacia sub Traian (106-117)

3.Dacia sub Hadrian (117-138)

4.Marcus Aurelius si ultima reorganizare a Daciei

5.Dobrogea In epoca romana si timpurie bizantina

6.Asezariie urbane si rurale

7. Concluzii
8. Bibliografie
 Epoca stpnirii romane n Dacia are o nsemntate deosebit pentru istoria
rii noastre i a poporului romn, care i trage fiina tocmai din romanitatea
alctuit , cu aportul populaiei dacice supuse , n provincia Dacia, ntemeiat de
romani dup zdrobirea puterii dacilor i desfiinarea statului lor.

n urma celui de al doilea razboi daco-roman, din ani 105-106 d.Cr., statui dac
este desfiintat: la 11 august 106 d.Cr.izvoarele romane insira pentru Intaia oara
Dacia intre provinciile romane. Din acel moment sigiliul Romei fusese aplicat -
asa cum sugestiv a afirmat Nicolae lorga - si in partile noastre, el exprimand In
fapt rolul de matrice jucat de romani, capacitatea lor de a imprima populatiei
provinciei Dacia modelul propriei lor civilizatii, de a crea structuri trainice,
unele pastrate pana In timpurile noastre. Dupa infrangerea dacilor lui Decebal
de catre Traian nu intreg teritoriul Daciei fusese indus In Imperiul Roman.
Tinuturi ca Maramures , Crisana nordul Moldovei n-au fast niciodata ocupate
de Imparatul Traian ele find locuite In continuare, In epoca romana, de catre
dacii liberi. Chiar si din teritoriul proaspat cucerit doar a parte a fast inglobat in
noua provincie Dacia, deoarece sudul Moldovei, coltul sud-estic al
Transilvaniei, campia munteana si estul Olteniei au fast anexate initial, pana
prin 117-118 d.Cr., provinciei Moesia Inferioara. Este dificil sa fixam cu
absoluta precizie hotarele Daciei romane, totu se poate urmari, cu a anume
toleranta, conturul acestora. Precizam insa, spre a elimina orice confuzie, ca
atunci cand ne referim-Ia hotarele provinciei Dacia romana nu avem in vedere
primii ani de dupa cucerire, ci a perioada mai tarzie cand toate teritoriile nord-
dunarene cucerite si pastrate au facut parte din provincie Se pare ca hotarul
Daciei romane urca pe Tisa, de la varsarea acestui rau In Dunare; ajungand la
confluenta Tisei cu Muresul gran ita mergea pe aceasta din urma pana la Micea
(Vetellanga Deva); apoi continua spre nord si nord-est, hotarul fiind jalonat de
puternicele tabere Intarite de la Bologa (Muntii Apuseni) si Porolissum (Ianga
Zalau); O linie paralela cu Somesul si poalele versantului transilvanean al
Carpatilor rasariteni constituiau frontiera pana la intrarea In pasul Oituz, de
unde granita continua pe langa Carpatii Meridionali pana la Bran si, mai apoi,
cobora in diagonala pana La Dunare. Istoricii au avansat cifre extrem de variate
referitoare la numarul populatiei Daciei romane ele osciland intre 650.000 si
1.250.000 de locuitori. Oricum, populatia provinciei a fost formata din dacii
ramasi pe loc, dupa cucerire, din dacii liberi colonizati ulterior, din coloninistii
adusi din toata lumea romana 'ex toto orbe Romano' desigur, din ostasi
legiunilor si trupelor auxiliare romane cantonate in Dacia, Deci, este vorba de
un caracter eterogen al populatiei, dar in procesul romanizarii nu elementul
biologic a fost cel determinat, ci factorul cultural. 'Indiferent de unde veneau -
afirma candva regretatul istoric Vlad Georgescu - colonistii reprezentau cultura
si civilizatia imperiului, aducand cu ei cel mai putemic, instrument de
romanizare, limba latina' lar In cea ce priveste inflorirea economica si culturala
a teritoriului norddunarean cucerit de Roma, aceasta se explica doar prin
aderarea masei populatiei locale, dace, la noua situatie, la noua stare de fapt,
respectiv asimilarea de catre ea a tipului superior de civilizatie reprezentata de
cuceritori. Masivul aflux de colonisti romani, Insotit de romanizarea dacilor
autohtoni atrasi de 0 civilizatie superioara si, in general, politica oficiala
proteguitoare promovata de statui roman, au transformat rapid noua provincie
intr-o regiune infloritoare, cu un grad ridicat de civilizatie si cultura.
Bogatiile tarii puse in valoare cu pricepere au adus Romei importante venituri;
cultivarea cerealelor, indeosebi a graului, a facut din Dacia un veritabit granar al
imperiului, iar exploatarea metalelor ,- aur, argint, fier, arama - nu au fost doar
ocupatii care au atras mana de lucru, ci si insemnate surse de venituri aidoma
altei mari bogatii a provinciei, sarea.! Activitatea economica, spectaculoasa sa
ilnflorire a fost usurata si de vasta retea de drurnuri construite de romani, atat cu
scop strategic cat si comercial. De-a lungul existentei sale provincia Dacia a
cunoscut mai multe organizari si reorganizari, ele fiind Infaptuite in vremea si
de catre imparatii Traian, Hadrian si Marcus Aurelius, toate avand insenmatatea
lor in evolutia noastra istorica, fapt pentru care ne vom opri, chiar si succint,
asupra fiecaruia dintre ele.

Dacia sub Traian (106-117)

Dacia Infiintata de Traian a fost 0 unica unitate administrativa ce

cuprindeaTransilvania propriu-zisa fara coltul sud-estic dintre Olt si Carpati,
Banatul si vestul Olteniei . Restul teritoriilor ocupate au fost, asa cum deja s-a
aratat, alipite provinciei Moesia Inferior, provincie la care ne vom referi in alt
context.Noua provincie, in care Isi aveau sediul doua trei legiuni si numeroase
trupe auxiliare, era 0 provincie imperiala, adica subordonata direct imparatului,
care 0 guverna prin intermediul unui guvernator din ordinul senatorial, ce purta
titlul de 1 egatus Augusti pro praetore; acest guvernator era de rang consular
ceea ce i1nseamna ca el indeplinise la Roma, inainte dea veni in Dacia
magistratura de consul, cea mai inalta din Imperiu . Capitala provinciei a fost
Ulpia Traiana , oras intemeiat prin anii 108-110 , in numele imparatului Traian ,
primul guvernator al Daciei , Decemus Terentius , Scaurinus . Noul oras a fost
amplasat In Tara Hategului de astazi, deci nu pe locul fostei capitale /a-
regeluLDecebal.

Dacia sub Hadrian (117-138)

La moartea lui Traian in 117, in provincia Dacia izbucneste O mare rascoala a

populatiei autohtone , rascoala corelata cu atacuri ale dacilor liberi si ale
sarmatilor . Hadrian, noul imparat roman, inabusa rascoala dacilor, respinge
atacurile sarmatiilor , dar este constrans sa abandoneze unele teritorii greu de
aparat , in speta fiind yorba de sudul Moldovei si cea mai mare parte a
Munteniei .Din celelalte teritorii nord-dunarene apartinatoare Mosiei
Inferioare,Oltenia de est si coltul sud-estic al Transilvaniei, la care a adaugat
vestul Olteniei , Hadrian a creat O provinci aparte care a primit numele de
Dacia Inferioara ( adjectivul Inferioara ilustreaza ca provincia a fost amplasata
In aval pe Dunare fata de provincia Dacia din 106). In noua conj unctura Dacia
creata de Traian primeste denumirea de Dacia Superioara. Deci, in urma primei
reorganizari infaptuita de Hadrian, la scurt timp dupa preluarea sceptrului
imperial, la nord de Dunare au luat fiinta doua provincii : Dacia Superioara si
Dacia Inferioara . In Dacia Superioara ,guvernatorul senatorial era de rang
pretorian , adica fusese preot la Roma, deoarece trupele cantonate aici erau mai
putin numeroase decat inainte , respectiv 0 singura legiune si, desigur, trupe
auxiliare . Legatul imperial care era, totodata, si comandantul Legiunii a XIII-a
Gemina de la Apulum (Alba Julia) era ajutat In misiunea sa de un procurator cu
atributii financiare, ce-si aveau sediul la Ulpia Traiana.Cealalta provincie nou
creata, Dacia Inferioara beneficia doar de prezenta trupelor auxiliare si drept
urmare era condusa de un procurator prezidential din ordinul cavalerilor , ea
avandu-si resedinta la Drobeta . Din dorinta si din necesitatea stringenta a
intaririi apararii partilor nordice ale hotarului roman Hadrian reorganizeaza
pentru a doua oara , intre anii 120-124 Dacia romana. Astfel, el desprinde din
Dacia Superioara partile aflate la nord de cursul superior al Muresului si de
Valea Arriesului si formeaza 0 provincie aparte - Dacia Porolissensis de la
localitatea Porolissum, cheie de bolta a apararii granitei de nord), capitala
acesteia fiind Napoca (actualul Cluj). Deci, din in acel moment existau trei
provincii Dacia: Dacia Superioara, cu capitaia la Ulpia Traian;Dacia Inferioara
cO capitala laDrobeta si, in fine Porolissensis cu capitala la Cluj-Napoca.

Marcus Aurelius si ultima reorganizare a Daciei

In vremea Imparatului Marcus Aurelius Antoninus (161-180), Imperiul roman s-

a gasit Intr-un aprig razboi Cu O vasta coalitie de triburi 'barbare' condusa de
marcomani, razboi declansat in anul 166. Frontierele romane sunt atacate,
dusmanii patrund In anul 167 In Dacia, distrug castrele de la Porolissum,
devasteaza regiunea aurifera din Muntii Apuseni si ameninta chiar
Sarmizegetusa romana, mai ales ca 0 parte a dacilor din provincie s-au rasculat.
Era evident ca sistemul de aparare al provinciei Dacia nu era inexpugnabil.
Toate acestea il determina pe Marcus Aurelius sa recurga la O noua reorganizare
a Daciei ceea ce se infaptuieste .in doua etape.Astfel, in anul 168 , el
desfiinteaza provincia Dacia Inferioara si 0 inglobeaza Daciei Superioare, ce
devine acum Dacia Apulensis. In anul urmator 169 el desprinde din Dacia
Apulensis Banatul de Vest pe care-I transforrna, asa cum sustinea valorosul
istoric Constantin Daicoviciu, intr-o provincje aparte intitulata Dacia Malvensis,
cu capitala la Malva, localitate aflata undeva In Banat. Dupa alte opinii (vezi
Dumitru Tudor) Dacia Malvensis cuprindea in afara de vestul Banatului si
Oltenia. Din acel mornent cele trei proVincii dacice - Dacia Apulensjs, Dacia
Malvensis si Dacia Porolissensis - se gaseau sub carmuirea suprerna a unui
guvernator din ordinul senatorial si fost consul denumit legatus Augustri pro
praetorie Daciarum trium, primul guve1mator find Marcus Claudius Fronto, cel
care Isi va afla moartea In luptele cu iazigii si germanii. Intre cele trei provincii
locul de capatai la detinut Dacia Apulensis.Dacia Malvensis avea in frunte un
procurator presidial(comandant si al trupelor de aici), pe cand Dacia
Porolissensis avea doar un procurator financiar ca viceguvernator functionand
comandantul legiunii a V-a Macedonica ce fusese cantonata la Potoisa In anul
169. Procuratorul financiar din Dacia Apulensis inlocuia, In caz de nevoie, pe
guvematorul suprem (agens vice praesidis). Resedinta acestuia era la Ulpia
Traiana.

Organizarea prezentata anterior s-a mentinut pana la finele stapanirii

romane in Dacia, in capitala (metropola) celor trei Dacii find Ulpia Traiana,
numita din vremea Imparatului Hadrian (117-138) si Sarmizegetusa, jar de la
Alexander Severus (225-23 5) primind si epitetul de Metropolis.

Referitor la legatus Augusti pro praetore Daciarum trium on Consularis

trium Daciarum, acest organ a fost creat prin preajma anului 169, datorita
sjtuatjej extrem de critice a Daciei si el confera atributii de comanda suprema a
armatei din cele trei provincii dacice. In Dacia denmitatea a avut un caracter
permanent, spre deosebire de alte provincii ale Imperiului roman unde
afost 0 functie temporara.

Intre atributiile guvernatorului enumeram : ius edicendi - dreptul de a emite

edicte,deci de a legifera in perioada cand conducea provincia; atributii
judecatoresti, cu dreprul de a pronunta pedeapsa capitala (ius glaii); atributii
administrative; atributii militare; atributii financiare, cu precizarea ca fiecare
provincie avea un procurator financiar.

Dobrogea In epoca romana si timpurie bizantina

Istoria Dobrogei se deosebe oarecum de istoria Daciei romane, ea intrand

mai devreme sub influenta si mai apoi, sub stapanirea Romei. Ocuparea efectiva
a Drobogei si a hotarului Dunarii s-a fckut treptat, momentul final
reprezentandu-I cumpana veacului I d.Cr., respectiv anul 46, cand Dobrogea a
fost anexata la provincia romana Moesia.Dobrogea a ramas in componental
imperiului pana In anul 602. Este adevarat Insa Ca la un moment dat, timpul
Imparatului Domitian, pe la 86 d.Cr., provincia Moesia a fost Impartita In
Moesia Superioara si Moesia Inferioara, in cea din urma find inclusa si
Dobrogea.

Data fiind importanta s-a strategica, Drobogea a fost Inzestrata cu numeroase

trupe, intre care si legiunea a V-a Macedonica, cu gamizoana la Troesmis
(Iglita)si totodata, cu castre puternice, cele mai insemnate fiind cele de la
Axiopolis (Cernavoda), Troesmis si Aegyssus (Tulcea). Razboaiele
marcomanice au impus deplasarea unor trupe, inclusiv mutarea legiunii a V-a
Macedonica de la Troesmis la Potaissa, ceea ce a slabit apararea liniei Dunarii
si a inlesnit atacurile din exterior. In secolele II si III atacurile 'barbare' se
intetesc, ele purtandu-se la intervale tot mai mici. In anul 248 gotii distrug
Histria, la 251 chiar Imparatul Decius isi afla moartea In timpul unei lupte
contra lor purtata in Moesia Inferioara; un alt atac gotic este resvins cu
dificultate de Aurelian la 271, la fel ca si atacul carpi lor, de neam traco-dacic,
la 273. Dupa cum se poate constata din cele de mai sus, in a doua jumatate a
secolului al llI-lea Dobrogea se afla In randul regiunilor romane sud dunarene
grav amenintate de presiunea pe care 'barbarii' O exercitau la frontiere.
Pericolul va fi depa si Dobrogea va face parte inca pentru mai bine de trei
veacuri din componenta Imperiuiui roman si, desigur, a celui romano-bizantin.
Depasirea crizei profunde in care se aflase la un moment dat chiar Imperiul
roman se petrece si se leaga de domnia Imparatului Diocletian (284305).
Adoptand masuri ferme si oportune pe plan politic, administrativ si militar el
reface unitatea imperiului, puternic zdruncinata. In acel context,
el a inauguratregimul monarhic absolutist (dominatul) In Imperiul roman.

De reformele lui Diocletian a beneficiat si Dobrogea, care devine

provincie aparte sub numele de Scythia, fiind inclusa insa In componena unei
unitati administrativ-teritoriale mai vaste a Imperiului roman - dioceza Tracia.

Actiunea de Intarire a Dobrogei a fost continuata de Imparatul Constantin

cel Mare (306-337), cel care muta capitala Imperiului la Bizan
(Constantinopolis), Impanzeste Dobrogea cu trupe (doua legiuni si diverse
unitati auxiliare), reface cetatile, drumurile strategice si fortifica linia Dunarii.
Se parea ca in urrna unor asemenea masuri energice linistea a fost asigurata, dar
Dobrogea nu va fi scutita de framantari, de frecvente invazii (goti, avari, slavi)
si chiar de 0 rascoala a autohtonilor condusi de Vitalianus, care a fost inabusita
doar cu dificultate. Sub forma provinciei Scythia, Dobrogea a continuat sa fie
parte integranta a Imperiului pana In anul 602 d.Cr., cand administratia romana
tarzie inceteaza la Dunarea de jos. De mentionat insa ca dupa moartea
Imparatului Teodosie I, Imperiul s-a impartit, la 395, in doua parti: Imperiul
roman de Apus si Imperiul roman de Rasarit (bizantin), Drobogea facand parte
din cel din urma.

Asezariie urbane si rurale

Referindu-ne la administratia romana la Carpati Dunare si Marea Neagra,

nu putem omite/sa /orbim despre orasele si satele Daciei si Scythiei.

Teritorial-administraUv provinciile in cauza au fost organizate In unitati

urbane si rurale. Asezarile urbane din Imperiul roman erau, In genere, de doua
categorii: colonii(coloniae) si rnunicipii (municipia) Practic nu existau
deosebiri intre aceste categorii, dar cele care purtau denumirea de colonia erau
apreciate ca find de rang superior.In Dacia romana doar cateva orase ajung la
acest Inalt rang de colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Apulum,
Drobeta, Potaissa, Romula,Malva. Alte orase nu primesc decat titulatura de
municipiu, intre acestea fiind Porolissum, Ampelum, Tibiscum si Dierna. Si in
Dobrogea, fie ca ea era integrata provinciei Moesia, fie provinciei Scythia,
continua existenta unor orase vechi ca Histria ori Tomis si, paralel, ca urmare a
avantului economic din secolele I-II d.Cr., apar noi orase ori cele existente sunt
ridicate in rang. Astfel, Troesmis, sediul temporar al legiunii a V-a Macedonia
si Tropeum Traiani,(Adamclissi) dobandesc rangul de municipiu, in veacul alii-
lea d.Cr. Crearea succesiva a oraselor in cele doua provincii la care ne referim
ilustreaza, indubitabil, nu doar evolutia lor economica pozltiva, ci si
intensitatea si rapiditatea procesului de romanizare ce se derula aici. Coloniile
erau centre urbane puternic romanizate si drept urmare locuitorii lor se bucurau
de totalitatea drepturilor politice si civile. De aitfel, unele colonii beneficiau de
ius italicum, ceea ce presupune ca rolul lor era asimilat cu cel italic, astfel incat
fiecare locuitor putea exercita proprietatea quiritara si nu platea impozit funciar.
Dupa cum s-a precizat deja municipiile detineau 0 pozitie inferioara in raport
cu coloniile, locuitorii lor avand un statut juridic intermediar intre cetateni si
peregrini (provinciali liberi). Este foarte drept, insa, ca in timp diferenta dintre
cele doua categorii de localitati, colonii si municipii, a scazut tot mai mult.
Demn de remarcat este faptul ca orasele din provincia Dacia (exceptand
Dobrogea) au fost, cu 0 unica exceptie, vechi asezari autohtone, unele ridicate
la rangul de municipii si altele devenind chiar colonii. In plus, ele si-au
mentinut vechile denumiri din perioada dacica. Excepia la care ne referim este
Ulpia Traiana, ce purta numele Imparatului cuceritor, ctitorie in totalitate
romana, fondata prin colonizarea efectiva de cetateni romani. Ulpia Traiana - ce
va primi in vremea lui Hadrian epitetul de Colonia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa a fost, desigur, cel mai insemnat oras al Daciei romane. Ea a fost
inaltata la circa 40 de km de vechea capitala a Daciei si se intindea pe 0 suprafa
de aproximativ 32 ha, avand 0 popula in jur de 20.000 de locuitori. Imprejmuita
de ziduri putemice, bogata in palate, temple si alte edificii publice, colonia
Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost 0 veritabila metropola politica si culturala a
Daciei romane. Desigur, Ulpia Traiana a fost si sediul administratiei provinciei,
administratie amplasata In cladirea numita tabularium provinciae. Epitetul
oficial de metropolis i s-a dat din vremea domniei lui Alexander Severus (222-
235), tocmai ca 0 recunoastere a importantei sale, a locului detinut In sistemul
urban al Daciei . Privitor la celelalte ora mentionam ca ele au fost intemeiate in
sens formal in timpullui Hadrian (117-138 d.Cr.). In sens formal intrucat
asezarile in cauza au existat, imparatul doar conferindu-Ie statutul juridic de
municipii celor care erau mai evoluate si in care traiau cetateni romani si
colonizati ori veniti din initiativa proprieDe pilda, atat Napoca cat si Drobeta au
fost declarate municipii chiar de catre Hadrian, rangul de colonie primindu-I
ulterior, de la alti imparati. Dar,in vremea provinciei romane Dacia - asa cum
pun in lumina izvoarele si cercetarile de teren - orasul cu cea mai numeroasa
populatie,cu cea mai impresionanta dezvoltare urbanistica a fost Apulum, care
s-a impus, de asemenea, ca centru administrativ, economic (mestesugaresc,
agricol, comercial) si militar.ln fapt aici au coexistat, cel pu 0vreme, doua orase
: unul cu rang de colonie (din vremea Imparatului Commodus (180-192) si altul
cu rang de municipiu (din timpul domniei lui Septimius Severus (193-211).
Singurul orasi cu nume roman din Dacia era Romula, care din timpullui Marcus
Aurelius (161-180) este pomenit ca municipiu, pentru ca in final sa ajunga
colonie, sub Septimius Severius on Filip Arabul (244-249).

Foarte interesant este cazul'localitati Potaissa, care dintr-un simplu sat a

devenit municipiu si ulterior chiar colonie, aceasta explicandu-se prin aceea ca
el s-a dezvoltat spectaculos ca ora militar, aici avandu-si castrullegiunea a V-a
Macedonica.

Conducerea oraselor din provincii era organizata dupa modelul RomeL

Ele beneficiau de 0 larga autonomie, de 0 conducere autonoma, exercitata insa
doar de cetateni, nu si de catre peregrini, desi peregrinii, locuitori liberi ai
Daciei, aveau obligatia de a plati impozite. lata de ce se afirma la vrernea
respectiva, nu intamplator, ca orasele din provincii, beneficiare ale unei
autonomii reale erau 'mici efigii ale poporului roman (effigies parvae
simulacraque populi Romani'.

La conducerea oraselor se afla un consiliu municipal (ordo decurionum).

Numarul decurionilor era stabilit prin actul de intemeiere al fiecarui oras,
functie de numarul cetatenilor romani, dar el varia, ca principiu general, Intre
30-50. Membrii acestui ordin, asemanator senatului roman, erau desemnati din
cinci Ii cinci ani, de catre magistrati denumiti quinquennales.

Ordinul decurionilor posed a 0 prestanta notabila, decurionii avand intre

atributiile lor coordonarea activitatii administrative si fiscale, solutionarea
problemelor edilitare, atribuirea de terenuri, organizarea jocurilor publice,
indeplinirea obligatiilor de cult, alegerea magistratilor si a sacerdotilor,
intretinerea cultului imparatului .. s.a. Dregatorii cei mai inalti in grad erau in
colonii in numar de doi (duumviri iure dicundo) si de patru in municipii
(quattorviri). Alesi pe termen de un an din sanul decuriorilor ei exercitau
atributii executive si juridice. Cu alte cuvinte erau raspunzatori de intreaga
conducere a oraselor si indeplineau hotararile luate de consiliul decurionilor.
Alti magistrati erau edilii (aediles), insarcinati cu ingrijirea cladiriior publice si
a strazilor, cu politia orasului si cu aprovizionarea publica; de asemenea, in
randul magistratilor pomenim cvestorii (quaestores), Insarcjnati cu
administrarea finantelor orasenesti. Acesti magistrati erau alesi,fara exceptie,
din randul cetatenilor instariti, iar slujba lor nu era remunerata. Ambii termeni,
edili si cvestor, se pastreaza si astazi in limba romana. In subordinea
magistratilor civili se gasea un aparat functionaresc constituit din secretari,
curieri si al functionari marunti - apparitores (din bat. apparitor, apparitores -
slujbas, slujitor, scrib, crainic, interpret). Ordinul decurionilor alegea si preotii
municipali ce faceau parte din categoria magistratilor sacerdotai . Cea mai inalta
magistratura sacerdota!a era cea de pontifex (mare preot),. urmata de flamines
(preot al unei divinitati) si augurii (prevestitori, profeti). Existenta acestor
personaje si inca intr-un numar mare se datoreaza varietatii extraordinare a
divinitatilor adorate in Dacia rolnana, ceea ce este firesc daca avem in vedere
caracterul eterogen al provinciei: autohtoni dar si colonisti adusi din intreaga
lume romana. In afara de ordinul decurionilor in fiecare oras fliinta, dar intr-o
pozitie ierarhica inferioara, un ordin a! Augustalilor , compus dinpersoane
lipsite de acces la magistraturile municipale, ordin incredintat cu sarcina
intretinerii cultului Romei si al imparatului. De asemenea,la nivelul oraselor
existau si colegiile, formate pe criterii etnice, profesionale si
religioase.Colegiile profesionale erau conduse de praefectus (comandant,
conducator, Invatator, maestru)' acesta gasindu-se sub protectia unei persoane
influente din provincie, numita defensor (aparator). Asezarile rurale fara
indoiala ca cea mai mare parte a populatiei provinciei Dacia traia in localitati
rurale,organizate fie dupa modelul roman, fie dupa forma straveche, traditionala
a obstiilor . Satele organizate dupa modelul roman erau de doua categorii: pagii
i vicii. Pagii erau acele comune mai mari , amplasate pe teritoriul dependent
unei colonii romane. Un astfel de pagus a fost Aquae, amplasat chiar pe
teritoriul ce apartinea capitalei Daciei. Acest sat avea in frunte un prefectus,
spre deosebire de un alt pagus, cel de la Micea, locuit de veterani si cetateni
romani, dar care avea in frunte doi magistri. Asezarile rurale din afara
teritoriulUi coloniilor ori din regiuni in care nu existau orase purtau denumirea
de vicii. Intre aceste vicii gasim, la un moment dat, chiar renumita Potaissa, care
mai apoi a strabatut crescendo treptele municipiu si colonie. Deci, si viciile au
fost organizate tot dupa modelul roman, dar locuitorii lor erau atat cetateni cat si
peregrini, indeosebi autohtoni. Intre cele mai insemnate asezari rurale din Dacia
mai amintim Albumus

Maior, Salinae si Sucidava (Celei, aproape de varsarea Oltului in Dunare). Au

existat si sate al caror nume nu ne este cunoscut, dar a caror vietuire a fost
relevata arheologic: Cristesti, Lechinta de Mures , Obreja etc. Precizam,
totodata, ca foarte multe asezari rurale, probabil majoritatea, si-au mentinut
organizarea proprie in cadrul obstilor teritoriale. O categorie de asezari cu
caracter aparte erau canabele ce s-au ridicat in jurul castrelor, de catre
mestesugari, negustori, bancheri, adica de cei care profitau de prezenta trupelor
si pe care Ie insoteau mereu. De asemenea, ele au fost fondate de veterani si de
membrii familiilor soldatiilor. In mod cert cea mai mare inflorire au cunoscut
canabele situate in apropierea castrelor de legiune, 0 dovada concludenta in
aceasta directie fiind faptul ca din asezarile din vecinatatea legiunii a XIlI-a
Gemina s-au format in timp, la Apulum, doua orase remarcabile. Referindu-ne
la asezarile Daciei romane nu putem omite statiunile balneare cu ape termale
renumite inca din acele vremi indepartate, cum au fost cele de la Ad Mediam
(Baile Herculane), Aque on Germisara (Geoagiu Bai). Despre importan acestor
statiuni balneare graiesc inscriptiile descoperite la fata locului, dintre care una
extrem de reusita in versuri, provine de la Germisara, ea fiind si 0 expresie a
manifestarilor literare, care trebuie sa fi existat in Dacia.

Ce putem desprinde din cele prezentate in randurile anterioare ? Putem constata

existenta unor elemente comune pentru toate provinciile Imperiului roman, dar
si prezenta unor elemente specifice teritoriului dac.
 Bibliografie
1. Mihail-Macrea-Viata-in-Dacia-Romana-1969.pdf;
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_roman;
3. https://istoriiregasite.wordpress.com/2015/03/29/romanizarea-in-

dacia;
4. enciclopediaromaniei.ro/.../Transformarea_Daciei_n_provincie_rom

an_i_nceputul;