nsuficiența tricuspidiană – cauze, simptome, tratament

Cuprins

 Cauzele insuficienței tricuspidiene

 Simptomele insuficienței tricuspidiene
 Tratamentul insuficienței tricuspidiene

Acesta este un articol medical

Citește despre investigație: Ecografia cardiacă

Articol scris de Dr. Liudmila Frunza - Medic Specialist cardiolog la Centrele Ares

Inima dispune de patru cavități – două atrii și două ventricule. Valva tricuspidă separă atriul drept situat la
nivel superior de ventriculul drept situat inferior. În mod normal, sensul fluxului sangvin este din atriul drept
spre ventriculul drept, de unde sângele este expulzat prin aortă spre organele corpului. Atunci când există
insuficiență tricuspidiană, valva tricuspidă nu se închide complet, iar sângele se întoarce din ventriculul drept
în atriul drept. De aceea, afecțiunea se mai numește regurgitare tricuspidiană.

Cauzele insuficienței tricuspidiene

De obicei, afecțiunea este una congenitală, adică s-a dezvoltat în viața intrauterină, cel mai probabil din
cauza unor factori genetici. Practic, în perioada în care organele fătului s-au format, dezvoltarea inimii a fost
incompletă sau anormală.
De cele mai multe ori, insuficiența tricuspidiană apare în cazul în care ventriculul drept este dilatat sau mărit.
Acest lucru afectează funcționarea normală a valvei tricuspide.

Există o serie de boli care pot cauza insuficiența tricuspidiană. Printre acestea sunt incluse:

 Cardiomiopatia – serie de afecțiuni caracterizate de leziuni la nivelul miocardului.

 Endocardita infecțioasă – infecția endocardului (mucoasa care căptușește inima la interior)
 Boala Ebstein – afecțiune caracterizată de o poziționare mai joasă a valvei tricuspide și de o anomalie
la nivelul foițelor din care aceasta este formată.
 Sindromul carcinoid – tumori răspândite la nivelul mai multor sisteme, care provoacă secreția unor
hormoni ce afectează inima.
 Sindromul Marfan – anomalie genetică
 Febra reumatică – complicație apărută în urma unei infecții netratate cu streptococ la nivelul gâtului.
 Traume fizice (de exemplu, în urma unor accidente) 
 Malformații cardiace congenitale  
 Terapia cu radiații
 Unele medicamente
 Hipertensiune pulmonară – tensiune arterială ridicată, la nivelul plămânilor.
 Infarctul de miocard – poate afecta ventriculul drept, ceea ce cauzează insuficiența valvei tricuspide.

Simptomele insuficienței tricuspidiene

Regurgitarea tricuspidiană nu produce simptome decât atunci când este severă. În acest caz, afecțiunea se
manifestă prin:

 Oboseală excesivă și permanentă

 Tulburări apărute în timpul efortului fizic (rezistența la efort scade, probleme de respirație)
 Ritm cardiac anormal
 Senzația de pulsații sau bătăi în gât
 Umflarea abdomenului și membrelor inferioare
 Slăbiciune 

Complicațiile insuficienței tricuspidiene sunt insuficiența cardiacă și fibrilația atrială. Insuficiența cardiacă

este o afecțiune care constă în incapacitatea inimii de a pompa corect sânge spre organe. Aceasta apare din
cauza unei inimi slăbite sau rigide, aspecte care pot fi determinate de suprasolicitarea constantă a inimii,
cum este și în cazul defectelor valvelor cardiace. Fibrilația atrială este o afecțiune cu risc ridicat de accident
vascular cerebral. Aceasta este caracterizată de un ritm cardiac haotic, provocat de impulsuri electrice
dezorganizate.

Tratamentul insuficienței tricuspidiene

Tratamentul afecțiunii diferă în funcție de severitatea acesteia și de factorul care a cauzat-o. Dacă
insuficiența cardiacă este blândă și nu provoacă probleme grave, nu este nevoie de tratament. 

Gradul severității afecțiunii este stabilit în urma investigațiilor medicale. Insuficiența tricuspidiană este
diagnosticată întâmplător, în cazul în care aceasta nu este severă și nu produce simptome. Investigațiile
folosite pentru depistarea acestei afecțiuni sunt: ecografia cardiacă, RMN, tomografia computerizată,
radiografia toracică, cateterismul cardiac. 
Tratamentul insuficienței tricuspidiene poate fi medicamentos, pentru ameliorarea unor simptome. Astfel,
sunt prescrise medicamente pentru normalizarea ritmului cardiac și pentru eliminarea excesului de apă care
provoacă edeme.

Insuficiența tricuspidiană necesită tratament chirurgical pentru repararea sau înlocuirea tricuspidei.

Repararea tricuspidei constă în remodelarea acesteia, închiderea găurilor sau separarea foițelor lipite între
ele. Uneori, se poate monta un dispozitiv circular care are rolul de a fortifica zona din jurul valvei tricuspide.
Înlocuirea valvei presupune îndepărtarea valvei tricuspide defecte și implantarea unei valve artificiale. 

Tratamentul chirurgical este folosit și în cazul unor malformațiilor cardiace congenitale sau alte leziuni la
nivelul inimii care au provocat insuficiența tricuspidiană.

Înlocuirea valvei poate fi efectuată și prin metoda minim-invazivă, intervențională. Aceasta presupune

puncționarea unei artere de la nivelul zonei inghinale. Prin această puncție, medicul introduce catetere pe
care le ghidează prin vasele de sânge, sub controlul razelor X, până la nivelul inimii. Cateterele sunt tuburi
foarte subțiri și flexibile. Prin acestea se introduce valva artificială fixată pe un balon. Odată ce balonul
ajunge la nivelul orificiului valvei tricuspide, acesta este umflat, iar valva artificială este montată. Ulterior,
balonul este dezumflat și extras odată cu cateterele. Metoda intervențională este eficientă și presupune un
minim de riscuri. Nu lasă cicatrici, iar recuperarea este rapidă.

De asemenea, complicațiile provocate de insuficiența tricuspidiană necesită un tratament special, pentru a

reda inimii funcția normală.

Așadar, insuficiența tricuspidiană severă este o afecțiune care pune în pericol viața pacientului. Din acest
motiv, ea trebuie tratată timpuriu.