Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medicul v-a stabilit recent diagnosticul de boala inflamatorie intestinala: boala Crohn sau colita ulcerativa. Desi este vorba de afectiuni cronice complexe trebuie sa stiti ca
nu sunteti singur in aceasta situatie! Studiile recente estimeaza ca bolile inflamatorii intestinale afecteaza intre 2,5-3 milioane de persoane in Europa.
Exista multiple optiuni terapeutice pentru a obtine un bun control al acestor afectiuni in viata de zi cu zi. Mai jos veti gasi raspunsurile la unele dintre intrebarile frecvente
despre aceste boli care sa va ajute s ava imbunatatiti calitatea vietii zi de zi.
Ingrijirea pacientilor cu boli inflamatorii intestinale in cadrul Retelei de sanatate REGINA MARIA este caracterizata prin orientarea catre pacient si abordarea colaborativa,
multidisciplinara.
Orice boala cronica reprezinta o provocare dificila atat pentru pacient, pentru familia acestuia cat si pentru medicul ce urmareste pacientul, indeosebi atunci cand cauzele
bolii sunt doar partial cunoscute, iar incidenta bolii nu este una foarte mare.
Studiile recente au aratat ca in majoritatea cazurilor pacientii cu boli inflamatorii intestinale nu se simt suficient de bine informati in legatura cu afectiunea lor.
Medicul gastroenterolog este acela care va poate raspunde intrebarilor despre boala dvs. si despre tratament. Nu ezitati sa-l consultati si sa dialogati cu acesta cu
toata increderea!
Scaderea in greutate
Astenia fizica marcata, starea de oboseala accentuata, absenta apetitului alimentar, uneori stari febrile
Manifestarile articulare (dureri sau chiar inflamatii-artrite) pot acompania manifestarile intestinale la peste 25% dintre pacienti
Manifestarile oculare care se pot asocia sunt legate de inflamatia irisului si a conjunctivei
Rareori, se pot asocia afectiuni inflamatorii ale ficatului sau ale cailor biliare
Tipic, simptomele bolilor inflamatorii intestinale au o evolutie recurenta, cu exacerbari care alterneaza cu perioade de acalmie a bolii.
Factorii genetici (existenta unui teren genetic predispozant, respectiv daca o ruda de gradul I a fost diagnosticata cu aceasta afectiune)
Perturbari ale sistemului imun
Factori de mediu – fumatul este cel mai important factor de risc indeosebi pentru boala Crohn
Pe de alta parte, este foarte putin probabil ca bolilele inflamatorii intestinale sa se datoreze unei afectiuni infectioase subiacente, astfel incat transmiterea bolii unei
alte persoane nu este posibila!
Cum se stabileste diagnosticul unei boli inflamatorii intestinale?
Diagnosticul de boala inflamatorie intestinala se stabileste prin coroborarea unui istoric medical detaliat, a examenului fizic, a datelor de laborator, a explorarilor imagistice
(endoscopice, radiologice) si a rezultatelor histologice (respectiv prin interpretarea biopsiilor prelevate cu ocazia explorarilor endoscopice).
Se recomanda ca pacientii sa primeasca informatii corecte si detaliate legate de boala si totodata sa fie incurajati in implicarea legata de o anumita decizie de tratament in
acest fel fiind asigurata o evolutie favorabila a bolii pe termen lung.
Tehnica comunicarii dintre medic si pacient trebuie imbunatatita de ambele parti astfel incat sa se acopere si sa se detalieze toate problemele si sa nu se omita informatii
importante.
Interventiile terapeutice existente in prezent includ: tratamentul medicamentos, tratamentul chirurgical, masurile dietetice pentru a combate afectarea starii de nutritie si
scaderea in greutate, precum si masurile suportive. Renuntarea la fumat reprezinta una dintre masurile suportive de maxima importanta la pacientii cu boala Crohn.
Renuntarea la fumat determina o scadere cu 60% a riscului de recidiva a bolii la 2 ani fata de pacientii care continua sa fumeze!
Obiectivul terapeutic este de a controla simptomele bolii si de a reduce frecventa puseelor de activitate a bolii.
Pentru un efect optim si prelungit este importanta respectarea indicatiilor de tratament atat in perioadele de acutizare, cat si in cele de remisiune (in care boala nu prezinta
simptomatologie) pentru mentinerea obiectivelor terapeutice atinse, pentru prevenirea disabilitatilor si pentru cresterea calitatii vietii.