Drept financiar – curs12 – 7.01.

2014

Ori de cate ori avem un contract in care este permisa de lege plata peste un anumit termen, a bunurilor si a
serviciilor livrate, trebuie sa avem in vedere si regulile privind datoria publica.

Un alt tip de instrument al datoriei publice – plasament privat – nu este un act juridic separat- este o
modalitate, procedura de gasire a unui imprumutator care poate sa incheie fie un contract de imprumut
prin care sa puna la dispozitia statului banii sau poate sa subscrie titluri de stat.

Ceea ce este specific, este modul de gasire a imprumutatorului, procedura numita plasament privat- este o
modalitate de contractare specifica pietei de capitaluri, nu se discuta cu toata lumea din piata, ci doar cu un
numar determinat de persoane care au in comun faptul ca sunt profesionisti si sunt in masura sa evalueze
riscurile incheierii contractului respectiv. Aceste persoane poarta denumirea de investitori sofisticati – au ca
obiect principal de activitate incheierea acelui contract de imprumut. ( imprumutatori sofisticati - fonduri de
pensii, societati de asigurari, banci de investitii). Diferentele fata de modalitatile obisnuite de emitere a
titlurilor de stat sunt de ordin procedural.

Investitorul este cel care abordeaza statul si propune conditii in care imprumuta bani statului. MFP compara
conditiile oferite cu cele din piata si semneaza/nu contractul. Nu oricine poate face o astfel de oferta, ci
numai acei profesioniști care acorda credite in mod obisnuit si pot evalua singuri riscul in cadrul contractului
respectiv.

Plasamentul privat - Set de instrumente juridice care se incheie pe pietele financiare specializate si prin care
MFP administreaza riscurile aferente datoriei publice. Daca statul are prea mult numerar in Trezorerie – el ii
foloseste pentru a aduce un venit suplimentar – există mecanisme specifice pietelor financiare care
presupun incheierea contractelor aleatorii. Aceste instrumente financiare de administrare a numerarului
poarta denumirea de instrumente de cash management. ( se administreaza sume ptr care nu exista o
utilizare imediata) – ii imprumuta unor debitori pentru o zi(la restituire se primeste si dobanda), pot fi jucati
prin diverse instrumente de vanzare-cumpărare concomitente. De regula, la Trezoreria statului exista un
departament care se ocupa cu administrarea banilor care nu au o intrebuintare imediata.

Daca prin instrumentele de cash management se nasc obligatii de plata de natura datoriei publice, ele sunt
tot un fel de contracte asimilate datoriei publice.

In cazul titlurilor de stat – contract clasic de imprumut, contract real, iar in cazul contractului de imprumut –
contract de credit, consensual, sinalagmatic – contractul ia nastere la momentul incheierii, dar obligatiile si
drepturile partilor se nasc ulterior.

Executarea obligatiilor de natura datoriei publice – presupune ca statul plateste bani- face o
cheltuiala publica – trebuie sa parcurga etapele cheltuirii banilor publici – angajamentul exista si este
contractul datoriei publice. Lichidarea se face prin verificarea de catre ordonator daca sunt indeplinite
conditiile; daca obligatia este scadenta, se va face ordonantarea si apoi se va face plata daca se incadrează in
creditul bugetar. Asumarea datoriei publice se face de catre MFP si in mod exceptional de ord principali.

Cand se incheie angajamentul ptr datoria publica trebuie sa se primeasca autorizare. Legea datoriei publice
si legea datoriei publice locale – obligatiile de natura datoriei publice au autorizare bugetara
permanenta(adica la scadenta)- singurul tip de cheltuieli care poate fi facuta chiar daca nu este expres
prevazuta in buget. Ordonatorul de credite este obligat sa intreprinda toate demersurile legale ptr crearea
unui credit bugetar. Faptul ca nu exista in buget prevazut credit bugetar nu este un imprediment absolut ptr
impiedicarea platii.

Daca statul nu plateste datoria publică – creanta pe care o are creditorul asupra statului este o creanta
chirografară (este un simplu creditor care nu are drept de preferinta sau de urmărire.). Daca creditorul ar
executa statul silit ar putea urmari doar bunurile din domeniul privat al statului. Solutia practica – este de
regula renegocierea imprumutului fie prin prelungirea scadentelor fie prin reducerea datoriei.

Datoria publica locala

Are cateva perticularitati- pot angaja obligatii de natura datoriei publice locale UAT.

– in ce masura subdiviziunile administrativ-teritoriale – sectoarele Municipiului București pot sa se

imprumute- sa asume datorii publice locale? In lege nu se specifica in mod concret daca sectoarelor le este
interzis sa isi asume obligatii de natura datoriei publice. Pdap avem buget al sectoarelor, dreptul de a colecta
impozite si taxe locale, dr de administra bunuri aflate in proprietatea Mun Bucuresti, nu a sectoarelor.
Totusi, se pare ca legiuitorul ingaduie sectoarelor sa se imprumute. In mod normal al trebui sa existe o
imputernicire de la Consiliul General ptr asumarea unei obligatii de natura datoriei publice.

La nivel local numai UAT se pot imprumuta. Daca la nivel local avem o instituție condusa de un OP, ea nu
poate incheia contracte de leasing ca in cazul ordonatorilor principali de la nivel central.

Scopul contractarii datoriei locale. UAT au o tutela permanenta si limitare prin lege a dreptului de a se
imprumuta. Legea prevede doua scopuri:
a. Pentru a finanta investitii de interes local
b. Ptr a refinanta o datorie existenta (! O dat publica locala deja existenta).

Investita publica locala – este acea actiune/ contract din care rezulta bunuri ce vor apartine UAT respective.
Daca Consiliul Local decide sa inlocuiasca toate gardurile din UAT de la strazile principale, nu se poate
imprumuta. – nu reprez o investitie publica locala. In absenta unei legi speciale care largeasca aceste limitari.

In cazul deficitului UAT – cand nu isi poate acoperi cheltuielile din venituri ordinare – apeleaza la stat (pr
echilibrului bugetar). Acoperirea deficitului nu este un motiv ptr a apela la datorie pulbica.

UAT se poate imprumuta pe pietele de capital punand in vanzare titluri, obligatiuni – obligatiuni municipale
(pot fi emise si de o comuna, judet sau oras care nu a fost declarat municipiu. ). Sau incheie contracte de
imprumut cu finantatori privati – institutii de credit/ institutii financiare internationale, cu precizarea ca nu
toate instituțiile internaționale imprumuta UAT – UE nu imprumuta unitati, nici FMI, ci BERD si BEI-ul.

UAT se pot imprumuta de la stat. Exista canalul prin care are loc un transfer definitiv de la stat la UAT ( de
echilibrare, realocari din anumite impozite), dar legea permite ca UAT nunumai sa ceara si sa primeasca bani
nerambursabili de la stat, sa se si imprumute de la acesta. Singura enitate care poate cere statului imprumut
statului este Unitatea administrati-teritorială. Exista 3 modalitati prin care pot fi imprumutate :

1. Imprumuturi pentru investitii locale nominalizate – sunt in fapt niste subimprumuturi – statul se
imprumuta la randul lui, dar nu folosește el banii , ci ii subimprumuta UAT( aceasta nu intruneste
toate conditiile pentru a contracta un imprumut). Statul ii directineaza la nivel local. Un astfel de
imprumut se aproba intotdeauna prin lege.
2. Atunci cand o UAT are un decalaj temporar intre incasari si cheltuieli, adica are un gol de trezorerie
are bani de incasat dar inca nu i-a incasat incă. Acest gol poate fi acoperit de la Trezoreria statului.
3. Dupa declansarea crizei financiare – imprumuturi pe care statul le poate acorda UAT ptr plata
arieratelor(arieratele sunt plasate in deficit). O UAT care are plati scadente de mai mult de 90 de zile,
iar statul ptr a rezolva aceasta problema, a reglementat prin legi succesive, prilej care ofera UAT
posibilitatea de a se imprumuta de la stat ptr plata arieratelor urmand ca intr-un anumit termen 2-5
ani, sa isi plateasca o anumita datorie. O UAT este interesata sa se imprumute ptr putea contracta.
Daca avem arierate nu poate incheia noi contracte.
Statul nu este obligat sa acorde imprumuturi unitatilor admin- teritoriale. Reglementarile prevad doar
dreptul UAT de a solicita, dar nu si obligatia statului de a acorda. Nu exista citerii sau conditii ptr UAT, statul
decide unilateral daca acorda sau nu imprumutul.

O UAT nu se poate imprumuta oricat; are un plafon de indatorare:

i. Un plafon general prevazut de L500 – un plafon fexibil. – spatiu fiscal –orice UAT se poate imprumuta
dar nu mai mult de 30 % din veniturile sale proprii. ( venituri stabile ale UAT –impozite si taxe locale - pot fi
urmarite si estimate in timp, cotele defalcate din impozitul pe venit, veniturile proprii din contractele legate
de proprietățile publice sau private din domeniul public, dar nu si alocarile de la bugetul de stat). Aceasta
limita de 30 de procente – cu cat avem mai multe venituri fiscale si nefiscale proprii, UAT va putea
imprumuta mai multi bani. Daca UAT are venituri putine, este clar ca nu va putea rambursa un imprumut
mare.
ii. O limita speciala care se aproba in fiecare an – cuprinsă in legea responsabilitatii fiscal bugetare – in
fiecare an in strategia fiscal-bugetara se stabilesc niste limite- plafoane printre care si limita finantarilor care
pot fi contractate de UAT. Insa nici L500 si nici L 69 nu prevede raportul dintre cele doua limite.

Legea responsabilității fiscal-bugetare spune ca in fiecare an, Guvernul trebuie sa ia niste decizii care sa fie in
acord cu niste situatii speciale. In cadrele date de lege, sunt adaugate niste limitari. *Exista o reglementare
prin care o UAT, cand calculeaza datoriile existente nu le ia in calcul pe unele dintre ele.

Mai exista 2 conditii de ordin financiar pe care uat trebuie sa le indepl ptr a se putea imprumuta:

a) O UAT nu se poate imprumuta daca la sf anului precedent avea plati restante, singura solutie este sa
fie platite inainte de data la care se face cererea de aprobare a unui imprumut;
b) La sf anului precedent sa nu fi existat un deficit al sectiunii de functionare. Daca UAT nu a fost
capabila sa isi acopere cheltuielile de functionare nu primeste bani pentru investitii.

Cu toate acestea, mai putem considera chiar si in lipsa unei limitari exprese in lege, daca avem arierate nu
putem face noi angajamente. (datoria publica este tot un tip de angajament)

*Exceptii de la aceste limite care se aplica in mod cumulativ cu plafoanele :

- acele UAT care sunt in stare de insolventa se pot imprumuta ptr a depasi starea de insolventa

- contractele ptr asigurarea cofinantarii proiectelor finantate din fonduri nerambursabile. (nu se aplica
niciuna din limitele mentionate anterior – ptr a asigura cofinantarea)

Statul nu raspunde ptr datoriile UAT. Statul nu este garant implicit al UAT. Daca UAT nu plateste este
executat silit, este declansata starea de insolventa.

UAT trebuie sa ceara aprobarea comisiei imprumuturilor locale – veritabilă tutelă administrativă. După ce
sunt îndeplinite condițiile, se cere aprobarea la nivel central.

Legea finanțelor publice locale vorbeste despre garantarea prin venituri. – UAT pot sa garanteze
imprumuturile prin veniturile proprii. Or aceasta sintagma, garanteaza cu veniturile proprii a generat in
practica solutia constituirii unor garantii reale asupra veniturilor. Se garanteaza cu un bun determinat. In
practica imprumutatorul, creditoru, banca va constitui ipoteci mobiliare pe conturile de Trezorerie in care
sunt incasate veniturile proprii. Ceea ce inseamna ca daca garantia este executată, trezoreria va vira banii
creditorului.