Blanariu Daly (Marciuc) - Integrarea Modelării Computaţionale În Strategiile de Predare Şi Învăţare A Fizicii În Liceu

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Fizică
Școala Doctorală de Fizică
Daly MARCIUC (BLANARIU)
Integrarea modelării computaționale în

strategiile de predare și învățare a Fizicii în liceu
REZUMAT
Teză de doctorat
Conducător științific
Prof. univ. dr. Emil Ștefan BARNA
București, 2018
Cuprins
INTRODUCERE .....................................................................................................1
1 UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR COMPUTAȚIONALE ÎN
ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE MODELARE ........................................................................3
1.1 Teoria modelării. Repere generale……………….. .............................. 3

1.2 Modelare descriptivă cu software-ul de geometrie dinamică
GeoGebra [35,36]……………………………………………………………………………………… ........ 3
1.3 Modelare dinamică cu limbajul de programare VPython [57] ....... 8
1.4 Exploatarea tehnologiilor multi-touch în învățarea bazată pe
modelare [67] 11
2 INTEGRAREA ACTIVITĂȚILOR DE MODELARE ÎN PREDAREA

OPTICII GEOMETRICE ................................................................................................. 14
2.1 Învățare prin explorare. Formarea imaginilor într-o oglindă

plană…………………………………………………………………………….. ................................. 14
2.2 Utilizarea aplicației GeoGebra pentru modelarea fenomenului
reflexiei în oglinzile sferice [57]…………………………………………………………………… .... 16
2.3 Studiul reflexiilor multiple prin problematizare și modelare cu
GeoGebra [85]……………………………………………………………….. ................................ 20
2.4 Modelarea reflexiilor multiple utilizând limbajul de programare
VPython [96] ………………………………………………………………………………………………….27
3 MODELARE ANALITICĂ ȘI MODELARE NUMERICĂ PENTRU

STUDIUL MIȘCĂRILOR ÎN CÂMP GRAVITAȚIONAL ........................................... 33
3.1 Dificultăți în înțelegerea mișcării proiectilului – istorie și prezent33

3.2 Învățare prin modelare. Construcția modelelor pe calculator
pentru mișcarea proiectilului
[124]………………………………………………………………………. ........................................ 33
3.3 Modelarea mișcării proiectilului sub acțiunea unei forțe orizontale
suplimentare
[124]……………………………………………………………………………………………. ................... 37
3.4 Pe urmele lui Galileo - modelarea mișcărilor de alunecare pe
planul înclinat
[36]…………………………………………………………………………………………….. .................... 41
4 MODELAREA FENOMENELOR FIZICE PERIODICE ........................ 48
4.1 Modelarea mișcării circulare cu GeoGebra și VPython [132] ....... 48

4.1.1 Aplicație. Un model al sistemului Soare – Pământ – Lună ........... 52
4.1.2 Modelarea mișcării circulare cu VPython..................................... 52
4.2 Studiul pendulului matematic prin activități de modelare [124].. 53

4.2.1 Hodografele vitezei și accelerației pendulului ............................. 54
i
4.2.2 Simularea mișcării pendulului cu VPython .................................. 56
4.2.3 Simularea undei de pendule gravitaționale ................................. 57
4.3 Simularea cu GeoGebra și VPython a mișcării pendululelor elastice

[151] 58
4.3.1 Compunerea oscilațiilor perpendiculare ..................................... 61
4.3.2 Resorturi legate în paralel ............................................................ 64
4.4 Modelarea mișcării pendulelor elastice cuplate [155] ................. 66

4.4.1 Construirea modelului matematic al sistemului de oscilatori
cuplați …………………………………………………………………………………………........66
4.4.2 Construcția modelului virtual în GeoGebra ................................. 68
4.5 Forța Coriolis și pendulul lui Foucault. Modelare cu GeoGebra

[158]……………………………………………………………………………….. ............................... 69
4.5.1 Efectul Coriolis ca problemă matematică .................................... 69
4.5.2 Pendulul Foucault în sala de clasă ............................................... 71
5 TRANSFERABILITATEA MODELELOR. UTILIZAREA

ANALOGIILOR ÎN STUDIUL FENOMENELOR OPTICE ȘI MECANICE.............. 74
5.1 Principiul lui Fermat și reflexia [172]…………………………… .............. 74

5.2 Principiul lui Fermat și refracția [172, 176]………………. ................. 77
5.3 Utilizarea instrumentelor GeoGebra în studiul statistic al
ciocnirilor [85, 185]…………………………………………………….. .................................... 85
5.4 De la miraje optice la brahistocronă [190] .................................. 92
6 CONCLUZII ................................................................................................. 97
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .........................................................................108
ii
Integrarea modelării computaționale în strategiile
de predare și învățare a Fizicii în liceu
Drd. Daly Marciuc
INTRODUCERE
Tema acestei teze este legată de necesitatea actualizării conținuturilor de învățare, atât
în Fizica cât și în Matematica didactică, astfel încât acestea să pună în centrul atenției conceptul
de model.Cercetările au arătat că abilitatea elevilor de a construi și de a utiliza modelele este în
strânsă corelație cu capacitatea de utilizare a diverselor instrumente de reprezentare, de la
exprimarea precisă a ideilor în limbajul natural, până la formularea lor în limbaj matematic sau
grafic [4]. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale a adus noi instrumente,
indispensabile pentru prelucrarea volumului imens de date la care cercetătorii au astăzi acces.
Utilizarea instrumentelor tehnologiilor informaționale, cu scopul de a facilita înțelegerea în
profunzime a conceptelor și a metodelor de investigare specifice Fizicii, constituie de asemenea
o temă actuală în Fizica Educațională [5]. În cadrul activităților de modelare, elevii au
posibilitatea de a experimenta ciclicitatea caracteristică procesului de modelare: pornind de la
o problemă reală, o transpun în limbaj matematic, o rezolvă și evaluează soluția găsită. De cele
mai multe ori sunt necesare rafinări ale modelelor construite, astfel încât ciclul trebuie reluat
până la descoperirea soluției satisfăcătoare [15]. Înțelegerea ciclicității procesului de modelare
este o condiție esențială pentru formarea unei viziuni adecvate asupra structurii și evoluției
cunoașterii științifice.
Teza de față investighează posibilitatea utilizării în lecțiile de Fizică, pentru realizarea
de modele, a unor aplicații software accesibile: software-ul de modelare matematică GeoGebra
și limbajul de programare VPython. Motivele care au stat la baza alegerii celor două instrumente
de modelare, GeoGebra și VPython, sunt legate atât de accesul gratuit, cât și de facilitățile de
calcul și reprezentare grafică puse la dispoziție.
Teza urmărește să ofere răspunsuri fundamentate la următoarele două întrebări:
 Cum putem integra utilizarea tehnologiilor informatice în predarea și învățarea Fizicii
în scopul de a iniția elevii în activitatea de modelare, văzută ca una dintre componentele
cheie ale cunoașterii științifice?
 Cum pot activitățile de modelare desfășurate cu elevii să contribuie la înlăturarea unor
concepții eronate în înțelegerea Fizicii, care persistă în urma abordărilor didactice
tradiționale?
Teza este stucturată în cinci capitole, la care se adaugă un capitol introductiv și
concluziile finale.
În primul capitol al tezei am prezentat cadrul general de lucru, pornind de la principiile
învățării prin modelare. După inventarierea concluziilor unor cercetări recente legate de
oportunitatea, beneficiile și provocările învățării bazate pe modelare, am prezentat
caracteristicile de bază ale instrumentelor software utilizate, iar in finalul capitolului am
evidențiat potențialul utilizării tehnologiilor multi-touch în activitățile de modelare cu elevii,
arătând rezultatele pe care le-am obținut în lecțiile desfășurate într-un laborator dotat cu console
multi-touch.
Capitolul al doilea are ca obiectiv elaborarea unei metodologii de utilizare a
tehnologiilor computaționale pentru inițierea elevilor în modelarea fenomenelor optice, la
nivelul clasei a IX-a. Cu ajutorul aplicației GeoGebra, am modelat fenomenul reflexiei în
oglinzile plane sau sferice. Două secțiuni ale capitolului sunt dedicate studierii modului de
formare a imaginilor multiple în două oglinzi plane paralele sau intersectate, utilizând două
modalități de reprezentare a unei raze multiplu reflectate: un model interactiv realizat cu
GeoGebra folosind metoda desfășurării și un model realizat cu VPython, bazat pe apartenența
imaginilor obiectului la prelungirile unei raze multiplu reflectate.
În cel de al treilea capitol al tezei am prezentat o metodologie de construcție și utilizare
a modelelor în studiul unor tipuri de mișcare în câmp gravitațional. Sunt modelate mișcarea
1
Drd. Daly Marciuc
proiectilului și mișcarea de alunecare pe un plan înclinat, pentru corpuri lansate sub diferite
unghiuri. Este prezentat modul de realizare a modelelor cu GeoGebra, utilizând forma analitică
a ecuațiilor mișcării, precum și modul de realizare a simulărilor pe baza modelării numerice a
fenomenelor, utilizând limbajul de programare VPython.
Capitolul al patrulea prezintă instrumentele pe care le-am elaborat pentru înțelegerea
aprofundată a caracteristicilor unor fenomene periodice, precum mișcarea circulară, mișcarea
pendulului matematic și a pendulului elastic, compunerea oscilațiilor perpendiculare sau
paralele și fenomenul bătăilor. O secțiune specială este dedicată forței Coriolis, fiind discutat
modul de construcție a unor simulări pentru mișcarea pendulului Foucault.
Cel de al cincilea capitol prezintă instrumentele elaborate pentru evidențierea unor
analogii între fenomenele optice și fenomenele mecanice modelate. Aceste analogii ilustrează
generalitatea și transferabilitatea modelelor, fiind evidențiat caracterul de universalitate al
modelelor.
Utilizarea instrumentelor tehnologiei informatice în învățarea bazată pe modelare
realizează o punte de legătură între cei doi piloni tradiționali în predarea și învățarea Fizicii:
componenta teoretică și componenta experimentală. Instrumentele tehnologiilor informaționale
permit transpunerea noțiunilor teoretice în reprezentări vizuale dinamice și sugestive, oferind
un suport intuitiv important pentru înțelegerea principiilor sau a fenomenelor studiate.
2
Drd. Daly Marciuc
1 UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR COMPUTAȚIONALE ÎN ÎNVĂȚAREA
BAZATĂ PE MODELARE
1.1 Teoria modelării. Repere generale

Teoria învățării bazate pe modelare, pe scurt ”Teoria modelării”, propune organizarea
conținuturilor și activităților de învățare în jurul conceptului de model. Teoria modelării arată
că implicarea elevilor în activitatea de construcție a modelelor este o modalitate eficientă de
dezvoltare a intuiției fizice și de eliminare a concepțiilor eronate [16]. Elevii au oportunitatea
de a depăși barierele formalismului matematic, învățând să ”citească” o ecuație matematică, în
sensul de a interpreta corect semnificațiile ei, de a identifica relațiile cauzale pe care aceasta le
codifică și de a face evaluări calitative pe baza ei. Pentru scopuri didactice, modelarea poate fi
descompusă în patru faze: construcția modelului, analiza sa, validarea modelului și transferul
modelului [23]. Evaluarea activităților de modelare desfășurate de elevi se face luând în
considerare următoarele aspecte:
 utilizarea eficientă a instrumentelor conceptuale de modelare;
 realizarea de raționamente calitative cu ajutorul reprezentărilor modelului;
 aplicarea unor proceduri corecte pentru măsurătorile cantitative;
 compararea predicțiilor oferite de model cu datele obținute experimental.
Punctul culminant în activitatea de modelare îl constituie prezentarea de către elevi a
rezultatelor investigației pe care au efectuat-o. Hestenes arată că acesta este momentul în care
are loc cea mai profundă învățare, fiind consolidată întreaga experiență dobândită în activitatea
de modelare [23]. Profesorul va încuraja interacțiunile dintre elevi și compararea rezultatelor
unor grupe diferite de elevi. Discuțiile vor fi dirijate de profesor urmărind două obiective:
 orientarea discuțiilor în jurul conceptelor de model și modelare, pentru a promova
înțelegerea structurată a științei;
 dezvoltarea intuiției fizice, prin armonizarea acesteia cu concepțiile științifice.
Teoria modelării, ca metodă de învățare, a fost dezvoltată cu scopul de a facilita
înțelegerea aprofundată în domeniul științelor și al matematicii. Anumite concepții eronate
persistente îl determină de multe ori pe elev să interpreteze greșit ceea ce citește, aude sau vede
pe parcursul lecțiilor. Unii elevi afirmă că ”înțeleg teoria, dar nu știu să rezolve probleme” [28].
În realitate, doar abilitatea de a rezolva probleme dovedește înțelegerea deplină a teoriei. Teoria
modelării propune proiectarea de activități didactice orientate în următoarele trei direcții:
 activități de modelare prin care elevii să fie angajați în construirea propriilor explicații
ale unor fenomene fizice fundamentale;
 discuții pe marginea modelelor realizate, centrate pe reprezentările vizuale ale
modelelor, angajându-i pe elevi în articularea explicațiilor pe baza conceptelor
newtoniene;
 stăpânirea conceptelor și instrumentelor modelării (cum sunt graficele, diagramele,
ecuațiile), concretizată în simplificarea și clarificarea modelelor sau a explicațiilor.
1.2 Modelare descriptivă cu software-ul de geometrie dinamică

GeoGebra [35, 36]
Software-ul GeoGebra permite realizarea cu ușurință a unei game variate de
reprezentări grafice, în scopul de a susține înțelegerea conceptelor științifice. GeoGebra oferă
instrumente variate pentru realizarea graficelor, schițelor sau diagramelor statice, dar și a
reprezentărilor dinamice interactive sau a animațiilor. Efectele pozitive ale utilizării în lecțiile
de Fizică, Chimie sau Matematică a simulărilor realizate cu GeoGebra sunt înregistrate în
literatură [37-45].
3
Drd. Daly Marciuc
Eficiența sporită a utilizării în lecții a simulărilor pe calculator provine din faptul că, pe
lângă obiectele concrete, simulările pot reda obiecte abstracte, cum sunt mărimile vectoriale
(forțe, viteze, accelerații etc.), în mecanică, sau razele de lumină, în optica geometrică.
Înțelegerea fenomenelor complexe se produce atunci când are loc suprapunerea și corelarea
formulărilor verbale (prin cuvinte, în scris sau oral), numerice (prin relații matematice) și
vizuale (prin scheme, diagrame, grafice sau imagini) [49].
În literatură sunt analizate două abordări distincte referitoare la utilizarea modelelor /
simulărilor în învățare [50].
 Învățarea din modele constă în explorarea cu ajutorul unor simulări gata realizate.
Elevul poate modifica valorile unor variabile (variabilele de intrare), observând cum se
modifică valorile variabilelor dependente (variabilele de ieșire); se așteaptă ca elevii să
observe anumite reguli care guvernează fenomenul modelat.
 În învățarea prin modelare, elevilor li se cere să construiască ei înșiși simulările care
reproduc un fenomen real. Această abordare este în consonanță cu ideea de bază a
învățării constructiviste: construcția cunoașterii are loc atunci când elevii sunt angajați
în crearea unor produse, care pot fi obiecte fizice, desene, diagrame sau programe pe
calculator [51].
Integrarea activităților de modelare cu GeoGebra în lecțiile de Fizică oferă un sprijin
vizual important pentru formarea capacității de interpretare a ecuațiilor unui model matematic.
Vizualizarea simultană a panoului grafic și a panoului algebric facilitează stabilirea
conexiunilor între modelul matematic și derularea efectivă a procesului fizic modelat. Elevul
poate utiliza aplicația GeoGebra pentru a explora din diferite perspective fenomenele, rezultând
o înțelegere mai profundă a conceptelor, comparativ cu situația în care sunt utilizate doar
imaginile statice [55-56].
Pentru familiarizarea elevilor cu modul de construcție a modelelor în GeoGebra, am
realizat o simulare pentru mișcarea uniformă a unui punct material și am solicitat elevilor să
modifice aplicația pentru a o transforma în simularea mișcării uniform accelerate, respectiv a
mișcării oscilatorii armonice a unui punct material (Fig. 1). Primul panou grafic conține
simularea propriu-zisă, în timp ce în cel de al doilea este trasat dinamic graficul ecuației de
mișcare. La acționarea butonului Play, punctul M din primul panou grafic, se deplasează
uniform cu viteza v. Tabelul 1 conține comenzile introduse în bara de intrări GeoGebra pentru
realizarea simulării și reprezentarea simultană a ecuației de mișcare. Este suficient să pornim
animația variabilei t (acționând click dreapta și selectând din meniul contextual opțiunea
Animation On), pentru ca aplicația să incrementeze automat variabila t și să actualizeze poziția
punctului M. În al doilea panou grafic, punctul M1 de coordonate (t, v*t) trasează graficul
ecuației de mișcare. Cele două animații, derulate simultan, arată diferența dintre traiectoria
unui punct în mișcare și graficul ecuației de mișcare, noțiuni confundate de unii elevi.
Pentru îndeplinirea sarcinii de lucru, constând în transformarea simulării date în
simulare a mișcării uniform accelerate, elevii au de parcurs următoarele etape:
 redenumirea variabilei v în acceleratia (prin click pe variabila v și introducerea noului
nume);
 redefinirea poziției punctului M (prin dublu click pe variabila M în panoul algebric,
urmată de redefinirea: M=(1/2*acceleratia*t^2,0));
 redefinirea poziției punctului M1, pentru trasarea graficului ecuației de mișcare (prin
dublu click pe variabila M1 în panoul algebric și introducerea modificării:
M_1=(t,1/2*acceleratia*t^2));
 modificarea variabilei text din panoul central, din O1M1=OM=v*t în O1M1=OM=1/2*
acceleratia*t^2.
Ca rezultat al acestor modificări a fost obținută simularea surprinsă în Fig. 2. În mod
asemănător am obținut o simulare a mișcării oscilatorii armonice (Fig. 3).
4
Drd. Daly Marciuc
Figura 1. Simularea mișcării rectilinii uniforme și reprezentarea

ecuației de mișcare [35]
Tabel 1. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării uniforme

Comanda Rezultatul
v=2 Se creează variabila v, reprezentând viteza.
t=0 Se inițializează variabila t, reprezentând timpul.
O=(0,0) Este marcată poziția inițială a punctului material.
M=(v*t,0) Este definită poziția punctului M la momentul t.
M_1=(t,v*t) Este definit punctul M1 care trasează graficul ecuației de mișcare, în al
doilea panou grafic.
O_1=(t,0) Este reprezentată proiecția punctului M1 pe axa timpului
Figura 2. Simularea mișcării uniform accelerate și reprezentarea

5
Drd. Daly Marciuc
Figura 3. Simularea mișcării oscilatorii armonice și reprezentarea

În toate cele trei simulări pe care le-am realizat cu GeoGebra, am folosit ecuațiile
cinematice ale mișcării. Aceste simulări sunt descriptive, pentru că nu explicitează cauza
mișcării; ele doar descriu mișcarea punctului material. Pentru realizarea unor simulări
explicative, care să expliciteze cauza mișcării, am utilizat limbajul de programare VPython.
Desfășurarea activităților descrise mai sus a evidențiat raționamentele greșite pe care le
fac elevii. Astfel, la solicitarea de a transforma simularea mișcării uniforme în simulare a
mișcării uniform accelerate, una dintre echipele de elevi cu care am lucrat a prezentat următorul
raționament:
 la momentul t, viteza punctului M aflat în mișcare uniform accelerată cu accelerația a
este v (t) = a·t (presupunând că viteza inițială este v(0)=0);
 poziția la momentul t este dată de x (t) = v (t)*t = a·t2 (presupunând că poziția la
momentul inițial este în originea axei, adică x (0) = 0).
1
Rezultatul a fost diferit de cel corect, 𝑥(𝑡) = 2 𝑎 𝑡 2 . Chiar și elevii care au utilizat forma
corectă a ecuației de mișcare nu au știut să explice unde este eroarea de raționament a colegilor
lor. Având în vedere că elevii de clasa a IX-a, implicați în această activitate, nu au cunoștințe
de analiză matematică, justificarea formulei nu a putut fi dată, la acest nivel, cu instrumentele
analizei matematice. În această situație, este utilă reprezentarea distanței x(t), parcursă de mobil
în intervalul de timp t, ca arie a sub-graficului reprezentării grafice a vitezei în funcție de timp.
Cu ajutorul software-ului GeoGebra, putem anticipa introducerea noțiunii de integrală definită.
Reprezentarea grafică poate fi realizată printr-o singură comandă GeoGebra: RectangleSum[f,
a, b, n, r]. În cazul mișcării uniform accelerate, dependența vitezei de timp este liniară, iar
distanța parcursă în intervalul de timp T va fi reprezentată, pentru o viteză inițială nulă, prin
aria unui triunghi (Fig. 4). Comenzile GeoGebra utilizate pentru realizarea acestei reprezentări
interactive sunt listate în Tabelul 2. Reprezentarea realizată cu GeoGebra se reactualizează
instantaneu, la orice modificare a parametrilor săi: accelerația a, intervalul de timp T și numărul
n de subintervale de timp considerate. Valorile parametrilor pot fi schimbate ușor, cu ajutorul
glisoarelor afișate în panoul grafic.
Tabel 2. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea grafică a distanței ca sumă Riemann
Comanda Rezultatul
a=0.5; v_0=0; t=6; n=20 Definirea parametrilor reprezentării
f(x)=a*x + v_0 Definirea relației funcționale
rsum=RectangleSum[f, 0, t, n, 0] Reprezentarea și calculul sumei Riemann
6
Drd. Daly Marciuc
Figura 4. Reprezentarea cu GeoGebra a distanței parcurse ca arie a

subgraficului vitezei funcție de timp. Cazul mișcării uniform accelerate
Cel de al doilea exemplu prin care am ilustrat facilitățile de modelare cu GeoGebra se
referă la simularea mișcării de alunecare a unui corp pe un plan înclinat. Dacă elevii sunt deja
familiarizați cu aplicația, ei pot construi de la zero această simulare. Alternativ, pentru a reduce
timpul de lucru necesar, am oferit elevilor o reprezentare inițială statică a sistemului, realizată
cu GeoGebra, și am solicitat completarea și animarea acesteia.
Activitatea de modelare a presupus rezolvarea următoarelor sarcini de lucru:
 reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului plasat pe planul înclinat;
 determinarea condiției necesare pentru ca obiectul să alunece pe planul înclinat;
 realizarea unei animații în GeoGebra, completând applet-ul dat ca machetă astfel încât,
atunci când condiția de alunecare este îndeplinită, dreptunghiul albastru să alunece pe
ipotenuza triunghiului prin care am reprezentat planul înclinat.
Figura 5. Captură a applet-ului simulând mișcarea de alunecare

pe planul înclinat [35]
7
Drd. Daly Marciuc
Figura 5 surprinde simularea finală obținută. Animația este declanșată atunci când este
îndeplinită condiția de alunecare, tg u   , unde u este unghiul planului înclinat. Animația
condiționată a fost realizată prin includerea script-ului cuprinzând această condiție în caseta de
setare a proprietăților obiectelor, atât pentru punctul A, cât și pentru variabila μ.
1.3 Modelare dinamică cu limbajul de programare VPython [57]

Pe lângă facilitățile de reprezentare grafică, VPython pune la dispoziție instrumente
puternice de calcul, cum ar fi operațiile cu vectori, într-un mediu integrat de dezvoltare,
incluzând exemple de utilizare a limbajului pentru modelarea fenomenelor fizice. VPython
oferă instrumente pentru realizarea modelelor animate tridimensionale, prin programarea
numerică bazată pe ecuațiile dinamice ale mișcării [60]. Spre deosebire de GeoGebra, care are
limitări în utilizarea unor structuri de control alternative sau repetitive, VPython oferă toate
avantajele unui limbaj de programare orientată pe obiecte.
Ruth Chabay și Bruce Sherwood au dezvoltat și integrat în activitatea didactică o
metodologie de utilizare a acestui limbaj de programare pentru învățarea Fizicii prin activități
de modelare computațională, la nivelul unui curs introductiv de Fizică în învățământul
universitar, pentru specializările științifice și tehnice [61-62]. Dezvoltarea metodologiei de
integrare a modelării computaționale în predarea Fizicii a fost strâns legată de introducerea unui
nou curriculum, Matter and Interactions, precum și a unor laboratoare bazate pe modelarea
numerică a fenomenelor și vizualizarea modelelor pe calculator [63-66].
În această teză investigăm posibilitățile de utilizare a limbajului de programare VPython
pentru integrarea activităților de modelare în studiul Fizicii la nivel liceal. Complementar
utilizării software-ului de geometrie dinamică GeoGebra, în care simulările au fost realizate pe
baza formei analitice a ecuațiilor de mișcare, am utilizat limbajul VPython pentru modelarea
numerică a mișcării, folosind forma diferențială finită a ecuațiilor de mișcare.
Pentru a-i familiariza pe elevi cu modul de utilizare a acestui limbaj de programare, le-
am pus la dispoziție un program care simulează mișcarea uniform accelerată a unui punct
material. Elevii au fost solicitați să modifice această simulare, pentru a obține simularea unei
mișcări uniforme, iar apoi, printr-o altă modificare, să obțină simularea mișcării unui proiectil
lansat cu o viteză inițială dată. Programul inițial este listat în Tabelul 3. Algoritmul utilizează
ca dată de intrare vectorul forță, 𝐹⃗ , reprezentând cauza mișcării, și aplică iterativ, pe intervale
mici de timp (dt = 0.01s), principiul impulsului (sau legea a doua a lui Newton, cum este
cunoscută elevilor). Programul conține o secțiune de inițializări, urmată de o structură while
care este reluată până la îndeplinirea condiției de aterizare a corpului. În secțiunea de inițializări
a programului au fost definiți vectorii viteză și forță. Vectorul viteză este actualizat la fiecare
parcurgere a ciclului while, pe când vectorul forță rămâne neschimbat pe tot parcursul ciclului
while. Fiecare vector a fost definit prin cele trei componente ale sale. Se observă actualizarea
vitezei și a poziției proiectilului în ciclul while, ale cărui instrucțiuni se reiau de 100 de ori în
fiecare secundă. Pentru simularea altor tipuri de mișcare, caracterizate de faptul că forța se
modifică pe parcursul mișcării, ciclul while trebuie să conțină, în plus, o instrucțiune de
actualizare a vectorului forță.
Pentru a răspunde cerinței de a simula mișcarea unui proiectil lansat oblic, este suficient
să modificăm definiția vectorului viteză inițială v, în programul inițial. De exemplu, vom scrie
v = vector(12,25,0). Pentru a reprezenta, în plus, vectorul viteză în fiecare moment al mișcării,
am adăugat în secțiunea de inițializări instrucțiunile
fscal=0.2; vel=arrow(pos=proiectil.pos, axis=v*fscal, color=color.yellow);,
iar în corpul ciclului while instrucțiunile
vel.pos=proiectil.pos; vel.axis=v*fscal.
Rezultatul obținut la rularea programului este surprins în Fig. 6.
8
Drd. Daly Marciuc
Deși rezultatul obținut este asemănător cu cel al unei simulări realizate cu GeoGebra,
modul de implementare este diferit. În simularea cu GeoGebra, pentru reprezentarea
proiectilului utilizăm exprimarea coordonatelor sale în funcție de poziția inițială, viteza inițială
și timpul scurs de la lansarea proiectilului (ecuațiile cinematice ale mișcării), pe când în
simularea realizată cu VPython am determinat coordonatele proiectilului la un moment t în
funcție de poziția sa la momentul anterior t-dt, viteza la momentul t și forța care acționează
asupra proiectilului.
Tabel 3. Program VPython pentru simularea mișcării proiectilului
from visual import *
fereastra=display(width=800,height=600,center=(32,15,0));
#inițializari:
dt = 0.01; g = 9.8; m=1;
v=vector(12,25,0); F=vector(0,-m*g,0); #inițializarea vitezei și a forței
corp=sphere(pos=(0,0,0),color=color.red);trail=curve(radius=0.2);# proiectilul
velocity=arrow(pos=proiectil.pos, axis=v*fscal, color=color.yellow); # viteza
proiectilului
#simularea mișcării:
while(corp.pos.y>-0.0001):
rate(100); #limitează numărul de parcurgeri ale ciclului while la 100/secundă
v=v+F*dt/m; #actualizează viteza proiectilului conform relației (2.3)
corp.pos=corp.pos+v*dt; #actualizează poziția proiectilului conform relației (2.4)
velocity.pos=proiectil.pos; #actualizează poziția săgeții reprezentând viteza
proiectilului
velocity.axis=v*fscal; ; #actualizează lungimea săgeții reprezentând viteza
proiectilului
trail.append(corp.pos); #trasează traiectoria proiectilului
Figura 6. Reprezentarea vectorului viteză în simularea mișcării

proiectilului cu VPython
Programarea în VPython ne permite realizarea animațiilor tridimensionale, capabilitate
utilă pentru simularea mișcării particulelor încărcate electric într-un câmp magnetic uniform.
Pentru a realiza simularea mișcării unei sarcini electrice în câmp magnetic este suficient să
redefinim, în programul anterior, forța care acționează asupra particulei conform expresiei
9
Drd. Daly Marciuc
cunoscute a forței magnetice. Mai mult, utilizând structurile repetitive de programare, putem
simula mișcarea simultană a mai multor sarcini electrice, în același câmp magnetic, dar cu
condiții inițiale diferite. Figura 7 arată traiectoriile afișate în urma simulării cu VPython a
mișcării mai multor sarcini electrice, lansate simultan din aceeași poziție, cu viteze inițiale egale
în modul, formând unghiuri egale cu direcția câmpului magnetic, dar în plane diferite. În Fig.
8 pot fi văzute traiectoriile elicoidale ale pariculelor, privite din alte unghiuri. Tabelul 4 listează
comenzile VPython utilizate pentru realizarea acestei simulări.
Figura 7. Simularea mișcării unor sarcini electrice în câmp

magnetic uniform [57]
Figura 8. Vizualizarea din diferite unghiuri a traiectoriilor sarcinilor

electrice în câmp magnetic uniform [57]
10
Drd. Daly Marciuc
Tabel 4. Program VPython pentru simularea mișcării unui fascicul de
sarcini electrice în câmp magnetic uniform [57]
dt = 0.001; g=9.8; pi=3.14; n=15; v0=3; teta=25.0*pi/180; q = -3; m=100; F=[];
B=vector(0,0,-25); v=[];balls=[];trails=[];l=2*pi*m*v0*cos(teta)/(-q*mag(B));
scene=display(x = 60, y = 30 , width=800, height=800,center=(0,0,l/2+0.8),
background=(0,0,0))
for i in range (n):
v.append(vector(v0*sin(teta)*cos(2.0*pi*i/n),v0*sin(teta)*sin(2.0*pi*i/n),
v0*cos(teta)));
balls.append(sphere(pos=(0,0,0),color=color.red,radius=0.03));
F.append(q*cross(v[i],B)); trails.append(curve())
while(balls[1].pos.z<l/cos(teta)):
rate(10000);
for i in range (n):
balls[i].pos = balls[i].pos+v[i]*dt; F[i]=q*cross(v[i],B);
v[i] = v[i]+F[i]*dt/m; trails[i].append(pos=balls[i].pos)
1.4 Exploatarea tehnologiilor multi-touch în învățarea bazată pe

modelare [67]
În această secțiune am prezentat modul în care am exploatat facilitățile unui laborator
multi-touch într-o lecție de inițiere a elevilor în activitatea de modelare. Laboratorul multi-touch
de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Satu Mare este dotat cu patru console multi-touch
și o tablă interactivă, oferind un mediu favorabil lucrului în echipe. Pentru realizarea modelelor
computerizate la consolele multi-touch elevii au lucrat în echipe de câte patru și au pus în
practică cunoștințe de matematică, științe și informatică. Implicarea elevilor în construcția
modelelor le oferă posibilitatea de a înțelege principiile care explică procesul studiat,
îmbunătățind motivația pentru studiu a elevilor [69-72]. Etapele de realizare a modelului au fost
reluate ciclic, până la finalizarea construcției și rezolvarea problemei inițiale. Treptat, elevii au
adăugat noi componente, au realizat predicții asupra comportamentului sistemului, au testat
soluțiile deduse cu ajutorul modelului, reluând apoi etapele (Fig. 9).
Problema propusă elevilor are următorul enunț:
"Două oglinzi plane se intersectează sub un unghi u (Fig. 10). Care este numărul maxim
de puncte de reflexie, A1, A2,…, An, ale unei raze de lumină reflectată succesiv în cele două
oglinzi? Unghiul i1 format de raza de lumină cu prima oglindă, poate lua valori arbitrare în
intervalul (0°, 180°)"
Pentru testarea inițială, aplicată unui număr de 54 de elevi de clasa a noua, am considerat
cazurile în care unghiul u, format de oglinzi, are măsura de 30°, iar unghiul i1 are valorile:
a) 𝑖1 = 20°; b) 𝑖1 = 50°; c) 𝑖1 = 75°.
În fiecare dintre cele trei cazuri, elevilor li s-a cerut să calculeze măsura unghiului sub
care raza de lumină părăsește sistemul de oglinzi și să determine măsura pe care ar trebui să o
aibă unghiul inițial, i1, pentru apariția unui punct de reflexie suplimentar față cele reprezentate.
În timp ce prima cerință, pentru fiecare dintre cele trei situații, a fost rezolvată corect de cei mai
mulți elevi, foarte puțini au răspuns la cea de a doua cerință, mai generală. Mai mult, la ultima
întrebare, "Care este numărul maxim de puncte de reflexie care pot fi obținute când u=30°,
dacă unghiul i1 poate fi ajustat convenabil?", singurele răspunsuri au fost: "Putem obține o
infinitate de puncte de reflexie" sau "Depinde de lungimea oglinzilor", ambele răspunsuri fiind
inexacte.
11
Drd. Daly Marciuc
Pentru a construi o reprezentare dinamică pe calculator a problemei, am utilizat
software-ul GeoGebra. Modelul permite modificarea celor doi parametri care caracterizează
̂
sistemul optic: unghiul u sub care oglinzile se intersectează și unghiul inițial 𝑖1 = 𝑆𝐴1 𝐴 (Fig.
11). Prin glisarea punctului S, reprezentând sursa de lumină, putem modifica unghiul sub care
raza de lumină intersectează prima oglindă, 𝑖1 = 𝑆𝐴 ̂ 1 𝐴. La fiecare modificare a parametrilor,
aplicația GeoGebra va reconfigura automat traseul razei multiplu reflectate.
Figura 9. Rezolvarea de probleme în învățarea bazată pe proiect [67]
Figura 10. O problemă de optică geometrică reprezentată în GeoGebra [67]
Figura 11. Un model al razei multiplu reflectate în GeoGebra [67]
12
Drd. Daly Marciuc
În Tabelul 5 prezentăm o metodă geometrică de rezolvare a problemei propuse, bazată
pe proprietatea referitoare la suma unghiurilor în triunghi. Rezolvarea problemei a necesitat
aplicarea corelată a cunoștințelor de algebră, geometrie, fizică și utilizarea tehnologiilor
informatice. Unele echipe de elevi au abordat problema în mod experimental: cu ajutorul
aplicației GeoGebra, ei au măsurat unghiurile formate în punctele A1, A2,…, An și au reprezentat
grafic dependențele dintre mărimile (𝑛, 𝑖𝑛 ) unde 𝑖𝑛 = 𝑚(𝐴𝑛−1 ̂ 𝐴𝑛 𝐴). În cele din urmă, au
justificat dependențele observate, pe baza legilor reflexiei.
Descoperirea răspunsului la întrebarea finală s-a dovedit dificilă pentru elevi. Ultima
coloană din Tabelul 5 evidențiază faptul că numărul n de puncte de reflexie A1, A2,…, An, pentru
u și i1 date, este unicul număr natural n care verifică relația
𝑖1 𝑖1
≤𝑛< +1 (2.5)
𝑢 𝑢
Relația (2.5) a condus la definirea funcției ”cel mai mic întreg mai mare decât x”,
ceilling(x)=⌈𝑥⌉, mai puțin cunoscută elevilor decât funcția parte întreagă, ”cel mai mare întreg
mai mic decât x”, sau floor(x)=⌊𝑥⌋. Astfel, din relația (2.5) decurge răspunsul final al problemei:
numărul n al punctelor de reflexie A1, A2,…, An pentru u și i1 fixate, este dat de relația
𝑖
𝑛 = ⌈ 1⌉. (2.6)
𝑢
Deoarece valoarea maximă pentru i1 este 180°, din relația (2.6) rezultă că numărul
maxim de puncte de reflexie, care pot fi obținute pentru un unghi u dat, este
180°
𝑛=⌈ ⌉. (2.7)
𝑢
Tabel 5. Determinarea prin raționament geometric inductiv a măsurii unghiurilor de incidență
în fenomenul reflexiilor succesive [67]
REZOLVAREA PROBLEMEI
n Suma unghiurilor în triunghiul 𝒊𝒏 Condiția de existență
∆𝑨𝟏 𝑨𝒏−𝟏 𝑨𝒏 a punctului 𝑨𝒏+𝟏
1 - 𝑖1 𝑖1 > 𝑢
2 𝑢 + 𝑖2 + (180° − 𝑖1 ) = 180° 𝑖2 = 𝑖1 − 𝑢 𝑖1 > 2𝑢

3 𝑢 + 𝑖3 + (180° − 𝑖2 ) = 180° 𝑖3 = 𝑖2 − 𝑢 𝑖1 > 3𝑢
… … … …
n 𝑢 + 𝑖𝑛 + (180° − 𝑖𝑛−1 ) = 180° 𝑖𝑛 = 𝑖𝑛−1 − 𝑢 𝑖1 > 𝑛 ∙ 𝑢
13
Drd. Daly Marciuc
2 INTEGRAREA ACTIVITĂȚILOR DE MODELARE ÎN PREDAREA OPTICII
GEOMETRICE
2.1 Învățare prin explorare. Formarea imaginilor într-o oglindă plană

Software-ul de geometrie dinamică GeoGebra oferă posibilități de abordare graduală în
învățarea cu ajutorul modelelor [74]. Începând cu utilizarea unor simulări deja realizate și
terminând cu construcția de la zero a propriilor simulări, integrarea în lecții a utilizării software-
ului GeoGebra poate duce la crearea unui mediu interactiv de învățare, bazat pe construirea
colaborativă a cunoașterii [75-76]. Modelarea cu GeoGebra susține rezolvarea unor sarcini
complexe, asigurând transparența relațiilor matematice care fundamentează modelul [42].
GeoGebra oferă instrumentele necesare pentru a realiza cu ușurință reprezentări dinamice
exacte ale diagramei razelor, utilizate în studiul opticii geometrice [77-78]. În acest capitol am
prezentat o modalitate de introducere treptată a activităților de învățare bazate pe modele, într-
un set de lecții având ca obiectiv explicarea modului de formare a imaginilor în oglinzile plane
și sferice.
Pentru familiarizarea cu aplicația GeoGebra am realizat o prezentare care derulează pas
cu pas construcția diagramei razelor utilizată în studiul reflexiei. Derularea se face cu ajutorul
Barei de navigare, vizualizată prin selectarea opțiunii din meniul contextual afișat la acționarea
click dreapta a mouse-ului. Aplicația finală propusă în cadrul lecției se referă la studiul reflexiei
razelor de lumină în două oglinzi plane paralele, incluzînd localizarea imaginilor multiple
formate. Pentru a simula fenomenul, elevii au posibilitatea să construiască traseul unei raze de
lumină, utilizând butoanele din bara de instrumente a aplicației. Pentru determinarea
coordonatele imaginilor multiple, am ales un sistem de referință și au definit variabilele
independente ale sistemului optic. De exemplu, dacă suprafețele celor două oglinzi sunt
reprezentate prin dreptele de ecuații x = - d/2 și x = d/2, putem reprezenta obiectul sursă printr-
un punct S de coordonate (t, 0), unde 𝑡 ∈ (−𝑑/2, 𝑑/2). Dacă punctul B1, primul punct de
reflexie, are coordonatele (-d/2,b), elevii au primit sarcina de a determina coordonatele
imaginilor S1, S2, S3, …, Sn, precum și coordonatele punctelor de reflexie B2, B3,…, Bn, în funcție
de variabilele d, t și b, pentru un număr natural n arbitrar.
Figura 12. Simulare cu GeoGebra a fenomenului reflexiilor multiple

în două oglinzi paralele
14
Drd. Daly Marciuc
Utilizând simetriile față de cele două oglinzi, elevii au arătat inductiv că abscisele
punctelor S2k formează o progresie aritmetică cu rația 2d, iar abscisele punctelor S2k+1 formează
o altă progresie aritmetică, cu rația -2d. Din asemănarea triunghiurilor B1AS și B2k+1AS2k, elevii
au determinat ordonatele punctelor de reflexie B2k+1. Aceste calcule sunt suficiente pentru
realizarea unui model dinamic al razei multiplu reflectate, cu ajutorul comenzii Sequence.
Verificarea corectitudinii calculelor și raționamentelor a fost realizată prin construirea, în
același applet GeoGebra, a razei reflectate și a imaginilor formate, pe două căi diferite. Mai
întâi, folosind bara de instrumente elementele au fost reprezentate succesiv. După efectuarea
calculelor elementele construcției au fost reprezentate simultan, cu ajutorul comenzilor
Sequence. Atunci când calculele și raționamentele au fost corecte, cele două reprezentări s-au
suprapus. Tabelul 6 listează comenzile introduse în bara de intrări a aplicației GeoGebra pentru
a genera simularea capturată în Fig. 12. Variabila n poate fi mărită oricât de mult, instrumentul
Zoom Out al aplicației permițând vizualizarea unui număr oricât de mare de imagini. Applet-ul
obținut permite explicarea modului de formare a imaginilor multiple, în număr infinit, în cazul
reflexiei în două oglinzi plane paralele.
Activitatea de construcție a acestei simulări, cu un nivel de complexitate mai ridicat, s-
a desfășurat în echipe formate din câte 2-3 elevi. Atunci când reprezentările obținute prin cele
două metode nu s-au suprapus, elevii au căutat erorile și le-au corectat. Fiecare echipă de elevi
a prezentat în final simularea obținută, descriind modul de realizare a acesteia și concluziile
desprinse.
Tabel 6. Comenzi GeoGebra pentru simularea reflexiilor multiple
în două oglinzi plane paralele
Comanda Rezultatul
Definirea distanței d între oglinzi și a
d=3; t=1
abscisei t a obiectului S (t între –d/2 și d/2)
S=(t,0) Reprezentarea obiectului prin punctul S
Reprezentarea oglinzilor prin dreptele o_1
x=-d/2; x=d/2;
și o_2
Definirea numărului n de imagini
n=16
reprezentate
S_i=Sequence[((-1)î (t+i d) ,0), i, 1, n] Reprezentarea imaginilor obiectului S
Reprezentarea punctului B1, primul punct
b=0.3; B1=(-d/2,b)
de reflexie
refl_1= Sequence[((-d) / 2, b (d / 2 + t + 2k Reprezentarea punctelor de reflexie B2k+1
d) / (d / 2 + t)), k, 0, floor(n / 2)] în oglinda o_1
ray_1= Sequence[Line[Element[S_i, 2k - 1],
Reprezentarea dreptelor S2k+1B2k+1
Element[refl_1, k]], k, 1, floor(n / 2) + 1]
refl_2=Sequence[Intersect[o_2, Reprezentarea punctelor de reflexie B2k în
Element[ray_1, k]], k, 1, floor((n)/2)+1] oglinda o_2
Sequence[Line[Element[S_i, 2k],
Reprezentarea dreptelor S2kB2k+1
Element[refl_2, k]], k, 1, floor((n - 1) / 2)]
Sequence[Segment[Element[refl_1, i],
Reprezentarea razelor B2k-1B2k
Element[refl_2, i + 1]], i, 1, floor((n - 1) / 2)]
Sequence[Segment[Element[refl_2, i],
Reprezentarea razelor B2kB2k+1
Element[refl_1, i]], i, 1, floor((n - 1) / 2) + 1]
15
Drd. Daly Marciuc
2.2 Utilizarea aplicației GeoGebra pentru modelarea fenomenului
reflexiei în oglinzile sferice [57]
Applet-urile GeoGebra pe care le-am realizat au permis compararea reflexiei în oglinda
plană cu reflexia în oglinda sferică, deducerea formulelor oglinzilor sferice și stabilirea
domeniului lor de aplicabilitate. Am folosit instrumente GeoGebra deja cunoscute de către
elevi, introducând câteva caracteristici suplimentare ale obiectelor create cu GeoGebra:
posibilitatea de afișare condiționată și includerea variabilelor dinamice în obiectele de tip text.
Sarcinile de lucru au fost atribuite gradual elevilor, prin trecerea de la explorarea cu ajutorul
unei simulări gata realizate la completarea unui applet cu rol de machetă, finalizând prin
construcția integrală a unei simulări de către elevi.
Introducerea în tematica propusă s-a făcut prin explorarea cu ajutorul unui applet
reprezentând dinamic o oglindă sferică concavă și o rază reflectată în aceasta. Utilizând
glisoarele, elevii au modificat raza oglinzii și deschiderea sa unghiulară. Punctul S,
reprezentând sursa de lumină, a fost deplasat de-a lungul axului optic al oglinzii, iar punctul de
incidență I a fost deplasat pe arcul de cerc ce reprezintă oglinda (Fig. 13). În același applet a
fost reprezentată normala OI la suprafața oglinzii, astfel încât respectarea legilor reflexiei să fie
observată cu ușurință. După ce elevii au interacționat cu simularea și au observat efectele
produse, au reprezentat o altă rază de lumină, reflectată într-un punct J (Fig. 14).
Figura 13. Simularea reflexiei unei raze de lumină în oglinda sferică concavă
Utilizând comanda Sequence, elevii au reprezentat în continuare un fascicul divergent
de raze, reflectate în oglinda sferică. Tabelul 7 conține comenzile GeoGebra utilizate pentru
construcția simulării. În panoul grafic al aplicației am inclus două glisoare pentru modificarea
valorilor variabilelor ϴ și n, reprezentând semi-deschiderea unghiulară a oglinzii concave,
respectiv numărul razelor reprezentate. Cu ajutorul simulării elevii au observat că razele
reflectate nu converg într-un unic punct, așa cum s-a întâmplat în cazul oglinzii plane (Fig. 15),
convergența fiind obținută doar în condițiile aproximației gaussiane, pentru un fascicul de raze
cu o deschidere unghiulară mică.
16
Drd. Daly Marciuc
Figura 14. Simularea unui caz de neconcurență a trei raze reflectate

în oglinda sferică
Tabel 7. Comenzi GeoGebra pentru simularea reflexiei unui fascicul divergent în oglinda
sferică [57]
Comanda Rezultatul
r=3; ϴ=54 ; o
Definește raza de curbură și semi-
deschiderea unghiulară a oglinzii
A=(r cos(θ), r sin(θ)); B=(r cos(-θ), r Definește extremitățile și vârful oglinzii
sin(-θ)); V=(r,0)
o=CircumcircularArc [ A,V, B ] Reprezintă oglinda sferică o
a= - 5; O=(a,0) Reprezintă obiectul O
n=20 Definește variabila care stochează numărul
razelor reprezentate
points=Sequence[(r cos(-θ + i 2 θ / n), Reprezintă n-1 puncte pe oglindă
r sin(-θ + i 2 θ / n)), i, 1, n - 1]
rays=Sequence[Segment[O, Reprezintă n-1 raze incidente
Element[points, i]], i, 1, n - 1]
C=(0,0); normals = Sequence Reprezintă centrul de curbură și normalele
[Segment [Element [points, i], C], i, 1, la oglindă în punctele de incidență
n - 1]
reflected = Sequence [Reflect [Element Reprezintă n-1 raze reflectate
[rays, i], Element[normals, i]], i, 1, n -
1]
17
Drd. Daly Marciuc
Figura 15. Simularea reflexiei unui fascicul divergent de raze în oglinda sferică. Aberația
sferică [57]
Pentru justificarea formulelor oglinzilor sferice și stabilirea condițiilor în care acestea
sunt verificate, am utilizat o altă reprezentare dinamică în GeoGebra. Pentru deducerea
formulei, elevii au aplicat legile reflexiei și proprietatea legată de suma unghiurilor în triunghi.
Notând cu α, respectiv β, unghiurile formate de raza incidentă, respectiv raza reflectată, cu axul
optic, și cu φ unghiul format de normala în punctul de incidență cu axul optic, prin deplasarea
obiectului sursă de-a lungul axului optic, elevii au distins următoarele situații (Fig. 16-18):
 Dacă distanța de la obiect la vârful oglinzii este mai mare decât raza de curbură a
oglinzii, atunci unghiurile α, φ și β formează o progresie aritmetică cu rația egală cu
unghiul de incidență (Fig. 16).
 Dacă distanța de la obiect la vârful oglinzii este mai mare decât distanța focală a oglinzii
și mai mică decât raza de curbură a oglinzii, atunci unghiurile β, φ și α formează o
progresie aritmetică cu rația egală cu unghiul de incidență (Fig. 17).
 Dacă distanța de la obiect la vârful oglinzii este mai mică decât distanța focală a oglinzii,
atunci unghiurile -β, φ și α formează o progresie aritmetică cu rația egală cu unghiul
de incidență (Fig. 18)
Formula dedusă este valabilă doar pentru unghiuri α, β și φ cu valori mici, așa cum se
poate vizualiza în simulare, deoarece doar în acest caz măsura unghiului poate fi aproximată
prin valoarea tangentei sale. Am exploatat posibilitatea de a include valorile numerice ale
variabilelor definite în textele afișate, astfel încât, simultan cu modificarea valorilor
variabilelor, textele să fie actualizate de aplicație. Demonstrația dinamică a formulei oglinzilor,
realizată cu GeoGebra, explică semnificația convenției de semn, aceasta rezultând direct din
demonstrație. În abordarea pe care am propus-o, convenția de semn nu mai este introdusă ca o
regulă arbitrară, ci decurge în mod logic din demonstrația formulelor oglinzii.
18
Drd. Daly Marciuc
Figura 16. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul x1>R [57]
Figura 17. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul R/2<x1<R
Figura 18. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul x1<R/2 [57]
19
Drd. Daly Marciuc
2.3 Studiul reflexiilor multiple prin problematizare și modelare cu
GeoGebra [85]
Fenomenul reflexiilor multiple în două oglinzi plane intersectate este dificil de explicat
fără suportul unor reprezentări clare, exacte și detaliate. Prima problemă legată de reflexiile
multiple pe care am propus-o elevilor se referă la determinarea numărului de imagini formate
în două oglinzi concurente. Realizarea unui model dinamic cu ajutorul software-ului GeoGebra
a necesitat, în primul rând, determinarea pozițiilor imaginilor formate. După rezolvarea
problemei pentru obiectele punctiforme am extins modelul obținut, reprezentând imaginile
multiple ale unor obiecte de formă poligonală. Cea de a doua problemă se referă la
reprezentarea dinamică a traseului unei raze multiplu reflectate, evidențiind relația dintre
imaginile obiectului și prelungirile razei reflectate.
Determinarea numărului de imagini formate în două oglinzi plane este discutată parțial
în manualele și culegerile de Fizică [90]. Aici soluția problemei este prezentată pentru cazul în
care unghiul u format de oglinzi este a n-a parte dintr-un unghi alungit, cu n număr întreg, caz
în care numărul de imagini este egal cu 2n-1. Cu ajutorul software-ului GeoGebra am realizat
o simulare care ne ajută să rezolvăm cazul general al problemei. Pentru început am construit
modelul matematic al sistemului, care a constituit baza simulării realizate cu GeoGebra. Am
reprezentat cele două oglinzi prin segmentele OA și OB, unde punctul O este originea sistemului
de referință, iar extremitățile A și B au coordonatele polare (l, u/2), respectiv (l, -u/2). În
sistemul de referință ales, un obiect punctiform S plasat între oglinzi are coordonatele polare (r,
t), cu t este cuprins în intervalul (-u/2, u/2). Am notat cu {Si} setul de imagini în care S1
reprezintă imaginea lui S în oglinda OA, S2 este imaginea lui S1 în OB etc., iar cu {Ti} setul de
imagini în care T1 reprezintă imaginea lui T în oglinda OB, T2 este imaginea lui T1 în OA etc.
Prin raționament inductiv și folosind proprietățile simetriei axiale, elevii pot arăta că imaginile
Si și Ti ale obiectului S au coordonatele polare (r, (-1)i (t + iu)), respectiv (r, (-1)i (t - iu)). Pentru
determinarea numărului de imagini, am avut în vedere că o nouă imagine se poate forma doar
dacă imaginea anterioară se află în semiplanul din fața oglinzii în care urmează să se reflecte.
Rezolvând inecuațiile obținute astfel, elevii au dedus că numărul de imagini din primul set,
{Si}, este
180°−𝑡 1
𝑛1 = [ 𝑢 + 2], (3.1)
iar numărul imaginilor din al doilea set, {Ti}, este
180°+𝑡 1
𝑛2 = [ 𝑢 + 2], (3.2)
unde am notat cu [x] partea întreagă a numărului x (cel mai mare număr întreg mai mic sau egal
cu x).
Pe baza acestui model matematic, simularea a fost realizată introducând în bara de
intrări a aplicației GeoGebra comenzile listate în Tabelul 8. Simularea interactivă obținută
permite utilizarea glisoarelor pentru modificarea valorilor unghiurilor u și t. La fiecare
modificare aplicația calculează valorile variabilelor dependente n1 și n2, precum și coordonatele
imaginilor {Si} și {Ti}. Pentru a reprezenta în plus imaginile oglinzilor, am determinat
coordonatele unghiulare ale imaginilor extremităților lor, punctele A și B, prin înlocuirea
variabilei t cu u/2 în expresia coordonatelor unghiulare ale punctelor Si și înlocuirea lui t cu –
u/2 în expresia coordonatelor unghiulare ale punctelor Ti. Prin aceste substituții în relațiile (3.1)
și (3.2), obținem în ambele cazuri același număr de imagini pentru fiecare din cele două oglinzi:
q = [180°/u]. Utilizând simularea, elevii pot observa că atunci când unghiul format de oglinzi
este o fracțiune întreagă dintr-un unghi alungit, numărul de imagini nu depinde de poziția
obiectului S între oglinzi. În acest caz, din relațiile (3.1) și (3.2) se obține că n1 = n2 = q,
indiferent de valoarea coordonatei unghiulare t a obiectului în intervalul (-u/2, u/2). Figura 19
surprinde o configurație a sistemului optic pentru acest caz. Dacă unghiul u format de oglinzi
20
Drd. Daly Marciuc
nu este o fracțiune întreagă dintr-un unghi alungit, numărul de imagini se modifică la anumite
schimbări ale coordonatei unghiulare t a obiectului S. Cu ajutorul aplicației elevii pot observa
că numărul de imagini se schimbă atunci când obiectul S traversează prelungirile ultimelor
imagini ale oglinzilor (Fig. 20). Acest comportament poate fi corelat cu expresiile (3.1) și (3.2).
Explicitarea părții întregi din aceste expresii arată că modificările valorilor variabilelor n1 și n2
au loc atunci când coordonata unghiulară a obiectului S travesează valorile limită t1,2 = ± u (f -
1/2), unde f reprezintă partea fracționară a raportului 180°/u. Se observă următoarele situații
distincte:
 dacă f < 1/2 numărul de imagini formate este mai mare când obiectul se află în
apropierea oricăreia dintre cele două oglinzi;
 dacă f > 1/2, atunci numărul de imagini este mai mare când obiectul se află în zona
centrală, între prelungirile ultimelor două imagini ale oglinzilor.
Tabel 8. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea dinamică a imaginilor unui obiect

punctiform în două oglinzi intersectate sub un unghi u [85]
Comanda Rezultatul
u=26° Definirea unghiului format de oglinzi
O=(0,0); l=10;
Reprezentarea oglinzilor prin segmentele
A=(l cos(-u/2), l sin(-u/2)); Segment[O,A]
OA și OB
B=(l cos(u/2), l sin(u/2)); Segment[O,B]
r=4; t=10o; S=(r cos(t), r sin(t)) Reprezentarea obiectului S
Definirea numărului de imagini S_i
n_1=floor(1/2-t/u+180° /u)
conform relației (3.1)
S_i=Sequence[(r cos((-1)î (t+i u)), r sin((-1)î
Reprezentarea imaginilor S_i
(t+i u))), i, 1, n_1]
Definirea numărului de imagini T_i
n_2=floor(1/2+t/u+180° /u)
T_i=Sequence[(r cos((-1)î (t-i u)), r sin ((-1)î
Reprezentarea imaginilor T_i
(t-i u))), i, 1, n_2 ]
Figura 19. Reprezentarea dinamică a sistemului format din două oglinzi cu GeoGebra. Cazul
în care numărul de imagini nu depinde de poziția obiectului
Modelul realizat a fost extins pentru a reprezenta imaginile unui grup de obiecte
punctiforme, distribuite aleatoriu. Applet-ul surprins în Fig. 21 plasează aleatoriu n puncte între
cele două oglinzi și reprezintă imaginile lor multiple. Se observă că punctele care se află în
exteriorul unghiului format de prelungirile ultimelor două imagini ale oglinzilor au mai mult cu
o imagine decât punctul care se află în interiorul acestui unghi. Cu ajutorul glisorului variabilei
21
Drd. Daly Marciuc
n putem modifica numărul de puncte distribuite aleatoriu de aplicație, iar cu ajutorul glisorului
u putem modifica unghiul format de oglinzi. Figura 22 surprinde configurația imaginilor, în
cazul a 31 de puncte distribuite aleatoriu, când unghiul u dintre oglinzi are măsura de 36°.
Figura geometrică obținută are 5 axe de simetrie, fiind formată din cele 31 de puncte inițiale și
din cele 279 imagini ale lor. În simularea surprinsă în Fig. 23 unghiul format de oglinzi are
măsura de 18° și sunt distribuite aleatoriu 35 de puncte roșii și 35 de puncte albastre. Applet-ul
reprezintă cele 70 x 19 imagini ale obiectelor punctiforme, care alcătuiesc împreună cu punctele
inițiale o figură cu 10 axe de simetrie.Tabelul 9 cuprinde comenzile GeoGebra introduse pentru
construcția acestor simulări.
Figura 20. Reprezentarea dinamică a sistemului format din două oglinzi cu GeoGebra. Cazul
în care numărul de imagini depinde de poziția obiectului [85]
Figura 21. Reprezentarea dinamică a imaginilor mai multor puncte distribuite

aleatoriu, reflectate în două oglinzi plane concurente
Figura 22. Reprezentarea imaginilor a 31 de obiecte punctiforme în două oglinzi intersectate

sub un unghi de 36°
22
Drd. Daly Marciuc
Figura 23. Imagine obținută prin reflexia a 70 de puncte diferit colorate

n două oglinzi ce formează un unghi u=18° [85]
Tabel 9. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea unor obiecte punctiforme distribuite

aleatoriu și a imaginilor lor în două oglinzi intersectate sub un unghi u [85]
Comanda Rezultatul
Numărul de puncte distribuite
n=30
aleatoriu
dist=Sequence[RandomBetween[1, 700] / 100, Generarea listei care conține distanțele
i, 1, n] de la origine la cele n puncte
Lista coordonatelor unghiulare ale
angl=Sequence[(-u) / 2 + i u / (n + 1), i, 1, n]
celor n puncte
Sequence[(Element[dist, i] cos(Element[angl,
Lista celor n puncte care vor fi
i]), Element[dist, i] sin(Element[angl, i])), i, 1,
reflectate în cele două oglinzi
n]
Lista conținând numărul imaginilor Si
nS=Sequence[floor((u / 2 + Element[angl, i] +
pentru fiecare din cele n puncte,
π) / u), i, 1, n]
calculate conform relației (1)
Lista conținând numărul imaginilor Ti
nT=Sequence[floor((u / 2 - Element[argm, i] +
pentru fiecare din cele n puncte,
π) / u), i, 1, n]
calculate conform relației (2)
Sequence[Sequence[(Element[dist, j] cos((-
1)^(i + 1) (i u - Element[angl, j])), Element[dist, Reprezentarea imaginilor Si ale celor
j] sin((-1)^(i + 1) (i u - Element[angl, j]))), i, 1, n puncte
Element[ns, j]], j, 1, n]
Sequence[Sequence[(Element[dist, j] cos((-
1)î (i u + Element[angl, j])), Element[dist, j] Reprezentarea imaginilor T_i ale
sin((-1)î (i u + Element[angl, j]))), i, 1, celor n puncte
Element[nt, j]], j, 1, n]
Prin înlocuirea punctelor din aceste simulări cu triunghiuri colorate, obținem imagini
caleidoscopice, precum cea din Fig. 24.
A doua problemă legată de studiul reflexiilor multiple se referă la reprezentarea unei
raze de lumină succesiv reflectată de cele două oglinzi. Rezolvarea problemei începe cu
determinarea numărului punctelor de reflexie, în funcție de unghiul format de oglinzi și de
primul unghi de incidență. O metodă rapidă de determinare a numărului punctelor de reflexii
succesive este metoda desfășurării [92]. Dacă A1, primul punct de reflexie al razei de lumină
23
Drd. Daly Marciuc
este situat pe oglinda OB, vom construi, în semiplanul delimitat de dreapta OB care nu conține
punctul A, unghiuri adiacente două câte două, cu măsura egală cu u (Fig. 25). Numărul total de
puncte de reflexie ale razei care pornește din punctul S și se reflectă în punctul A1 este egal cu
numărul punctelor în care semidreapta SA1 intersectează laturile unghiurilor astfel construite.
Un raționament matematic elementar [67] ne arată că acest număr este dat de relația
𝜋−𝑖
𝑚 = ⌈ 𝑢 1 ⌉, (3.3)
unde am notat cu ⌈𝑥⌉cel mai mic număr întreg mai mare sau egal cu x.
Figura 24. Imagine caleidoscopică obținută cu GeoGebra pe baza modelului

matematic al reflexiilor multiple [85]
Figura 25. Metoda desfășurării pentru determinarea numărului punctelor de reflexie ale unei
raze multiplu reflectate
Am utilizat metoda desfășurării pentru a realiza o reprezentare dinamică în GeoGebra
a razei multiplu reflectate în cele două oglinzi (Fig. 26). Applet-ul obținut permite modificarea
unghiului u dintre oglinzi, precum și a pozițiilor obiectului sursă S și a primului punct de
incidență A1. Comenzile utilizate pentru realizarea applet-ului sunt listate în Tabelul 10.
Justificarea geometrică a corectitudinii construcției obținute prin metoda desfășurării are la bază
congruența dintre triunghiurile formate de semidreapta SA1 cu laturile unghiurilor construite și
triunghiurile formate de cele două oglinzi cu segmentele reprezentând raza reflectată (Fig. 26).
Figura 27 arată reprezentarea obținută în cazul în care unghiul u format de oglinzi are măsura
24
Drd. Daly Marciuc
π/50. Figura 28 prezintă un detaliu al acestei reprezentări, afișat la acționarea butonului Zoom
In din bara de instrumente GeoGebra.
Simularea realizată pentru reprezentarea imaginilor obiectului sursă poate fi combinată
cu reprezentarea unei raze reflectate, cu scopul de a evidenția poziționarea tuturor imaginilor
pe prelungirile segmentelor din care este formată raza reflectată. Figura 29 surprinde
configurația obținută când unghiul u format de oglinzi are măsura de 8º și coordonata
unghiulară a obiectului S are valoarea 0.7º. Figura 30 prezintă un detaliu a imaginii, afișat la
acționarea butonului Zoom In din bara de instrumente GeoGebra. Primul punct de incidență,
A1, poate fi deplasat cu ajutorul mouse-ului, rezultând noi configurații ale razei reflectate.
Figura 26. Trasarea unei raze multiplu reflectate cu GeoGebra, folosind metoda desfășurării
[85]
Tabel 10. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea unei raze reflectate în două oglinzi
intersectate sub un unghi u [85]
Comanda
p=5.2; u=180º/p; O=(0,0); l=10; A=(l cos(u / 2), l sin(u / 2)); B= (l cos(-u / 2), l
sin(-u / 2));
Segment[O,A]; g=Segment[O,B]; r=4; t=0.04; S=(r cos(t), r sin(t))
A_1=Point(g); q=floor(p); h=Ray[S,A_1]
list0=Sequence[(l cos((-u) / 2 - i u), l sin((-u) / 2 - i u)), i, 1, q]
list1=Sequence[Ray[O, Element[list0, i]], i, 1, q]
i_1=Angle[B, A_1,S]; m=ceil((π - i_1) / u)
list2=Sequence[Intersect[h, Element[list1, i]], i, 1, m]
list3=Sequence[Segment[O, Element[list2, i]], i, 1, m, 2]
list4=Sequence[Segment[O, Element[list2, i]], i, 2, m, 2]
a=Length[list3]; b=Length[list4]
list5=Sequence[Intersect[Circle[O, Element[list4, i]], Ray[O, A]], i, 1, a]
list6=Sequence[Intersect[Circle[O, Element[list3, i]], Ray[O, B]], i, 1, b]
ray1= Sequence[Segment[Element[list5, i], Element[list6, i]], i, 1, a]
Sequence[Segment[Element[list6, i], Element[list5, i + 1]], i, 1, b]
j= PerpendicularLine[Element[list5, a], Line[O, A]]; C= Reflect[Element[list6,
b], j]; n=Ray[Element[list5, a], C]
p= PerpendicularLine[Element[list6, b], Line[O, b]]; D= Reflect[Element[list5,
a], p]; k=Ray[Element[list6, b], D]
d= Ray[Element[list5, 1], Reflect [Element[list10, 1], Element[list5, 1]]]
e=Ray[A_1, Reflect[Element[S_i, 1], A_1]]
25
Drd. Daly Marciuc
Figura 27. Reprezentarea unei raze multiplu reflectate cu GeoGebra
Figura 28. Reprezentarea unei raze multiplu reflectate cu GeoGebra, detaliu
Figura 29. Evidențierea cu simularea GeoGebra a relației dintre imaginile multiple și

prelungirile unei raze reflectate [85]
Figura 30. Evidențierea cu simularea GeoGebra a apartenenței imaginilor multiple la

prelungirile razelor reflectate, detaliu
26
Drd. Daly Marciuc
Glisoarele din panoul din dreapta al aplicației (Fig. 29-30) permit modificarea unghiului
dintre oglinzi și a coordonatei unghiulare a obiectului S. La fiecare modificare, aplicația
recalculează valorile variabilelor dependente și actualizează pozițiile imaginilor și traseul razei
reflectate. Tabelul 11 listează comenzile GeoGebra adăugate pentru reprezentarea segmentelor
care unesc imaginile obiectului cu punctele de reflexie ale razei de lumină, obținându-se
vizualizarea apartenenței imaginilor la prelungirile razei reflectate.
Tabel 11. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea segmentelor determinate de imagini și
punctele de reflexie [85]
Comanda Rezultatul
list8=Sequence[(r cos(-(i u + t)), r sin(-(i u
Reprezentarea segmentelor care unesc
+ t))), i, 1, n_1, 2]
punctele de reflexie de pe oglinda OB cu
list9=Sequence[Segment[Element[list6, i],
imaginile aflate în semiplanul delimitat de OB
Element[list8, i + 1]], i, 1, b]
și care nu conține semidreapta (OA
Segment[Element[list8, 1], A_1]
list10=Sequence[(r cos(i u + t), r sin(i u + Reprezentarea segmentelor care unesc
t)), i, 2, n_1, 2] punctele de reflexie de pe oglinda OA cu
list11=Sequence[Segment[Element[list5, imaginile aflate în semiplanul delimitat de OA
i], Element[list10, i]], i, 1, a] și care nu conține semidreapta (OB
Reprezentarea cu GeoGebra a unei raze multiplu reflectate a fost posibilă prin aplicarea
metodei desfășurării. Pentru explicarea acestei metode am desenat pe o folie transparentă
imaginea din Fig. 25. Împăturind folia, prin îndoiri succesive de-a lungul laturilor celor șase
unghiuri adiacente congruente din imagine, poate fi vizualizat traseul unei raze reflectate. După
îndoire, semidreapta SA1, desenată pe folie, ia forma razei reflectate, reprezentată în culoare
roșie în Fig. 26. Pe acest model material realizat cu ajutorul foliei transparente putem urmări
îndeplinirea legii reflexiei, pentru fiecare din cele cinci puncte de reflexie din imagine. O
demonstrație geometrică riguroasă a corectitudinii construcției prin metoda desfășurării are la
bază proprietățile simetriei și congruența unor triunghiuri.
2.4 Modelarea reflexiilor multiple utilizând limbajul de programare

VPython [96]
Limbajul de programare VPython este un instrument potrivit pentru inițierea elevilor de
liceu în construcția simulărilor pe calculator, în cadrul unor activități de învățare
interdisciplinare [97-99]. Modelele create cu ajutorul limbajului VPython ajută elevii să
realizeze conexiuni între teorie și experiment, construind punți de legătură între cele două
componente fundamentale ale Fizicii. În această secțiune am prezentat modul în care am utilizat
acest limbaj de programare pentru explicarea fenomenului reflexiilor multiple în două oglinzi
plane concurente. Simularea realizată permite vizualizarea imaginilor, evidențiind localizarea
lor pe prelungirile unei raze succesiv reflectate. Simularea a fost realizată în două etape. Primul
modul al lecției s-a adresat elevilor de clasa a IX-a, iar cel de al doilea elevilor de clasa a X-a,
solicitând cunoștințe matematice și de programare la un nivel mai mai avansat. La nivelul clasei
a IX-a, ne-am limitat la realizarea cu VPython a reprezentării imaginilor unui obiect punctiform
în două oglinzi plane concurente, cu posibilitatea modificării unghiului dintre oglinzi și a
poziției obiectului sursă.
Cele două oglinzi au fost reprezentate prin două segmente, OA și OB, formând unghiul
variabil u. Obiectul plasat între oglinzi a fost reprezentat prin punctul S, iar imaginile sale prin
punctele S1, S2, …, Sn1, respectiv T1, T2, …, Tn2. Mulțimea de puncte {Si | i=1,n1} a fost definită
conform următoarei reguli: S1 este imaginea lui S în oglinda OA, S2 imaginea lui S1 în OB, S3
imaginea lui S2 în OA etc. Mulțimea imaginilor {Ti | i=1,n2}, a fost definită asemănător: T1 este
imaginea lui S în oglinda OB, T2 este imaginea lui T1 în OA, T3 imaginea lui T2 în OB
etc.Utilizarea coordonatelor polare a simplificat mult calculele. Dacă lungimea celor două
27
Drd. Daly Marciuc
oglinzi este l, atunci punctele A și B au coordonatele (l cos(u/2), l sin(u/2)), respectiv (l cos(-
u/2), l sin(-u/2)), iar dacă obiectul S se află la distanța r de punctul O, atunci el are coordonatele
(r cos(t), r sin(t)), unde t, coordonata unghiulară a punctului S, se găsește în intervalul (-u/2,u/2).
Utilizarea proprietăților geometrice, combinată cu raționamentul inductiv, ne-a dus la concluzia
că imaginile Si au coordonatele
ti '  (1)i  t  iu  , i  n1 , (3.4)
iar imaginile Ti au coordonatele
ti ''  (1)i 1  t  iu  , i  n2 . (3.5)
Relațiile matematice (3.1), (3.2), (3.4) și (3.5) sunt suficiente pentru elaborarea unui
program VPython care să ofere reprezentarea exactă a tuturor imaginilor unui obiect punctiform
în sistemul de oglinzi, pentru orice valoare a unghiului format de oglinzi și pentru orice poziție
a obiectului sursă. Tabelul 12 listează programul prin care s-a realizat această simulare,
incluzând comentarii care arată rolul fiecărei instrucțiuni. În prima parte a programului sunt
setate dimensiunile și caracteristicile ferestrei de afișare și sunt definiți parametrii sistemului:
lungimea oglinzilor, unghiul dintre oglinzi și coordonatele polare ale obiectului sursă. Cu
ajutorul parametrilor definiți sunt reprezentate cele două oglinzi și obiectul sursă S. Sunt
definite în continuare variabilele n1 și n2, reprezentând numărul de imagini, potrivit relațiilor
(3.1) și (3.2). Cele două cicluri for prin care se finalizează programul definesc, reprezintă și
etichetează imaginile Si și Ti, conform relațiilor (3.4) și (3.5).
Se observă că realizarea reprezentării cu VPython este mai laborioasă decât utilizând
GeoGebra (Tabelul 8). De exemplu, etichetele sunt automat afișate în GeoGebra, pe când în
VPython trebuie adăugate instrucțiuni speciale în acest scop. Realizarea acestei simulări cu
VPython, pentru o problemă mai simplă, constituie o oportunitate de a familiariza elevii cu un
limbaj puternic de programare, util pentru modelarea unor fenomene mai complexe.
Utilizarea simulării, cu modificarea parametrilor sistemului și observarea efectului
produs, duce la formularea următoarele întrebări:
 Care sunt valorile critice ale coordonatei unghiulare t a obiectului S, la atingerea cărora
numărul de imagini n1 sau n2 se modifică?
 În ce situații numărul de imagini afișate nu este n1+n2, din cauza suprapunerii unor
imagini?
Pentru a răspunde la prima întrebare, am analizat expresiile date de relațiile (3.1) - (3.2)
și, utilizând proprietățile funcției parte întreagă, am determinat valorile limită ale coordonatei
unghiulare a obiectului S, la care se produc salturi ale numărului de imagini formate:
1 1
𝑡1 = 𝑢 (𝑓 − 2) , 𝑡2 = −𝑢 (𝑓 − 2) (3.6)
Variabila f din această relație reprezintă partea fracționară a raportului 180 /u.o
Răspunsul la cea de a doua întrebare, referitoare la determinarea situațiilor în care se

suprapun două sau mai multe dintre cele n1+n2 imagini, rezultă prin calculul diferențelor dintre
coordonatele unghiulare ale imaginilor, date de relațiile (3.4) și (3.5), și identificarea situațiilor
în care diferențele sunt multipli de 360o. De aici se deduce că suprapunerile apar fie când
unghiul u format de oglinzi este de forma 360o/(2k+1) și obiectul S este plasat pe bisectoarea
unghiului u, fie când unghiul u este de forma 180o/k, la orice poziție a obiectului sursă S.
Rezultatele obținute cu ajutorul simulării au fost confirmate prin calcule și au fost verificate
experimental folosind dispozitivul format din două oglinzi plane fixate printr-o balama pe un
suport pe care a fost imprimat un raportor. Tabelul 13 conține concluziile studiului realizat,
prezentând toate valorile posibile ale numărului de imagini, în funcție de unghiul u format de
oglinzi și poziționarea coordonatei t a obiectului sursă față de valorile limită t1,2, definite de
relațiile (3.6). În tabel se regăsesc cazurile speciale pentru care numărul de imagini observate
este mai mic cu 1 sau 2 decât valoarea n1 + n2, datorită suprapunerii unor imagini din setul {Si}
cu imagini din setul {Ti}.
28
Drd. Daly Marciuc
Tabel 12. Program VPython pentru reprezentarea imaginilor multiple [96]
from __future__ import division

scene = display(x = 60, y = 0 , width = 1000, height = 800, center = (0.2,0,0), background =
(0,0,0)) #setările ferestrei de afișare
l = 3; #definește lungimea oglinzilor
ug = 17; u = ug*pi/180.0; # definește unghiul dintre oglinzi (în grade și radiani)
O = (0,0,0); A = (l*cos(-u/2),l*sin(-u/2),0); mirror1=curve(color=color.blue,pos=[O,A]);
#reprezintă oglinda OA
B = (l*cos(u/2),l*sin(u/2),0); mirror2 = curve(color=color.blue,pos=[O,B]); #reprezintă
oglinda OB
tg = 5; t = tg*pi/180;r=1.5; # definește coordonata unghiulară a sursei S (în grade și radiani)
și coordonata radială r a sursei S
ri = 0.03; # definește raza obiectului punctiform S
S = sphere(pos=vector(r*cos(t),r*sin(t),0),radius=ri,color=color.green); #reprezintă sursa S
depl=r/10 #definește factorul pentru afișarea decalată a etichetelor punctelor S, S_i și T_i
label( color = color.white, text = "S", pos =(r+depl)/r* S.pos, opacity = 0,box = False )
#afișează eticheta sursei S
n1 = math.trunc((180/ug+tg/ug+1/2)); si=[]; #definește numărul n_1 de imagini S_i potrivit
relației (3.1)
n2 = math.trunc((180/ug-tg/ug+1/2)); ti=[]; #definește numărul n_2 de imagini T_i potrivit
relației (3.2)
for i in range(1,n1+1):
Im = sphere(pos=vector(r*cos((-1)**(i+1)*(i*u-t)),r*sin((-1)**(i+1)*(i*u-t)),0),
radius = ri,color = color.red) #creează imaginea S_i poziționată conform relației (3.4)
si.append(Im.pos); #adaugă coordonatele imaginii S_i la lista si
label(color = color.white, text = "S"+str(i), pos =(r+depl)/r* Im.pos, opacity = 0,box
= False ) #etichetează imaginea S_i
for i in range(1,n2+1):
Im = sphere (pos = vector(r*cos((-1)**(i)*(i*u+t)), r*sin((-1)**(i)*( i*u+t)),0),
radius=ri, color=color.yellow); ) #creează imaginea T_i poziționată conform relației (3.5)
ti.append(Im.pos); #adaugă coordonatele imagini T_i la lista ti
label(color = color.white, text = "T"+str(i), pos =(r+depl)/r*Im.pos, opacity = 0,box
= False) #etichetează imaginea T_i
Obiectivul celui de al doilea modul al lecției, adresat elevilor de clasa a X-a, a fost
reprezentarea cu VPython a traseului unei raze multiplu reflectate în sistemul format de cele
două oglinzi. Pentru realizarea programului, elevii au determinat numărul de puncte de reflexie
ale unei raze de lumină, în funcție de unghiul format de oglinzi și unghiul format de raza
incidentă cu prima oglindă. Am notat cu i1 unghiul SA1A, format de raza de lumină care pornește
din punctul S cu oglinda OA. Folosind suma unghiurilor într-un triunghi obținem că raza
reflectată de oglinda OA se reflectă din nou în oglinda OB, formând cu aceasta unghiul 𝑖2 =
𝐴̂1 𝐴2 𝐵 = 𝑖1 + 𝑢. La următoarea reflexie, unghiul format cu oglinda OA este 𝑖3 = 𝑖1 + 2𝑢, etc.
29
Drd. Daly Marciuc
Reprezentarea obținută este surprinsă în Fig. 31. Incluzând algoritmul descris într-o
nouă structură iterativă, putem reprezenta mai multe raze de lumină care pornesc din punctul S,
reflectându-se în diferite puncte de pe oglinzile OA și OB. Fig. 32 arată una dintre reprezentările
obținute la rularea programului prezentat în tabelul 14.
Tabel 13. Numărul de imagini formate în două oglinzi intersectate sub un unghi u în funcție
de partea întreagă a raportului 180º/u (notată cu q)
𝟏𝟖𝟎° Poziționarea Numărul de imagini

𝒇={ } unghiurilor Poziționarea formate
𝒖
(f este partea limită coordonatei
Numărul
fracționară a t1 și t2 unghiulare t
total de
raportului (date de a obiectului S n 1 n2
imagini
180º/u) relația (3.6))
observate
t1 = - u/2
0 t1 < t < t2 q q 2q - 1
t2 = u/2
-u/2 < t < t1 q+1 q 2q + 1
Între 0 și t1 < t < t2 q q 2q
t1 < 0 < t2
1/2 q+
t2 < t < u/2 q 2q + 1
1
-u/2 < t < t1=t2 q + 1 q 2q + 1
q+
1/2 t1 = t2 = 0 t = t1 = t2 = 0 q+1 2q
1
q+
t1 = t2 < t < u/2 q 2q + 1
1
-u/2 < t < t2 q+1 q 2q + 1
Între 1/2 și q+
t2 < 0 < t1 t2 < t < t1 q+1 2q + 2
1 1
q+
t1 < t < u/2 q 2q +1
1
30
Drd. Daly Marciuc
Figura 31. Reprezentarea cu VPython a două raze multiplu reflectate [96]
Figura 32. Reprezentarea unui fascicul de raze multiplu reflectate [96]
31
Drd. Daly Marciuc
Tabel 14. Program VPython pentru reprezentarea unei raze multiplu reflectate
OA=(O,A); OB=(O,B); #matrici conținând coordonatele extremităților oglinzilor
inters1=[]; #declararea listei coordonatelor punctelor de reflexie
r1=l/10; A1=(r1*cos(-u/2),r1*sin(-u/2),0); #definirea primul punct de reflexie
curve(color=color.yellow,pos=[S.pos,A1]); #reprezentarea razei SA1
inters1.append(A1); #adaugarea primului punct de refelexie la lista inters1
A1S=S.pos-A1; A1A=vector(A)-vector(A1); #definirea vectorilor A1S și A1A
cos_i1=dot(A1S,A1A)/(mag(A1S)*mag(A1A));i1=acos(cos_i1); #calculul primului unghi
de incidență i1
nr1=math.trunc((pi-i1)/u)+1; #determinarea numărului punctelor de reflexie
I=A1; #inițializarea punctului I pentru ciclul for
for k in range (1,nr1):
line=(I,ti[k-1]); #matricea coordonatelor punctului de reflexie I si a imaginii Ti
curve(color=color.white,pos=[I,ti[k-1]], radius=0.001); #reprezentarea segmentului
if(k%2==1):
I=intersection(line,OB)
else:
I=intersection(line,OA);
if(I!=0):
inters1.append(I); #adaugarea unui nou punct de reflexie la listă
else:
nr1=nr1-1; #tratarea cazului de paralelism al razei reflectate
curve(color=color.white,pos=[inters1[nr1-1],ti[nr1-1]],radius=0.001); #reprezentarea
segmentului care unește ultimul punct de reflexie cu imaginea corespunzătoare
inters1.append(2*vector(inters1[nr1-1])-ti[nr1-1]); #adaugarea extremitatii finale a razei
reflectate la listă
for k in range (0,nr1):
curve(color=color.yellow,pos=[inters1[k],inters1[k+1]]); # reprezentarea razei reflectate
32
Drd. Daly Marciuc
3 MODELARE ANALITICĂ ȘI MODELARE NUMERICĂ PENTRU STUDIUL
MIȘCĂRILOR ÎN CÂMP GRAVITAȚIONAL
3.1 Dificultăți în înțelegerea mișcării proiectilului – istorie și prezent

Mișcarea proiectilului, una dintre temele clasice studiate în liceu, ridică frecvent
dificultăți de înțelegere în rândul elevilor [100-101]. Chiar dacă elevii își însușesc anumite
tehnici formale de lucru, atunci când problema proiectilului este pusă într-o formă diferită ei
eșuează în aplicarea corespunzătoare a principiilor newtoniene. Dezvoltarea teoriei impulsului,
în secolul al XIV-lea, a dus la apariția unor concepte cinematice importante. Abia în această
perioadă s-a făcut distincția clară între viteză uniformă, accelerație uniformă și accelerație
neuniformă, luând naștere conceptele de viteză instantanee și accelerație instantanee, mai întâi
într-o accepțiune calitativă, fără elaborarea formalismului matematic corespunzător. Chiar dacă
astăzi dispunem de mijloace simbolice pentru definirea matematică a noțiunilor cinematice,
istoria ne arată dificultățile care au trebuit depășite pentru stabilirea unei baze intuitive ferme a
conceptelor newtoniene.
Utilizarea calculatorului în activități didactice ce includ explorarea diferitelor tipuri de
mișcare cu ajutorul simulărilor, complementar realizării unor experimente în laborator și
analizei datelor colectate, contribuie la eliminarea concepțiilor eronate [115-123]. Pe lângă
utilizarea unor simulări deja realizate, implicarea elevilor în construcția simulărilor pe baza
modelului matematic creează posibilitatea investigării modului de producere a fenomenului
studiat. Utilizarea unor simulări deja realizate este comparabilă cu utilizarea unor cutii negre:
este vizibil comportamentul sistemului și pot fi studiate efectele modificărilor unor parametri.
Prin implicarea elevilor în construcția simulărilor, pe baza modelului matematic, cutiile negre
devin transparente, fiind dezvăluite mecanismele și cauzele procesului investigat.
În secțiunile următoare ale acestui capitol am prezentat posibilitățile de integrare a
activităților de modelare în predarea și învățarea mișcării proiectilului și a mișcării de alunecare
pe un plan înclinat, constând în construcția unor modele matematice, urmată de transformarea
lor în simulări pe calculator. Modelele dezvoltate au urmărit atât aspectele cinematice,
concretizate în applet-uri interactive GeoGebra, cât și aspectele dinamice, finalizate prin
construcția unor simulări cu VPython. Obiectivul urmărit se referă la corectarea concepțiilor
eronate privind mișcarea proiectilului și stabilirea concordanțelor între modelul cinematic și
modelul dinamic al mișcării, ce au constituit baza simulărilor realizate. În simulările realizate
cu GeoGebra și VPython au fost vizualizate nu doar obiectele în mișcare, ci și mărimile
vectoriale asociate, corespunzătoare fiecărui moment al mișcării. Elevii au oportunitatea să
asocieze expresiile matematice ale mărimilor utilizate cu reprezentările grafice generate pe baza
lor, fiind creat contextul favorabil înțelegerii aprofundate a unor tipuri fundamentale de
mișcare: mișcarea uniformă, mișcarea uniform accelerată și mișcarea pe o parabolă, ca rezultat
al compunerii celorlalte două tipuri de mișcare.
3.2 Învățare prin modelare. Construcția modelelor pe calculator pentru

mișcarea proiectilului [124]
Software-ul GeoGebra permite realizarea rapidă a simulării mișcării proiectilului, pe
baza ecuațiilor cinematice ale mișcării. Cu ajutorul simulării am evidențiat mișcarea proiecțiilor
proiectilului de-a lungul a două axe perpendiculare: mișcarea pe direcție orizontală, cu viteză
constantă, și mișcarea pe direcție verticală, cu accelerație constantă. Vizualizarea simultană a
mișcării proiectilului pe o traiectorie parabolică și a proiecțiilor sale pe cele două axe a fost
realizată prin intermediul unui applet GeoGebra, care poate fi construit chiar de către elevi. În
această secțiune am prezentat modul de construcție a simulării în ipoteza în care asupra
proiectilului acționează doar forța de greutate, iar în secțiunea următoare am tratat cazul în care
asupra proiectilului acționează, în plus, o forță orizontală constantă.
33
Drd. Daly Marciuc
Am simulat mișcarea proiectilului pe parabolă, ca urmare a deplasării cu viteza
constantă 𝑣 cos 𝛼 de-a lungul axei Ox și a deplasării cu accelerația constantă -g pe direcția axei
Oy, pornind cu o viteză inițială, orientată vertical, de modul 𝑣 sin 𝛼 . Am determinat domeniul
corespunzător variabilei timp t, adică a timpului scurs între lansarea și aterizarea proiectilului:
2𝑣 sin 𝛼
𝑡 ∈ [0, 𝑔 ] (4.2)
Tabelul 18 listează comenzile utilizate pentru a simula mișcarea unui proiectil cu
GeoGebra. În caseta de dialog Proprietăți asociată variabilei t, am setat valoarea minimă a
variabilei t la 0, iar cea maximă la Tfin, definit ca margine superioară a intervalului din relația
(4.2). Astfel, la pornirea animației variabilei t, se vizualizează atât mișcarea proiectilului de la
lansare până la aterizare, cât și a proiecțiilor sale pe axe, reprezentate prin punctele M1 și M2.
Rata de derulare a animației poate fi modificată prin intermediul valorii introduse în caseta
Speed din fereastra de dialog Proprietăți.
Tabel 15. Simularea cu GeoGebra a mișcării proiectilului [124]
Comanda Rezultatul
v=2; α=30o; t=0;g=9.8 Definirea variabilelor mișcării
M_1=(v cos(α) t,0) Poziția proiecției proiectilului pe axa Ox
M_2=(0, v sin(α) t-1/2 g t^2) Poziția proiecției proiectilului pe axa Oy
M=( v cos(α) t, v sin(α) t-1/2 g t^2) Poziția proiectilului la momentul t
T_{fin}=2 v sin(α)/g Definirea valorii variabilei t la aterizare conform
relației (4.2)
Valorile parametrilor v și α pot fi modificate, utilizând glisoarele afișate în panoul grafic
al aplicației (Fig. 33). O facilitate importantă oferită GeoGebra este posibilitatea de a trasa urme
ale punctelor în mișcare, la intervale de timp egale. Această opțiune a fost activată pentru
evidențierea tipurilor de mișcare a proiecțiilor proiectilului pe cele două axe (Fig. 34).
Comenzile adăugate pentru reprezentarea vectorului viteză și a proiecțiilor sale pe axe, sunt
listate în Tabelul 16.
Tabel 16. Reprezentarea cu GeoGebra a vectorului viteză a proiectilului [124]
Comanda Rezultatul
vx=v cos(α);vy=v sin(α)-gt Definirea componentelor vitezei conform relațiilor
(4.3)
ux=(vx,0);uy=(0,vy);u=(vx,vy) Reprezentarea vectorului viteză și a proiecțiilor sale pe
axe
c=Curve[v cos(α) t, v sin(α) t - Reprezentarea traiectoriei prin ecuațiile parametrice,
1 / 2 g t², t, 0, T_{fin}] conform relațiilor (4.1) și (4.2)
f(x) = (-1) / 2 g / v² (1 + tan(α)²) Reprezentarea traiectoriei pe baza relației (4.4)
x² + tan(α) x
Un exercițiu matematic util este determinarea ecuației proiectilului, prin eliminarea
variabilei t între ecuațiile cinematice de-a lungul celor două axe, obținându-se:
𝑔
𝑦 = − 2𝑣2 (1 + 𝑡𝑎𝑛2 (𝛼))𝑥 2 + tan(𝛼) 𝑥 (4.4)
Corectitudinea calculelor a fost verificată prin introducerea ecuației (4.4) în bara de intrări
GeoGebra. La pornirea animației, realizată pe baza ecuațiilor cinematice ale mișcării, se
observă că punctul M, reprezentând proiectilul, se deplasează pe parabola de ecuație (4.4).
Relația (4.4) poate fi utilizată de elevi pentru determinarea ecuației parabolei de
siguranță. Mai întâi, prin modificarea unghiului α în applet-ul GeoGebra și activarea opțiunii
de trasare a urmelor punctului M, reprezentând proiectilul, am vizualizat diferite traiectorii
posibile (Fig. 35). Pentru a determina matematic punctele din planul mișcării care pot fi atinse
pentru o viteză v fixată, prin modificarea unghiului α de lansare, am rescris ecuația (4.4) sub
forma unei ecuații de gradul al doilea în tan(α). Existența unui punct (x, y) din planul mișcării
34
Drd. Daly Marciuc
satisfăcând relația (4.4) este asigurată de condiția de pozitivitate a discriminantului ecuației.
Din această condiție deducem inegalitatea:
𝑔 𝑣2
𝑦 ≤ − 2𝑣2 𝑥 2 + 2𝑔 (4.5)
Figura 33. Descompunerea mișcării proiectilului. Simulare GeoGebra [124]
Figura 34. Traiectoria proiectilului și componentele vitezei pe axe [124]

Cazul de egalitate din relația (4.5) reprezintă ecuația parabolei de siguranță, pentru o
valoare v fixată a vitezei de lansare a proiectilului. Vizualizarea semnificației parabolei de
siguranță și verificarea corectitudinii ecuației sale au fost realizate prin trasarea unei secvențe
de traiectorii posibile, exploatând facilitatea aplicației GeoGebra de a lucra cu liste de obiecte
geometrice. Pe baza ecuațiilor parametrice (4.1), printr-o singură comandă, Sequence[Curve[v
cos(q) t, v sin(q) t - g t² / 2, t, 0, 2v sin(q) / g], q, 1°, 90°, 3°], am reprezentat simultan mai multe
traiectorii posibile ale proiectilului, pentru aceeași viteză inițială, obținute prin modificarea
35
Drd. Daly Marciuc
unghiului de lansare a proiectilului. În comanda Sequence mai sus menționată, unghiul q de
lansare ia valori între 1° și 90°, cu pasul de incrementare 3°.
Figura 35. Traiectorii obținute prin modificarea unghiului de lansare [124]

Reprezentând în applet-ul GeoGebra funcția de gradul al doilea dată de cazul de
egalitate din relația (4.5), observăm că graficul acesteia reprezintă înfășurătoarea traiectoriilor
posibile, pentru o mărime v fixată a vitezei inițiale (Fig. 36).
Figura 36. Traiectorii reprezentate în GeoGebra și parabola înfășurătoare [124]

Activitățile de învățare propuse, constând în construcția simulărilor mișcării
proiectilului cu GeoGebra, facilitează corelarea cunoștințelor prin aplicarea lor în context
interdisciplinar. În cazul prezentat, au fost vizate:
 dezvoltarea competențelor matematice – utilizarea proprietăților funcției de gradul al
doilea și interpretarea rezultatelor în studiul unui fenomen fizic;
 dezvoltarea competențelor în științe – implicarea în construcția unor modele, operarea
cu noțiuni cinematice (vectorul de poziție, viteza, accelerația, traiectoria);
36
Drd. Daly Marciuc
 dezvoltarea abilității de utilizare a aplicației GeoGebra – simularea mișcării
proiectilului pe baza ecuațiilor cinematice și reprezentarea mărimilor vectoriale asociate
mișcării.
3.3 Modelarea mișcării proiectilului sub acțiunea unei forțe orizontale

suplimentare [124]
În următoarea etapă a studiului proiectilului elevii au primit sarcina de a transforma
simularea mișcării unui proiectil asupra căruia acționează doar forța de greutate, adaptând-o
cazului în care asupra proiectilului acționează, pe lângă forța gravitațională 𝐺⃗ , o forță constantă
𝐹⃗ , paralelă cu solul. Notând cu k raportul dintre mărimile celor două forțe, avem |𝐹⃗ | = 𝑘|𝐺⃗ | și
rezultă că ecuațiile cinematice ale mișcării sunt:
1
𝑥 = 𝑣 cos 𝛼 ∙ 𝑡 − 𝑘𝑔𝑡 2
2
{ 1 (4.6)
𝑦 = 𝑣 sin 𝛼 ∙ 𝑡 − 2 𝑔𝑡 2
Înainte de rularea simulării în GeoGebra, obținută pe baza relațiilor (4.6), am solicitat
elevilor să schițeze diferite tipuri de traiectorii posibile ale proiectilului, anticipând forma
traiectoriilor care vor fi obținute la pornirea animației, pentru diferite valori ale raportului k.
Pentru identificarea cazurilor speciale, am sugerat compararea valorilor variabilei timp t în trei
momente cheie ale mișcării: la aterizare, la atingerea valorii maxime a coordonatei x și la
atingerea înălțimii y maxime. Folosind expresia valorii maxime a funcției de gradul al doilea,
din relațiile (4.6) am dedus că momentele în care abscisa x, respectiv ordonata y au valori
maxime sunt:
𝑣 cos 𝛼
𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥 =
𝑘𝑔
{ 𝑣 sin 𝛼 (4.7)
𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 =
𝑔
Impunând condiția y = 0, din relația (4.6) găsim valoarea variabilei timp t la aterizarea
proiectilului:
2𝑣 sin 𝛼
𝑡𝑓𝑖𝑛 = (4.8)
𝑔
Comparând expresiile date de relațiile (4.7) și (4.8), este evident că 𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑓𝑖𝑛, și
prin urmare vor fi posibile următoarele trei cazuri:
1
a) 𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑓𝑖𝑛 < 𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥 ⟺ 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) < 2
1
b) 𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑓𝑖𝑛 ⟺ 2 < 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) < 1
c) 𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 < 𝑡𝑓𝑖𝑛 ⟺ 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) > 1
Figura 37 prezintă formele traiectoriilor proiectilului lansat din originea sistemului de

referință, în fiecare din aceste trei cazuri.
a) 0 < 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) < 1/2 b) 1/2 < 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) < 1 c) 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) > 1
Figura 37. Trei tipuri de traiectorii posibile [124]
37
Drd. Daly Marciuc
În plus, există două situații limită, ilustrate în Fig. 38: cazul când traiectoria este
rectilinie, corpul revenind în punctul de lansare (Fig. 38 a)), și cazul în care tangenta la parabolă
în punctul de aterizare are direcție verticală (Fig. 38 b)). Aceste cazuri limită se produc când
𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑦𝑚𝑎𝑥 , respectiv când 𝑡𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑥𝑚𝑎𝑥.
a) 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) = 1 b) 𝑘 𝑡𝑎𝑛(𝛼) = 1/2
Figura 38. Cazuri limită ale claselor de traiectorii [124]

Ecuația traiectoriei proiectilului a fost determinată prin eliminarea variabilei t între
relațiile (4.6), obținând ecuația unei conice:
𝑔
(𝑘 tan(𝛼) − 1)(𝑥 tan(𝛼) − 𝑦) = − 2𝑣2 (1 + 𝑡𝑎𝑛2 (𝛼))(𝑥 − 𝑘𝑦)2 (4.9)
După calcularea invarianților conicei, am concluzionat că ecuația (4.9) reprezintă o
parabolă, cu axa de simetrie oblică. Justificarea faptului că traiectoria proiectilului este și în
acest caz o parabolă se poate face nu doar prin calcule matematice, ci și pe baza unor
considerente fizice. Determinând direcția forței rezultante, obținută prin compunerea forțelor 𝐹⃗
și 𝐺⃗ , se arată că axa de simetrie a parabolei formează cu axa Oy unghiul 𝑟 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(𝑘), unde k
reprezintă raportul dintre mărimea forței orizontale 𝐹⃗ și mărimea forței de greutate 𝐺⃗ . Într-
adevăr, forța rezultantă 𝐹⃗ = −𝑚𝑔𝑗⃗ − 𝑘𝑚𝑔𝑖⃗ formează unghiul r cu axa Oy și are magnitudinea
𝑔√1 + 𝑘 2 . Prin urmare, în sistemul de axe x’Oy’, obținut prin rotația de unghi – r a sistemului
inițial xOy (Fig. 39), ecuația traiectoriei se obține din ecuația (4.4), prin înlocuirea accelerației
g cu 𝑔√1 + 𝑘 2 , și a unghiului de lansare α cu α+r. Obținem astfel ecuația:
𝑔√1+𝑘 2 2
𝑦′ = − 2𝑣2 (1 + 𝑡𝑎𝑛2 (𝛼 + 𝑟))𝑥 ′ + tan(𝛼 + 𝑟) 𝑥′ (4.10)
Pornind de la relația (4.10), regăsim ecuația (4.9) aplicând o rotație de centru O și unghi
r, adică transformarea:
𝑥−𝑘𝑦
𝑥′ = 𝑥 cos 𝑟 − 𝑦 sin 𝑟 𝑥′ = √1+𝑘 2
{ ⟺{ 𝑥𝑘+𝑦 (4.11)
𝑦′ = 𝑥 sin 𝑟 + 𝑦 cos 𝑟 𝑦′ = √1+𝑘 2
Pentru a determina ecuația parabolei de siguranță în sistemul de referință xOy, este
suficient să aplicăm transformarea (4.11) condiției (4.5) din secțiunea anterioară, obținând:
𝑔 𝑣2
𝑥𝑘 + 𝑦 ≤ − 2
(𝑥 − 𝑘𝑦)2 + (4.12)
2𝑣 2𝑔
Figura 40 arată reprezentarea în GeoGebra a parabolei de siguranță și a unui set de traiectorii
posibile, generate pe baza ecuațiilor cinematice de mișcare (4.6). Applet-ul GeoGebra realizat
permite modificarea mărimii vitezei inițiale v și a raportului k dintre mărimea forței orizontale
𝐹⃗ și mărimea forței de greutate 𝐺⃗ .
Complementar software-ului GeoGebra, am utilizat limbajul de programare VPython
pentru a realiza simularea mișcării proiectilului pornind de la ecuațiile dinamice ale mișcării,
mai exact de la expresia forței care acționează asupra proiectilului. Simularea mișcării
proiectilului cu VPython a fost obținută prin determinarea ciclică a poziției și vitezei corpului,
în fiecare moment al mișcării, în funcție de poziția și viteza în momentul anterior, t-Δt, și în
funcție de forțele care acționează asupra proiectilului. Astfel, dacă la momentul t vectorul de
38
Drd. Daly Marciuc
poziție este 𝑟⃗ = (𝑥, 𝑦, 𝑧), iar viteza este 𝑣⃗ = (𝑣𝑥 , 𝑣𝑦 , 𝑣𝑧 ), în momentul ulterior, t+Δt, vectorul
de poziție ⃗⃗⃗
𝑟′ și viteza ⃗⃗⃗⃗
𝑣′ vor fi calculate pe baza ecuațiilor diferențiale ale mișcării, în formă
finită:
⃗⃗⃗⃗′
{ 𝑟 = 𝑟⃗ + 𝑣⃗ ∙ ∆𝑡 , (4.13)
⃗⃗⃗⃗
𝑣 ′ = 𝑣⃗ + 𝑎⃗ ∙ ∆𝑡
unde 𝑎⃗ este vectorul accelerație, obținut prin împărțirea forței rezultante la masa obiectului.
Figura 39. Rotirea sistemului de referință [124]
Figura 40. Curba înfășurătoare a traiectoriilor proiectilului sub acțiunea unei forțe orizontale
suplimentare [124]
Programul prezentat în Tabelul 17 simulează mișcarea proiectilului pentru șase valori
distincte ale raportului k, prin aplicarea iterată a relațiilor (4.13). Figura 41 surprinde momentul
aterizării proiectilului în simularea VPython, vectorii viteză fiind reprezentați prin săgețile
galbene. Ultimele două linii ale programului au ca efect afișarea la consola VPython a mărimilor
vitezelor la aterizare, în cele șase cazuri simulate: k = 0; k = 0.2; k = 0.5; k = 0.7; k = 1; k = 1.2.
Unghiul de lansare a fost de 45o, iar viteza de lansare a avut componentele (15,15,0).
39
Drd. Daly Marciuc
Figura 41. Modele comparative în VPython [124]

Tabel 17. Program VPython pentru simularea mișcării proiectilului [124]
dt = 0.01; g = 9.8; vscale = 0.3; k = [0,0.2,0.5,0.7,1,1.2]
d=[]
for i in range(6):
d.append(display(x=600*(i//3), y=30+200*(i % 3 ), width=600,
height=200,
center=(0,7,0), background=(0,0,0), title=
"k="+str(k[i])))
floors=[ ];balls=[ ];trails=[ ];varr=[ ]
for i in range(6):
floors.append(box(pos=(1,0,0), length=70, height=0.5, width=20, color =
color.blue,
display=d[i]))
balls.append(sphere(pos=(-15,1,0), color = color.red, display=d[i],
a=vector(-k[i] *g, -g,0)))
trails.append(curve(display=d[i]))
for ball in balls:
ball.velocity = vector(15,15,0)
for i in range(6):
varr.append(arrow(pos=balls[i].pos, axis = vscale*balls[i].velocity,
display = d[i],color=color.yellow))
while balls[0].y > 0.9:
rate(100)
for i in range(6):
balls[i].pos = balls[i].pos + balls[i].velocity*dt
balls[i].velocity = balls[i].velocity + balls[i].a*dt
varr[i].pos = balls[i].pos
varr[i].axis = vscale*balls[i].velocity
trails[i].append(pos=balls[i].pos)
for i in range(6):
print(i+1, mag(balls[i].velocity))
40
Drd. Daly Marciuc
3.4 Pe urmele lui Galileo - modelarea mișcărilor de alunecare pe planul
înclinat [36]
În această secțiune am prezentat modul de realizare a unor simulări pentru mișcarea de
alunecare pe un plan înclinat, exploatând facilitățile software-ului GeoGebra și ale limbajului
de programare VPython. În GeoGebra simulările au fost realizate utilizând ecuațiile cinematice
ale mișcării, elevii fiind implicați atât în construcția modelului matematic, cât și în transpunerea
acestuia în applet-uri interactive, animate. Pentru a obține o imagine completă a fenomenului,
simulările au fost realizate în VPython pe baza ecuațiilor diferențiale ale mișcării în formă finită.
În final, simulările obținute au fost adaptate și combinate pentru a reconstitui, în mediu virtual,
experimentele celebre concepute de Galileo Galilei.
În prima fază, elevii au modelat mișcarea de alunecare pe un plan înclinat în ipoteza
absenței forței de frecare, apoi au operat modificările necesare pentru a obține simularea
alunecării în cazul existenței frecării. Explicarea formei cinematice a legii de mișcare, în cazul
mișcării uniform accelerate, la un nivel accesibil elevilor de clasa a noua, a fost realizată cu
ajutorul unui applet GeoGebra (Fig. 42). Acest applet justifică geometric faptul că distanța
parcursă într-un interval de timp Δt este egală, numeric, cu aria suprafeței subgraficului funcției
viteză, definită pe intervalul de timp considerat. Reprezentarea dreptunghiurilor a căror
reuniune aproximează aria subgraficului funcției a fost realizată cu ajutorul comenzii
RectangleSum[v, 0, t, n, 0]. Valoarea variabilei n indică numărul de diviziuni ale intervalului
Δt și poate fi modificată cu ajutorul glisorului afișat în al doilea panou grafic al applet-ului. Se
observă că pentru valori suficient de mari ale variabilei n, suma ariilor dreptunghiurilor –
reprezentând numeric distanțele parcurse în subintervalele mici de timp, pe care viteza este
presupusă constantă – aproximează oricât de precis aria trapezului delimitat de graficul funcției
viteză v = v(t) și axa timpului. Valoarea vitezei inițiale și a accelerației, precum și mărimea
intervalului de timp Δt, pot fi modificate prin intermediul glisoarelor afișate în primul panou
grafic. De asemenea, applet-ul oferă o justificare geometrică a faptului că viteza medie este
egală cu media aritmetică dintre viteza inițială și viteza la finalul intervalului de timp Δt (Fig.
42).
Figura 42. Calculul distanței parcurse în mișcarea uniform accelerată [36]
41
Drd. Daly Marciuc
Construcția simulării mișcării de alunecare pe un plan înclinat a fost realizată utilizând
egalitatea
1
𝑑 = 𝑣0 𝑡 + 2 𝑎𝑡 2 , (4.14)
unde v0 este viteza inițială a corpului, a este accelerația, iar d reprezintă distanța parcursă în
intervalul de timp t. Tabelul 18 conține comenzile GeoGebra utilizate pentru realizarea
simulării. Dacă α este unghiul planului înclinat, în cazul absenței forței de frecare accelerația a
este dată de relația 𝑎 = 𝑔 sin 𝛼, așa cum rezultă din diagrama forțelor.
Tabel 18. Comenzi GeoGebra pentru modelarea mișcării de alunecare fără frecare pe un plan
înclinat [36]
Comanda Semnificația
α=25 ; v_0=1.6; g=9.8; L=7; Definirea parametrilor sistemului
o
t=0;O=(0,0)
a=g*sin(α) Definirea accelerației
d=v_0*t+1/2*a*t^2 Distanța parcursă până la momentul t
t_f=(-v_0 + sqrt(2a* L + Timpul necesar parcurgerii distanței L
v_0²)) / a
M=((L - d)*cos(α), (L - Poziția mobilului pe planul înclinat la momentul
d)*sin(α)) t, într-un sistem de referință cu originea în
punctul final al mișcării, situat la baza planului
înclinat.
Pentru a determina durata deplasării de-a lungul planului înclinat, elevii au rezolvat
următoarea ecuație de gradul al doilea, cu necunoscuta t:
1
𝐿 = 𝑣0 𝑡 + 2 𝑎𝑡 2 , (4.15)
unde L reprezintă lungimea planului înclinat. Dacă notăm cu tf soluția pozitivă a ecuației,
simularea va fi declanșată prin activarea opțiunii de animație a variabilei t, în sens crescător,
între valoarea inițială 0 și valoarea finală tf. Figura 43 surprinde un cadru al animației realizate.
Figura 43. Modelarea în GeoGebra a alunecării pe planul înclinat [36]
42
Drd. Daly Marciuc
Pentru a simula mișcarea de alunecare în prezența frecării, am definit variabila μ,
reprezentând coeficientul de frecare, și am modificat expresia accelerației a, în applet-ul deja
realizat, după analiza noii diagrame a forțelor. Valoarea coeficientului de frecare μ poate fi
schimbată cu ajutorul glisorului asociat, observând efectele produse asupra variabilelor
dependente.
Limbajul de programare VPython ne permite să construim un model cauzal, într-o
reprezentare tridimensională, pentru corpuri lansate pe planul înclinat cu o viteză dată, pe o
direcție arbitrară. Construcția simulării cu VPython se bazează pe iterarea următoarelor două
relații:
𝑣⃗𝑓 = 𝑣⃗𝑖 + 𝑎⃗ ∙ 𝑑𝑡
{ , (4.16)
𝑟⃗𝑓 = 𝑟⃗𝑖 + 𝑣⃗𝑚 ∙ 𝑑𝑡
unde dt desemnează un interval foarte mic de timp, 𝑟⃗𝑖 , 𝑟⃗𝑓 , 𝑣⃗𝑖 , 𝑣⃗𝑓 reprezintă vectorii de poziție și
vitezele mobilului la începutul și sfârșitul acestui interval de timp, 𝑣⃗𝑚 este viteza medie pe
intervalul considerat, iar 𝑎⃗ este vectorul accelerație, constant în cazul de față. În cazul alunecării
fără frecare pe un plan înclinat, accelerația este suma dintre vectorul (0, -g, 0) și vectorul de
modul g cos(α), cu direcția normală pe plan. Viteza medie 𝑣⃗𝑚 va fi definită, în cazul de față, ca
medie aritmetică a vitezei inițiale 𝑣⃗𝑖 și a vitezei finale 𝑣⃗𝑓 .
Alegând poziția inițială a mobilului în partea superioară a planului înclinat și viteza
inițială 𝑣⃗0 , orientată de-a lungul planului înclinat în plan vertical, vom obține o simulare a
mișcării de alunecare pe planul înclinat, analoagă celei prezentate în paragraful anterior,
realizată în GeoGebra. Dacă poziția inițială este aleasă la baza planului înclinat, iar viteza
inițială are o direcție arbitrară, oblică, conform aceluiași algoritm corpul va descrie o traiectorie
parabolică a corpului pe planul înclinat.
Figura 44. Simulare cu VPython a mișcării mai multor corpuri lansate

simultan pe un plan înclinat [36]
Utilizând facilitățile de operare cu liste în VPython am construit o simulare în care n
corpuri sunt lansate pe planul înclinat, formând diferite unghiuri cu orizontala. Figura 44
reprezintă o captură a simulării. Programul VPython prin care s-a realizat simularea este listat
în Tabelul 19.
În următoarea etapă a acestui modul de activități, elevii au fost solicitați să demonstreze
teorema coardelor (Fig. 45), așa cum a fost enunțată de către Galileo Galilei într-o scrisoare
43
Drd. Daly Marciuc
către mentorul și prietenul său Guidobaldo [126]. Într-o reformulare a legii corzilor, trebuie
arătat că, fiind dat un cerc situat într-un plan vertical, timpul necesar unui corp pentru a aluneca
fără frecare pe diferite coarde ale cercului este același. Mai exact, dacă A este cel mai înalt punct
al cercului, B este cel mai de jos punct al cercului, iar M este un punct oarecare pe cerc, atunci
timpul necesar alunecării pe coardele AM sau MB, în condițiile unei viteze inițiale nule, nu
depinde de poziția punctului M pe cerc (Fig. 46). Acest timp coincide cu timpul necesar căderii
libere din A în B.
Tabel 19. Program VPython pentru modelarea mișcării mai multor corpuri lansate pe un plan
înclinat [36]
g=9.8; alpha=pi/6 #gravitational acceleration & elevation angle
L=30;h=0.5;w=2*L; r=0.7 #dimensions of inclined plane & radius of balls
v=15; n=11 #initial speed & number of balls
scene = display(title='Inclined plane', x=0, y=0, width=600, height=350,
center=(-0.7*L*cos(alpha),0,-w/2), background=(0,0,0))
balls=[];trails=[];teta=[];a=[];b=[];
plane = box(length=L, height=h, width=w, color=color.blue,pos=(-L/2,-h/2,-
w/2))
plane.rotate(angle=-alpha,axis=(0,0,1),origin=(0,0,0))
vert = box(length=h, height=L*sin(alpha), width=w, color=color.blue,
pos=(-L*cos(alpha),L*sin(alpha)/2,-w/2))
horiz = box(length=3*L*cos(alpha)/2, height=h, width=w, color=color.green,
pos=(-L*cos(alpha)/2,-h/2,-w/2))
for i in range(n):
balls.append(sphere(pos=(r*sin(alpha),r*cos(alpha),-2),
color=color.red,
radius=r))
teta.append((i+1)*pi/(2*n)) #angles of initial velocities with horizontal
a.append(v*sin(teta[i]))
b.append(-v*cos(teta[i]))
balls[i].velocity=vector(-a[i]*cos(alpha),a[i]*sin(alpha),b[i])
#initialization
trails.append(curve(radius=0.2)) #traces of balls
acceleration= vector(g*sin(alpha)*cos(alpha),-g*(sin(alpha))**2,0)
dt=0.01
while balls[n-1].pos.y>r*cos(alpha)-0.01:
rate(100)
for i in range(n):
if balls[i].pos.y>r*cos(alpha)-0.01:
vm=balls[i].velocity
balls[i].velocity = balls[i].velocity+acceleration*dt #updating
velocities
vm=(vm+balls[i].velocity)/2 #medium velocities
balls[i].pos = balls[i].pos + vm*dt #updating positions of balls
trails[i].append(pos=balls[i].pos) #updating traces of balls
44
Drd. Daly Marciuc
Figura 45. Teorema coardelor (Galileo Galilei) [127]
Figura 46. Teorema coardelor – reprezentare cu GeoGebra [36]

Utilizând facilitățile GeoGebra de lucru cu liste de obiecte, elevii au realizat o simulare
a alunecării a n corpuri, pe n coarde distincte. Simulând mișcarea conform modelului alunecării
fără frecare, observăm cum cele n corpuri pornesc simultan din diferite puncte de pe cerc cu
viteza inițială nulă și ajung simultan în punctul inferior al cercului, B. Mai mult, în fiecare
moment al mișcării, pozițiile celor n corpuri sunt conciclice (Fig. 47). Comenzile GeoGebra
utilizate pentru construcția acestei simulări sunt listate în Tabelul 20. Simularea mișcării este
declanșată prin pornirea animației variabilei timp t.
Construcția simulării teoremei coardei sugerează generalizări interesante. Problema
suplimentară pe care am pus-o elevilor a cerut determinarea condițiilor pe care vitezele inițiale
ale celor n corpuri trebuie să le îndeplinească, astfel încât simultaneitatea deplasării pe cele n
coarde ale cercului să se păstreze. Întrebarea este, în esență, dacă acest lucru se întâmplă doar
atunci când vitezele inițiale ale celor n corpuri sunt nule. Calculele au arătat că este necesar și
suficient ca vitezele inițiale ale corpurilor să fie proporționale cu sinusurile unghiurilor dintre
coardele pe care corpurile se deplasează și orizontală, fapt confirmat de simularea GeoGebra
(Fig. 48). Mai mult, conciclicitatea mobilelor se menține pe extensiile coardelor, dincolo de
punctul B, punctul cel mai de jos al cercului.
45
Drd. Daly Marciuc
Figura 47. Teorema coardelor – simulare în GeoGebra [36]
Tabel 20. Comenzi GeoGebra pentru modelarea teoremei coardei [36]

g=9.8; r=3; tf=2*sqrt(r/g);t=0;n=10 Definirea parametrilor
sistemului
points= Sequence[(r cos((-π) / 2 + i π / n), r sin((- Definirea a n puncte pe
π) / 2 + i π / n)), i, 1, n] semicerc
chords= Sequence[Segment[Element[points, i], Reprezentarea celor n coarde
B], i, 1, n]
Vectors=Sequence[Vector[Element[points, i], B], Vectorii asociați celor n
i, 1, n] coarde
angles=Sequence[acos(r cos((-π) / 2 + i π / n) / Unghiurile formate de
Element[chords, i]), i, 1, n] coardă cu orizontala
distances=Sequence[1 / 2 g sin(Element[angles, Distanțele parcurse de
i]) t², i, 1, n] mobile la momentul t
mob=Sequence[Translate [Element[points, i], Pozițiile mobilelor la
Vector [Element[vectors, i] Element[distances, i] momentul t
/ Element [chords, i]]], i, 1, n]
Următoarea problemă a solicitat calcularea raportului dintre timpul t2 necesar deplasării
pe extinderea unei corzi, într-un cerc egal cu cercul inițial, și timpul t1 necesar parcurgerii
coardei pe primul cercul (Fig. 48). Valorile raportului t1/t2 cresc de la 2 1, în cazul vitezelor
inițiale nule, și se apropie de 1 pe măsură ce vitezele inițiale cresc. În Fig. 49 se observă evoluția
raportului t1/t2 și reprezentarea grafică a dependenței sale de viteza inițială v0, într-un applet
GeoGebra incluzând o foaie de calcul.
46
Drd. Daly Marciuc
Figura 48. O generalizare a teoremei coardei – simulare în GeoGebra [36]
Figura 49. Vizualizarea variației raportului t2/t1 cu ajutorul foii de calcul

GeoGebra [36]
47
Drd. Daly Marciuc
4 MODELAREA FENOMENELOR FIZICE PERIODICE
4.1 Modelarea mișcării circulare cu GeoGebra și VPython [132]

În această secțiune am prezentat modul în care am utilizat software-ul GeoGebra și
limbajul de programare VPython în studiul mișcării circulare. Instrumentele pe care le-am
dezvoltat vizează înțelegerea aprofundată a noțiunii de accelerație centripetă, incluzând
deducerea relației matematice dintre mărimea accelerației centripete și mărimea vitezei liniare,
respectiv unghiulare. Noțiunea de accelerație este dificil de înțeles de către elevi, și chiar de
către o parte dintre profesori [133-135]. În unele manuale de Fizică pentru clasa a IX-a [136]
formula accelerației centripete în mișcarea circulară uniformă, în funcție de viteza liniară v și
raza R a traiectoriei, este introdusă fără a fi justificată. O justificare poate fi dată experimental,
utilizând senzorii unui smartphone, dispozitiv aflat la îndemâna elevilor de azi [137]. Pentru
înțelegerea aprofundată a conceptelor matematice utilizate în modelarea mișcării circulare, am
optat pentru deducerea matematică a relației 𝑎𝑐𝑝 = 𝑣 2 /𝑅, pornind de la definiția cunoscută a
accelerației, valabilă pentru orice tip de mișcare.Am prezentat patru demonstrații matematice
accesibile elevilor de liceu: două dintre ele elementare, la nivelul clasei a IX-a, una la nivelul
clasei a X-a, necesitând cunoștințe de geometrie analitică, și una la nivelul clase a XI-a,
implicând cunoașterea unor elemente de calcul diferențial. Am utilizat software-ul GeoGebra,
pentru realizarea unor reprezentări dinamice interactive, care susțin și validează raționamentele
matematice. Am ales perspectiva Algebră & Geometrie a interfeței aplicației GeoGebra, care
pune la dispoziția utilizatorului două panouri: panoul de prezentare algebrică și panoul de
reprezentare grafică. Utilizatorul poate face modificări în oricare dintre cele două panouri,
efectul fiind vizibil imediat și în celălalt panou.
Formularea problemei: ”Un punct material se mișcă cu o viteză de modul constant v,
pe o traiectorie circulară cu raza R. Demonstrați că accelerația mobilului este un vector orientat
spre centrul cercului, cu modulul 𝑎 = 𝑣 2 /𝑅.”
Prima demonstrație a formulei are la bază definiția accelerației, aplicarea unor reguli de
calcul vectorial și a unor cunoștințe de geometrie elementară: teorema unghiurilor cu laturi
perpendiculare, asemănarea triunghiurilor și determinarea lungimii unui arc de cerc [138].
⃗⃗
∆𝑣
Pornind de la definiția accelerației, cunoscută de elevi în forma 𝑎⃗ = lim , cu ajutorul softului
∆𝑡→0 ∆𝑡
GeoGebra am realizat reprezentarea vectorului viteză, tangent la traiectorie, în două momente
succesive: t și 𝑡 + ∆𝑡. Aplicația permite glisarea punctelor A și B, reprezentând pozițiile
punctului material pe cerc în două momente succesive, cu actualizarea imediată a razelor
vectoare OA și OB și a vectorilor viteză (Fig. 50). Diferența vectorilor viteză corespunzând
pozițiilor A și B ale punctului material a fost reprezentată prin vectorul ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑀𝑇 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑇 − ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀 =
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ̂ ̂
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝐴𝑀 = 𝑣⃗2 − 𝑣⃗1 = ∆𝑣⃗. Unghiurile 𝐴𝑂𝐵 și 𝑀𝐴𝑇 au laturile perpendiculare, deci sunt
𝐵𝑁
𝑣
congruente, prin urmare triunghiurile isoscele AOB și MAT sunt asemenea. Obținem că =
𝑅
|∆𝑣 ⃗⃗| 𝑣
, deci |∆𝑣⃗ | = ∙ 𝐴𝐵 și de aici avem:
𝐴𝐵 𝑅
⃗⃗
∆𝑣 𝑣 𝐴𝐵
= 𝑅 ∙ ∆𝑡 (5.1)
∆𝑡
Dacă ∆𝑡 → 0, punctul B va fi foarte apropiat de punctul A, iar lungimea segmentului AB
𝐴𝐵
se va apropia de lungimea arcului de cerc AB și, prin urmare, ∆𝑡 → 𝑣 . Din relația (5.1) obținem:
𝑣2
|𝑎⃗| = (5.2)
𝑅
În plus, deoarece vectorul 𝑀𝑇 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ este perpendicular pe coarda AB deducem, trecând la
limită, că direcția accelerației va fi perpendiculară pe tangenta în A la cerc, deci va avea direcția
razei OA. Situația în care punctul B este foarte aproape de punctul A poate fi vizualizată în
48
Drd. Daly Marciuc
GeoGebra: obiectele grafice pot fi selectate și deplasate cu ajutorul mouse-ului, iar construcția
geometrică se va actualiza automat.
Figura 50. Demonstrarea formulei accelerației centripete în mișcarea

circulară uniformă. Reprezentare cu GeoGebra [132]
GeoGebra permite animarea obiectelor geometrice reprezentate, astfel încât putem
realiza simularea mișcării circulare uniforme a unui punct material, cu vizualizarea dinamică a
unghiului  (t ) . Vectorii viteză și accelerație au fost reprezentați de asemenea în GeoGebra,
obținând vizualizarea animată a mărimilor vectoriale corespunzătoare mișcării circulare.
O altă demonstrație a relației (5.2) poate fi dată folosind hodograful vitezei [139].
Demonstrația are la bază analogia dintre relația "vector de poziție - viteză" pe de o parte, și
relația "viteză - accelerație", pe de altă parte. Dacă punctul A se deplasează pe cercul de rază r
cu viteza unghiulară constantă ω modulul vitezei liniare este 𝑣 = 𝜔𝑟, iar direcția vectorului
viteză este perpendiculară pe raza OA. O simulare interactivă a acestei situații a fost realizată
utilizând GeoGebra (Fig. 51). Pentru variabilele r și ω am creat glisoare de control, iar viteza
liniară v a fost definită prin relația 𝑣 = 𝜔 𝑟, introdusă în bara de intrări a aplicației. Variabila
𝑣, reprezentând lungimea vectorului viteză, a fost utilizată în fereastra Proprietăți
corespunzătoare punctului A, pentru stabilirea vitezei de animație a punctului pe cerc.
Construind vectorul viteză cu originea într-un punct fix O’, capătul variabil B al
vectorului descrie un cerc cu raza egală cu modulul vectorului viteză, 𝑣 (Fig. 51). Evident viteza
unghiulară a punctului B este tot ω, deci viteza liniară a punctului B este 𝑎 = 𝜔𝑣. Deducem că
𝑣 𝑎
𝜔=𝑟=𝑣 (5.3)
de unde obținem imediat relația (5.2). Variabila a, definită din bara de intrări GeoGebra prin
relația 𝑎 = 𝜔𝑣, a fost utilizată pentru construirea vectorului accelerație cu lungimea a, tangent
la cercul de rază v, care generează hodograful vitezei. Construind vectorul accelerație a cu
originea în punctul A de pe primul cerc, se observă că accelerația are același sens cu raza
vectoare OA și este orientată spre centrul cercului (Fig. 51). Acționarea glisoarelelor
variabilelor r și ω va produce atât modificarea lungimii vectorilor v și ω cât și schimbarea vitezei
49
Drd. Daly Marciuc
de deplasare a punctelor A și B, iar modificarea valorii variabilei r va duce la schimbarea
mărimii razelor ambelor cercuri.
Figura 51. Demonstrarea formulei accelerației centripete folosind

hodograful vitezei. Animație în GeoGebra [132]
Cea de a treia variantă de demonstrație a relației (5.2) poate fi abordată la nivelul clasei
a X-a, când elevii studiază elemente de geometrie analitică. Demonstrația are la bază noțiunea
de rază de curbură [140]. Considerând parabola de ecuație 𝑦 = 𝑝𝑥 2 , ne-am propus să
determinăm raza sa de curbură în vârful parabolei. În bara de intrări a aplicației GeoGebra am
definit o variabilă numerică p, tastând, de exemplu, p = 0.3. Variabila creată a fost afișată în
panoul algebric al aplicației, iar în panoul grafic am afișat glisorul prin care putem modifica
valoarea variabilei p (Fig. 52). Prin intermediul barei de intrări am introdus ecuația parabolei,
𝑦 = 𝑝𝑥 2 , obținând reprezentarea parabolei în panoul grafic și afișarea ecuației sale în panoul
algebric. Pentru a controla panta unei tangente la parabolă, am definit variabila m și am afișat
glisorul asociat ei. Rezolvarea sistemului format din ecuația parabolei 𝑦 = 𝑝𝑥 2 și ecuația
dreptei a: 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛, duce, prin eliminarea variabilei y, la ecuația de gradul al doilea: 𝑝𝑥 2 −
𝑚𝑥 − 𝑛 = 0.
Pentru ca dreapta a să fie tangentă la parabolă, este necesar ca sistemul să aibă soluție
unică, deci discriminantul ecuației, 𝑚2 + 4𝑝𝑛, să fie nul. Obținem 𝑛 = −𝑚2 /(4𝑝) și definim
variabila n prin această relație, în bara de intrări a aplicației. În acest moment, putem introduce
ecuația dreptei a, în forma 𝑦 = 𝑚𝑥 + 𝑛. Drept urmare, în panoul grafic va fi reprezentată
dreapta a, tangentă la parabolă (Fig. 52). Deplasarea glisorului asociat variabilei m va determina
alunecarea tangentei a de-a lungul parabolei. Rezolvând sistemului de ecuații, am determinat
𝑚
coordonatele punctului de contact P': 𝑥1 = 2𝑝 , 𝑦1 = 𝑚𝑥1 + 𝑛. Dreapta normală la parabola în
punctul P' va avea panta egală cu -1/m și ecuația 𝑦 − 𝑦1 = −(𝑥 − 𝑥1 )/𝑚. Introducem această
ecuație în bara de intrări și considerăm punctul C de intersecție a normalei cu axa Oy.
Punctul C are coordonatele (0, 𝑦1 + 1/(2𝑝)) și reprezintă centrul cercului tangent la
dreapta a în punctul P'. Când variabila m, panta dreptei a, tinde la 0, punctul C se apropie de
50
Drd. Daly Marciuc
1
punctul 𝐶1 (0, 2𝑝), reprezentând centrul de curbură al parabolei în vârf. Prin urmare, raza de
curbură R a parabolei în punctul O este distanța OC1 și are valoarea
1
𝑅= (5.4)
2𝑝
Figura 52. Raza de curbură a parabolei în vârf. Reprezentare interactivă

cu GeoGebra [132]
Pentru deducerea relației (5.2), considerăm un punct material în câmp gravitațional
uniform, lansat orizontal cu viteza 𝑣⃗. Presupunem frecarea neglijabilă. Mișcarea în direcția
orizontală este descrisă de ecuația 𝑥 = 𝑣𝑡, iar deplasarea pe verticală este descrisă de ecuația
1
𝑦 = 2 𝑎𝑡 2 , unde constanta a reprezintă accelerația, orientată pe direcție verticală. Prin
eliminarea timpului t între cele două relații se obține ecuația traiectoriei, 𝑦 = 𝑎𝑥 2 /(2𝑣 2 ), care
reprezintă o parabolă. Utilizând relația (5.4), obținem că raza de curbură în vârful parabolei este
dată de relația 𝑅 = 𝑣 2 /𝑎, de unde deducem din nou egalitatea (5.2).
Cea de a patra demonstrație a aceleiași relații se bazează pe cunoașterea unor noțiuni de
calcul diferențial, fiind accesibilă elevilor începând din clasa a XI-a. Am considerat un sistem
ortogonal de axe cu versorii 𝑖⃗ și 𝑗⃗, cu originea în centrul traiectoriei circulare a punctului
material P. Dacă 𝑟⃗(𝑡) este raza vectoare a punctului P la momentul t, atunci avem
𝑟⃗(𝑡) = 𝑅 cos 𝜃(𝑡)𝑖⃗ + 𝑅 sin 𝜃(𝑡)𝑗⃗, (5.5)
unde R reprezintă raza traiectoriei circulare, iar ϴ(t) reprezintă unghiul format de raza OP cu
semiaxa pozitivă Ox la momentul t. Prin derivarea relației (5.5), obținem
𝑣⃗(𝑡) = −𝜔𝑅 sin 𝜃(𝑡)𝑖⃗ + 𝜔𝑅 cos 𝜃(𝑡)𝑗⃗, (5.6)
unde 𝜔 = 𝜃′(𝑡) este viteza unghiulară, constantă în cazul mișcării circulare uniforme. Prin
derivarea egalității (5.6), obținem:
𝑎⃗(𝑡) = −𝜔2 𝑅 cos 𝜃(𝑡)𝑖⃗ − 𝜔2 𝑅 sin 𝜃(𝑡)𝑗⃗. (5.7)
2
Din egalitățile (5.5) și (5.7) deducem că 𝑎⃗(𝑡) = −𝜔 𝑟⃗(𝑡) și trecând la modul avem 𝑎 =
2
𝜔 𝑅. Fiind cunoscută relația 𝑣 = 𝜔 𝑟 între viteza liniară v și viteza unghiulară ω, din ultimele
două egalități deducem relația (5.2).
51
Drd. Daly Marciuc
4.1.1 Aplicație. Un model al sistemului Soare – Pământ – Lună
Folosind raționamente matematice, oamenii de știință au împins limitele cunoașterii mai
departe, de-a lungul secolelor. Interesul elevilor pentru studiul matematicii poate fi câștigat prin
prezentarea unor raționamente celebre, cum ar fi cel prin care Eratostene a determinat, în al
secolul al treilea î.Hr., raza Pământului, cu o precizie foarte bună, folosind cunoștințe de
geometrie elementară. Determinarea aproximativă a masei Pământului și a vitezei cu care acesta
se mișcă pe orbită sunt alte exemple care ilustrează utilitatea cunoștințelor matematice pentru
înțelegerea mediului în care trăim.
Un model dinamic al sistemului Soare – Pământ – Lună poate fi realizat de către elevi
utilizând GeoGebra. Aplicația simulează mișcarea de rotație a Pământului în jurul Soarelui și
în același timp a Lunii în jurul Pământului, după definirea raportului dintre cele două viteze de
rotație.
O altă caracteristică a aplicației GeoGebra este posibilitatea de a afișa urmele obiectelor
în mișcare. În exemplul prezentat am afișat traiectoria Lunii, obținută prin compunerea mișcării
sale de rotație în jurul Pământului cu mișcarea de rotație a Pământului în jurul Soarelui (Fig.
53).
Figura 53. Trasarea traiectoriei Lunii în simularea GeoGebra [132]

4.1.2 Modelarea mișcării circulare cu VPython
Pentru un studiu dinamic al mișcării circulare am realizat simularea mișcării cu ajutorul
limbajului de programare VPython, aplicând un algoritm similar celui utilizat pentru modelarea
mișcării proiectilului. Am pornit de la observația că forța care acționează asupra proiectilului
este constantă, atât în modul, cât și ca direcție, pe când în cazul mișcării circulare uniforme
forța care acționează asupra corpului este constantă în modul, dar își modifică permanent
direcția, fiind orientată spre un punct fix, centrul traiectoriei circulare. Elevii au pornit de la
programul care simula căderea liberă (Tabelul 3) și au primit sarcina de a modifica acest
program pentru a obține simularea mișcării circulare uniforme, luând în calcul forța care
determină acest tip de mișcare. Elevii au obținut programul prezentat în Tabelul 21. Rezultatul
obținut la rularea programului a fost surprinzător: traiectoria descrisă a fost trohoidală [141],
nu circulară. A urmat reanalizarea pașilor algoritmului și elevii au realizat că, pentru a obține o
mișcare circulară, viteza inițială trebuie să satisfacă relația (5.2), anterior demonstrată.
52
Drd. Daly Marciuc
Înlocuirea, în programul prezentat în Tabelul 21, a instrucțiunii prin care se definește vectorul
viteză inițială, ball.velocity=vector(0,-4,0), cu instrucțiunea ball.velocity = vector(0,-sqrt(a*r),
0), a fost suficientă pentru ca la rularea programului să se obțină simularea mișcării circulare.
Prin realizarea simulării, elevii au ocazia să-și clarifice semnificația noțiunii de forță centripetă,
care creează frecvent dificultăți de înțelegere [142].
Tabel 21. Program VPython pentru modelarea mișcării circulare
r=5 #raza traiectoriei
scene = display(title='Circular Motion',x=0, y=0, width=600, height=650,
background=(0,0,0)) #definirea ferestrei de afisare
trail=curve(radius=0.1) #definirea curbei care va reda traiectoria corpului
ri=vector(r,0,0) #vectorul de pozitie initial
ball = sphere(pos=ri, color=color.red,radius=0.5) #reprezentarea corpului în
pozitia initiala
F=10 # magnitudinea fortei
m=1 # masa corpului
a=F/m #magnitudinea acceleratiei
acp=vector(-a,0,0) #vectorul acceleratie initial
ball.velocity=vector(0,-4,0) #vectorul viteza initiala – prima incercare
#ball.velocity=vector(0,-sqrt(a*r),0); #vectorul viteza initiala corect
t=0 #initializarea variabilei t
dt=0.0001 #pas de incrementare
while t<25: #conditia de terminare a ciclului:miscarea se deruleaza timp de 25s
rate(10000) #numarul de bucle ale ciclului efectuate per secunda
ball.pos = ball.pos + ball.velocity*dt #actualizarea pozitiei corpului
acp=norm(-ball.pos)*a #actualizarea vectorului acceleratie
ball.velocity = ball.velocity+acp*dt #actualizarea vectorului viteza
trail.append(pos=ball.pos) #trasarea traiectoriei corpului
t=t+dt #incrementarea variabilei t
4.2 Studiul pendulului matematic prin activități de modelare [124]

Studiat de marii oameni de știință ai secolului al șaptesprezecelea, Galileo, Huygens,
Newton, Hooke, pendulul a jucat un rol important în stabilirea legilor ciocnirii, a legilor de
conservare, în determinarea experimentală a accelerației gravitaționale la diferite latitudini,
oferind dovezile necesare pentru susținerea teoriei newtoniene [143]. Numeroase fenomene
fizice pot fi descrise prin analogie cu mișcarea pendulului, acesta reprezentând paradigma
oscilatorului linear [144]. Construcția pe calculator a unor modele ale pendulului le permite
elevilor să testeze diferite ipoteze, vizualizând mișcarea oscilatorie și variația mărimilor
asociate mișcării, pentru diferite valori ale parametrilor sistemului. Tabelul 22 conține
pricipalele comenzi GeoGebra utilizate pentru construcția simulării surprinse în Fig. 54.
Simularea permite modificarea lungimii pendulului și a unghiului maxim de deviație, prin
intermediul glisoarelor afișate.
53
Drd. Daly Marciuc
Tabel 22. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării pendulului matematic [124]
Comanda Rezultatul
m=2; t=0; l=6; g=9.8; Definirea parametrilor sistemului
𝜑𝑚𝑎𝑥 =0.1
ω=sqrt(g/l) Definirea pulsației
𝜑 = 𝜑𝑚𝑎𝑥 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡) Definirea unghiului de deviație la
momentul t
M(l sin 𝜑, l cos 𝜑) Poziția pendulului la momentul t
per=2π / ω Definirea perioadei mișcării
Figura 54. Simularea micării pendulului gravitațional în GeoGebra [124]

4.2.1 Hodografele vitezei și accelerației pendulului
Pentru o reprezentare precisă a vectorilor viteză și accelerație și în cazul amplitudinilor
mari, am determinat viteza pendulului din legea de conservare a energiei. Dacă v0 este viteza
maximă a pendulului, atinsă în poziția de echilibru, atunci la momentul t în care unghiul de
deviație este φ, viteza este dată de relația
𝑣 2 = 𝑣02 − 2𝑔𝑙 (1 − cos 𝜑), (5.11)
iar componentele accelerației sunt:
𝑣2
𝑎𝑟 = 𝑙
{ (5.12)
𝑎𝑡 = 𝑔 sin 𝜑
Aplicând legea de conservare a energiei pentru pozițiile extreme, am determinat
amplitudinea oscilației:
0 𝑣2
𝜑𝑚𝑎𝑥 = arccos (1 − 2𝑔𝑙 ) (5.13)
Tabelul 23 conține comenzile prin care am realizat simularea.
Utilizând facilitatea aplicației GeoGebra de a trasa urmele obiectelor geometrice în
mișcare am obținut hodografele vitezei și accelerației. În Fig. 55 sunt reprezentați vectorii viteză
în fiecare punct al traiectoriei și este construit hodograful vitezei pentru jumătate din perioada
de oscilație. Pentru cealaltă jumătate a perioadei, hodograful se obține prin simetrie față de axa
Oy.
54
Drd. Daly Marciuc
Forma componentelor vitezei arată că hodograful vitezei este o curbă numită melcul lui
Pascal, iar în cazul în care 𝑣02 = 4𝑔𝑙, deci când unghiul maxim de deviație este 𝜋, curba devine
o cardioidă:
𝑣𝑥 = −𝑣 cos 𝜑 = (−𝑣02 + 2𝑔𝑙 ) cos 𝜑 − 2𝑔𝑙 cos 2 𝜑
{ (5.14)
𝑣𝑦 = −𝑣 sin 𝜑 = (−𝑣02 + 2𝑔𝑙) sin 𝜑 − 2𝑔𝑙 cos 𝜑 sin 𝜑
Hodograful accelerației este tot o curbă melcul lui Pascal, devenind o cardioidă dacă
este îndeplinită relația 𝑣02 = 5𝑔𝑙 (Fig.56). Reprezentând vectorul accelerație cu originea în
punctul în care se găsește pendulul, vârful său va descrie de asemenea o curbă melcul lui Pascal,
𝑟 𝑣2
respectiv o cardioidă, dacă alegem factorul de scalare convenabil: 𝑠 = 𝑓+1, unde 𝑓 = 𝑔𝑟0 .
Tabel 23. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea animată a vectorilor viteză și accelerație
[124]
Comanda Rezultatul
t=0; l=3; g=9.8; 𝑣0 =3 Definirea parametrilor sistemului
ω=sqrt(g/l); per=2π / ω Definirea pulsației și a perioadei
f=v0²/(g l); φmax=acos(1-f/2) Definirea amplitudinii conform relației
(5.13)
φ = φ0 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡) Definirea unghiului de deviație la momentul
t
xM=l sin φ; yM= l cos φ Poziția pendulului la momentul t
v=If[t<per/2,v0²-2gl(1 - Definirea mărimii vitezei la momentul t,
cos(φ)), -v0² +2gl(1 - cos(φ))] conform relației (5.11), în sensul mișcării
velocity=(-v cos φ,-v sin φ) Definirea vectorului viteză la momentul t
ar=v /l, at=g sin φ
2
Definirea componentelor accelerației
a=(-ar sin φ-at cos φ,ar cos φ- Definirea vectorului accelerație la momentul
at sin φ) t
Figura 55. Hodograful vitezei pendulului cu GeoGebra [124]
55
Drd. Daly Marciuc
Figura 56. Hodograful accelerației pendulului cu GeoGebra [124]
4.2.2 Simularea mișcării pendulului cu VPython

Ecuația diferențială (5.8) care descrie mișcarea pendulului gravitațional este echivalentă
cu următoarele două relații:
𝜑̇ = 𝜃
{ ̇ 𝑔 , (5.15)
𝜃 = − 𝑙 𝑠𝑖𝑛(𝜑)
unde 𝜃 reprezintă viteza unghiulară. Dacă dt este un interval foarte mic de timp, în care viteza
unghiulară variază nesemnificativ, atunci relațiile (5.15) pot fi scrise în forma
𝜑𝑓 = 𝜑𝑖 + 𝜃𝑖 ∙ 𝑑𝑡
{ 𝑔 , (5.16)
𝜃𝑓 = 𝜃𝑖 − 𝑙 𝑠𝑖𝑛(𝜑𝑓 ) ∙ 𝑑𝑡
unde 𝜑𝑖 , 𝜃𝑖 reprezintă unghiul de deviație și viteza unghiulară la momentul t, iar 𝜑𝑓 , 𝜃𝑓
reprezintă unghiul de deviație și viteza unghiulară la momentul t+dt. Prin iterarea relațiilor
(5.16) în structura while din programul VPython prezentat în Tabelul 24, obținem simularea
mișcării unui pendul gravitațional.
Tabel 24. Program VPython pentru simularea mișcării pendulului gravitațional [124]
dt = 0.01; g=9.8; phi=0.3; l=0.7; teta=0 #initializari
display(x = 600, y = 100 , width=300, height=400,
center=(0,-0.6*l,0), background=(0,0,0),title= "Pendul")
ceil = box(length=1, height=0.01, width=0.5, color=color.blue)
ball = sphere(pos=(l *sin(phi),-l*cos(phi),0),
color=color.red,radius=0.05)
rod = cylinder(pos=(0,0,0), axis=(ball.pos.x,ball.pos.y,0), radius=0.005)
while 1:
rate(100)
phi=phi+teta*dt
teta=teta-g/l *sin(phi)*dt
ball.pos = (l *sin(phi),-l*cos(phi),0)
rod.axis = (ball.pos.x,ball.pos.y,0)
56
Drd. Daly Marciuc
4.2.3 Simularea undei de pendule gravitaționale
O aplicație interesantă a modelului pendulului gravitațional este simularea mișcării unei
serii formate din k pendule de lungimi diferite, alese astfel încât numărul de oscilații efectuate
de pendule într-un interval dat T să formeze o progresie aritmetică [145]. Elevii au calculat mai
întâi lungimea li pe care trebuie să o aibă pendulul i pentru a efectua n+i oscilații în intervalul
de timp T, obținând
𝑔𝑇 2
𝑙𝑖 = (𝑛+𝑖)2 , 𝑖 ∈ {1,2, … , 𝑘} (5.17)
Simularea GeoGebra construită pe baza acestei relații, ilustrată de Fig. 57, a fost
realizată prin comenzile listate în Tabelul 25. O simulare tridimensională a undei pendulelor
(Fig. 58) a fost realizată pe baza relațiilor (5.16), cu ajutorul programului VPython listat în
Tabelul 26.
Tabel 25. Comenzi GeoGebra pentru simularea undei pendulelor [124]
Comanda Rezultatul
T=60; n=8; k=18; g=9.8;t=0; 𝜑0 = 0.4 Definirea parametrilor sistemului
d=0.1 Distanța între pendule succesive
c=g T² / (4π²) Definirea constantei sistemului
L=Sequence[c / (n + i)², i, 1, k] Calculul lungimii pendulelor
F=Sequence[sqrt(g / Element[L, i]), i, 1, k] Calculul frecvenței pendulelor
balls=Sequence[(Element[L,i]*sin(2*φ0*cos(t* Calculul pozițiilor pendululor la un
Element[F, i])), d *i), i, 1, k] moment de timp t
rods=Sequence[Segment[Element[balls, i + 1], (0, d Reprezentarea tijelor pendulelor
i)], i, 0, k]
Figura 57. Simularea undei pendulelor în GeoGebra [124]
57
Drd. Daly Marciuc
Figura 58. Simularea undei pendulelor cu VPython [124]
Tabel 26. Program VPython pentru simularea undei pendulelor [124]

scene=display(x = 60, y = 30 , width=500, height=500,
center=(0.2,0,0), background=(0,0,0))
dt = 0.01; g=9.8; pi=3.14;per=60;k=15;n=45;dist=0.05
teta=[];anglspeed=[];l=[];balls=[];rods=[]
bar=cylinder(pos=(0,0,0),axis=(0,0,dist*(k-1)),
radius=0.005,color=color.blue)
for i in range (k):
l.append(g*per*per/(4*pi*pi*(n+i)*(n+i)))
teta.append(0.3)
anglspeed.append(0)
balls.append(sphere(pos=(l[i] *cos(teta[i]-pi/2),l[i]*sin(teta[i]-pi/2),-
i*dist),
color=color.red,radius=0.02))
rods.append(cylinder(pos=(0,0,i*dist),
axis=(l[i] *cos(teta[i]-pi/2),l[i]*sin(teta[i]-pi/2),0),
radius=0.003))
while 1:
rate(100)
for i in range (k):
teta[i]=teta[i]+anglspeed[i]*dt
anglspeed[i]=anglspeed[i]-g/l[i] *sin(teta[i])*dt
balls[i].pos = (l[i] *cos(teta[i]-pi/2),l[i]*sin(teta[i]-pi/2),i*dist)
rods[i].axis = (balls[i].pos.x,balls[i].pos.y,0)
4.3 Simularea cu GeoGebra și VPython a mișcării pendululelor elastice

[151]
Construcția și utilizarea modelelor pendulelor elastice oferă posibilitatea unor activități
de învățare exploratorii, constând în observarea efectelor modificării parametrilor sistemului
oscilatoriu, atât în cazul mișcărilor oscilatorii simple, cât și în cazul mișcărilor obținute prin
compunerea oscilațiilor armonice, paralele sau perpendiculare. Pentru a realiza simularea
mișcării oscilatorii a unui resort în GeoGebra am utilizat alternativ panoul de reprezentare
grafică și cel de reprezentare algebrică. Construcția modelului animat al pendulului elastic
orizontal a început prin definirea variabilelor numerice, a,b,n,m, cu următoarele semnificații:
 punctele A(a,0) și B(b,0) reprezintă extremitățile resortului ;
58
Drd. Daly Marciuc
 n reprezintă numărul de spire ale resortului (număr întreg pozitiv);
 m reprezintă raza unei spire a resortului (număr rațional pozitiv).
Imaginea resortului a fost creată prin intermediul unei funcții de forma
𝑓(𝑥) = 𝑚 𝑠𝑖𝑛(𝑝𝑥 + 𝑞) (5.18)
Am determinat valoarea parametrului p impunând condiția ca între punctele A și B să
se desfășoare n perioade ale graficului funcției f (reprezentând cele n spire ale resortului);
valoarea parametrului q a fost determinată din condiția ca graficul funcției f să conțină punctul
A. Astfel, am obținut egalitățile
2𝜋
𝑏 − 𝑎 = 𝑛 ∙ 𝑝 și 𝑓(𝑎) = 0, (5.19)
din care am dedus:

2𝑛𝜋
𝑝 = 𝑏−𝑎 și 𝑞 = −𝑝𝑎 (5.20)
În bara de intrări a aplicației GeoGebra am introdus succesiv comenzile prezentate în

Tabelul 27. Simularea obținută este surprinsă în Fig. 59.
Tabel 27. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea unui resort [151]
Comanda Efectul
a=0 Creează variabila a, cu valoarea inițială 0
A = (a,0) Reprezintă în panoul grafic punctul A(a,0)
b=5 Creează variabila b, cu valoarea inițială 5
B = (b,0) Reprezintă în panoul grafic punctul B(b,0)
n=5 Creează variabila n, cu valoarea inițială 5
m = 0.5 Creează variabila m, cu valoarea inițială 0.5
p = 2 n π / (b-a) Definește parametrul grafic p conform
relației (5.20)
q=-pa Definește parametrul grafic q conform
relației (5.20)
Curve[u, m sin(q + p u), u, a, Trasează o sinusoidă cu amplitudinea m,
b] între punctele A și B, cuprinzând n perioade.
Tabel 28. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării oscilatorii a resortului [151]
Comanda Efectul
l=4 Creează variabila l, reprezentând lungimea resortului nedeformat
r=3 Creează variabila r, reprezentând amplitudinea oscilației
C = ( l , 0) Creează punctul C( l , 0 ), poziția de echilibru a extremității B
d = Circle[C, r] Creează cercul d cu centrul în punctul C și raza r
D = Point[d] Creează un punct D pe cercul d
b = x(D) Variabila b preia dinamic valoarea abscisei punctului D
59
Drd. Daly Marciuc
Figura 59. Reprezentarea resortului și a parametrilor grafici [151]

Am introdus două noi variabile independente, l și r, reprezentând lungimea resortului
în stare nedeformată, respectiv amplitudinea oscilației și am afișat glisoarele acestor variabile.
Cu ajutorul glisoarelor, valorile variabilelor independente l și r pot fi modificate din panoul
grafic al aplicației. Punctul A va rămâne fix, cu abscisa a = 0. În bara de intrări a aplicației am
introdus comenzile din Tabelul 28.
Pornind animația pe cerc pentru punctul D, observăm că punctul B se deplasează solidar
pe direcție orizontală cu punctul D de pe cerc (Fig. 60). Elementele auxiliare, cercul d și
punctele C și D, pot fi setate ca invizibile, prin debifarea butoanelor de vizibilitate asociate lor
în panoul algebric al aplicației.
Pentru consistența reprezentării grafice, am impus condiția 1 ≤ 𝑟 ≤ 𝑙 − 1. În scopul
obținerii reprezentării pendulului elastic orizontal (Fig. 61), am introdus variabilele h și w,
reprezentând înălțimea și lățimea unui corp paralelipipedic, atașat resortului în punctul mobil B
și am construit dreptunghiul cu dimensiunile h și w, introducând succesiv comenzile: E = (x(B),
y(B) + h / 2); F = (x(B), y(B) - h / 2); G=(x(B)+w, y(B)+h/2); H=(x(B)+w, y(B)-h/2);
Polygon[E, G, H, F].
Odată stabilită reprezentarea vizuală convenabilă, parametrii geometrici rămân fixați și
atenția se va deplasa spre parametrii fizici ai pendulului: masa corpului atașat resortului și
constanta de elasticitate a resortului. Pentru ca simularea să redea o mișcare oscilatorie
corespunzătoare valorilor acestor parametri, am setat viteza de deplasare a punctului auxiliar D
pe cerc în fereastra Proprietăți conform relației 𝜔 = √𝑘⁄𝑚 .
60
Drd. Daly Marciuc
Figura 60. Simularea mișcării oscilatorii armonice [151]
Figura 61. Modelul pendulului elastic orizontal [151]

4.3.1 Compunerea oscilațiilor perpendiculare
O aplicație pe care elevii o pot realiza în GeoGebra, utilizând cunoștințele matematice,
este simularea mișcării unui punct material D supus acțiunii simultane a două forțe elastice, pe
direcții reciproc perpendiculare. Pentru vizualizarea mișcării punctului D și a traiectoriei
acestuia, am introdus în bara de intrări a aplicației comenzile listate în Tabelul 29.
61
Drd. Daly Marciuc
Tabel 29. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării rezultate prin compunerea oscilațiilor
pe direcții perpendiculare [151]
Comanda și domeniul de valori Semnificația
a = 2, 1≤a≤4 Amplitudinea oscilației paralele cu axa Ox
b = 2, 1≤b≤4 Amplitudinea oscilației paralele cu axa Oy
u = 2, uϵ[1,20]∩ℕ Pulsația oscilației paralele cu axa Ox
v = 3, vϵ[1,20]∩ℕ Pulsația oscilației paralele cu axa Oy
f = 0, fϵ[-5,5] Faza inițială a oscilației paralele cu axa Ox
g = 0, gϵ[-5.5] Faza inițială a oscilației paralele cu axa Oy
Parametrul timp pentru generarea mișcării
t = 0, tϵ[0,2π]
compuse
D = (a cos(ut+f), b cos(vt+g)) Poziția punctului material D la momentul t
Curve [a cos(ut+f), b cos(vt+g), t, 0, 2π] Afișarea traiectoriei punctului D
Pentru simplificarea reprezentării, valorile posibile ale pulsațiilor u și v au fost alese
numere întregi, astfel încât o perioadă comună a oscilațiilor care se compun să fie T = 2π,
multiplu întreg al perioadelor celor două oscilații, 2π/u, respectiv 2π/v. Prin fixarea domeniului
de valori al variabilei t la intervalul [0,2π], curba Lissajoux generată va fi o curbă închisă (Fig.
62). Punctul D se deplasează pe această curbă, odată cu pornirea animației variabilei timp t,
parcurgând-o complet și fluent.
Cu ajutorul glisoarelor asociate variabilelor a, b, u, v, f și g putem modifica
amplitudinile, pulsațiile și fazele inițiale ale celor două oscilații care se compun, observând
efectul asupra formei traiectoriei generate.
Figura 62. Compunerea oscilațiilor perpendiculare [151]

Pentru o imagine sugestivă a fenomenului, am reprezentat grafic și cele două resorturi,
cu forțele elastice orientate pe direcțiile axelor de coordonate. Extremitățile fixe ale resorturilor
sunt punctele A(a1,0), cu a1 = - a - 2, pentru resortul cu forța elastică acționând paralel cu axa
Oy, și respectiv B(0,b1), cu b1 = - b - 2, pentru resortul cu forța elastică acționând paralel cu
axa Ox. Punctul material D a fost atașat capetelor mobile ale celor două resorturi. Tabelul 30
conține definițiile variabilelor utilizate pentru reprezentarea grafică a resorturilor.
62
Drd. Daly Marciuc
Tabel 30. Definirea parametrilor pentru reprezentarea resorturilor [151]
n1 = 10 Numărul de spire ale primului resort
n2 = 10 Numărul de spire ale celui de-al doilea resort
r1 = AD Lungimea primului resort, variabilă în timp
r2 = BD Lungimea celui de al doilea resort, variabilă
p1 = 2 n1 π / r1 Parametrul p al primului resort
q1 = - p1 a1 Parametrul q al primului resort
p2 = 2 n2 π / r2 Parametrul p al celui de-al doilea resort
q2 = - p2 b1 Parametrul q al celui de-al doilea resort
Pentru reprezentarea resortului pe direcție variabilă, sinusoidei orizontale care
reprezintă resortul cu extremitatea fixă în punctul A, cu ecuațiile parametrice
𝑥=𝑠
{𝑦 = 𝑚 sin(𝑝1 𝑠 + 𝑞1), 𝑠 ∈ [𝑎1, 𝑎1 + 𝑟1] (5.21)
i-am aplicat rotația de centru A și unghi

𝑦𝐷−𝑦𝐴
𝜃1 = 𝑎𝑡𝑎𝑛 ( 𝑥𝐷−𝑥𝐴 ), (5.22)
astfel încât extremitatea mobilă a resortului să se deplaseze solidar cu punctul D. Ecuația acestei
rotații, în formă matriceală, este
𝑥1 − 𝑥𝐴 cos 𝜃1 − sin 𝜃1 𝑥 − 𝑥𝐴
( )=( )( ), (5.23)
𝑦1 − 𝑦𝐴 sin 𝜃1 cos 𝜃1 𝑦 − 𝑦𝐴
prin urmare ecuațiile parametrice ale sinusoidei rotite cu unghiul 𝜃1 sunt:
𝑥1 = 𝑥𝐴 + (𝑠 − 𝑥𝐴)cos 𝜃1 − (𝑚 sin(𝑝1 𝑠 + 𝑞1) − 𝑦𝐴) sin 𝜃1
{ (5.24)
𝑦1 = 𝑦𝐴 + (𝑠 − 𝑥𝐴) sin 𝜃1 + (𝑚 sin(𝑝1 𝑠 + 𝑞1) − 𝑦𝐴)cos 𝜃1
În mod similar, sinusoida verticale reprezentând resortul cu extremitatea fixă în punctul
B are ecuațiile parametrice
𝑥 = 𝑚 sin(𝑝2 𝑠 + 𝑞2)
{ , 𝑠 ∈ [𝑏1, 𝑏1 + 𝑟2]. (5.25)
𝑦=𝑠
Acestei curbe i-am aplicat rotația de centru B și unghi
𝑥𝐷−𝑥𝐵
𝜃2 = 𝑎𝑡𝑎𝑛 (− 𝑦𝐷−𝑦𝐵), (5.26)
astfel încât extremitatea mobilă a celui de al doilea resort să se deplaseze de asemenea solidar
cu punctul D. Ecuațiile parametrice ale celei de a doua sinusoide, rotite cu unghiul 𝜃2 sunt:
𝑥1 = 𝑥𝐵 + (𝑚 sin(𝑝2 𝑠 + 𝑞2) − 𝑥𝐵) cos 𝜃2 − (𝑠 − 𝑦𝐵) sin 𝜃2
{ (5.27)
𝑦1 = 𝑦𝐵 + (𝑚 sin(𝑝2 𝑠 + 𝑞2) − 𝑥𝐵) sin 𝜃2 + (𝑠 − 𝑦𝐵)cos 𝜃2
Corespunzător ecuațiilor (5.24) și (5.27), în bara de intrări a aplicației am introdus în
bara de intrări GeoGebra comenzile:
 Curve[a1+(s - a1)cos(θ1)-m sin(p1 s + q1)sin(θ1), sin(θ1)(s-a1)+m sin(p1 s + q1)
cos(θ1), s, a1, a1 + r1];
 Curve[m sin(p2 s + q2) cos(θ2) - (s - b1) sin(θ2), b1 + m sin(p2 s + q2) sin(θ2) + (s –
b1) cos(θ2), s, b1, b1 + r2].
Variabilelor independente considerate le-am atașat glisoare care permit modificarea
valorilor variabilelor prin intermediul panoului grafic al aplicației (Fig. 63). Pentru vizualizarea
mișcării obținute prin compunerea celor două oscilații, în fereastra Proprietăți a variabilei
numerice t am pornit animația parametrului timp și am setat parametrii de animație convenabili:
am ales pentru viteza de animație valoarea 0.8, iar pentru pasul de incrementare valoarea 0.01,
animația derulându-se în sens crescător.
63
Drd. Daly Marciuc
Figura 63. Generarea figurilor Lissajoux cu GeoGebra [151]

4.3.2 Resorturi legate în paralel
O altă posibilitate de utilizare a aplicației GeoGebra constă în realizarea unor foi de
lucru interactive care să prezinte elevilor, problematizat, diferite contexte fizice. Pentru a
clarifica mișcarea unui sistem format din două resorturi legate în paralel, am realizat două
simulări diferite și am solicitat elevilor să stabilească care variantă descrie corect
comportamentul sistemului modelat. Pentru prima simulare am presupus că mișcarea rezultată
este obținută prin compunerea a două oscilații de aceeași direcție, fiecare fiind caracteristică
unuia dintre cele două resorturi. Constantele elastice ale celor două resorturi au fost setate la
valori apropiate una de alta, astfel încât prin suprapunerea celor două mișcări oscilatorii s-a
generat fenomenul bătăilor, evidențiat în animația realizată (Fig. 64). Variabilele independente
utilizate în simulare au fost amplitudinea a, faza inițială φ, masa corpului atașat, m, constantele
elastice ale celor două resorturi, k1 și k2, și variabilele n1 și n2, reprezentând numărul de spire
ale celor două resorturi.
GeoGebra oferă posibilitatea utilizării a două ferestre grafice: în prima am realizat
simularea mișcării corpului asupra căruia acționează cele două forțe elastice paralele, iar în cea
de a doua am reprezentat grafic dependențele temporale ale elongațiilor produse de cele două
forțe elastice, atunci când acționează independent, respectiv atunci când se suprapun (Fig. 64).
Utilizând bara de intrări a aplicației am definit variabile independente și am afișat în
primul panou grafic glisoarele asociate. Am definit funcțiile care descriu variațiile elongațiilor
în timp: 𝑓(𝑡) = 𝑎 sin(𝜔1 𝑡 + 𝜑), 𝑔(𝑡) = 𝑎 sin(𝜔2 𝑡 + 𝜑), ℎ(𝑡) = 𝑓(𝑡) + 𝑔(𝑡), iar în al
doilea panou am afișat reprezentările lor grafice. În primul panou grafic am reprezentat cele
două resorturi, cu extremitățile fixe în punctele A și C și cu extremitățile mobile în punctele B,
respectiv D. Pentru definirea poziției și geometriei resorturilor, am introdus comenzile listate
în Tabelul 31.
Perioadele principale ale celor două mișcări care se compun sunt 2π/ω1, respectiv
2π/ω2. Cum în cazul de față avem ω1=s1/100 și ω2=s2/100, unde s1 și s2 sunt numere întregi,
rezultă că T=200π este o perioadă comună celor două oscilații compuse, deci și a oscilației
rezultante. Din acest motiv, pentru continuitatea mișcării în simularea creată la pornirea
animației variabilei temporale t, am setat domeniul de valori al acesteia la intervalul [0,200π].
64
Drd. Daly Marciuc
Dacă cele două oscilații care se compun au amplitudinile egale cu a, atunci elongația mișcării
compuse, ℎ(𝑡) = 𝑓(𝑡) + 𝑔(𝑡), poate fi rescrisă în forma
𝜔1−𝜔2 𝜑1−𝜑2 𝜔1+𝜔2 𝜑1+𝜑2
ℎ(𝑡) = 2𝑎 cos ( 2 𝑡 + 2 ) cos ( 2 𝑡 + 2 ) . (5.28)
Figura 64. Resorturi legate în paralel. Superpoziția oscilațiilor [151]

Tabel 31. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea a două resorturi acționând în paralel
asupra unui corp [151]
t = 0, 0 ≤ t ≤ 200 π (parametrul timp, cu pasul de incrementare 0.01)
yA=a1 + a2 + 2; yB = a sin(ω1 t + φ) + a sin(ω2 t + φ)
A = ( - 0.5,yA); C = (0.5,yA); B = ( - 0.5, yB); D = (0.5,yB); r = AB;
p1 = 2n1 π / r; p2 = 2n2 π / r; q1 = - p1 yA; q2 = -p2 yA; m = 0.5;
Curve[m sin(p1 s + q1) - 0.5, s, s, yB, yA];
Curve[-m sin(p2 s + q2) + 0.5, s, s, yB, yA].
În cazul în care pulsațiile ω1 și ω2 au valori apropiate, se observă fenomenul numit
2𝜋
bătăi, cu o perioadă principală egală cu 𝜔1−𝜔2 . Graficul funcției
𝜔1−𝜔2 𝜑1−𝜑2
ℎ1(𝑡) = 2𝑎 cos ( 𝑡+ ) (5.29)
2 2
reprezentă o înfășurare a graficului funcției h, descriind variația amplitudinii oscilației în timp.

Al doilea model al aceluiași fenomen, propus elevilor spre analiză, are în vedere faptul
că forța rezultantă care va acționa asupra corpului este 𝐹 = −𝑘1 𝑥 − 𝑘2 𝑥 = −(𝑘1 +
𝑘2) 𝑥, iar mișcarea rezultată este aceeași ca și în cazul unui pendul elastic constând într-un
singur resort, de constantă elastică k1+k2. Drept urmare, va rezulta o mișcare oscilatorie
armonică simplă (Fig. 65). Simularea mișcării a fost realizată ca și în modelul precedent,
înlocuind comanda yB = a sin(ω1 t + φ) + a sin(ω2 t + φ) cu yB = a sin(ω t + φ), unde pulsația
ω a fost definită prin comanda ω=sqrt((k1+k2)/m).
65
Drd. Daly Marciuc
Figura 65. Resorturi legate în paralel [151]

Ambele variante au fost incluse în aceeași foaie de lucru, fiind afișate succesiv, prin
bifarea / debifarea unui buton de tip checkbox inclus în primul panou grafic al foii de lucru (Fig.
64-65). Alegerea variantei corecte solicită analizarea celor două modele, realizată prin discuții
în grupuri de lucru de câte 2-3 elevi. Problematizarea situației prezentate, prin includerea a două
simulări alternative, îl plasează pe elev în situația de a argumenta, ajungând la înțelegerea
corectă a mișcării sistemului fizic considerat, ca urmare a dezbaterilor și a prezentării
concluziilor în fața clasei.
4.4 Modelarea mișcării pendulelor elastice cuplate [155]

Activitățile de modelare prezentate în această secțiune au fost desfășurate cu o grupă de
elevi de clasa a XII-a, familiarizați cu utilizarea software-ului GeoGebra. Abordarea didactică
propusă are la bază principiile învățării constructiviste, implicând participarea activă a elevilor
și aplicarea corelată a unor cunoștințe dobândite în studiul mai multor discipline școlare. Elevii
au fost ghidați pentru a construi modelul matematic, apoi simularea pe calculator a unui sistem
format din doi oscilatori cuplați.
În preambulul activității am dedus ecuația diferențială caracteristică mișcării oscilatorii
și am găsit soluția sa generală. Pornind de la legea a doua a lui Newton și cunoscând expresia
unei forțe de tip elastic, F = − kx, a rezultat ecuația diferențială liniară de ordinul doi care
descrie mișcarea oscilatorie armonică:
𝑘
𝑥̈ (𝑡) + 𝜔2 𝑥(𝑡) = 0 unde am notat 𝜔 = √𝑚. (5.30)
Elevii au verificat că soluția generală a ecuației (5.30) este
𝜔
𝑥(𝑡) = 𝐴 cos(𝜔𝑡) + 𝐵 sin(𝜔𝑡), cu 𝐴 = 𝑥(0), 𝐵 = 𝑥̇ (0) (5.31)
și au arătat că soluția (5.31) poate fi rescrisă în forma
𝐴
𝑥(𝑡) = 𝐶 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) unde 𝐶 = √𝐴2 + 𝐵2 , 𝜑 = sgn (𝐵) ∙ arcsin 𝐶 (5.32)
4.4.1 Construirea modelului matematic al sistemului de oscilatori cuplați
Activitatea de modelare s-a desfășurat prin parcurgerea celor patru etape specifice unui
proces de modelare matematică [3]:
Etapa descriptivă. Sistemul modelat este format din două corpuri cu masele egale,
notate cu m, fixate de doi suporți verticali prin două resorturi de constante elastice k1, conectate
66
Drd. Daly Marciuc
între ele printr-un al treilea resort, de constantă elastică k2. Mișcările oscilatorii au loc în plan
orizontal, pe o direcție fixă. Presupunem că frecarea este neglijabilă. Alegem ca axă de referință
dreapta de-a lungul căreia se efectuează mișcările de oscilație și notăm cu x1(t) respectiv x2(t)
elongațiile celor doi oscilatori la momentul t.
Etapa formalizării. Elevii au realizat diagramele forțelor care acționează asupra
fiecărui corp și au aplicat principiul al doilea al dinamicii, obținând ecuațiile de mișcare ale
celor două corpuri:
𝑚𝑥̈ 1 = −𝑘1 𝑥1 + 𝑘2 (𝑥2 − 𝑥1 ) (5.33)
𝑚𝑥̈ 2 = −𝑘1 𝑥2 + 𝑘2 (𝑥2 − 𝑥1 ) (5.34)
Etapa ramificării. Elevii au rezolvat mai întâi cazul în care constantele k1 și k2 sunt
egale. Adunând și scăzând ecuațiile (5.33) și (5.34), au obținut două ecuații de forma (5.30),
având ca necunoscute funcțiile sumă, respectiv diferență ale celor două elongații. După
exprimarea sumei și diferenței elongațiilor în forma unor funcții de tipul (5.32), prin adunarea
și scăderea relațiilor deduse, am obținut legile de mișcare ale celor două corpuri:
1
𝑥1 (𝑡) = 2 [𝐴+ cos(𝜔𝑡 − 𝜑+ ) + 𝐴− cos(√3𝜔𝑡 − 𝜑− )] (5.35)
1
𝑥2 (𝑡) = 2 [𝐴+ cos(𝜔𝑡 − 𝜑+ ) − 𝐴− cos(√3𝜔𝑡 − 𝜑− )] (5.36)
Valorile constantelor A+, A-, φ+, φ- se deduc din condițiile inițiale, date de pozițiile și
vitezele inițiale ale celor două corpuri. Dacă una dintre constantele A+, A- este nulă, se obțin
modurile normale de oscilație, în care cele două corpuri oscilează cu frecvențe egale. Prin
derivarea relațiilor (5.35) și (5.36) am dedus expresiile vitezelor, după care am calculat, folosind
formulele cunoscute, expresiile energiilor cinetice și potențiale.
Pentru rezolvarea sistemului format din ecuațiile diferențiale (5.33) și (5.34) în cazul
general, în care constantele k1 și k2 nu au valori egale, am utilizat metoda matriceală de
determinare a modurilor normale [157]. Egalitățile (5.33) și (5.34), după înlocuirile
𝑥1 (𝑡) = 𝐶1 cos(𝜔𝑡 − 𝜑) , 𝑥2 (𝑡) = 𝐶2 cos(𝜔𝑡 − 𝜑) (5.37)
devin
𝑘 +𝑘 𝑘
(𝜔2 − 1𝑚 2 ) 𝑥1 + 𝑚2 𝑥2 = 0 (5.38)
𝑘2 𝑘 +𝑘
𝑥 + (𝜔2 − 1𝑚 2 ) 𝑥2 = 0 (5.39)
𝑚 1
Sistemul format din ecuațiile (5.38) și (5.39) are soluție nenulă dacă și numai dacă
determinantul sistemului este nul, de unde obținem valorile pulsațiilor modurilor normale de
oscilație:
𝑘 𝑘1 +2𝑘2
𝜔1 = √ 𝑚1 , 𝜔2 = √ . (5.40)
𝑚
Din relațiile (5.38) și (5.39) deducem că pentru ω = ω1, x1 și x2 au valori egale, iar
pentru ω = ω2, x1 și x2 au valori opuse.
Soluțiile generale pentru fiecare oscilator vor fi superpoziții ale contribuțiilor date de
cele două moduri normale:
𝑥1 (𝑡) = 𝑎1 cos(𝜔1 𝑡 − 𝜑1 ) + 𝑎2 cos(𝜔2 𝑡 − 𝜑2 ) (5.41)
𝑥2 (𝑡) )
= 𝑎1 cos(𝜔1 𝑡 − 𝜑1 − 𝑎2 cos(𝜔2 𝑡 − 𝜑2 ) (5.42)
Constantele a1, a2, φ1, φ2 depind de pozițiile și vitezele inițiale ale celor două corpuri.
Prin derivarea relațiilor (5.41) și (5.42) deducem expresiile vitezelor momentane ale celor două
corpuri, după care putem calcula energiile cinetice și potențiale corespunzătoare.
Etapa validării. Elevii au verificat consistența matematică a modelului construit,
însumând energiile calculate în etapa anterioară, pentru a verifica respectarea principiului
conservării energiei. Se observă că, înlocuind k1 = k2 = k în relațiile (5.40), apoi valorile obținute
pentru pulsații în relațiile (5.41) și (5.42), ajungem la soluțiile (5.35) și (5.36), determinate în
cazul particular studiat la început. Compararea dintre mișcarea descrisă prin modelul matematic
67
Drd. Daly Marciuc
creat și mișcarea sistemului real poate fi realizată după construirea unui model computerizat,
pe baza relațiilor (5.40), (5.41) și (5.42).
4.4.2 Construcția modelului virtual în GeoGebra
Pentru crearea modelului virtual în GeoGebra am utilizat două panouri grafice (Fig.
66). Primul panou conține reprezentarea grafică a dependenței de timp a elongațiilor celor două
corpuri și glisorul asociat variabilei t (timpul). Animația variabilei t a fost activată, obținând
simularea mișcării sistemului de oscilatori, în al doilea panou grafic.
Figura 66. Simularea sistemului de oscilatori cuplați în GeoGebra [155]

Al doilea panou conține modelul grafic al sistemului de oscilatori și include glisoare
care permit controlul parametrilor sistemului: masa m a celor două corpuri, constantele de
elasticitate k1 și k2 și constantele a1 și a2 care caracterizează ecuațiile de mișcare (5.41) și (5.42).
Aceste glisoare permit modificarea cu ușurință a parametrilor sistemului și observarea efectului
acestor modificări asupra mișcării celor două corpuri.
Realizarea animației oscilatorilor are la bază relațiile (5.40), (5.41) și (5.42). Tabelul 32
conține principalele comenzi prin care am realizat simularea cu GeoGebra. Cele două corpuri
în mișcare au fost reprezentate în jurul punctelor M și N, ale căror coordonate variază în timp
conform relațiilor (5.41) și (5.42).
Animația punctelor M și N a fost declanșată prin pornirea animației variabilei timp t, în
sens crescător, prin intermediul ferestrei de dialog Properties. Corpurile au fost reprezentate
prin dreptunghiuri, iar resorturile prin sinusoide.
Modelul realizat facilitează înțelegerea unui fenomen important în studiul oscilațiilor:
fenomenul bătăilor, care presupune transferul de energie între cei doi oscilatori. Modificarea
parametrilor sistemului prin intermediul glisoarelor incluse în al doilea panou grafic permite
evidențierea faptului că fenomenul bătăilor apare în cazul în care constanta de elasticitate a
resortului de legătură este mult mai mică decât constantele elastice ale celor două resorturi cu
o extremitate fixă; în acest caz, frecvențele modurilor normale de oscilație au valori apropiate.
Modelul construit poate fi completat cu reprezentarea grafică a energiilor din sistem,
vizualizându-se modul în care are loc transferul de energie între cei doi oscilatori.
68
Drd. Daly Marciuc
Tabel 32. Comenzi GeoGebra utilizate pentru simularea mișcării celor două
corpuri [155]
Comenzi Efecte
k1=100; k2=5; m=1; Sunt definite caracteristicele
pendulelor elastice.
ω1=sqrt(k1 / m); ω2=sqrt((k1+2 k2) / m); Sunt definite pulsațiile modurilor
normale, pe baza relațiilor (5.40)
a1=2; φ1=0; a2=2; φ2=0; Sunt definiți parametrii ecuațiilor de
mișcare (5.41)și (5.42).
x1(t) = a1 cos(ω1 t + φ1) + a2 cos(ω2 t + Definirea variațiilor elongațiilor în
φ2); timp, reprezentate în primul panou
x2(t) = a1 cos(ω1 t + φ1) - a2 cos(ω2 t + grafic.
φ2);
x01=0; x02=6; Sunt definite pozițiile de echilibru
ale celor două corpuri.
t=0; Este inițializată variabila timp.
xM= x01 + x1(t); xN= x02 + x2(t); Se definesc abscisele celor două
corpuri, la momentul t.
M=(xM,0); N=(xN,0); Sunt definite cele două corpuri, cu
pozițiile variabile în timp.
4.5 Forța Coriolis și pendulul lui Foucault. Modelare cu GeoGebra

[158]
Deși programa școlară de Fizică nu include efectul Coriolis, înțelegerea unor fenomene
naturale ce se desfășoară la scară planetară, precum mișcarea maselor de aer sau curenții
oceanici, necesită cunoștințe despre acest efect. Elevii pe care îi coordonez au participat la un
webinar susținut de cercetători în cadrul proiectului ERIS (Exploitation of Research results In
School practice). La acest webinar, cu tema Vânturile, valurile, a fost explicat modul de formare
a vânturilor și valurilor, fiind menționat rolul de modificare a direcției vântului jucat de forța
Coriolis. În scopul facilitării înțelegerii acestui fenomen, am elaborat câteva instrumente utile
pentru explicarea fenomenului Coriolis. Am pornit de la realizarea unei simulări GeoGebra
care să ilustreze rezultatul compunerii unei mișcări oscilatorii cu o mișcare circulară, apoi am
verificat experimental manifestarea efectului Coriolis, cu ajutorul unui pendul Foucault instalat
în sala de clasă.
4.5.1 Efectul Coriolis ca problemă matematică
Pentru început am propus elevilor rezolvarea următoarei probleme:
O platformă circulară de rază r se rotește cu viteza unghiulară ω. Un corp se mișcă în linie
dreaptă deasupra platformei, pe o direcție fixă care trece peste centrul platformei, cu o viteză de modul
constant, v. De fiecare dată când corpul ajunge la marginea platformei, direcția vitezei se inversează.
Care este traiectoria descrisă de corp relativ la platforma care se rotește?
Construcția modelului matematic pe baza căruia am realizat vizualizarea pe calculator
a traiectoriei corpului, urmare a compunerii celor două tipuri de mișcare, a pornit de la
observația că timpul scurs pentru a parcurge dus-întors un diametru al platformei este tm=4r/v.
Această observație ne-a permis să determinăm distanța algebrică s de la corp la centrul
platformei, la un moment t, prin următoarele relații: b = floor (2t/tm) modulo 2, a = (-1)b, s=a*r-
a*v *(t modulo tm/2). Prin urmare, coordonatele corpului la momentul t, într-un sistem de
referință solidar cu platforma, sunt M = (s cos(ϴ), s sin(ϴ)), unde ϴ = ω t. Tabelul 33 conține
comenzile GeoGebra introduse pentru realizarea simulării.
69
Drd. Daly Marciuc
Tabel 33. Comenzi GeoGebra pentru simularea compunerii unei mișcări
oscilatorii cu o mișcare de rotație
Comenzi Rezultat
r=4 Definește raza platformei
v=3 Definește viteza mobilului
n=3; m=2 Definește numărul de oscilații și numărul de
rotații efectuate într-un interval de timp dat
tm=4r/v Timpul necesar pentru efectuarea unei oscilații
ω =m π v / (2n r) Definește viteza unghiulară a mișcării de rotație

t=0; Este inițializată variabila timp.
b=Mod(floor(2t / tm), 2) Variabilă care arată dacă mobilul se află în
prima sau a doua fază a unei oscilații
a=If(b ≟ 0, 1, -1); Definirea distanței algebrice s de la mobil la
s= a r - a v Mod(t, tm / 2) origine
ϴ=ωt Definirea coordonatei unghiulare
M=(s cos(θ), s sin(θ)) Reprezentarea mobilului la momentul t
P=(r cos(θ), r sin(θ)); Reprezentarea axei oscilației, rotindu-se în
A=(0,0); P’=Reflect(P, A) raport cu mijlocul său
Figura 67. Trasarea traiectoriei unui mobil care oscilează de cinci ori în timp ce axa oscilației
face o rotație completă [158]
m=1; n=3 m=2; n=5

Figura 68. Trasarea traiectoriei unui mobil care oscilează de n ori în timp ce axa oscilației face
m rotații [158]
70
Drd. Daly Marciuc
m=7; n=1 m=3; n=2

Figura 69. Traiectoria unui mobil care oscilează de n ori în timp ce axa
oscilației face m rotații. Simulare cu GeoGebra [158]
Figura 67 surprinde un cadru al simulării pentru m=1, n=5, caz în care mobilul oscilează
de cinci ori în timp ce axa de oscilație PP’ face o rotație completă în jurul mijlocului său, iar
Fig. 68 și 69 arată rezultatele obținute pentru alte valori ale variabilelor m și n.
4.5.2 Pendulul Foucault în sala de clasă
Pendulul lui Foucault oferă o modalitate accesibilă de a evidenția experimental forța
Coriolis, fiind studiat în Fizica Educațională atât din perspectivă teoretică, cât și din perspectivă
practică [159-166]. Pentru a adăuga o componentă experimentală activităților de modelare a
compunerii mișcărilor de oscilație cu mișcări de rotație, am instalat în cabinetul de Matematică
și Științe de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Satu Mare un pendul Foucault, cu o
lungime de 4.5 m și o masa de aproximativ 4 kg. Dispozitivul de fixare oferă posibilitatea
schimbării libere a planului de oscilație. Sub pendul am așezat un disc împărțit în 32 de sectoare
egale, diferit colorate, pentru evidențierea schimbării planului de oscilație a pendulului. La
latitudinea României, devierea planului de oscilație este de aproximativ 360°/32 într-o oră.
Mișcarea pendulului se atenuează în mai mult de două ore, astfel încât efectul Coriolis a putut
fi observat clar.
Utilizând software-ul GeoGebra am realizat o simulare a mișcării unui pendul Foucault
la Polul Sud. Algoritmul este asemănător celui prezentat mai sus (Tabelul 33), cu diferența că
am înlocuit mișcarea oscilatorie cu viteza constantă în modul, cu o mișcare oscilatorie
armonică. Tabelul 34 conține comenzile GeoGebra utilizate pentru a realiza această simulare,
iar Fig. 70-71 redau traiectoriile generate cu ajutorul simulării, pentru diferite valori ale
variabilelor m și n, având aceeași semnificație ca în simularea anterioară: în timp ce mobilul
efectuează n oscilații, axa de oscilație efectuează m rotații.
m=9; n=1 m=1; n=5

Figura 70. Trasarea traiectoriei unui mobil care oscilează armonic de n ori
în timp ce axa oscilației face m rotații
71
Drd. Daly Marciuc
m=2; n=3 m=2; n=9

Figura 71. Traiectoria unui mobil care oscilează armonic de n ori
în timp ce axa oscilației face m rotații. Simulare cu GeoGebra
Tabel 34. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării unui pendul
Foucault la Polul Sud [158]
Comanda Rezultatul
ω1=1; r=4 Pulsația și amplitudinea pendulului
m=1; n=2880; ω=m/n * ω1 Viteza unghiulară de rotație a Pământului
raportată la pulsația pendulului
t=0 Inițializarea variabilei timp
ϴ = ω*t; s = r*sin (ω1*t) Coordonatele pendulului într-un sistem de
referință raportat la Pământ
M=( s*cos(ϴ), s*sin(ϴ)) Reprezentarea poziției pendulului la momentul t
Figura 72 reprezintă o captură a simulării pentru cazul în care mobilul efectuează 30 de
oscilații în timp ce axa de oscilație face o rotație. Pentru a simula mișcarea unui pendul cu
perioada de oscilație de 30 de secunde la Polul Sud, am setat valorile m și n astfel ca raportul
lor să fie egal cu 24 x 3600 / 30 = 2880. Figura 73 arată rezultatul obținut în acest caz. Prin
modificarea valorilor variabilelor m și n va fi simulată mișcarea unui pendul Foucault, pentru
diferite valori ale raportului dintre perioada de oscilație a pendulului și perioada de rotație a
planetei.
Figura 72. Trasarea traiectoriei unui mobil care oscilează
72
Drd. Daly Marciuc
armonic de 30 de ori în timp ce axa de oscilație face o rotație completă.
Simulare GeoGebra [158]
Figura 73. Simularea cu GeoGebra a mișcării unui pendul Foucault [158]

Explicarea și demonstrarea efectului Coriolis cu instrumentele matematicii și ale
tehnologiei computaționale, urmate de validarea experimentală, creează posibilitatea înțelegerii
unor fenomene naturale complexe, cum sunt mișcarea maselor de aer sau a curenților oceanici
[167-171]. Implicarea elevilor în construcția simulărilor pe calculator, prin transpunerea
modelului matematic realizat de ei, le permite înțelegerea mecanismului producerii efectului
Coriolis și vizualizarea unor traiectorii de forme diferite, obținute prin simpla modificare a
parametrilor simulării.
73
Drd. Daly Marciuc
5 TRANSFERABILITATEA MODELELOR. UTILIZAREA ANALOGIILOR ÎN
STUDIUL FENOMENELOR OPTICE ȘI MECANICE
5.1 Principiul lui Fermat și reflexia [172]

Principiul lui Fermat, ca principiu unificator care stă la baza explicării legilor reflexiei
și refracției, este prezentat uneori eronat, ca fiind un principiu al timpului minim [173].
Aplicația GeoGebra permite reprezentarea diferitelor trasee care unesc două puncte date,
precum și calculul lungimii și a timpului necesar parcurgerii lor, facilitând astfel corectarea
unor concepții eronate legate de principiul lui Fermat. În această secțiune investigăm câteva
modalități de utilizare a software-ul GeoGebra pentru a clarifica semnificația principiului lui
Fermat în cazul reflexiei într-o oglindă plană și al reflexiei într-o oglindă sferică. Activitățile
de modelare pe care le propunem solicită implicarea elevilor în construcția unor simulări pe
calculator. Activitățile sunt propuse în ordinea crescătoare a gradului de dificultate, accentul
fiind pus pe înțelegerea conceptelor fundamentale. În prima etapă, elevii construiesc
reprezentări ale razelor reflectate folosind bara de instrumente GeoGebra, iar în a doua etapă
elaborează comenzi și foi de calcul în GeoGebra, pentru realizarea unor modele generale.
Construcția modelelor pentru reflexia în oglinzile plane sau sferice evidențiază concordanța
dintre legile reflexiei și principiul lui Fermat.
Pentru început am propus elevilor rezolvarea următoarei probleme: Dacă punctele O și
E se găsesc de aceeași parte a dreptei d, determinați poziția punctului M pe dreapta d, astfel
încât distanța totală OM+ME să fie minimă. Elevii au reprezentat în GeoGebra dreapta d și un
punct M’, care poate fi deplasat pe dreaptă cu ajutorul mouse-ului. GeoGebra determină
implicit lungimile segmentelor construite, astfel încât putem urmări cu ușurință variația sumei
dist = OM’+M’E, atunci când modificăm poziția punctului M’.
Utilizând simularea, observăm că suma OM’+M’E este minimă atunci când unghiurile
formate de segmentele M’O și M’E cu perpendiculara în M’ pe dreapta d sunt egale, și astfel
realizăm conexiunea cu fenomenul reflexiei într-o oglindă plană. Dacă notăm cu O’ simetricul
lui O față de dreapta d și cu M punctul de intersecție a dreptei d cu dreapta EO’, elevii pot
demonstra că minimul distanței E-M’-O este atins atunci când punctul M’ coincide cu punctul
M, pe căi diferite: geometric, algebric, cu ajutorul foilor de calcul GeoGebra, cu ajutorul
derivatei unei funcții.
Tabelul 35 cuprinde comenzile GeoGebra pe care le-am utilizat pentru reprezentarea și
calculul lungimii mai multor trasee O-Mi-E, unde punctele Mi ocupă poziții echidistante între
două puncte A și B de pe dreapta d (Fig. 74).
Applet-ul realizat include trei panouri:
 panoul din dreapta, de tip foaie de calcul, conține pe prima coloană elementele listei
points (coordonatele punctelor intermediare Mi de pe oglindă) și pe a doua coloană
lungimile traseelor OMi+MiE corespunzătoare, din lista dist;
 panoul grafic din partea stângă sus conține reprezentarea celor p trasee O-Mi-E; poziția
pentru care lungimea taseului este minimă este evidențiată (punctul de intersecție dintre
oglinda o și segmentul O’E);
 panoul grafic din partea stângă jos conține reprezentarea grafică a dependenței lungimii
traseelor O-Mi-E de poziția punctului Mi pe oglindă, fiind indicate coordonatele
punctului de minim (Fig. 74).
74
Drd. Daly Marciuc
Tabel 35. Comenzi GeoGebra pentru determinarea și reprezentarea drumului minim
Comanda Rezultatul
o1=0; o2=8; o=Segment[ (0,o1), (0,o2) ] Reprezentarea oglinzii printr-un
segment pe axa Oy
a=1; b=7; A=(0,a); B=(0,b) Reprezentarea a două puncte arbitrare
pe oglindă
c=3; d=1; e=5; f=6; O=(c,d); E=(e,f) Reprezentarea extremităților traseului
O-M-E
p=30 Numărul de puncte intermediare
reprezentate pe oglindă
points= Sequence[(0, a + i (b - a) / p), i, 0, Reprezentarea a p+1 puncte Mi pe
p] oglindă, între punctele A și B
rayOM=Sequence[Segment[Element[points, Reprezentarea segmentelor OMi
i], O], i, 1, p + 1]
rayME=Sequence[Segment[Element[points, Reprezentarea segmentelor MiE
i], E], i, 1, p + 1]
dist=Sequence [Element [rayOM, i] + Calculul distanțelor pe traseele O-Mi-E
Element[rayME, i], i, 1, p + 1]
plot=Sequence [(a + i (b - a) / p, Reprezentarea în panoul Graphics 2 a
Element[dist, i + 1]), i, 0, p] dependenței distanței OMi+MiE de
poziția punctului Mi, între A și B
O’=Reflect[ O, o ] Reprezentarea simetricului punctului O
față de oglinda o
min=Segment[O’,E ] Reprezentarea segmentului O’E;
variabilei ”min” i se atribuie ca valoare
lungimea segmentului O’E
Figura 74. Principiul lui Fermat și reflexia într-o oglindă plană –

simulare cu GeoGebra
75
Drd. Daly Marciuc
Comparând metodele de justificare prezentate, remarcăm corespondențele dintre
acestea. Se observă că poziția punctului M’ pentru care distanța OM’+M’E este minimă
coincide cu poziția pentru care este verificată legea reflexiei, pentru raza incidentă care pornește
din punctul E și se reflectă în oglindă în punctul M’, ajungând apoi în punctul O. Problema
propusă are același model ca problema biliardului: Dacă o bilă se află într-un punct E și ajunge
în punctul O după ciocnirea de mantă, care este poziția punctului M în care bila a ciocnit
manta? Această analogie arată că situații din domenii distincte (optică geometrică și cinematică,
în cazul de față) pot urma același tipar matematic.
În mod asemănător, am realizat o simulare pentru verificarea principiului lui Fermat în
cazul reflexiei într-o oglindă sferică. Este interesant de observat că în acest caz există mai multe
trasee pe care o rază de lumină poate ajunge, prin reflexie, dintr-un punct dat A într-un punct
dat B. Simularea pe care am realizat-o în GeoGebra permite deplasarea punctului M pe cerc,
odată cu calculul și reprezentarea grafică a lungimii drumului AM + MB (Fig. 75). Totodată,
este calculată și afișată diferența între unghiurile α și β, formate de segmentele AM, și respectiv
MB, cu raza OM. Se observă că, pentru anumite poziționări ale punctelor A și B în interiorul
cercului, legea reflexiei, α = β, este îndeplinită în patru puncte distincte de pe cerc: punctele
notate cu P1, P2, P3 și P4 în applet-ul prezentat Fig. 75.
Reprezentarea grafică a sumei distanțelor AM și MB, în al doilea panou grafic al
aplicației, arată că cele patru puncte în care se respectă legea reflexiei coincid cu punctele în
care suma distanțelor AM și MB ia valori extreme. În situația reprezentată în Fig. 75, punctele
P1 și P3 corespund unor valori maxime ale lungimii AM + MB, iar punctele P2 și P4 corespund
unor valori mimime ale acestei lungimi.
Figura 75. Principiul lui Fermat și reflexia într-o oglindă sferică

Tabelul 36 cuprinde comenzile GeoGebra utilizate pentru realizarea simulării. În al
doilea panou grafic am reprezentat funcția d(x) reprezentând suma distanțelor AM + MB, pentru
punctul M cu coordonata unghiulară 𝑥 ∈ [0,2𝜋]. Punctele F1, F2, F3 și F4 sunt punctele de
extrem ale funcției d, iar punctele P1, P2, P3 și P4 sunt punctele de pe cerc corespunzătoare
valorilor extreme ale funcției d. Deplasând punctul M pe cerc, observăm că atunci când acesta
se suprapune peste unul dintre punctele P1, P2, P3 sau P4, este îndeplinită legea reflexiei, α = β.
76
Drd. Daly Marciuc
Cu ajutorul acestei simulări am evidențiat faptul că principiul lui Fermat se referă la
îndeplinirea condiției de extrem, sau de punct staționar (critic) al funcției d. Nu este obligatoriu
ca punctul de extrem să fie un punct de minim, acesta poate fi și un punct de maxim, așa cum
se întâmplă în cazul reflexiei pe o suprafață sferică.
Tabel 36. Comenzi GeoGebra pentru determinarea punctelor Fermat pe cerc
Comanda Rezultatul
O=(0,0); r=3; c=Circle(o,r) Reprezentarea oglinzii printr-un cerc
cu centrul în origine
A=(1,-0.5); B=(-2,0.3); M=Point(c) Reprezentarea punctelor A și B în
interiorul cercului și a punctului M pe
cerc
f= Segment(A, M); g= Segment(O, M); h= Reprezentarea segmentelor AM și MB
Segment(M, B) și a razei OM
α= Angle(O, M, A); β= Angle(O, M, B) Determinarea unghiurilor formate de
AM și MB cu normala OM
dif=β-α; suma=f+h Calculul diferenței dintre unghiurile α
și β și calculul sumei distanțelor AM
și MB
S=(r,0); u= Angle(S, O, M);M_1=(u,suma); Reprezentarea distanței AM+MB în al
M_2=(u,0); i= Segment(M_1, M_2) doilea panou grafic
d(x)=sqrt((r cos(x) - x(A))² + (r sin(x) - Reprezentarea funcției distanță,
y(A))²) + sqrt((r cos(x) - x(B))² + (r sin(x) - depinzând de coordonata unghiulară x
y(B))²) a punctului M de pe cerc
TurningPoint(d, 0, 2π) Determinarea punctelor de extrem F1,
F2, F3, F4 ale funcției distanță d, în
intervalul (0, 2π)
P_1=(r cos(x(F_1)), r sin(x(F_1))); P_2=(r Reprezentarea punctelor de pe cerc în
cos (x(F_2)), r sin(x(F_2))); P_3=(r cos care este realizată condiția de extrem a
(x(F_3)), r sin(x(F_3))); P_4=(r funcției d
cos(x(F_4)), r sin (x(F_4)))
Studiul poate fi extins prin verificarea respectării principiului lui Fermat în cazul
reflexiei pe o elipsă sau hiperbolă. Problema poate fi formulată fie ca o problemă de optică: ”Să
se determine pozițiile punctelor în care ar trebui să se reflecte o rază de lumină pentru a ajunge
dintr-un punct dat A într-un punct dat B”, fie ca problemă a biliardului: ”Determinați în ce
punct ar trebui să se ciocnească de marginea mesei o bilă aflată inițial în poziția A, pentru a
ciocni apoi o altă bilă, aflată în poziția B”. De asemenea, poate fi formulată ca o problemă de
matematică, de determinare a valorilor extreme ale unei funcții: ”Fiind date două puncte A și
B, determinați pozițiile punctelor M de pe cerc / elipsă / hiperbolă, pentru care suma distanțelor
MA și MB ia valori extreme.” Rezolvarea problemei va fi aceeași, indiferent de formularea
aleasă. Utilizarea instrumentelor puse la dispoziție de aplicația GeoGebra permite vizualizarea
interactivă a traseelor optime și verificarea rezultatelor obținute prin calcul.
5.2 Principiul lui Fermat și refracția [172,176]

În această secțiune prezentăm câteva activități de modelare care au ca obiectiv
înțelegerea semnificațiilor legii lui Snell a refracției și realizarea conexiunilor cu principiul lui
Fermat și principiul lui Huygens.
Vom prezenta o modalitate de verificare a consistenței dintre legea refracției și
principiul lui Fermat accesibilă elevilor de clasa a IX-a, cu ajutorul unei simulări realizată în
GeoGebra. Activitatea de modelare a început prin formularea următoarei probleme, legată de
77
Drd. Daly Marciuc
determinarea punctului de minim al unei funcții: Un salvamar se deplasează pe uscat cu o viteză
v1, iar în apă cu o viteză v2. Cunoscând poziția salvamarului și poziția persoanei care are
nevoie de ajutor, determinați traseul pe care trebuie să-l urmeze salvamarul pentru a ajunge
în cel mai scurt timp posibil la persoana în pericol.
Prima activitate, desfășurată cu un grup de elevi de clasa a IX-a, a început prin stabilirea
variabilelor independente ale problemei, urmată de construcția unei reprezentări dinamice în
GeoGebra. Am utilizat ca variabile principale vitezele de deplasare v1 și v2 în cele două medii.
Acestea pot fi modificate cu ajutorul glisoarelor asociate. Punctele A și B între care are loc
deplasarea se găsesc în medii diferite, iar punctul M aparține liniei de separare a celor două
medii. Puncte A, B și M pot fi deplasate de utilizatorul applet-ului cu ajutorul mouse-ului (Fig.
76). Am utilizat facilitatea aplicației GeoGebra de a afișa casete de tip text care includ valori
ale variabilelor. Modificarea valorilor variabilelor v1 și v2, prin acționarea glisoarelor asociate,
produce afișarea imediată a valorii actualizate a raportului celor două viteze, în primul text
afișat în applet (Fig. 76). De asemenea, deplasarea punctelor M, A sau B produce actualizarea
raportului sinusurilor unghiurilor formate de segmentele MA și MB cu normala la linia de
separare, afișată în a doua casetă text, precum și a timpului necesar razei de lumină pentru a
parcurge traseul A – M – B, afișat în a treia casetă text (Fig. 76). Pentru a face posibilă această
actualizare automată am definit trei variabile numerice auxiliare care conțin cele trei valori,
apoi le-am introdus, ca obiecte, în membrul drept al egalităților afișate. Editarea membrului
stâng al egalităților a fost realizată în cod LaTex, GeoGebra oferind această facilitate pentru
afișarea relațiilor matematice.
Pentru a verifica concordanța dintre legea lui Snell și principiul lui Fermat este suficient
să deplasăm cu ajutorul mouse-ului punctul M de-a lungul dreptei care reprezintă frontiera între
cele două medii și să observăm că în cea de a treia casetă, corespunzătoare duratei de deplasare,
valoarea minimă este realizată în momentul în care valorile calculate în casetele 1 și 2 coincid
(Fig. 76). O imagine de ansamblu a variației timpului de deplasare pe diferite trasee A – M – B
a fost obținută adăugând o foaie de calcul care include valorile timpului necesar deplasării,
pentru un set Mi de puncte intermediare (Fig. 77). Pentru realizarea acestei simulări, am notat
cu A1 și B1 proiecțiile punctelor A și B pe linia de separare și am definit variabila d ca fiind
egală cu distanța dintre punctele A1 și B1. După definirea variabilei independente n, am realizat
construcția a n + 1 puncte echidistante pe segmentul A1B1, prin comanda list1=Sequence[A_1
+ k (d / n, 0), k, 0, n]. Variabila k este variabila de generare a secvenței și ia valori de la 0 la n.
Valorile șirului conținând duratele de deplasare prin toate punctele intermediare Mi au fost
calculate cu ajutorul comenzii Sequence[Distance[A, Element[list1, i]] / v1 + Distance[B,
Element[list1, i]] / v2, i, 1, n + 1], structura Element[list1, i] indicând elementul de pe poziția
i în lista list1. În al doilea panou al applet-ului am afișat valorile șirurilor construite, într-o foaie
de calcul GeoGebra (Fig. 77). Pe prima coloană este afișată valoarea indicelui k, pe a doua
coloană abscisa punctului Mk, iar pe a treia coloană suma distanțelor AMk+MkB. La finalul celei
de a treia coloane este afișată valoarea minimă a distanțelor AMk+MkB, când k ia valori de la 0
la n.
Simularea fenomenului refracției pe baza legii lui Snell a fost realizată cu elevi din clasa
a X-a, care cunosc definițiile funcțiilor trigonometrice inverse. Pornind de la legea lui Snell a
refracției, am dedus relația
𝑛
𝑟 = arcsin (𝑛1 sin 𝑖), dacă |𝑛1 sin 𝑖| ≤ |𝑛2 | (6.2)
2
unde n1 și n2 reprezintă indicii de refracție ai celor două medii, i este unghiul de incidență, iar r
este unghiul de refracție. Cu ajutorul acestei relații am construit o simulare dinamică a
fenomenului de refracție. Tabelul 37 prezintă comenzile introduse în bara de intrări a aplicației
pentru construcția modelului. Variabilele n1 și n2 pot fi modificate cu ajutorul glisoarelor
asociate, vizibile în panoul grafic al aplicației. Punctul S de emisie a razei incidente poate fi
deplasat prin simpla tragere cu mouse-ul. Modelul obținut este prezentat în Fig. 78. Pentru
78
Drd. Daly Marciuc
reprezentarea celor două medii de propagare am construit două patrulatere având câte o latură
pe dreapta care reprezintă suprafața de separare a celor două medii de propagare. GeoGebra
permite setarea dinamică a culorii de umplere a unui poligon, prin intermediul ferestrei
Proprietăți, tab-ul Advanced. Am utilizat această caracteristică a softului, setând gradul de
opacitate a fiecărui patrulater proporțional cu indicele de refracție al mediului respectiv.
Figura 76. Applet GeoGebra pentru verificarea concordanței dintre

legea lui Snell și principiul lui Fermat [176]
79
Drd. Daly Marciuc
Figura 77. Utilizarea foilor de calcul în GeoGebra pentru afișarea lungimii

diferitelor trasee [176]
Tabel 37. Construcția modelului reflexiei și refracției în GeoGebra [176]
Comanda Rezultatul
s = (y=0); Reprezentarea prin dreapta de ecuație y =0 a suprafeței
de separare a celor două medii de propagare
S = (-3,2); Reprezentarea punctului de emisie al razei incidente
m = 0; A= (m,0); Construirea punctului de incidență A
b = Segment[S, A] ; Reprezentarea razei incidente
a = (x = m); Reprezentarea normalei în punctul A la suprafața de
separare
J = (m,3); K=(m,-3); Construcția unor puncte auxiliare pe normala la
suprafață
S’ = Reflect[S, a]; Construcția simetricului punctului S față de normală
c = Ray[A, S'] ; Reprezentarea razei reflectate
n1 = 1; n2 = 1.5; Definirea indicilor de refracție pentru cele două medii
i = Angle[J, A, S]; Definirea unghiului de incidență
r1 = asin(n1 sin(i) / Definirea valorii unghiului de refracție, conform
n2); relației (6.2)
K’ = Rotate[K, r1, A]; Construcția unui punct al razei refractate
d = Ray[A, K'] ; Reprezentarea razei refractate
j = Angle[S', A, J] Evidențierea unghiului de reflexie
r = Angle[K, A, K'] Evidențierea unghiului de refracție
80
Drd. Daly Marciuc
Figura 78. Modelarea reflexiei și refracției cu GeoGebra [176]

Prin modificarea valorilor variabilelor sistemului optic în applet-ul realizat pot fi
vizualizate unghiurile la care raza de lumină se reflectă total, când are loc relația
𝑛1
∙ sin 𝑖 ≥ 1 (6.3)
𝑛2
Modelul realizat pe baza legii lui Snell este unul descriptiv, conformându-se concepției
lui Galileo [182], primul care a utilizat explicit modelarea ca metodă de bază în cercetarea
științifică. În această viziune, cercetarea are patru faze:
 observăm fenomenul, facem măsurători și tabele;
 observăm că relația lui Snell este verificată;
 utilizând legea lui Snell, facem predicții asupra fenomenului pentru alte situații decât
cele observate;
 verificăm prin noi experimente concordanța dintre predicțiile realizate și rezultatele
măsurate experimental.
Modelul descriptiv realizat pe baza legii lui Snell arată cum se modifică direcția razei
de lumină la trecerea dintr-un mediu în altul, fără să explice de ce are loc această schimbare.
Feynman arată că modelarea văzută din perspectiva lui Galileo reprezintă o primă etapă în
evoluția cunoașterii științifice [182]. Un nou ciclu al investigației scoate la iveală faptul că
această formulă corespunde unor principii mai generale, care ne permit să facem predicții în
situații noi, care depășesc cadrul de aplicabilitate a legii lui Snell. Utilizarea principiului lui
Huygens ne permite să construim un model al refracției cu rol explicativ [183-184]. Tabelul 38
cuprinde comenzile GeoGebra utilizate pentru o ilustrare animată a aplicării principiului lui
Huygens în cazul refracției.
81
Drd. Daly Marciuc
Tabel 38. Comenzi GeoGebra pentru realizarea unui model explicativ al refracției pe baza
principiului lui Huygens
Comanda
s = (y=0); A = (-3,2); m = 0; B= (m,0); a = Segment[A, B] ; v1=2.3; t1=a/v1
n=PerpendicularLine(B, s ); α=Angle(n,a)
p=d tan(α); t2=p/v1; n=20; t=0; r1=max(0,v1(t-t1))
sk= Sequence(k i / n, k, 0, n); Mk= Sequence(B + (Element(sk, k) cos(α),
Element(sk, k) sin(α)), k, 1, n + 1)
L_1=Sequence(Semicircle(Element(Mk, k) + (r1 cos(α), r1 sin(α)),
Element(Mk, k) - (r1 cos(α), r1 sin(α))), k, 1, n + 1)
l=d/cos α; Ok= Sequence(B + (k / n l, 0), k, 0, n)
tk= Sequence(k / n p / v1, k, 0, n); rk= Sequence(Max(0, v2 (t - t1 - Element(tk,
k))), k, 1, n + 1)
L_2= Sequence (Semicircle (Element (Ok, k) + (Element(rk, k), 0),
Element(Ok, k) - (Element(rk, k), 0)), k, 1, n + 1)
Figura 79. Patru ipostaze în simularea realizată cu GeoGebra, pentru a explica

refracția folosind principiul lui Huygens
În zona de trecere de la primul la al doilea mediu am reprezentat undele generate prin
semicercuri, cu raza variabilă în timp, având centrele pe frontul de undă BO din primul mediu
82
Drd. Daly Marciuc
de propagare (Fig. 79). Razele semicercurilor cresc cu viteza v1, egală cu viteza de propagare
în primul mediu. Pe măsură ce aceste semicercuri ating linia de separare dintre cele două medii,
sunt generate unde în al doilea mediu, reprezentate ca semicercuri a căror rază crește cu viteza
v2. Înfășurătoarea semicercurilor din al doilea mediu reprezintă noul front de undă (Fig. 79).
Simularea realizată include glisoare pentru controlul vitezelor în cele două medii de propagare.
Cu ajutorul glisorului variabilei n poate fi schimbat numărul de semicercuri reprezentate, iar
prin intermediul variabilei d putem modifica lățimea frontului de undă. Animarea variabilei
timp t declanșează deplasarea frontului de undă. În al doilea panou grafic al applet-ului am
inclus o justificare a legii lui Snell pe baza principiului lui Huygens (Fig. 80).
Figura 80. Simularea realizată cu GeoGebra, pentru a deduce legea lui Snell
pe baza principiului Huygens
Cea de a treia activitate de modelare inclusă în acest modul a fost realizată cu elevi de
clasa a XI-a și utilizează analogia dintre unda mecanică și unda electromagnetică, cu scopul de
a formula concluzii legate de raportul dintre energia reflectată și energia transmisă, pentru unda
care traversează două medii cu indici de refracție diferiți. Prima cerință a fost realizarea unei
simulări a undei transversale într-o coardă elastică. Am utilizat ecuația care descrie propagarea
undei, în forma:
𝑡 𝑥
𝑦 = 𝑎 cos (2𝜋 (𝑝 − 𝜆)) (6.4)
Parametrii sistemului oscilatoriu sunt: variabila a, reprezentând amplitudinea oscilației,
variabila p, perioada mișcării oscilatorii și variabila λ, lungimea de undă. Relația (6.4) definește
elongația la momentul t a punctului corzii aflat la distanța x de punctul de declanșare a oscilației.
Dificultatea cu care elevii se confruntă în înțelegerea ecuației undei este dată de faptul că ecuația
descrie oscilațiile în timp ale tuturor punctelor corzii elastice, relația (6.4) trebuind privită ca o
funcție de două variabile: t și x. Elevii au posibilitatea să testeze diferitele forme ale ecuației și
să observe efectul modificării parametrilor ecuației asupra animației generate.
Pentru realizarea simulării, am definit din bara de intrări GeoGebra parametrii undei, a,
p și λ, apoi am definit variabila temporală t, cu valori permise în intervalul [0, p]. În continuare
am introdus ecuația parametrică corespunzătoare relației (6.4), prin comanda: Curve[u, a sin(2π
83
Drd. Daly Marciuc
(t / p - u / λ)), u, 0, p]. Pornirea animației variabilei t declanșează simularea mișcării undei
transversale. Pentru a evidenția faptul că punctele de pe coardă nu se deplasează în direcția axei
Ox, ci doar transversal, pe direcția axei Oy, am reprezentat două seturi de puncte de culori
diferite, de-a lungul corzii în mișcare. În acest scop am definit o variabilă auxiliară n, care
stabilește numărul de puncte reprezentate pe coardă și am introdus comenzile: Sequence[(i, a
sin(2π (t / p - i / λ))), i, 0, p, 2p / n] și Sequence[(i, a sin(2π (t / p - i / λ))), i, p / n, p, 2p / n]. În
Fig. 81 se observă rezultatul obținut. Glisoarele afișate permit modificarea amplitudinii
oscilației, a, a perioadei p, a lungimii de undă λ, precum și a numărului n de puncte colorate
reprezentate pe coarda în mișcare.
Următorul aspect studiat se referă la determinarea raportului de transmitere a energiei
undei la trecerea dintr-un mediu în altul. Am considerat că prima coardă elastică este conectată
cu alta, de grosime mai mare. Viteza de propagare a undei este invers proporțională cu rădăcina
pătrată a densității liniare a corzii, prin urmare viteza de propagare v2 , din cel de al doilea
mediu, va fi mai mică decât viteza de propagare v1, din primul mediu.
Figura 81. Simularea undei transversale într-o coardă elastică [176]

Ecuațiile undei incidente, transmise, și respectiv reflectate sunt:
𝑥 𝑥 𝑥
𝑦 = cos 𝜔 (𝑡 − ) , 𝑦 = 𝑎𝑡 cos 𝜔 (𝑡 − ) , 𝑦 = 𝑎𝑟 cos 𝜔 (𝑡 + ) (6.5)
𝑣1 𝑣2 𝑣1
Egalând deplasările din stânga și dreapta punctului de frontieră, apoi derivatele în raport
cu x în aceste puncte, am dedus că amplitudinile pentru unda transmisă și reflectată au valorile
2𝑣2 𝑣2 −𝑣1
𝑎𝑡 = și 𝑎𝑟 = (6.6)
𝑣1 +𝑣2 𝑣1 +𝑣2
Pe baza acestor relații am realizat simularea fenomenului în GeoGebra. Comenzile
utilizate au fost Curve[u, cos(ω (t - u / v1)) + a_r cos(ω (t + u / v1)), u, -p, 0], pentru porțiunea
din stânga, și respectiv Curve[u, a_t cos(ω (t - u / v2)), u, 0, q] pentru porțiunea din dreapta.
Variabilele at și ar au fost definite conform relațiilor (6.6). Animația este declanșată prin
intermediul variabilei temporale t. Parametrii sistemului pot fi modificați cu ajutorul glisoarelor
afișate (Fig. 82).
84
Drd. Daly Marciuc
Figura 82. Simularea propagării undei transversale în două medii diferite [176]
Deoarece rata de transmitere a energiei undei este proporțională cu pătratul amplitudinii
și invers proporțională cu viteza de propagare, utilizând relațiile (6.6) am arătat că raportul
dintre puterea transmisă și puterea reflectată este egal cu 4v1v2 / (v1-v2)2. Același raport se
păstrează și în cazul unei unde electromagnetice care se propagă dintr-un mediu în altul, în
cazul în care raza incidentă este normală la suprafața de separare. Pentru situația în care raza
incidentă nu este perpendiculară pe frontieră, este necesară utilizarea ecuațiilor lui Fresnel.
Valoarea calculată pentru raportul între puterea razei transmise și a razei reflectate poate
fi utilizată pentru a îmbunătăți simularea fenomenului de reflexie și refracție a luminii,
prezentată în Fig. 78. În ferestrele Proprietăți, tabul Advanced, corespunzătoare semidreptelor
care reprezintă raza reflectată, respectiv raza refractată, am setat gradul de saturare a culorii,
astfel încât acesta să fie proporțional cu puterea calculată pentru raza respectivă. Astfel, la
modificarea parametrilor modelului, vom observa creșterea sau atenuarea intensității celor două
raze reprezentate.
Construcția celor trei modele ale refracției cu elevii de liceu, în trei ani diferiți de studiu,
asigură actualizarea cunoștințelor despre refracție și realizarea corelațiilor între probleme care
altfel ar putea fi considerate disjuncte. Totodată, sunt prezentate fapte istorice legate de studiul
refracției, în scopul de a clarifica rolul jucat de modele în evoluția științei.
5.3 Utilizarea instrumentelor GeoGebra în studiul statistic al ciocnirilor

[85, 185]
Cunoașterea noțiunilor din domeniul statisticii și probabilităților este esențială în lumea
modernă. Aceste cunoștințe oferă elevilor abilitatea de a colecta, organiza și analiza date
numerice și de a înțelege conceptul de șansă. Utilizarea adecvată a unor tehnologii informatice
facilitează înțelegerea conceptelor din statistică și permite prelucrarea rapidă a unui volum mare
de date. Software-ul de modelare matematică GeoGebra pune la dispoziție instrumente
puternice pentru reprezentarea și analiza datelor și poate fi utilizat în studiul statistic al unor
fenomene [186-189].
În această secțiune am descris câteva activități de modelare realizate cu elevi de liceu,
în care am exploatat facilitățile de prelucrare statistică a datelor oferite de GeoGebra. Punctul
85
Drd. Daly Marciuc
de plecare al investigației îl constituie una dintre problemele propuse elevilor de către
cercetători de la IFIN-HH (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și
Inginerie Nucleară Horia Hulubei), implicați în proiectul ERIS (Exploitation of Research
results In School practice), în cadrul unui webinar la care elevii pe care îi coordonez au
participat. Elevilor le-a fost prezentat proiectul global al studierii particulelor elementare CERN
(European Organization for Nuclear Research), în care sunt angrenați mii de cercetători din
Fizică și din domenii conexe. Chiar dacă particulele elementare au proprietăți diferite față de
corpurile macroscopice (sarcină electrică, culoare, spin etc.), experimentele din fizica
particulelor sunt în esență experimente legate de ciocniri. În finalul webinar-ului elevii au primit
sarcina de a realiza histograma unghiurilor de împrăștiere ale unui fascicul de proiectile care se
ciocnesc de suprafețe cu diferite forme.
Analogia care poate fi stabilită între fenomene mecanice, cum sunt ciocnirile, și
fenomene optice, cum sunt reflexiile, ne-a permis transferarea unor modele ale fenomenelor
optice, deja realizate, în studiul unor fenomene din altă arie a Fizicii. Elevii au studiat pentru
început cazurile în care secțiunile transversale ale corpurilor de care se ciocnesc fasciculele sunt
triunghiulare sau circulare, observând că particulele urmează o traiectorie similară cu cea a unei
raze de lumină, reflectată într-o oglindă de aceeași formă.
Reprezentarea razelor reflectate și a unghiurilor de împrăștiere poate fi realizată cu
GeoGebra, utilizând comanda Sequence. Listele de unghiuri obținute pot fi transformate în
histograme, folosind comanda Histogram. Elevii au observat că pentru realizarea unei
histograme relevante este necesar ca listele generate să aibă un număr mare de elemente.
Applet-ul pe care l-am realizat este surprins în Fig. 83.
Figura 83. Realizarea cu GeoGebra a histogramei unghiurilor de împrăștiere a particulelor

proiectate asupra unui corp cu secțiune circulară
În primul panou grafic al applet-ului sunt reprezentate direcțiile particulelor înainte de
ciocnire, prin linii verzi paralele, și direcțiile traiectoriilor după ciocnire, prin săgeți roșii. În al
doilea panou al applet-ului este generată histograma unghiurilor formate de razele reflectate cu
razele incidente, pentru o lățime a claselor histogramei egală cu 10º. Cu ajutorul glisorului
variabilei n, afișat în al doilea panou al applet-ului, se poate modifica numărul de proiectile
lansate. Cel de-al doilea glisor afișat poate fi utilizat pentru ajustarea înălțimilor barelor
histogramei, prin scalarea cu un factor convenabil.
După rezolvarea celor două cazuri particulare prezentate în cadrul webinar-ului am
propus elevilor rezolvarea unui caz mai general: situația în care obstacolul întâlnit de proiectile
are forma unei conice oarecare. Pentru început am realizat histograma unghiurilor de
împrăștiere pentru cazul în care proiectilele se ciocnesc de un corp cu secțiune semicirculară
86
Drd. Daly Marciuc
concavă, obținând o reprezentare similară celei obținute în cazul reflexiei unui fascicul de raze
paralele într-o oglindă concavă. În Fig. 84 se observăforma parabolică a histogramei, în cazul
lansării unui număr mare de proiectile (n = 279).
În următoarea etapă a activității ne-am concentrat pe modelarea reflexiei și realizarea
histogramei unghiurilor de împrăștiere în cazul ciocnirii proiectilelor de corpuri având secțiunea
de forma altor conice: elipse, hiperbole sau parabole. Având în vedere că cinci puncte distincte
determină în mod unic o conică, am realizat un applet GeoGebra în care forma corpului de care
se ciocnesc proiectilele poate fi modificată prin simpla deplasare a celor cinci puncte care
determină conica. Lățimea și poziționarea fasciculului de proiectile pot fi modificate prin
deplasarea a două puncte, care indică pozițiile extreme ale fasciculului de proiectile lansate
asupra țintei. Tabelul 39 conține comenzile GeoGebra utilizate pentru realizarea applet-ului.
Prin tragerea cu mouse-ul a punctelor A, B, C, D și E putem modifică forma și poziția
conicei reprezentând ținta, iar prin deplasarea punctelor H și G se modifică lățimea fasciculului
de proiectile. Figurile 85-87 arată histogramele generate de același applet pentru ținte de forme
elipsoidale, sau hiperbolice, diferit orientate față de direcția de lansare a proiectilelor. Trebuie
precizat că în cazul suprafețelor concave unele particule pot suferi ciocniri multiple pe conică.
Histogramele generate de applet iau în calcul unghiurile de împrăștiere ale primelor ciocniri ale
particulelor de suprafața concavă.
Tabel 39. Comenzi GeoGebra pentru trasarea histogramei unghiurilor de împrăștiere

Comanda Rezultatul
A=(11,-1); B=(7,-0.5); C=(7,2); D=(17,3); Reprezentarea conicei determinate de
E=(10,4); c= Conic(A, B, C, D, E) punctele A, B, C, D, E
G=(0,-2); H=(0,5); f= Segment(H, G) Definirea lățimii fasciculului de proiectile
n=32; I=(6,-6); L_1=Sequence((x(I), y(G))
+ (0, i / n f), i, 1, n); g=(x=0); L_2 = Reprezentarea traiectoriilor pe care sunt
Sequence (PerpendicularLine lansate cele n proiectile, paralel cu axa Ox
(Element(L_1, i), g), i, 1, n)
L_3= Sequence(Intersect(c, Element(L_2, Reprezentarea punctelor de impact ale
i), 1), i, 1, n) proiectilelor cu conica c
L_4= Sequence(Tangent(Element(L_3, i),
c), i, 1, n); L_5= Sequence Reprezentarea tangentelor și normalelor la
(PerpendicularLine (Element(L_3, i), conică în punctele de impact
Element(L_4, i)), i, 1, n)
L_6 = Sequence (Reflect (Element (L_1, i),
Element (L_5, i)), i, 1, n); L_7 = Sequence Reprezentarea direcțiilor traiectoriilor
(Vector (Element(L_3, i), Element (L_6, i)), proiectilelor după impact
i, 1, n)
v=(1,0); L_8= Sequence (Angle(v, Vector
Determinarea unghiurilor de împrăștiere
(Element (L_7, i))), i, 1, n)
Crearea listei conținând marginile claselor
L_9= Sequence((i 10)°, i, 0, 36)
histogramei (lățimea unei clase este de 10º)
dfact=0.5; H= Histogram(L_9, L_8, true, Reprezentarea histogramei unghiurilor de
dfact) împrăștiere
87
Drd. Daly Marciuc
Figura 84. Realizarea cu GeoGebra a histogramei unghiurilor de

împrăștiere în cazul ciocnirii de un corp cu secțiune circulară concavă
Figura 85. Realizarea cu GeoGebra a histogramei unghiurilor de împrăștiere

în cazul ciocnirii de un corp cu secțiune elipsoidală convexă
88
Drd. Daly Marciuc

în cazul ciocnirii de un corp cu secțiune elipsoidală concavă

în cazul ciocnirii de un corp cu secțiune hiperbolică
Pentru studierea ciocnirilor succesive am utilizat din nou analogia dintre schimbarea
direcției razei de lumină multiplu reflectate și schimbarea direcției proiectilului, în cazul
ciocnirilor multiple, transferând modelul deja realizat al reflexiilor multiple în simularea
ciocnirilor succesive ale unei particule în interiorul unui unghi.
Pentru construcția modelului razei succesiv reflectată în două oglinzi plane am utilizat
metoda desfășurării, care presupune construirea unor unghiuri, adiacente două câte două,
congruente cu unghiul format de cele două oglinzi (Fig. 88). Pentru determinarea punctelor de
reflexie multiplă, am prelungit raza incidentă SA1 astfel încât aceasta să intersecteze laturile
unghiurilor adicente construite și am notat cu A2’, A3’, A4’ etc. aceste puncte de intersecție.
Punctele de reflexie A2, A3, A4 etc. pot fi construite cu ajutorul compasului, astfel ca
OA2=OA2’, OA3=OA3’, OA4=OA4’ etc. Din congruența perechilor de triunghiuri
OA1A2  OA1' A2' , OA2 A3  OA2' A3' , OA3A4  OA3' A4' etc., rezultă că punctele
A2, A3, A4 etc. sunt punctele de reflexie multiplă.
89
Drd. Daly Marciuc
Animația pe care am realizat-o în GeoGebra simulează mișcarea unei particule care se
ciocnește succesiv de doi pereți ficși, intersectați sub un unghi arbitrar u. Pentru realizarea
animației, în applet-ul care simulează reflexia unei raze de lumină în două oglinzi plane
concurente, am introdus în plus variabila v, definind viteza particulei, și o variabilă tc,
reprezentând timpul scurs de la inițierea mișcării. Am inițializat variabila tc cu valoarea 0 și am
setat incrementarea automată a valorii acesteia. Am construit un punct mobil M, care parcurge
semidreapta h=(SA1 cu viteza constantă v, și am determinat poziția corespunzătoare punctului
M pe traiectoria reală, obținută prin împăturire. Tabelul 40 conține comenzile GeoGebra
adăugate la simularea GeoGebra a reflexiilor multiple, pentru a obține simularea mișcării
particulei care se ciocnește succesiv de cei doi pereți.
Ultima activitate pe care am propus-o elevilor în cadrul acestei teme a solicitat
reprezentarea grafică a perioadei de timp scurse de la lansarea proiectilului până la ieșirea din
unghiul format de cei doi pereți, în funcție de unghiul i1 sub care are loc prima ciocnire. Pentru
determinarea distanței parcurse de bilă în interiorul triunghiului OAB, am utilizat din nou
metoda desfășurării (Fig. 88).
Împăturind figura după laturile unghiurilor congruente construite, observăm că
lungimea drumului parcurs de particulă în interiorul triunghiului OAB este egală cu lungimea
segmentului SD. Pentru a obține reprezentarea grafică a distanței parcurse am reprezentat, în al
doilea panou grafic al aplicației GeoGebra, punctul F de coordonate (i1, SD) și am setat pe
poziția on opțiunea de trasare a urmelor punctului F. Deplasând primul punct de ciocnire, A1,
de-a lungul peretelui OB, punctul F se deplasează în al doilea panou grafic, trasând graficul
dorit. Tabelul 41 conține comenzile GeoGebra adăugate applet-ului anterior, pentru
reprezentarea grafică a dependenței distanței SD de poziția primului punct de ciocnire, A1.
Punctul S de lansare a proiectilului poate fi deplasat în interiorul triunghiului OAB, prin
modificarea coordonatei sale unghiulare t, sau a coordonatei radiale, r. La fiecare nouă
poziționare a punctului S, dacă deplasăm primul punct de impact, A1, de-a lungul peretelui OB,
vom obține reprezentarea grafică actualizată a dependenței distanței parcurse de unghiul sub
care are loc prima ciocnire.
Utilizarea instrumentelor software-ului GeoGebra facilitează studierea cantitativă a
unor fenomene fizice, mai dificil de realizat cu mijloace tradiționale. Posibilitatea de a
transforma și adapta modelele deja construite pentru studierea altor fenomene relevă caracterul
de universalitate a modelelor. Paralela între reflexii și ciocniri a fost extinsă în secțiunea
următoare, în care am arătat cum putem transfera modelul refracțiilor multiple ale unei raze de
lumină în studiul unor fenomene din arii diferite.
Figura 88. Reprezentarea grafică a distanței parcursă de o bilă care se ciocnește succesiv de
laturile unui unghi, în funcție de unghiul
sub care are loc prima ciocnire
90
Drd. Daly Marciuc
Tabel 40. Comenzi GeoGebra pentru simularea ciocnirii elastice a unei bile de doi pereți care
formează un unghi u [85]
Comanda Rezultatul
tc=0; v=1 Definirea variabilelor independente
Determinarea distanței totale parcuse
dist=tc*v
la momentul tc
Determinarea poziției imaginii
c= Circle[S, dist]; M= Intersect[c, h] corpului pe semidreapta h=(SA1,
reprezentând traiectoria ”despăturită”
Reprezentarea simetricului punctului
M’=Reflect[M, g]
M față de oglinda g=OB
list12=Sequence[Angle[M, O, Element
[list0, i]], i, 1, m1, 2]
Reprezentarea corpului punctiform în
list13=Sequence[Ray[O, (r cos(u / 2 –
mișcare pe segmentele de forma
Element [list12, i]), r sin(u / 2 – Element
A2kA2k+1, folosind metoda
[list12, i]))], i, 1, a]
”împăturirii”
list14= Sequence [Intersect [Element
[ray1, i], Element [list13, i]], i, 1, a]
list15=Sequence[Angle[M, O, Element
[list0, i]], i, 2, m1, 2]
Reprezentarea corpului punctiform în
list16=Sequence[Ray[O, (r cos((-u) / 2 +
mișcare pe segmentele de forma
Element [list15, i]), r sin((-u) / 2 +
A2k-1A2k, folosind metoda
Element [list15, i]))], i, 1, b]
”împăturirii”
list17=Sequence[Intersect[Element[ray2,
i], Element[list16, i]], i, 1, b]
α=Angle[M, O, Element[list0, m1]] Reprezentarea mișcării pe ultima
G=Intersect[d, Ray[O, (r cos(u / 2 - α), r porțiune a traiectoriei pentru cazul în
sin (u / 2 - α))]] care există doar două ciocniri
Reprezentarea mișcării pe ultima
E= Intersect[k, Ray[O, (r cos((-u) / 2 + α),
porțiune a traiectoriei pentru cazul în
r sin((-u) / 2 + α))]]
care numărul m1 este par
Reprezentarea mișcării pe ultima
F=Intersect[n, Ray[O, (r cos(u / 2 - α), r
porțiune a traiectoriei pentru cazul în
sin (u / 2 - α))]]
care numărul m1 este impar
Tabel 41. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea distanței parcurse de o bilă care se
ciocnește succesiv de doi pereți care formează un unghi u
Comanda Rezulatul
q= ceil(180° / u); list1= Sequence((l Reprezentarea liniei poligonale determinată de
cos(u / 2 - i u), l sin(u / 2 - i u)), i, 1, q laturile opuse unghiurilor O ale triunghiurilor
+ 1); n= Polyline(list1) congruente cu triunghiul OAB
Determinarea punctului D de intersecție dintre
h=Ray(S,A_1); D=Intersect(h,n)
semidreapta SA1 și linia poligonală n.
Reprezentarea, în al doilea panou grafic, a
dependenței distanței parcurse în interiorul
s= Segment(S, D); F=(i1,s); G=(i1,0)
triunghiului OAB de unghiul sub care are loc
prima ciocnire, i1.
91
Drd. Daly Marciuc
5.4 De la miraje optice la brahistocronă [190]
Printre cele mai interesante fenomene optice întâlnite în natură sunt mirajele.
Activitățile de modelare pe care le-am prezentat în această secțiune au ca obiectiv explicarea
mirajelor și identificarea unor fenomene din alte domenii care pot fi explicate pe baza aceluiași
tipar matematic. Mirajele optice – inferioare sau superioare – se manifestă prin distorsionarea
imaginilor din cauza curbării razelor de lumină, la trecerea prin straturi de aer cu indici de
refracție diferiți [191-194].
În scop didactic, fenomenul mirajelor poate fi reprodus prin experimente în laborator
sau poate fi reprezentat prin simulări pe calculator [195-197]. Explicațiile detaliate depășesc
cunoștințele matematice ale elevilor [198-199], astfel încât se optează pentru prezentarea
schematică a fenomenului [200]. Utilizând software-ul GeoGebra elevii pot realiza simulări ale
mirajelor optice, construind un model matematic pe baza aplicării iterate a legii lui Snell. Mai
mult, aceste simulări pot fi adaptate pentru determinarea brahistocronei în mișcarea de
alunecare fără frecare în plan vertical, precum și pentru explicarea unor fenomene acustice sau
a propagării undelor seismice [201-202]. Contextul de învățare în care s-au desfășurat
activitățile de modelare a fost interdisciplinar, solicitând aplicarea unor cunoștințe din domenii
diferite: elemente de calcul trigonometric și algebric, cunoștințe de geometrie, legea lui Snell a
refracției, legea conservării energiei, cunoștințe de programare și de utilizare a unui software
de modelare cu interfață grafică. Investigația a început cu rezolvarea unei probleme de
matematică, constând în determinarea drumului cel mai rapid dintre două puncte separate de
benzi în care vitezele de propagare sunt diferite.
Rezultatul obținut a fost utilizat de elevi, în clasa a X-a, pentru a elabora un model al
unei situații mai generale: fiind date două puncte A și C, separate de benzi în care vitezele de
propagare au valorile v1, v2, …, vn, să se determine drumul cel mai rapid de la punctul A la
punctul C. Modelul obținut a fost aplicat pentru a explica fenomene din arii diverse: de la
mirajele optice, până la justificarea faptului că deplasarea între două puncte în plan vertical, sub
acțiunea forței de greutate, se face cel mai rapid atunci când pista pe care mobilul alunecă are
formă cicloidală.
Pentru construcția modelului general, elevii au aplicat de n-1 ori legea refracției (Fig.
89). Pe baza egalităților obținute, rescrise în forma
sin 𝑖1 sin 𝑖2 sin 𝑖𝑛
= =⋯ = 𝑠, (6.7)
𝑣1 𝑣2 𝑣𝑛
au realizat reprezentarea dinamică a unei raze de lumină care pornește din punctul A și pătrunde
în cel de-al doilea mediu prin punctul B.
În cazul în care șirul vitezelor de propagare în cele n straturi, v1, v2, …, vn, este crescător,
este posibil să apară fenomenul reflexiei totale, astfel încât raza să revină în straturile superioare
(Fig. 90). Tabelul 42 cuprinde comenzile GeoGebra utilizate pentru realizarea unui applet care
simulează atât refracțiile succesive, cât și reflexia totală, atunci când există un indice 𝑘 ∈
{1,2, … , 𝑛} pentru care 𝑠 ∙ 𝑣𝑘 > 1. În simularea realizată, punctul A din care pornește raza de
lumină poate fi mutat cu ajutorul mouse-ului, ca și punctul B, primul punct de incidență. În al
doilea panou al simulării am afișat două glisoare care permit modificarea numărului n de straturi
și a grosimii lor, d.
92
Drd. Daly Marciuc
Figura 89. Simulare cu GeoGebra a refracțiilor succesive în straturi

cu indici de refracție diferiți [190]
Figura 90. Simulare cu GeoGebra a refracțiilor succesive în straturi cu indici de refracție

diferiți, combinată cu reflexia totală în unul dintre straturi [190]
𝑘
Șirul vitezelor, generat inițial prin relația 𝑣𝑘 = 2 + 𝑛, poate fi modificat, utilizând alte
expresii matematice, sau introducând succesiv n valori. O înlocuire adecvată a termenilor
acestui șir va oferi o soluție a problemei brahistocronei, sau a curbei celei mai rapide deplasări.
Problema brahistocronei a fost propusă pentru prima dată de Johann Bernoulli, în 1696,
acesta fiind primul pas spre dezvoltarea calculului variațional [205-206]. Problema avea
următoarea formulare: Sub acțiunea forței gravitaționale o particulă alunecă fără frecare de-a
lungul unei curbe situată într-un plan vertical, din punctul A în punctul B. Ce formă trebuie să
aibă această curbă, pentru ca durata deplasării să fie cât mai mică? Deși în mod obișnuit
rezolvarea problemei brahistocronei necesită cunoștințe de analiză matematică, analogia cu
fenomenul optic al refracției și utilizarea sofware-ului GeoGebra fac posibilă rezolvarea
problemei de către elevii de clasa a X-a, care nu au cunoștințe de calcul diferențial sau integral.
93
Drd. Daly Marciuc
Rezolvarea problemei începe cu observația că, atunci când un corp aflat în câmp
gravitațional uniform se deplasează sub acțiunea gravitației fără frecare, pornind cu o viteză
inițială nulă, viteza sa la un moment dat depinde doar de înălțimea la care acesta se află.
Utilizând legea conservării energiei, se arată că viteza mobilului, după ce a parcurs pe verticală
o distanță h, este dată de relația
𝑣 = √2𝑔ℎ, (6.8)
unde g reprezintă accelerația gravitațională. Această observație ne ajută să trasăm brahistocrona
folosind applet-ul GeoGebra realizat anterior. Având în vedere relația (6.8), este suficient să
redefinim variabila de tip listă v, care stochează vitezele de propagare în cele n straturi, folosind
comanda v = Sequence(sqrt(2 * 9.8* d *j), j, 1, n). Având în vedere că legea refracției a lui
Snell este conformă principiului de extrem al lui Fermat, rezultă că traiectoria trasată va
reprezenta brahistocrona, pentru mișcarea de alunecare fără frecare în câmp gravitațional (Fig.
91).
Figura 91. Determinarea cu GeoGebra a brahistocronei [190]

Pentru a arăta că brahistocrona reprezentată este o cicloidă, am realizat un alt applet în
GeoGebra. Am definit cicloida ca fiind traiectoria unui punct de pe un cerc ce se rostogolește
de-a lungul unei drepte. Simularea mișcării de translație a cercului de centru A și rază r și a
rotației punctului M pe cerc a fost realizată pe baza relației dintre viteza liniară v și viteza
unghiulară ω. Astfel, dacă cercul se rostogolește de-a lungul axei Ox, la momentul t centrul său,
punctul A, va avea coordonatele (ω r t, -r), iar punctul M de pe cerc va avea coordonatele (ω r
t + r cos(π / 2 + ω t), -r + r sin(π / 2 + ω t)). Tabelul 43 conține comenzile GeoGebra utilizate
pentru a simula generarea cicloidei. După pornirea animației variabilei timp t, astfel încât să ia
valori în intervalul (0, 2π / ω), am obținut reprezentarea din Fig. 92.
Forma coordonatelor punctului M ne arată că cicloida trasată are ecuațiile parametrice
𝑥 = 𝑟(𝑢 − sin 𝑢)
{ , 𝑢 ∈ [0,2𝜋] (6.9)
𝑦 = 𝑟(−1 + cos 𝑢)
deci poate fi reprezentată prin introducerea în bara de intrări GeoGebra a comenzii: Curve(r (u
- sin(u)), r (-1 + cos(u)), u, 0, 2π).
Revenind la applet-ul anterior, pentru a demonstra că brahistocrona este o cicloidă care
trece prin punctul B, am introdus comanda Curve(x(B) + a1 (t - sin(u)), y(B) - a1 (1 - cos(u)),
u, 0, 2π). Modificând, cu ajutorul glisorului asociat, valoarea variabilei a1, am observat că
pentru o valoare convenabilă cicloida obținută aproximează foarte bine brahistocrona (Fig. 91).
94
Drd. Daly Marciuc
Tabel 42. Comenzi GeoGebra pentru simularea refracțiilor succesive [190]
Comanda Rezultatul
n=60; d=0.01; drepte= Sequence(y = -j d, Reprezentarea fasciculului de drepte
j, 0, n-2) paralele echidistante
A= (1.5,0.7) Definirea punctului de plecare
B= Point(xAxis) Definirea primului punct de incidență
i=Segment(A, B) Reprezentarea razei incidente
g= PerpendicularLine(B, xAxis) Construcția normalei în punctul B
C= Point(f); i1= Angle(C, B, A) Definirea primului unghi de incidență
v= Sequence(2 + j / n, j, 1, n) Definirea vitezelor de propagare în benzi
s = sin(i1) / Element(v, 1); sink = Determinarea sinusurilor unghiurilor de
Sequence (s Element(v, j)), j, 2, n) refracție succesivă, conform relației (6.7)
nm= CountIf(-1 ≤ x ≤ 1, sink) Determinarea ultimului strat de refracție
unghiuri= Sequence(asin(s Element(v, j)),
Determinarea unghiurilor de refracție
j, 2, nm + 1)
depl= Sequence(d tan(Element(unghiuri, Determinarea deplasărilor pe orizontală la
j)), j, 1, nm) fiecare refracție
Calculul deplasărilor cumulate pe
deplt= Sequence(Sum(depl, j), j, 1, nm)
orizontală
puncte= Sequence((x(B) + Element(deplt, Reprezentarea punctelor de trecere a razei
j), -j d), j, 1, nm) dintr-un mediu în altul
L_1=Sequence(Segment(Element(puncte,
Reprezentarea razei succesiv refractată
j), Element(puncte, j + 1)), j, 1, nm - 1)
vit=Sequence(Element(v, nm - j + 1), j, 0, Definirea șirului vitezelor în benzi după
nm) reflexia totală
uk=Sequence(asin(s1 (Element(vit, j))), j, 1, Determinarea unghiurilor de refracție după
nm + 1) reflexia totală
dep2=Sequence(asin(s1 (Element(vit, j))), j, Determinarea deplasărilor pe orizontale după
1, nm + 1) reflexia totală
dep2t=Sequence(Sum(dep2, j), j, 1, nm + 1) Calculul deplasărilor cumulate pe orizontală
după reflexia totală
puncte2=Sequence((x(F) + Element(dep2t, j), Reprezentarea punctelor de trecere a
y(F) + j d), j, 1, nm + 1) razei dintr-un mediu în altul după reflexia
totală
L_2=Sequence(Segment(Element(puncte2, Reprezentarea razei succesiv refractată după
j), Element(puncte2, j + 1)), j, 1, nm) reflexia totală
95
Drd. Daly Marciuc
Figura 92. Generarea unei cicloide în GeoGebra [190]
Tabel 43. Comenzi GeoGebra pentru generarea unei cicloide [190]

Comanda Rezultatul
r=2; ω=1 Definirea razei cercului și a vitezei unghiulare a mișcării de
rotație
f=(y=0) Reprezentarea dreptei pe care se rostogolește cercul
t=0 Inițializarea variabilei timp
A=(ω r t, -r) Definirea poziției centrului cercului la momentul t
c= Circle(A, r) Reprezentarea cercului de centru A și rază r
M= A + (r cos(π / 2 Reprezentarea unui punct M pe cerc, aflat într-o mișcare de
+ ω t), r sin(π / 2 + rotație cu viteza unghiulară ω
ω t))
96
Drd. Daly Marciuc
6 CONCLUZII
Concluziile tezei de față se referă la posibilitățile de explorare și investigare cu ajutorul

instrumentelor puse la dispoziție de software-ul de modelare matematică GeoGebra și de
limbajul de programare VPython. Reprezentările grafice generate cu aceste aplicații,
bidimensionale sau tridimensionale, prezintă un grad ridicat de interactivitate și asigură baza
intuitivă necesară pentru înțelegerea aprofundată a conceptelor și principiilor fizice studiate în
liceu. Aplicațiile realizate permit modificarea scalei sau a unghiului sub care sunt redate
reprezentările; prin elemente de control specifice (glisoare, casete input etc.), ele permit
modificarea valorilor parametrilor modelului, iar animațiile realizate pot fi întrerupte și
repornite, după dorința utilizatorului, și includ reprezentări ale unor noțiuni abstracte (viteze,
forțe, accelerații, energii etc.) cu rol important în înțelegerea modelelor.
Formarea competențelor științifice de nivel înalt presupune angajarea elevilor în
activități mai complexe decât urmărirea pasivă a unor simulări gata realizate, sau efectuarea
unor experimente pe baza unor rețete prescrise. Prin activitățile de construire a modelelor elevii
parcurg toate etapele unui proces de investigare științifică și iau contact cu caracteristicile
esențiale ale muncii de cercetare.
Rezultatele înregistrate ca urmare a activităților de modelare matematică și pe calculator
au fost vizibile pe trei paliere:
 dezvoltarea competențelor matematice ale elevilor și creșterea motivației pentru studiul
matematicii, datorită ilustrării aplicabilității cunoștințelor matematice și a rolului lor în
descrierea și explicarea fenomenelor fizice;
 dezvoltarea abilităților de utilizare a tehnologiilor computaționale, atât în utilizarea
instrumentelor unei aplicații cu interfață grafică cu utilizatorul, cum este GeoGebra, cât
și prin inițierea în utilizarea unui limbaj de programare, cum este VPython, pentru a
realiza simulări ale unor fenomene fizice;
 dezvoltarea competențelor în științe; elevii au fost inițiați în activitatea de modelare,
văzută ca una dintre componentele fundamentale ale activității de cercetare științifică;
modelele create pe baza legilor Fizicii, cu ajutorul instrumentelor matematice, au fost
utilizate pentru efectuarea de predicții în evoluția fenomenelor modelate; activitățile de
modelare favorizează dezvoltarea abilității de a interpreta modelele și de a verifica
predicțiile realizate pe baza lor; în acest proces de învățare sunt dezvoltate capacitățile
de investigare și gândirea critică, esențiale în formarea unei viziuni științifice asupra
lumii.
Rezultatele studiului pe care l-am întreprins se regăsesc în lucrările elaborate pe
parcursul studiilor doctorale: două articole publicate în jurnalul cotat ISI, Romanian Reports in
Physics, volumele 68(3) și 68(4) din 2016, și încă un articol în același jurnal în volumul 70(3),
din 2018 in press. Nouă dintre lucrările pe care le-am realizat în această perioadă au fost
prezentate la conferințe internaționale indexate ISI și au fost publicate în Proceedings-urile
conferințelor. La Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, edițiile 2014, 2015, 2017
și 2018, am susținut de asemenea cinci lucrări.
În cele ce urmează voi prezenta concluziile care se desprind din fiecare capitol al tezei,
răspunzând la întrebările esențiale care au stat la baza elaborării tezei:
 Cum putem integra utilizarea tehnologiilor informatice în predarea și învățarea Fizicii
în scopul de a iniția elevii în activitatea de modelare, văzută ca una dintre componentele
cheie ale cunoașterii științifice?
 Cum pot activitățile de modelare desfășurate cu elevii să contribuie la corectarea unor
concepții eronate în înțelegerea Fizicii, care persistă în urma abordărilor didactice
tradiționale?
97
Drd. Daly Marciuc
În primul capitol al tezei am justificat alegerea aplicațiilor software pe care le-am
utilizat pentru modelarea pe calculator: software-ul matematic GeoGebra și limbajul de
programare VPython. Am arătat care sunt punctele forte ale celor două aplicații și am prezentat
modul în care acestea pot fi utilizate pentru modelarea unor tipuri fundamentale de mișcare. În
secțiunea a doua a capitolului am prezentat modul în care am simulat cu GeoGebra diferite
tipuri de mișcare a unui punct material, simultan cu generarea dinamică a reprezentării grafice
a ecuațiilor de mișcare. La Conferința Națională de Învățământ Virtual 2014, desfășurată la
Universitatea din București, am participat cu lucrarea Integrarea utilizării instrumentelor IT în
activităţi de învăţare centrate pe modelare, autor Daly Marciuc, publicată în volumul Lucrările
Conferinței Naționale de Învățământ Virtual, Ediția a XII-a, 2014, 267-273, și distinsă cu
Premiul de Excelență CNIV 2014. Applet-urile pe care le-am realizat ajută la clarificarea
noțiunilor de traiectorie și grafic al ecuației de mișcare, reprezentări confundate de multe ori
de elevi, și chiar de către unii profesori.
Pentru realizarea simulărilor mișcării uniforme, uniform accelerate și oscilatorii
armonice am utilizat cele două panouri grafice afișabile simultan în GeoGebra: în primul am
simulat mișcarea punctului material și în al doilea am reprezentat grafic ecuația de mișcare.
Figurile 1, 2 și 3 surprind cadre din simulările pe care le-am realizat, corespunzătoare celor trei
tipuri de mișcare. Pentru realizarea applet-urilor am utilizat ecuațiile cinematice ale mișcării,
care au fost afișate în panoul algebric al aplicației. Elevii pot opera ei înșiși modificări asupra
ecuațiilor care modelează mișcarea, observând efectul produs, astfel ca punctul material să
treacă de la un tip de mișcare la altul.
Dificultățile pe care le întâmpină elevii care nu au cunoștințe de calcul integral în
înțelegerea ecuației cinematice a mișcării uniform accelerate pot fi depășite exploatând
facilitatea de reprezentare grafică interactivă a sumelor de tip Riemann, cu GeoGebra. Acest
tip de reprezentare ne ajută să interpretăm, folosind instrumente matematice accesibile elevilor
de clasa a IX-a, distanța parcursă de un mobil ca arie a subgraficului relației funcționale de
dependență a vitezei de timp. Din activitățile de modelare pe care le-am desfășurat cu elevii a
reieșit că în lipsa interacțiunii cu reprezentările grafice și a construirii lor efective, elevii fie
memorează forma ecuației cinematice, fără să o poată justifica, fie construiesc raționamente
incorecte, care îi conduc la un rezultat diferit. În lucrarea pe care am susținut-o la conferința
internațională eLearning and Software for Education în aprilie 2016 am arătat modul în care
facilitățile de reprezentare ale software-ului GeoGebra susțin justificarea unor ecuații
cinematice, altfel dificil de explicat elevilor. Lucrarea, cu titlul Learning Physics by Building
Computer Models. Movements on Inclined Planes, autori Daly Marciuc, Cristina Miron, E.S.
Barna, a fost publicată în Proceedings of the 12th International Scientific Conference eLearning
and Software for Education, Bucharest, 3, 221-228, 2016. Implicarea elevilor în realizarea de
simulări ale mișcării uniform accelerate cu GeoGebra le permite să înțelegă, chiar în lipsa
cunoștințelor de calcul integral, relațiile cinematice specifice, pentru a corecta concepțiile
greșite care persistă după abordările didactice tradiționale. Un astfel de exemplu este ideea
greșită a multor elevi de a calcula viteza medie pe un interval de timp, în orice situație, ca medie
aritmetică între viteza la începutul și la finalul perioadei de timp. Utilizarea reprezentărilor
grafice ale sumelor Riemann cu GeoGebra (Fig. 4) evidențiază faptul că această idee este
incorectă în cele mai multe cazuri și îi ajută pe elevi să reflecteze asupra ei și să o rectifice. Cel
de al doilea exemplu de utilizare a aplicației GeoGebra în activități de învățare bazate pe
modelare, prezentat în a doua secțiune a capitolului 1, a fost realizarea unei animații
condiționate a mișcării de alunecare pe un plan înclinat. Elevii au avut de rezolvat mai întâi o
problemă teoretică: determinarea condiției de alunecare pe un plan înclinat, în forma unei relații
matematice între unghiul planului înclinat și coeficientul de frecare la alunecare. Introducând
în GeoGebra relația dedusă, sub forma unui script de tip Start Animation, elevii au transformat
într-o simulare animată și interactivă un applet GeoGebra care reprezenta static corpul așezat
pe planul înclinat (Fig.5). Simularea pe care am obținut-o permite investigarea efectului
98
Drd. Daly Marciuc
modificărilor celor doi parametri (coeficientul de frecare și unghiul planului înclinat) asupra
mișcării corpului.
Complementar software-ului GeoGebra, cu ajutorul căruia am realizat modele
descriptive ale principalelor tipuri de mișcare a punctului material, am utilizat limbajul de
programare VPython, pentru construcția unor modele explicative ale acelorași tipuri de mișcare.
Simulările realizate cu VPython au avut la bază ecuația diferențială a mișcării în formă finită,
astfel încât realizarea simulărilor a necesitat explicitarea și definirea forței care produce
mișcarea. Exemplul pe care l-am prezentat în cea de a treia secțiune a capitolului 1 se referă la
o activitate cu rol de inițiere în modelarea computațională cu VPython. Elevii au primit sarcina
de a modifica programul care simula căderea liberă a unui punct material, pentru a obține alte
două simulări:
 simularea mișcării uniforme a unui punct material;
 simularea mișcării unui proiectil, lansat cu o viteză inițială dată.
Realizarea acestor simulări a permis exemplificarea conceptului de model cauzal, care
are la bază identificarea cauzei mișcării, mai exact a tipului de forță care acționează asupra
corpului. Un avantaj al vizualizărilor tridimensionale generate cu limbajul de programare
VPython este posibilitatea de a modifica unghiul și scala de vizualizare, prin simple acționări
ale mouse-ului. Instrucțiunile limbajului VPython permit modificarea cu ușurință a ratei de
derulare a mișcării, precum și vizualizarea unor obiecte abstracte (cum ar fi vitezele sau forțele).
Reprezentările dinamice și interactive obținute cu VPython susțin activitățile exploratorii ale
elevilor, constând în modificarea parametrilor sistemului modelat sau a relațiilor de dependență
dintre variabilele sistemului, urmate de observarea efectelor produse.
Un exemplu pe care l-am prezentat în această secțiune a lucrării este modul de simulare
a mișcării sarcinilor electrice în câmp magnetic, exploatând posibilitatea de vizualizare
tridimensională a mișcării, esențială în acest caz (Fig. 7-8). Exemplul a fost inclus în lucrarea
Developing students’ creativity by Physics lessons, autori Daly Marciuc și Cristina Miron,
prezentată la Conferința Internațională de Învățământ Virtual, în octombrie 2017 și publicată
în Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning, Bucharest, 470-477.
Simulările realizate cu VPython permit investigarea unor tipuri de mișcări care nu pot fi studiate
cu ușurință în laborator. Construcția simulărilor face posibil studiul comportamentului
sistemului în condiții inițiale diverse, astfel că elevii au libertatea de a imagina și testa, utilizând
același program, o multitudine de situații posibile. Integrarea în lecțiile de Fizică a activităților
de realizare a unor simulări pe calculator contribuie la crearea unui mediu de lucru în care
rigoarea și creativitatea se împletesc. Pe de o parte pentru realizarea unor simulări corecte,
principiile fizice care guvernează fenomenele trebuie aplicate cu rigurozitate, pe de altă parte,
creativitatea elevilor este dezvoltată prin formularea unor noi probleme, care extind și
generalizează problemele propuse inițial.
În ultima secțiune a primului capitol am prezentat una dintre activitățile de modelare
desfășurată cu elevii într-un laborator al Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Satu Mare,
dotat cu console multi-touch. Rezultatele obținute au fost prezentate la conferința internațională
eLearning and Software for Education în aprilie 2014, în lucrarea Using Multi-touch
Technologies for Developing Scientific and Mathematical Competencies, autori Daly
Marciuc și Petra Csereoka, publicată în Proceedings of the 10th International Scientific
Conference eLearning and Software for Education, Bucharest, 3, 318-325. Elevii au utilizat
aplicația GeoGebra pe consolele multi-touch, pentru rezolvarea unei probleme de optică
geometrică: determinarea numărului maxim de puncte de reflexie ale unei raze de lumină în
două oglinzi plane concurente. Testarea inițială, aplicată unui număr de 54 de elevi de clasa a
IX-a, a solicitat rezolvarea problemei pentru câteva cazuri particulare. Rezultatele testării au
arătat că elevii nu reușesc să rezolve integral problema folosind doar hârtia și pixul, chiar dacă
dețin toate cunoștințele teoretice necesare. Folosind GeoGebra elevii au realizat reprezentări
99
Drd. Daly Marciuc
dinamice ale razei multiplu reflectate pe consolele multi-touch, cu ajutorul butoanelor din bara
de instrumente a aplicației (Fig. 11). Aceste reprezentări au permis verificarea unor ipoteze și
elaborarea modelului matematic adecvat. Activitatea a inclus rezolvarea de probleme, fiind
necesare actualizarea și aplicarea cunoștințelor achiziționate de elevi la discipline școlare
diferite: începând cu principiile reflexiei, continuând cu cunoașterea unor proprietăți
geometrice, a proprietăților progresiilor aritmetice și construirii unui raționament inductiv, până
la abilitatea de a utiliza o aplicație software cu interfață grafică. Metodele pe care le-au folosit
echipele de elevi au fost diferite: unii au abordat geometric problema, identificând de la început
relația dintre unghiurile formate de cele două oglinzi cu raza multiplu reflectată; alții au avut o
abordare experimentală, exploatând instrumentele de măsurare a unghiurilor în GeoGebra și
facilitățile de lucru cu foi de calcul ale aplicației. Aceștia din urmă au determinat pas cu pas, cu
ajutorul aplicației, unghiurile de reflexie succesivă și abia apoi au observat relațiile dintre ele.
Fiecare echipă de elevi a prezentat rezultatele întregii clase; rezultatele au fost comparate, iar
echipele care au ajuns la concluzii diferite s-au confruntat, pentru a depista erorile. A urmat
refacerea lucrărilor și prezentarea variantei finale a fiecărei echipe. Principiile care au stat la
baza activității desfășurate în laboratorul multi-touch au fost principiile teoriei constructiviste
a învățării, incluzând promovarea interacțiunilor sociale, pentru validarea rezultatelor obținute
de elevi.
În al doilea capitol al tezei am investigat posibilitățile de utilizare a aplicațiilor
GeoGebra și VPython pentru studiul opticii geometrice prin activități de modelare. Primele
două secțiuni ale capitolului sunt dedicate unui studiu comparativ al modelării reflexiei în
oglinzile plane și sferice. Abordarea pe care am propus-o este graduală: mai întâi elevii
explorează cu ajutorul unor applet-uri gata realizate, apoi le completează, exersând construcția
diagramei razelor, în mediul interactiv și dinamic al aplicației GeoGebra. Elevii au posibilitatea
să observe asemănările și deosebirile dintre modul de formare a imaginilor în oglinda plană și
în oglinda sferică. Pentru aprofundarea studiului reflexiilor în oglinzile plane le-am propus
elevilor să construiască simularea fenomenului reflexiilor multiple în două oglinzi paralele (Fig.
12). Realizarea simulării a implicat aplicarea unor cunoștințe de geometrie și de calcul algebric,
pentru realizarea modelului matematic, și utilizarea comenzii Sequence, pentru transformarea
modelului matematic într-o reprezentare dinamică și interactivă în GeoGebra.
În scopul înțelegerii aprofundate a fenomenului reflexiei într-o oglindă sferică concavă,
am realizat trei simulări: prima prezintă justificarea formulelor oglinzilor, în diferite situații
posibile (Fig. 16-18), iar a doua evidențiază condițiile în care aceste formule sunt verificate,
adică condițiile aproximării gaussiene. Cea de a treia simulare oferă justificări ale formulei
măririi transversale, în toate situațiile care pot să apară. Utilizarea aplicației GeoGebra ajută
elevii să îndeplinească sarcini de lucru complexe și chiar să extindă studiul, dincolo de cerințele
formulate, dezvoltându-și nu doar gândirea riguroasă, matematică, ci și gândirea creativă,
imaginativă. Rezultatele legate de construcția unor simulări GeoGebra pentru clarificarea
modului de formare a imaginilor în oglinzi au fost cuprinse în lucrarea Developing students’
creativity by Physics lessons, autori Daly Marciuc și Cristina Miron, prezentată la Conferința
Internațională de Învățământ Virtual, în octombrie 2017 și publicată în Proceedings of the 12th
International Conference on Virtual Learning, Bucharest, 2017, 470-477.
În a treia secțiune a capitolului 2 am prezentat modul de realizare a unor simulări cu
GeoGebra pentru explicarea fenomenului reflexiilor multiple în două oglinzi plane concurente.
Prima simulare se referă la determinarea numărului și pozițiilor imaginilor formate. Construcția
modelului matematic presupune utilizarea coordonatelor polare și este accesibilă elevilor în
clasa a IX-a. Activitatea de modelare a fost problematizată: în prima etapă, elevii au reprezentat
cu GeoGebra primele imagini ale obiectului în cele două oglinzi și au determinat coordonatele
acestora, aplicând cunoștințele de geometrie; a doua etapă a avut la bază un raționament
inductiv, care a dus la descoperirea formei coordonatelor imaginii de ordinul n; următoarea
etapă a fost construirea unei demonstrații riguroase a formei coordonatelor polare ale
100
Drd. Daly Marciuc
imaginilor, observate pe câteva cazuri particulare, aplicând principiul inducției matematice; în
continuare am studiat proprietățile coordonatelor unghiulare ale imaginilor și am determinat
relațiile de recurență dintre acestea. Determinarea coordonatelor polare ale imaginilor a fost
urmată de determinarea numărului de imagini. În această fază a activității am ajuns la o
concluzie interesantă, care nu este prezentată în manualele și culegerile de Fizică: numărul de
imagini depinde nu doar de unghiul format de oglinzi, ci și de poziția obiectului punctiform
între oglinzi. Relațiile care descriu această dependență, ecuațiile (3.1) și (3.2), utilizează funcția
parte întreagă, studiată de elevi la matematică. Tabelul 13 explicitează numărul total de imagini
formate, în toate cazurile care pot să apară, în funcție de partea întreagă q a raportului 180º/u (u
reprezintă unghiul format de oglinzi) și poziționarea obiectului în raport cu semidreptele de
coordonate unghiulare t1,2 = ±u(f-1/2), unde f reprezintă partea fracționară a raportului 180º/u.
În manualele și culegerile de Fizică este discutat doar cazul în care f = 0, caz în care cele două
semidrepte se suprapun peste oglinzi, astfel încât numărul de imagini formate este același pentru
orice poziționare a obiectului între oglinzi. Reprezentările dinamice și interactive realizate cu
GeoGebra ne-au ajutat să realizăm un model general, care acoperă toate situațiile posibile.
Rezultatele pe care le-am obținut și aplicațiile pe care le-am dezvoltat referitoare la reflexiile
multiple în două oglinzi plane sunt incluse în lucrarea Understanding multiple reflections in
two plane mirrors by building computer simulations, autori Daly Marciuc și Cristina Miron,
prezentată la Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, ediţia 2017 și acceptată pentru
publicare în jurnalul Romanian Reports in Physics, secțiunea Physics Education.
Utilizarea software-ului GeoGebra ne-a permis construcția unui applet interactiv care
oferă, suplimentar, reprezentarea unei raze de lumină multiplu reflectată în cele două oglinzi,
arătând poziționarea tuturor imaginilor pe prelungirile segmentelor din care este formată raza
reflectată. Instrumentul Zoom In disponibil în bara de instrumente a aplicației face posibilă
vizualizarea detaliilor reprezentării razei, chiar și în cazul în care unghiul format de oglinzi este
foarte mic. Reprezentarea razei multiplu reflectate a fost realizată folosind metoda desfășurării,
explicată cu ajutorul modelului printat pe folie transparentă: prin plierea corespunzătoare a
acestuia, prelungirea razei incidente ia forma razei multiplu reflectate. Odată ce a fost clarificat
modul de formare a imaginilor multiple ale unui obiect punctiform, elevii au putut extinde
modelul pentru a obține reprezentările imaginilor unor obiecte de formă poligonală. Facilitățile
aplicației GeoGebra ne-au permis să transformăm modelul matematic obținut în reprezentări
caleidoscopice, multicolore (Fig. 24), asemenea celor care pot fi vizualizate plasând triunghiuri
mici de hârtie colorată între două oglinzi plane intersectate. Modelul obținut poate fi utilizat
pentru studiul matematic al figurilor geometrice cu mai multe axe de simetrie, precum și pentru
ilustrarea modului de compunere a unor transformări geometrice, cum sunt rotațiile sau
simetriile.
Modelul reflexiilor multiple în două oglinzi plane a fost realizat cu ajutorul limbajului
de programare VPython, apelând la instrumentele specifice geometriei analitice și la elemente
de calcul vectorial. Pe lângă reprezentările similare celor realizate cu GeoGebra, limbajul
VPython ne-a permis să reprezentăm un fascicul de raze multiplu reflectate în cele două oglinzi
(Fig. 32), reprezentare care face posibilă determinarea numărului de imagini vizibile, în funcție
de poziția ochiului observatorului. Am prezentat rezultatele legate de reprezentarea cu VPython
a imaginilor multiple și a razelor multiplu reflectate la conferința internațională eLearning and
Software for Education, în lucrarea Using VPython programming for interdisciplinary
learning and problem solving, autori Daly Marciuc și Cristina Miron, publicată în Proceedings
of the 13th International Scientific Conference eLearning and Software for Education,
Bucharest, 2, 106-113, 2017.
În cel de al treilea capitol al tezei am prezentat rezultatele obținute ca urmare a
investigării posibilităților de integrare a activităților de modelare în predarea mișcării în câmp
gravitațional uniform. Ne-am concentat atenția asupra a două tipuri de mișcare incluse în
programa de fizică liceală: mișcarea proiectilului și mișcarea de alunecare pe un plan înclinat.
101
Drd. Daly Marciuc
Prima secțiune a capitolului sintetizează rezultatele cercetărilor prezentate în literatură,
referitoare la concepțiile eronate ale elevilor asupra conceptelor de forță și gravitație, precum
si dificultățile întâmpinate de elevi în interpretarea principiilor newtoniene. Studiile au
evidențiat similitudini între concepțiile eronate ale elevilor și concepțiile pre-newtoniene legate
de mișcare. Aceste concepții rezultă din intuițile simțului comun și corectarea lor nu se produce
de la sine: este necesară discutarea și analiza concepțiilor alternative pentru a le releva
inadecvarea și contradicțiile la care conduc. În secțiunea a doua și a treia a capitolului am arătat
cum pot fi utilizate aplicațiile GeoGebra și VPython pentru un studiu aprofundat al mișcării
proiectilului. Rezultatele pe care le-am obținut au fost descrise în articolul Using GeoGebra
and VPython software for teaching motion in a uniform gravitational field, autori Daly
Marciuc, Cristina Miron, E.S. Barna, publicat în Romanian Reports in Physics, 68(4) 1603-
1620, secțiunea Physics Education. Studiul pe care l-am realizat include două situații: cazul în
care asupra proiectilului acționează doar forța de greutate și cazul în care asupra sa acționează,
în plus, o forță orizontală constantă. Modelarea mișcării a fost realizată pe baza ecuațiilor
cinematice, în GeoGebra, și pe baza ecuațiilor diferențiale ale mișcării în formă finită, în
VPython. Astfel, am evidențiat diferențele dintre modelul descriptiv, realizat pe baza ecuațiilor
cinematice, și modelul cauzal, construit pe baza ecuațiilor dinamice, observând
corespondențele dintre cele două modele. Am utilizat facilitățile de reprezentare ale aplicației
GeoGebra pentru a vizualiza deplasarea proiectilului cu viteză constantă pe direcție orizontală
și deplasarea lui uniform accelerată pe direcție verticală, traiectoria parabolică rezultând prin
compunerea celor două tipuri de mișcare. Elevii au aplicat cunoștințele matematice legate de
funcția de gradul al doilea pentru a deduce ecuația parabolei de siguranță. Introducând ecuația
dedusă în bara de comenzi GeoGebra, au putut verifica corectitudinea ecuației, vizualizând
parabola de siguranță concomitent cu un set de traiectorii posibile, pentru o viteză inițială dată.
În cazul în care asupra proiectilului acționează o forță suplimentară pe direcție
orizontală, am arătat că traiectoria proiectilului este o parabolă cu axa de simetrie oblică. Am
identificat cinci situații distincte care pot să apară, în funcție de raportul dintre mărimea forței
de greutate și mărimea forței suplimentare, pe direcție orizontală (Fig. 37-38). Aceleași cinci
situații au fost modelate și printr-un program realizat în VPython. Simularea a inclus
reprezentarea vectorilor viteză în fiecare moment al mișcării și a afișat vitezele la aterizare, în
scopul comparării rezultatelor obținute prin cele două implementări: modelarea numerică în
VPython vs. modelarea analitică în GeoGebra.
Ultima secțiune a capitolului 3 este dedicată modelării mișcărilor de alunecare pe un
plan înclinat, reconstituind în mediu virtual câteva experimente celebre realizate de Galileo.
Simulările realizate în acest scop au fost prezentate la conferința internațională eLearning and
Software for Education, în aprilie 2016, în lucrarea Learning Physics by Building Computer
Models. Movements on Inclined Planes, autori Daly Marciuc și Cristina Miron, publicată în
Proceedings of the 12th International Scientific Conference eLearning and Software for
Education, Bucharest, 3, 221-228, 2016. Am utilizat modelul cauzal al mișcării de alunecare
pe un plan înclinat, realizat în VPython, pentru a arăta efectul pe care schimbarea poziției și
vitezei inițiale a unui corp lansat pe un plan înclinat o are asupra traiectoriei corpului. Facilitățile
de reprezentare grafică tridimensională ale limbajului de programare VPython ne-au permis să
vizualizăm traiectoriile parabolice ale corpurilor lansate de la baza planului înclinat, cu aceeași
viteză inițială, orientată în diferite direcții (Fig. 44). Același program VPython poate reda
mișcarea de alunecare pe planul înclinat a unui corp aflat inițial în repaus în partea superioară
a planului înclinat, prin modificarea, în secțiunea de inițializări a programului, a poziției și a
vitezei inițiale a corpului.
Utlizând modelul descriptiv al mișcării de alunecare pe un plan înclinat, realizat în
GeoGebra pe baza ecuațiilor cinematice, am construit o reprezentare dinamică a teoremei
coardelor, formulată de Galileo: considerând diferite plane înclinate, cu o extremitate în punctul
cel mai de jos al unui cerc așezat în plan vertical și celălalt capăt în diferite puncte de pe cerc,
102
Drd. Daly Marciuc
timpul necesar unui corp pentru a aluneca, fără frecare, pe oricare din aceste plane, este același
și este egal cu timpul necesar căderii libere de-a lungul diametrului vertical al cercului. Teorema
poate fi demonstrată matematic de către elevi și a primit o frumoasă ilustrare printr-o animație
realizată în GeoGebra, care arată conciclicitatea mobilelor aflate în alunecare pe aceste coarde,
în fiecare moment al mișcării (Fig. 47). Reprezentarea pe care am obținut-o ne-a sugerat
căutarea unor extinderi ale teoremei coardelor. Prima dintre acestea se referă la determinarea
condițiilor inițiale necesare pentru conciclicitatea punctelor în mișcare de alunecare fără frecare
de-a lungul coardelor unui cerc. În teorema coardelor, așa cum a fost formulată de Galileo,
punctele se aflau inițial în repaus pe cerc. Am arătat că teorema rămâne valabilă atunci când
corpurile pornesc de pe cerc cu o viteză inițială nenulă, cu condiția ca șirul vitezelor inițiale să
fie proporțional cu șirul sinusurilor formate de coarde cu orizontala. Cea de a doua extindere a
plecat de la observația că, în aceste condiții, conciclicitatea mobilelor se menține dacă planele
înclinate se prelungesc dincolo de punctul inferior al cercului (Fig. 48). Întrebarea pe care ne-
am pus-o se referă la timpul necesar mobilelor pentru a-și continua mișcarea pe aceeași direcție,
dincolo de punctul cel mai de jos al cercului, pe coardele unui al doilea cerc, egal cu primul.
Am arătat că atunci când corpurile pornesc din repaus, raportul dintre timpul necesar parcurgerii
unei coarde pe al doilea cerc și timpul necesar parcurgerii coardei pe primul cerc este 2  1 ,
iar pe măsură ce vitezele inițiale cresc, acest raport se apropie de 1 (Fig. 49).
Combinând simulările celor două tipuri de mișcare, alunecarea pe un plan înclinat și
mișcarea proiectilului, am reconstituit în GeoGebra experimentele celebre concepute de Galileo
care arată independența mișcării pe orizontală față de cea pe verticală, în cazul mișcării
corpurilor sub acțiunea greutății. Ultimul applet GeoGebra prezentat în capitolul 4 arată
raționamentul ingenios prin care Galileo a determinat bătaia unui proiectil accelerat pe un plan
înclinat, lansat după ce acesta și-a continuat pentru scurt timp mișcarea, cu viteză constantă, pe
o pistă orizontală. Applet-ul pe care l-am realizat este interactiv, permițând schimbarea
unghiului planului înclinat și a înălțimii la care este plasată baza sa. Applet-ul include
construcția geometrică pe care Galileo a realizat-o pentru determinarea bătăii proiectilului și o
schiță a justificării ingenioasei construcții: Galileo a combinat relațiile cinematice pe care le
cunoștea cu un rezultat geometric cunoscut de elevi (teorema înălțimii într-un triunghi
dreptunghic).
În capitolul 4 am prezentat posibilitățile de integrare a activităților de învățare prin
modelare în studiul fenomenelor periodice. În prima secțiune sunt investigate posibilitățile de
modelare a mișcării circulare uniforme cu ajutorul software-ului GeoGebra și a limbajului de
programare VPython. Sunt prezentate patru moduri de justificare a relației de dependență a
accelerației centripete de raza traiectoriei și de mărimea vitezei liniare, accesibile elevilor de
liceu, utilizând reprezentările dinamice realizate cu GeoGebra. Aceste rezultate au fost
prezentate la conferința internațională eLearning and Software for Education, ediția 2014, în
lucrarea Technology Integration of Geogebra Software in Interdisciplinary Teaching, autori
Daly Marciuc și Cristina Miron, publicată în Proceedings of the 10th International Scientific
Conference eLearning and Software for Education, Bucharest, 3, 280-287, 2014. Avantajele
utilizării reprezentărilor dinamice pentru justificarea formulei accelerației centripete sunt
evidente: de exemplu, una dintre demonstrații are la bază hodograful vitezei în mișcarea
circulară uniformă, care poate fi vizualizat dinamic în GeoGebra. O altă demonstrație
utilizează raza de curbură a unei parabole și cercul osculator, care pot fi de asemenea
reprezentate dinamic în GeoGebra.
Utilizarea formulei accelerației centripete a fost esențială pentru realizarea construcției
modelului cauzal al mișcării circulare în VPython. Realizând simularea cu VPython, elevii au
avut posibilitatea să înțeleagă rolul condițiilor inițiale în derularea unui fenomen. Astfel, chiar
dacă au modificat corespunzător definirea vectorului forță în algoritmul utilizat, astfel încât
acesta să fie constant în modul și orientat spre un punct fix, traiectoria obținută la rularea
103
Drd. Daly Marciuc
programului nu a fost circulară. Abia după ce vectorul viteză a fost inițializat în program astfel
încât să satisfacă relația care leagă accelerația centripetă de raza traiectoriei și viteza liniară, la
rularea programului au obținut rezultatul așteptat.
Cea de a doua secțiune a capitolului 4 prezintă modul de construcție și utilizare a
modelelor pendulului gravitațional: un model descriptiv realizat în GeoGebra pe baza ecuațiilor
cinematice și un model explicativ realizat în VPython pe baza ecuațiilor diferențiale ale mișcării
în formă finită. Modelul în GeoGebra a fost utilizat pentru reprezentarea hodografului vitezei
și al accelerației, arătând că în cazul pendulului gravitațional acestea descriu o curbă numită
melcul lui Pascal, care în condiții speciale devine o cardioidă. Cea de a doua aplicație a fost
realizarea modelului unui val de pendule gravitaționale. Activitatea de construcție a modelului
a început cu rezolvarea unei probleme: Ce lungimi trebuie să aibă un set de n pendule
gravitaționale pentru ca numărul de oscilații efectuate de ele într-un interval de timp dat să
formeze o progresie aritmetică cu rația 1? Rezultatul obținut a fost utilizat în GeoGebra, unde,
utilizând comenzi de tip Sequence, am generat o reprezentare bidimensională a undei
pendulelor (Fig. 57). Același rezultat a fost utilizat în VPython, pentru a genera o reprezentare
tridimensională a valului pendulelor, pe baza ecuațiilor diferențiale ale mișcării (Fig. 58).
Aceste rezultate au fost prezentate în articolul Using GeoGebra and VPython software for
teaching motion in a uniform gravitational field, autori Daly Marciuc, Cristina Miron, E. S.
Barna, publicat în Romanian Reports in Physics, 68(4), 1603-1620, secțiunea Physics
Education.
În cea de a treia secțiune a capitolului 4 am explorat posibilitățile de realizare a simulării
în GeoGebra a mișcării pendulului elastic. Ca aplicație, am construit o simulare care redă
rezultatul compunerii a două oscilații perpendiculare. Simularea permite modificarea
amplitudinilor, pulsațiilor și fazelor inițiale ale celor doi oscilatori, afișând figurile Lissajoux
generate prin compunerea celor două oscilații (Fig. 62-63). Pentru studierea mișcării a două
resorturi legate în paralel am realizat o foaie de lucru interactivă care include două simulări
diferite ale acestui tip de mișcare: prima pornește de la presupunerea că mișcarea ar rezulta prin
superpoziția oscilațiilor generate de fiecare resort (Fig. 64), iar a doua are în vedere că forța
care acționează asupra corpului este suma forțelor elastice corespunzătoare celor două resorturi,
prin urmare rezultatul va fi o mișcare oscilatorie simplă, identică cu cea a unui pendul elastic
construit cu un singur resort (de constantă elastică egală cu suma constantelor elastice ale celor
două resorturi folosite inițial) (Fig. 65). Cele două simulări au fost prezentate elevilor, pentru a
stabili care variantă redă corect comportamentul unui astfel de sistem, argumentând alegerea
făcută. Aceste rezultate au fost prezentate în lucrarea Using GeoGebra software in the teaching
of oscillatory motions, autori Daly Marciuc, Cristina Miron, E. S. Barna, prezentată la Sesiunea
Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, ediţia 2014 și publicată în jurnalul Romanian Reports
in Physics, 68(3), 1296-1311, secțiunea Physics Education.
În a patra secțiune a capitolului 4 am investigat posibilitatea modelării mișcării a două
pendule elastice cuplate. Activitatea a fost desfășurată cu elevi de clasa a XII-a, care au
cunoștințe de calcul diferențial. Mai întâi a fost realizat modelul matematic, parcurgând cele
patru etape specifice: etapa descriptivă, etapa formalizării, etapa ramificării și etapa validării.
Odată realizat modelul matematic, acesta a putut fi transpus în forma unei simulări a mișcării,
cu posibilitatea modificării interactive a parametrilor sistemului: amplitudinile celor două
corpuri, masa lor și constantele de elasticitate ale resorturilor. Modificarea acestor parametri,
cu ajutorul glisoarelor afișate de applet, permite observarea unor situații particulare:
vizualizarea modurilor normale de oscilație și studierea fenomenului bătăilor, ce presupune
transferul de energie între cei doi oscilatori cuplați. Explorând cu ajutorul simulării realizate,
elevii au observat că fenomenul bătăilor se manifestă puternic atunci când constanta de
elasticitate a resortului de legătură este mult mai mică decât constantele de elasticitate ale
celorlalte două resorturi. Simularea realizată include reprezentarea grafică a deplasării celor
două corpuri, ca funcție de timp (Fig. 66). Aceste rezultate au fost prezentate la Conferința
104
Drd. Daly Marciuc
Internațională de Învățământ Virtual, în octombrie 2014, în lucrarea Understanding of Coupled
Oscillators by Building Mathematical and Virtual Models, autori Daly Marciuc, Cristina
Miron, E. S. Barna, publicată în Proceedings of the 9th International Conference on Virtual
Learning, Bucharest, 2014, 460-467.
În ultima secțiune a capitolului 4 am prezentat instrumentele elaborate pentru explicarea
efectului Coriolis. Am plecat de la reprezentarea cu GeoGebra a traiectoriilor obținute prin
compunerea unei mișcări oscilatorii cu o mișcare de rotație în jurul poziției de echilibru, pentru
diferite valori ale raportului dintre perioada de oscilație și perioada de rotație. Am tratat două
situații: cazul în care oscilațiile au loc cu viteză constantă în modul (Fig. 69-71) și cazul când
oscilațiile sunt armonice (Fig. 70-72). Pe acest principiu a fost explicată și simulată traiectoria
unui pendul care oscilează la unul din polii planetei (Fig. 73). Pentru evidențierea practică a
fenomenului, am instalat un pendul Foucault în cabinetul de Matematică și Științe al Colegiului
Național ”Mihai Eminescu” din Satu Mare. Mișcarea pendulului, cu lungimea de 4.5 m și masa
de aproximativ 4 kg, se amortizează după mai mult de trei ore, astfel încât modificarea planului
său de oscilație poate fi observată de către elevi. Ideea elaborării acestor instrumente a plecat
de la participarea, împreună cu elevii, la un webinar în cadrul proiectului ERIS (Exploitation of
Research results In School practice), care a făcut referire la modificările direcției vânturilor
datorate forței Coriolis. Am prezentat rezultatele pe care le-am obținut în aprilie 2017 la Viena,
la conferința internațională EGU General Assembly Conference, în sesiunea Science in
tomorrow's classroom, în lucrarea Coriolis Force, autori Daly Marciuc și V. Solschi, al cărei
rezumat a fost publicat în EGU General Assembly Conference Abstracts, 19, 8266. Aceste
rezultate au fost incluse și în lucrarea Bringing the scientists' perspective on Science in the
classrooms, autori Daly Marciuc, V. Solschi și Cristina Miron, publicată în Proceedings of the
12th International Conference on Virtual Learning, Bucharest, 2017, 463-469.
Capitolul 5 al tezei include prezentarea unor modele care pot fi transferate dintr-un
domeniu în altul, evidențiind structurile matematice universale pe care le încorporează. Prima
secțiune a capitolului prezintă modul de realizare a unor applet-uri GeoGebra care au ca scop
clarificarea semnificației principiului lui Fermat în cazul reflexiei într-o oglindă plană sau
sferică. Principiul lui Fermat este numit de multe ori în mod inadecvat principiul timpului
minim, fapt care duce la formarea unor concepții greșite. Cu ajutorul applet-urilor GeoGebra
pe care le-am realizat, am demonstrat că, deși în cazul reflexiei într-o oglindă plană principiul
lui Fermat poate fi privit ca un principiu al timpului minim, această perspectivă nu este corectă
în cazul reflexiei într-o oglindă cu secțiunea circulară. Aceste rezultate au fost prezentate la
Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, ediţia 2018, în lucrarea Building descriptive
and explanatory models in optics with the GeoGebra software, autori Daly Marciuc și Cristina
Miron Applet-urile realizate arată că pot exista patru puncte pe suprafața unei astfel de oglinzi
în care raza de lumină se poate reflecta pentru a ajunge dintr-un punct dat A într-un punct dat
B. Aceste patru puncte corespund valorilor de extrem ale timpului necesar parcurgerii: două
sunt puncte de minim, dar două sunt puncte de maxim (Fig. 75). Prin urmare, atunci când ne
referim la principiul lui Fermat este corect să îl numim un principiu al timpului extrem.
Simulările realizate pentru fenomenul reflexiei, atât într-o oglindă plană, cât și într-o oglindă
sferică sau de altă formă, pot fi utilizate nu numai în optică, ci și pentru rezolvarea altor
probleme: probleme legate de ciocniri (cum ar fi problema biliardului) sau determinarea unor
trasee de lungime extremă (minimă sau maximă).
În a doua secțiune a capitolului 5 am prezentat simulările realizate pentru explicarea
fenomenului de refracție. Prima simulare a arătat echivalența legii lui Snell a refracției cu
principiul lui Fermat. Rezolvarea unei probleme de timp minim, cunoscută sub numele de
problema salvamarului, a dus la construcția unui model similar cu cel al refracției. După
modelul descriptiv al refracției, realizat pe baza legii lui Snell, am prezentat modul de realizare
a unei simulări interactive animate cu rol explicativ, bazată pe principiul lui Huygens. Modelul
descriptiv ne arată cum se modifică direcția razei de lumină la trecerea într-un mediu cu indice
105
Drd. Daly Marciuc
de refracție diferit, pe când modelul explicativ ne arată și de ce se întâmplă acest lucru.
Principiul lui Huygens are în vedere comportamentul ondulatoriu al luminii, prin urmare
modelul stabilit în cazul refracției luminii va putea fi transferat și în cazul propagării unor unde
de alt tip. Analogia cu propagarea unei unde transversale în două corzi de grosimi diferite,
legate una de alta (Fig. 82), ne-a permis calculul raportului dintre puterea transmisă și puterea
reflectată, în funcție de vitezele de propagare în cele două medii. Am prezentat aceste rezultate
la conferința internațională eLearning and Software for Education, ediția 2015, în lucrarea
Understanding of Optics Phenomena by Building Mathematical and Computational Models,
autori Daly Marciuc, Petra Csereoka și Cristina Miron, publicată în Proceedings of the 11th
International Scientific Conference eLearning and Software for Education, Bucharest, 3, 503-
510, 2015.
În cea de a treia secțiune a capitolului 5 am investigat posibilitățile de utilizare a
facilităților software-ului GeoGebra în studiul statistic al ciocnirilor. Punctul de plecare al
acestei investigații l-a constituit unul dintre webinariile pentru elevi organizat în cadrul
proiectului ERIS (Exploitation of Research results In School practice). În acest webinar, dedicat
forțelor fundamentale și particulelor elementare, s-a arătat că experimentele legate de fizica
particulelor sunt în esență experimente legate de ciocniri. Una dintre temele de lucru propuse
elevilor a cerut realizarea histogramei unghiurilor de împrăștiere în cazul ciocnirii unui fascicul
de proiectile de o suprafață cu secțiune circulară. Analogia dintre traiectoriile particulelor care
se ciocnesc de o suprafață și razele reflectate într-o oglindă de aceeași formă ne-a permis să
utilizăm o simulare a reflexiei unui fascicul de raze paralele într-o oglindă sferică, deja realizată,
pentru rezolvarea problemei propuse de cercetător. Histogramele unghiurilor de împrăștiere,
realizate cu instrumentele puse la dispoziție de GeoGebra, au arătat că pentru obținerea unei
forme relevante a histogramei este necesar ca un număr mare de particule să fie lansat asupra
obiectului. Studiul a fost extins, prin realizarea histogramei unghiurilor de împrăștiere în cazul
suprafețelor cu secțiunile având forma altor conice (elipse, hiperbole, parabole), diferit
poziționate față de direcția de lansare a proiectilelor (Fig. 85-87). Aceste rezultate au fost
prezentate la Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, ediţia 2018, în lucrarea Using
the GeoGebra software in the statistical study of collisions, autori Daly Marciuc și Cristina
Miron. În aceeași secțiune am prezentat modul de transformare a applet-ului care simula
reflexiile multiple ale unei raze de lumină în două oglinzi concurente, în simularea mișcării unei
particule care se ciocnește succesiv de doi pereți care formează un unghi dat. Rezultatul a fost
prezentat la Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Facultăţii de Fizică, ediţia 2017, în lucrarea
Understanding multiple reflections in two plane mirrors by building computer simulations,
autori Daly Marciuc și Cristina Miron, acceptată pentru publicare în Romanian Reports in
Physics. Studiul a fost completat cu determinarea timpului necesar particulei pentru a evada din
zona delimitată de cei doi pereți, în funcție de unghiul format de pereți și unghiul sub care are
loc prima ciocnire (Fig. 88).
În ultima secțiune a capitolului 5 am prezentat modul de realizare a unei simulări cu
GeoGebra a refracțiilor succesive ale unei raze de lumină, la trecerea prin straturi cu indici de
refracție diferiți: raza de lumină se curbează și poate avea loc reflexia totală, astfel încât raza să
revină în mediul inițial (Fig. 90). Simularea poate fi utilizată pentru a explica fenomene din arii
diferite: de la formarea mirajelor optice, inferioare sau superioare, până la explicarea schimbării
direcției de propagare a undelor seismice, în straturile aflate la adâncimi diferite. Mai mult,
simularea poate fi utilizată pentru justificarea faptului că brahistocrona este o cicloidă (Fig.
91). Pentru aceasta a fost suficient să redefinim șirul vitezelor de propagare la diferite înălțimi
astfel încât să fie respectată legea conservării energiei în câmp gravitațional uniform. Pentru
definirea cicloidei am realizat un alt applet GeoGebra care simulează mișcarea de rostogolire a
unui cerc pe o dreaptă (Fig. 92). Am inclus aceste rezultate în lucrarea Technologically
enhanced learning - highlighting the generality and transferability of mathematical models,
106
Drd. Daly Marciuc
autori Daly Marciuc și Cristina Miron, prezentată la conferința internațională eLearning and
Software for Education, ediția 2018.
Activitățile de modelare prezentate în această teză au fost realizate cu elevi ai Centrului
Județean de Excelență Satu Mare, grupa de studiu interdisciplinar Modele matematice în științe.
Elevii au prezentat o parte din rezultatele obținute la Conferința Națională de Învățământ
Virtual, edițiile 2015 și 2016 [209-210]. Unele teme prezentate în lucrare au fost propuse
elevilor participanți la Atelierele de Cercetare Matematică MATh. en. JEANS [211], finalizate
prin prezentarea rezultatelor cercetării lor la Congresele Internaționale ale elevilor MATh. en.
JEANS, edițiile 2017 și 2018, desfășurate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,
respectiv la Universitatea din Padova, Italia. În aceste activități elevii au avut posibilitatea să
se implice în toate etapele caracteristice unui proces de cercetare științifică, de la formularea
întrebărilor și definirea problemei, până la obținerea, evaluarea și comunicarea rezultatelor
obținute. Transformarea elevului dintr-un spectator pasiv în fața unor simulări gata realizate,
într-un creator și utilizator avizat de modele computaționale favorizează formarea de
competențe științifice consolidate, dezvoltarea gândirii abstracte și a gândirii computaționale și
promovează realizarea conexiunilor interdisciplinare.
107
Drd. Daly Marciuc
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
3. Hestenes, D. (1997). Modeling methodology for physics teachers. In AIP

Conference Proceedings, 399(1), 935-958, AIP.
4. Angell, C., Kind, P.M., Henriksen, E K., & Guttersrud, Ø. (2008). An empirical-
mathematical modelling approach to upper secondary physics. Physics Education,
43(3), 256-264.
5. Chabay, R. & Sherwood, B. (2008). Computational physics in the introductory
calculus-based course. American Journal of Physics, 76(4), 307-313.
15. Haines, C. R. & Crouch, R. (2013). Remarks on a modeling cycle and interpreting
behaviours. In Modeling Students' Mathematical Modeling Competencies. 145-154,
Springer Netherlands.
16. Halloun, I. (1996). Schematic modeling for meaningful learning of physics. Journal
of Research in Science Teaching, 33(9), 1019-1041.
23. Hestenes, D. (2010). Modeling theory for math and science education. In Modeling
students' mathematical modeling competencies, 13-41. Springer US.
28. Hestenes, D. (2006). Notes for a modeling theory. In Proceedings of the 2006
GIREP conference: Modeling in physics and physics education, 31, 1-28.
35. Marciuc, D. (2014) Integrarea utilizării instrumentelor IT în activități de învățare
centrate pe modelare. Proceedings of ”Conferința Națională de Învățământ
Virtual”, Universitatea din București
36. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Learning Physics by Building
Computer Models. Movements on Inclined Planes. Proceedings of 12th
International Conference eLearning and Software for Education, 3, 221-228.
37. Malgieri, M., Onorato, P. & De Ambrosis, A. (2014). Teaching quantum physics by
the sum over paths approach and GeoGebra simulations. European Journal of
Physics, 35(5), 055024.
38. Walsh, T. (2017). Creating interactive physics simulations using the power of
GeoGebra. The Physics Teacher, 55(5), 316-317.
39. Mussoi, E.M., Flores, M.L.P., Bulegon, A.M. & Tarouco, L.M.R. (2011). GeoGebra
and eXe Learning: applicability in the teaching of Physics and Mathematics.
Journal of Systemics, Cybernetics and Informatics, 9(2), 61-66.
40. Romero, C. & Martinez, E. (2012). Simulation-based teaching in a course of fluid
Mechanics. In Proceedings of 4th International Conference on Education and New
Learning Technologies, 6422-6427.
41. Guncaga, J. & Majherová, J. (2012). GeoGebra as a motivational tool for teaching
and learning in Slovakia. North American GeoGebra Journal, 1(1), 45-48.
42. Romero, C. & Martínez, E. (2013). Achievements of engineering students on a fluid
mechanics course in relation to the use of illustrative interactive simulations.
European Journal of Physics, 34(4), 873-885.
43. Kostić, V.D., Jovanović, V.S., Sekulić, T.M. & Takači, D.B. (2016). Visualization
of problem solving related to the quantitative composition of solutions in the
dynamic GeoGebra environment. Chemistry Education Research and Practice,
17(1), 120-138.
44. Bu, L., Spector, J.M. & Haciomeroglu, E.S. (2011). Toward model-centered
mathematics Learning and instruction using GeoGebra. Model-Centered Learning,
13-40.
108
Drd. Daly Marciuc
45. Andraphanova, N.V. (2015). Geometrical similarity transformations in dynamic
geometry environment GEOGEBRA. European Journal of Contemporary
Education, 12(2), 116-128.
49. Murphy, S.J. (2009). The power of visual learning in secondary mathematics
education. Research into practice mathematics, 1-8.
50. Milrad, M., Spector, J.M. & Davidsen, P.I. (2003). Model facilitated learning.
Learning and teaching with technology: Principles and practices, 13-27.
51. Kafai, Y.B. & Resnick, M. (Eds.). (1996). Constructionism in practice: Designing,
thinking, and learning in a digital world. Routledge.
55. Zengin, Y., Furkan, H. & Kutluca, T. (2012). The effect of dynamic mathematics
software geogebra on student achievement in teaching of trigonometry. Procedia-
Social and Behavioral Sciences, 31, 183-187.
56. Akgül, M.B. (2014). The Effect of Using Dynamic Geometry Software on Eight
Grade Students’achievement In Transformation Geometry, Geometric Thinking and
Attitudes Toward Mathematics and Technology (Doctoral dissertation, Middle East
Technical University).
57. Marciuc, D., Miron, C. (2017). Developing students’ creativity by Physics lessons.
Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning, ICVL, 470-
477.
60. Sherwood, B.A. & Chabay, R. (2011). Vpython–3d programming for ordinary
mortals. Earth, 1000, 6e24.
61. Caballero, M.D., Kohlmyer, M.A. & Schatz, M.F. (2012). Implementing and
assessing computational modeling in introductory mechanics. Physical Review
Special Topics-Physics Education Research, 8(2), 020106.
62. Caballero, M.D., Kohlmyer, M.A. & Schatz, M.F. (2012). Fostering computational
thinking in introductory mechanics. In AIP Conference Proceedings, 1413(1),15-
18.
63. Chabay, R.W. & Sherwood, B.A. (2015). Matter and interactions. John Wiley &
Sons.
64. Beichner, R., Chabay, R. & Sherwood, B. (2010). Labs for the Matter & Interactions
curriculum. American Journal of Physics, 78(5), 456-460.
65. Ding, L. (2014). Seeking missing pieces in science concept assessments:
Reevaluating the Brief Electricity and Magnetism Assessment through Rasch
analysis. Physical Review Special Topics-Physics Education Research, 10(1),
010105.
66. Ding, L. & Caballero, M.D. (2014). Uncovering the hidden meaning of cross-
curriculum comparison results on the Force Concept Inventory. Physical Review
Special Topics-Physics Education Research, 10(2), 020125.
67. Marciuc, D. & Csereoka, P. (2014). Using Multi-touch Technologies for
Developing Scientific and Mathematical Competencies. Proceedings of 10th
International Conference eLearning and Software for Education, 2, 318-325.
74. Arranz, J.M., Losada, R., Mora, J.A. & Sada, M. (2009). Realities from GeoGebra.
MSOR Connections, 2(9), 17-23.
75. Novak, D., Fahlberg-Stojanovska, L. & Renzo, A.D. (2011). Building simulators
with geogebra. Model-Centered Learning, 73-89.
76. Maier, F.H. & Grossler, A. (2000). What are we talking about?--a taxonomy of
computer simulations to support learning. System Dynamics Review, 16(2), 135-
148.
77. Rodríguez, Y., Santana, A. & Mendoza, L.M. (2013). Physics education through
computational tools: the case of geometrical and physical optics. Physics Education,
48(5), 621-628.
109
Drd. Daly Marciuc
78. Santana, A., Rodríguez, Y. & Gómez, E.A. (2012). Construction of ray diagrams in
geometrical optics: a media-focused approach. Physics Education, 47(6), 715-720.
80. van Joolingen, W. (2000). Designing for collaborative discovery learning. In
Intelligent tutoring systems, 202-211. Springer Berlin/Heidelberg
85. Marciuc, D., Miron, C. (2018). Understanding multiple reflections in two plane
mirrors by building computer simulations. Romanian Reports in Physics, 70(3), in
press http://www.rrp.infim.ro/inpress.html.
90. Uliu, F., Măceșanu, F. (2015). Optică geometrică. Probleme… captivante, Editura
EMIA.
96. Marciuc, D., & Miron, C. (2017). Using VPython programming for
interdisciplinary learning and problem solving. Proceedings of 13th International
Conference eLearning and Software for Education, 2, 106-113.
97. Sands, D. (2010). First year mechanics taught through modelling in VPython. New
Directions in the Teaching of Physical Sciences, 6, 47-50.
98. Scherer, D., Dubois, P. & Sherwood, B. (2000). VPython: 3D interactive scientific
graphics for students. Computing in Science & Engineering, 2(5), 56-62.
99. Roberts, S., Gardner, H., Press, S. & Stals, L. (2004). Teaching computational
science using vpython and virtual reality. Computational Science-ICCS 2004, 1218-
1225.
100. Prescott, A.E. & Mitchelmore, M. (2005). Student misconceptions about
projectile motion. In P. Clarkson, A. Downton D. Grpnn, M. Horne, A.
McDonough, R. Pierce and A. Roche (Eds.) Building Connections: research, theory
and practice, 633-640. Sydney: MERGA.
101. Ranney, M. (1988). Contradictions and reorganizations among naive
conceptions of ballistics. In 29th Annual Meeting of the Psychonomic Society,
Chicago.
115. Jimoyiannis, A. & Komis, V. (2001). Computer simulations in physics teaching
and learning: a case study on students' understanding of trajectory motion.
Computers & Education, 36(2), 183-204.
116. Salzman, M.C., Dede, C., Loftin, R.B. & Chen, J. (1999). A model for
understanding how virtual reality aids complex conceptual learning. Presence:
Teleoperators and Virtual Environments, 8(3), 293-316.
117. Formica, S.P., Easley, J.L. & Spraker, M.C. (2010). Transforming common-
sense beliefs into Newtonian thinking through Just-In-Time Teaching. Physical
Review Special Topics-Physics Education Research, 6(2), 020106.
118. Atasoy, S., Kucuk, M. & Akdeniz, A.R. (2011). Remedying science student
teachers’ misconceptions of force and motion using worksheets based on
constructivist learning theory. Energy Education Science and Technology Part B:
Social and Educational Studies, 3(4), 519-534.
119. Dede, C.J., Salzman, M. & Loftin, R.B. (1996). The development of a virtual
world for learning Newtonian mechanics. In Multimedia, hypermedia, and virtual
reality models, systems, and applications, 87-106. Springer, Berlin, Heidelberg
120. Bernhard, J. (1997). Experientially based Physics Instruction using hands on
Experiments and Computers. Paper presented at First European Conference on
Physics Teaching in Engineering Education (PTEE97), Engineering College of
Copenhagen (IKT).
121. Arcella, A., Balzano, E., Cavaliere, S. & Iura, R. (2008). A Teaching kinematics:
augmented reality and virtualization in the observation. In International Conference
on Computer Science and Software Engineering, 5, 929-932.
122. Kearney, M. & Treagust, D.F. (2000). An investigation of the classroom use of
prediction-observation-explanation computer tasks designed to elicit and promote
110
Drd. Daly Marciuc
discussion of students’ conceptions of force and motion. Paper presented at the
annual meeting of the National Association for Research in Science Teaching, New
Orleans, USA.
123. Francis, A. & Couture, M. (2003). Credibility of a simulation-based virtual
laboratory: An exploratory study of learner judgments of verisimilitude. Journal of
Interactive Learning Research, 14(4), 439-464.
124. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Using GeoGebra and VPython
software for teaching motion in a uniform gravitational field. Romanian Reports in
Physics, 68(4), 1603-1620.
126. Shea, W.R. (2013). Guidobaldo del Monte: Galileo’s Patron, Mentor and
Friend. In Antonio Becchi, Domenico Bertoloni Meli and Enrico Gamba (eds.),
Guidobaldo del Monte (1545-1607). Theory and Practice of the Mathematical
Disciplines from Urbino to Europe. Berlin: Max Planck Research Library for the
History and Development of Knowledge, 2013, 95-104.
127. Renn, J., Damerow, P., Rieger, S. & Giulini, D. (2001). Hunting the white
elephant: When and how did Galileo discover the law of fall? Science in Context,
14(Supplement S1), 29-149.
132. Marciuc, D. & Miron, C. (2014). Technology Integration of Geogebra Software
in Interdisciplinary Teaching. Proceedings of 10th International Conference
eLearning and Software for Education, 3, 280-287.
133. Reif, F. & Allen, S. (1989). Interpreting and teaching scientific concepts: A study
of acceleration. Cognition and Instruction, 9, 1-44.
134. Taşar, M.F. (2010). What part of the concept of acceleration is difficult to
understand: the mathematics, the physics, or both? ZDM, 42(5), 469-482.
135. Hestenes, D. & Wells, M. (1992). A mechanics baseline test. The Physics
Teacher, 30(3), 159-166.
136. Turcitu, D., Panaghianu, M., Șerban, M., (2010). Fizică, manual pentru clasa a
IX-a, Editura Radical, Craiova.
137. Monteiro, M., Cabeza, C., Marti, A.C., Vogt, P. & Kuhn, J. (2014). Angular
velocity and centripetal acceleration relationship, The Physics Teacher, 52, 312-
313.
138. Hristev, A., Fălie, V., Manda, D., (1988). Fizică, manual pentru clasa aIX-a,
Editura Didactică și Pedagogică, București.
139. Hristev, A., (1984). Mecanică și acustică, Editura Didactică și Pedagogică,
București
140. Olariu, S., (1987). Geneza și evoluția reprezentărilor mecanicii clasice, Editura
Științifică și Enciclopedică, București.
141. Hall, L. (1992). Trochoids, roses, and thorns–Beyond the spirograph. College
Mathematics Journal, 23(1), 20-35.
142. Johnson-Glenberg, M.C., Megowan-Romanowicz, C., Birchfield, D.A. & Savio-
Ramos, C. (2016). Effects of embodied learning and digital platform on the retention
of physics content: Centripetal force. Frontiers in psychology, 7, 1819.
143. Matthews, M.R., Gauld, C. & Stinner, A. (2004). The pendulum: Its place in
science, culture and pedagogy. Science & Education, 13(4-5), 261-277.
144. Newburgh, R. (2004). The pendulum: a paradigm for the linear oscillator.
Science & Education, 13(4-5), 297-307.
145. Berg, R.E. (1991). Pendulum waves: A demonstration of wave motion using
pendula. American Journal of Physics, 59(2), 186-187.
151. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Using GeoGebra software in the
teaching of oscillatory motions. Romanian Reports in Physics, 68(3), 1296-1311.
111
Drd. Daly Marciuc
155. Marciuc, D., Miron, C. & Barna E. (2014). Understanding of Coupled
Oscillators by Building Mathematical and Virtual Models. Proceedings of
International Conference on Virtual Learning, 460-467.
157. Luca, D., Stan, C. (2007). Oscilații și unde, Universitatea Al I, Cuza, Iași.
158. Marciuc, D., Solschi, V. & Miron, C. (2017). Bringing the scientists' perspective
on Science in the classrooms. Proceedings of International Conference on Virtual
Learning, 463-469.
159. von Bergmann, J. & von Bergmann, H. (2007). Foucault pendulum through basic
geometry. American Journal of Physics, 75(10), 888-892.
160. Mohazzabi, P. (2017). Foucault Pendulum and Other Coriolis Effects in Inertial
Frames. Journal of Applied Mathematics and Physics, 5, 1016-1026.
161. McIntyre, D.H. (2000). Using great circles to understand motion on a rotating
sphere. American Journal of Physics, 68(12), 1097-1105.
162. Renault, J. & Okal, E. (1977). Investigating the physical nature of the Coriolis
effects in the fixed frame. American Journal of Physics, 45(7), 631-633.
163. Lacsny, B., Štubna, I. & Teleki, A. (2014). School Foucault pendulum.
European Journal of Physics, 35(6), 065023.
164. Mattila, J.O. (1991). The Foucault Pendulum as a Teaching Aid. Physics
Education, 26(2), 120-123.
165. Euler, M. & Braune, G. (2002). Hands On Earth Rotation. The Physics Teacher,
40(7), 432-436.
166. Wagner, A., Altherr, S., Eckert, B. & Jodl, H.J. (2006). Multimedia in physics
education: a video for the quantitative analysis of the centrifugal force and the
Coriolis force. European Journal of Physics, 27(5), L27-L30.
167. Hegarty, M., Canham, M. S. & Fabrikant, S.I. (2010). Thinking about the
weather: How display salience and knowledge affect performance in a graphic
inference task. Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and
Cognition, 36(1), 37-53.
168. Anthes, R.A. & Hoke, J.E. (1975). The effect of horizontal divergence and the
latitudinal variation of the Coriolis parameter on the drift of a model hurricane.
Monthly Weather Review, 103(9), 757-763.
169. McDonald, J.E. (1952). The Coriolis Effect. WH Freeman.
170. Persson, A. (2005). The Coriolis Effect: Four centuries of conflict between
common sense and mathematics, Part I: A history to 1885. History of Meteorology,
2, 1-24.
171. Canham, M. & Hegarty, M. (2010). Effects of knowledge and display design on
comprehension of complex graphics. Learning and instruction, 20(2), 155-166.
172. Marciuc, D., Miron, C. (2018). Building descriptive and explanatory models in
optics with the GeoGebra software, Annual Scientific Conference Program and
Abstracts, Editura Granada, ISSN 1843- 6838.
173. Mihas, P. (2012). Software for Fermat’s principle and lenses. Physics Education,
47(3), 313-320.
176. Marciuc, D., Csereoka, P. & Miron, C. (2015). Understanding of Optics
Phenomena by Building Mathematical and Computational Models. Proceedings of
11th International Conference eLearning and Software for Education, 3, 503-510.
182. Feynman, R., Leighton, R.B., Sands, L.M. (1964). The Feynmans lectures on
physics. Addison Wesley
183. Baker, B.B. & Copson, E.T. (1939). The mathematical theory of Huygens'
principle, Oxford University Press.
112
Drd. Daly Marciuc
184. Fredlund, T., Airey, J. & Linder, C. (2012). Exploring the role of physics
representations: an illustrative example from students sharing knowledge about
refraction. European Journal of Physics, 33, 657-666.
185. Marciuc, D., Miron, C. (2018) Using the GeoGebra software in the statistical
study of collisions, Annual Scientific Conference Program and Abstracts, Editura
Granada, ISSN 1843- 6838.
186. Bogatinoska, D.C., Karadimce, A. & Velkoska, A. (2012). GeoGebra as e-
Learning Resource for Teaching and Learning Statistical Concepts. ICT Innovations
2012 Web Proceedings - Poster Session, 555-558.
187. Hasek, R. & Petrášková, V. (2013). GeoGebra in financial education. North
American GeoGebra Journal, 2(1), 31-36.
188. Shiau, W.C. & Ismail, Z. (2014). A technology-based statistical reasoning
assessment tool in descriptive statistics for secondary school students. TOJET: The
Turkish Online Journal of Educational Technology, 13(1), 29-46.
189. Chan, S.W. & Ismail, Z. (2014). Developing statistical reasoning assessment
instrument for high school students in descriptive statistics. Procedia-Social and
Behavioral Sciences, 116, 4338-4343.
190. Marciuc, D. & Miron, C. (2018). Technologically enhanced learning -
highlighting the generality and transferability of mathematical models. Proceedings
of 12th International Conference eLearning and Software for Education, 2, 91-98.
191. Blanco-García, J., Dorrío, B.V. & Ribas-Pérez, F.A. (2011). Photographing
mirages above the sea surface. In Proceedings of 8th International Conference on
Hands-on Science. Focus on multimedia, 78-85.
192. Vollmer, M. & Greenler, R. (2003). Halo and mirage demonstrations in
atmospheric optics. Applied Optics, 42(3), 394-398.
193. Zhou, H., Huang, Z., Cheng, Q., Lü, W., Qiu, K., Chen, C. & Hsu, P.F. (2011).
Road surface mirage: a bunch of hot air? Chinese Science Bulletin, 56(10), 962-968.
194. Vollmer, M., Shaw, J.A. & Nugent, P.W. (2015). Visible and invisible mirages:
comparing inferior mirages in the visible and thermal infrared. Applied Optics,
54(4), B76-B84.
195. López-Arias, T., Calzà, G., Gratton, L.M. & Oss, S. (2009). Mirages in a bottle.
Physics Education, 44(6), 582-588.
196. Cornwall, M.G. (1992). Light travels in straight lines?-a physical simulation of
light propagation in a graded index optical fibre. Physics Education, 27, 273-279.
197. Tape, C.H. (2000). Aquarium, computer, and Alaska range mirages. The Physics
Teacher, 38(5), 308-311.
198. Noorbala, M. & Sepehrinia, R. (2016). Is n sinθ conserved along the light path?
European Journal of Physics, 37(2), 025301.
199. Kosa, T. & Palffy-Muhoray, P. (2000). Mirage mirror on the wall. American
Journal of Physics, 68(12), 1120-1122.
200. Machemy, J. & Bousquet, B. (2015). Conception of comics dedicated to optics'
learning. In Education and Training in Optics and Photonics, TPE25, Optical
Society of America.
201. Ross, C.D. (2000). Blending history with physics: Acoustic refraction. The
Physics Teacher, 38(4), 208-209.
202. Stein, S. & Wysession, M. (2009). An introduction to seismology, earthquakes,
and earth structure. John Wiley & Sons.
205. Erlichson, H. (1999). Johann Bernoulli's brachistochrone solution using Fermat's
principle of least time. European Journal of Physics, 20, 299-304.
206. Asadi-Zeydabadi, M. & Zaidins, C. (2016). The Path of the Shortest Time.
Applied Physics Research, 8(4), 73-82.
113
Drd. Daly Marciuc
209. Fazecas, M.B., Nicoară, K.R. Borșa, M.R., Marciuc, D., Solschi V. (2015)
Integrarea activităților de modelare pe calculator în activitatea didactică –
oportunitate și beneficii, In Lucrările ”Conferinței Naționale de Învățământ
Virtual”, Ediția a XIII-a, 231-237, Editura Universității București, ISSN 1842-
4708.
210. Stan, I., Marciuc, Ș., Marciuc, D. (2016) Dezvoltarea competențelor în
Matematică și Științe prin activități de modelare. Rezolvarea unei probleme de
optică geometrică, In Lucrările ”Conferinței Naționale de Învățământ Virtual”,
Ediția a XIV-a, 231-237, Editura Universității București, ISSN 1842-4708.
211. Dubois, I. (2012). Démarche d'investigation en Mathématiques: l'exemple des
ateliers MATh. en. JEANS. In EMF 2012: Enseignement des mathématiques et
contrat social: enjeux et défis pour le 21e siècle.
114
Drd. Daly Marciuc
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE
Şcoala Doctorală de Fizică – Direcţia de Studii Fizică Educaţională Universitatea

din Bucureşti
Articole publicate în jurnale cotate ISI

1. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Using Geogebra Software in the Teaching
of Oscillatory Motions. Romanian Reports in Physics, 68(3), 1296-1311.
2. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Using Geogebra and Vpython Software
for Teaching Motion in an Uniform Gravitational Field. Romanian Reports in Physics,
68(4), 1603-1620.
3. Marciuc, D. & Miron, C. (2018). Understanding Multiple Reflections In Two Plane
Mirrors By Building Computer Simulations. Romanian Reports in Physics, 70(3), in
press http://www.rrp.infim.ro/inpress.html.
Conferinţe internaţionale cu publicare în Proceedings-uri indexate ISI

1. Marciuc, D. & Miron, C. (2014). Technology Integration of Geogebra Software in
Interdisciplinary Teaching. Proceedings of 10th International Conference eLearning
and Software for Education, 3, 280-287.
2. Marciuc, D. & Csereoka, P. (2014). Using Multi-touch Technologies for Developing
Scientific and Mathematical Competencies. Proceedings of 10th International
3. Marciuc, D., Miron, C. & Barna E, (2014). Understanding of Coupled Oscillators by
Building Mathematical and Virtual Models. Proceedings of International Conference
on Virtual Learning, 460-467.
4. Marciuc, D., Csereoka, P. & Miron, C. (2015). Understanding of Optics Phenomena by
Building Mathematical and Computational Models. Proceedings of 11th International
5. Marciuc, D., Miron, C. & Barna, E.S. (2016). Learning Physics by Building Computer
Models – Movements on Inclined Planes. Proceedings of 12th International Conference
eLearning and Software for Education, 3, 221.
6. Marciuc, D. & Miron, C. (2017). Using VPython programming for interdisciplinary
learning and problem solving. Proceedings of Conference 13th International Scientific
7. Marciuc, D., Solschi, V. & Miron, C., (2017). Bringing the scientists' perspective on
Science in the classrooms. Proceedings of the 12th International Conference on Virtual
Learning, 463-469.
8. Marciuc, D., Miron, C. (2017). Developing students’ creativity by Physics lessons.
Proceedings of the 12th International Conference on Virtual Learning, 470-477.
9. Marciuc, D., Csereoka, P. (2013). Interactive Digital Textbooks for Math Learning.
Proceedings of the 8th International Conference on Virtual Learning, 268-274.
10. Marciuc, D. & Miron, C. (2018). Technologically enhanced learning - highlighting the
generality and transferability of mathematical models. Proceedings of Conference 14th
International Scientific Conference eLearning and Software for Education, 91-98.
Conferinţe internaţionale, fără publicare în Proceedings-uri

1. Marciuc, D., & Solschi, V. (2017). Coriolis Force. EGU General Assembly Conference
Abstracts, 19, 8266.
Conferinţe naţionale, cu publicare în Proceedings-uri
115
Drd. Daly Marciuc
1. Marciuc, D. (2014) Integrarea utilizării instrumentelor IT în activități de învățare
centrate pe modelare, In Lucrările ”Conferinței Naționale de Învățământ Virtual”,
Ediția a XII-a267-273, Editura Universității București, ISSN 1842-4708
2. Fazecas, M. B., Nicoară, K. R. Borșa, M. R., Marciuc, D., Solschi V. (2015) Integrarea
activităților de modelare pe calculator în activitatea didactică – oportunitate și beneficii,
In Lucrările ”Conferinței Naționale de Învățământ Virtual”, Ediția a XIII-a, 231-237,
Editura Universității București, ISSN 1842-4708
3. Stan, I., Marciuc, Ș., Marciuc, D. (2016) Dezvoltarea competențelor în Matematică și
Științe prin activități de modelare. Rezolvarea unei probleme de optică geometrică, In
Lucrările ”Conferinței Naționale de Învățământ Virtual”, Ediția a XIV-a, 231-237,
Editura Universității București, ISSN 1842-4708
Conferinţe naţionale, fără publicare în Proceedings-uri

1. Marciuc, D., Miron, C., Barna, E.S., Using Geogebra Software in the Teaching of
Oscillatory Motions. Annual Scientific Conference Program and Abstracts, Editura
Granada, ISSN 1843- 6838, (2014).
2. Marciuc, D., Miron, C., Barna, E.S., Using Geogebra and VPython Software for
Teaching Motion in an Uniform Gravitational Field. Annual Scientific Conference
Program and Abstracts, Editura Granada, ISSN 1843- 6838, (2015).
3. Marciuc, D., Miron, C., Solschi, V., Understanding Multiple Reflections In Two Plane
Mirrors By Building Computer Simulations. Annual Scientific Conference Program and
Abstracts, Editura Granada, ISSN 1843- 6838, (2017).
4. Marciuc, D., Miron, C., Using the GeoGebra software in the statistical study of
collisions, Annual Scientific Conference Program and Abstracts, Editura Granada,
ISSN 1843- 6838, (2018)
5. Marciuc, D., Miron, C., Building descriptive and explanatory models in optics with the
GeoGebra software, Annual Scientific Conference Program and Abstracts, Editura
Granada, ISSN 1843- 6838, (2018)
116

Blanariu Daly (Marciuc) - Integrarea Modelării Computaţionale În Strategiile de Predare Şi Învăţare A Fizicii În Liceu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Blanariu Daly (Marciuc) - Integrarea Modelării Computaţionale În Strategiile de Predare Şi Învăţare A Fizicii În Liceu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Daly MARCIUC (BLANARIU)

Integrarea modelării computaționale în

1.1 Teoria modelării. Repere generale……………….. .............................. 3

2 INTEGRAREA ACTIVITĂȚILOR DE MODELARE ÎN PREDAREA

2.1 Învățare prin explorare. Formarea imaginilor într-o oglindă

3 MODELARE ANALITICĂ ȘI MODELARE NUMERICĂ PENTRU

3.1 Dificultăți în înțelegerea mișcării proiectilului – istorie și prezent33

4 MODELAREA FENOMENELOR FIZICE PERIODICE ........................ 48

4.1 Modelarea mișcării circulare cu GeoGebra și VPython [132] ....... 48

4.2 Studiul pendulului matematic prin activități de modelare [124].. 53

4.3 Simularea cu GeoGebra și VPython a mișcării pendululelor elastice

4.4 Modelarea mișcării pendulelor elastice cuplate [155] ................. 66

4.5 Forța Coriolis și pendulul lui Foucault. Modelare cu GeoGebra

5 TRANSFERABILITATEA MODELELOR. UTILIZAREA

5.1 Principiul lui Fermat și reflexia [172]…………………………… .............. 74

1.1 Teoria modelării. Repere generale

1.2 Modelare descriptivă cu software-ul de geometrie dinamică

Figura 1. Simularea mișcării rectilinii uniforme și reprezentarea

Tabel 1. Comenzi GeoGebra pentru simularea mișcării uniforme

Figura 2. Simularea mișcării uniform accelerate și reprezentarea

Figura 3. Simularea mișcării oscilatorii armonice și reprezentarea

Figura 4. Reprezentarea cu GeoGebra a distanței parcurse ca arie a

Figura 5. Captură a applet-ului simulând mișcarea de alunecare

1.3 Modelare dinamică cu limbajul de programare VPython [57]

Figura 6. Reprezentarea vectorului viteză în simularea mișcării

Figura 7. Simularea mișcării unor sarcini electrice în câmp

Figura 8. Vizualizarea din diferite unghiuri a traiectoriilor sarcinilor

1.4 Exploatarea tehnologiilor multi-touch în învățarea bazată pe

Figura 9. Rezolvarea de probleme în învățarea bazată pe proiect [67]

Figura 10. O problemă de optică geometrică reprezentată în GeoGebra [67]

Figura 11. Un model al razei multiplu reflectate în GeoGebra [67]

2 𝑢 + 𝑖2 + (180° − 𝑖1 ) = 180° 𝑖2 = 𝑖1 − 𝑢 𝑖1 > 2𝑢

2.1 Învățare prin explorare. Formarea imaginilor într-o oglindă plană

Figura 12. Simulare cu GeoGebra a fenomenului reflexiilor multiple

Figura 14. Simularea unui caz de neconcurență a trei raze reflectate

Figura 16. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul x1>R [57]

Figura 17. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul R/2<x1<R

Figura 18. Justificarea formulei oglinzii concave în cazul x1<R/2 [57]

Tabel 8. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea dinamică a imaginilor unui obiect

Figura 21. Reprezentarea dinamică a imaginilor mai multor puncte distribuite

Figura 22. Reprezentarea imaginilor a 31 de obiecte punctiforme în două oglinzi intersectate

Figura 23. Imagine obținută prin reflexia a 70 de puncte diferit colorate

Tabel 9. Comenzi GeoGebra pentru reprezentarea unor obiecte punctiforme distribuite

Figura 24. Imagine caleidoscopică obținută cu GeoGebra pe baza modelului

Figura 27. Reprezentarea unei raze multiplu reflectate cu GeoGebra

Figura 28. Reprezentarea unei raze multiplu reflectate cu GeoGebra, detaliu

Figura 29. Evidențierea cu simularea GeoGebra a relației dintre imaginile multiple și

Figura 30. Evidențierea cu simularea GeoGebra a apartenenței imaginilor multiple la

2.4 Modelarea reflexiilor multiple utilizând limbajul de programare

Răspunsul la cea de a doua întrebare, referitoare la determinarea situațiilor în care se

from __future__ import division

𝟏𝟖𝟎° Poziționarea Numărul de imagini

Figura 31. Reprezentarea cu VPython a două raze multiplu reflectate [96]

Figura 32. Reprezentarea unui fascicul de raze multiplu reflectate [96]

3.1 Dificultăți în înțelegerea mișcării proiectilului – istorie și prezent

3.2 Învățare prin modelare. Construcția modelelor pe calculator pentru

Figura 33. Descompunerea mișcării proiectilului. Simulare GeoGebra [124]

Figura 34. Traiectoria proiectilului și componentele vitezei pe axe [124]

Figura 35. Traiectorii obținute prin modificarea unghiului de lansare [124]

Figura 36. Traiectorii reprezentate în GeoGebra și parabola înfășurătoare [124]

3.3 Modelarea mișcării proiectilului sub acțiunea unei forțe orizontale

Figura 37 prezintă formele traiectoriilor proiectilului lansat din originea sistemului de

from future import division