Studiu de caz

Subiectul: T. I., 9 ani, clasa a III-a

Prezentarea cazului: diagnostic ADHD

Copilul T.I. provine dintr-un centru de plasament. Minorul a fost abandonat in

maternitate, dupa nastere. Mama minora. T.I. a prezentat încă din clasa I tulburări uşoare de
comportament, caracterizate printr-o accentuată hiperactivitate şi lipsă de concentrare. Motivaţia
pentru activităţile şcolare este aproape în totalitate externă, de tip condiţional- recompensatoriu.
Colaborează bine cu adulţii dacă aceştia sunt indulgenţi cu el. Concentrarea în timpul unei
activităţi este pe termen scurt şi este condiţionată de interesul copilului pentru tema activităţii,
mai ales dacă aceasta se referă la lumea sa concretă sau dacă prezintă o dificultate scăzută.
Reuşeşte să calculeze cu suport material şi să citească pe litere, dar înţelegând semnificaţia
cuvântului şi a propoziţiei citite. Limbajul este slab dezvoltat, având un vocabular activ sărac,
concret şi cu multe erori în pronunţie. Hiperactivitatea se manifestă şi în relaţiile cu ceilalţi copii
din clasă, T. I. preferând să alerge, să se târască, să se “lupte” cu colegii. În timpul orelor îşi arată
permanent nerăbdarea de a ieşi în pauze ori de a se sustrage unei activităţi educative care
presupune cel mai mic efort; emite tot felul de sunete, disturbă orele, cere des să meargă la
toaletă. Afectiv este normal dezvoltat, fiind o fire pozitivă.
Istoricul evoluţiei:
La vârsta de 4 ani, T.I. a suferit un accident în urma căruia a trebuit să suporte mai multe
intervenţii chirurgicale. Nu a frecventat constant gradinita, din cauza problemelor medicale.
Tulburările de hiperactivitate şi de atenţie descrise mai sus au fost remarcate abia la şcoală, dupa
ce, iniţial, au fost interpretate ca fiind comportamente deviante ale unui copil “problemă”, leneş
şi neascultător. În acelaşi timp, nefăcând faţă şcolii şi reproşurilor venite din oate părţile, copilul
a început să refuze a mai veni la şcoală, devenind apatic şi ameninţând cu suicidul. Abia în
timpul clasei a II-a copilul a fost diagnosticat cu ADHD şi a fost inclus într-un program special
de tratament medicamentos şi intervenţie psihologică. În urma tratamentului, hiperactivitatea a
scăzut, mărindu-se capacitatea de concentrare şi gradul de disponibilitate pentru colaborare cu
învăţătoarea. La şcoală a participat la un proiect al şcolii de terapie prin joc, realizat în colaborare
cu psihologul centrului de plasament.
Analiza datelor şi stabilirea ipotezelor:
Diagnosticarea copilului cu ADHD a clarificat foarte multe aspecte ale comportamentului
şcolar al lui T.I. Copilul are întârzieri în învăţare, dar, cu un program clar de activităţi cu jocuri
didactice şi cu foarte multă rabdare din partea părinţilor şi a învăţătoarei, se va reuşi un progres
care să-i dea încredere în propria persoană.
Precizarea obiectivelor:
a) Pe termen scurt:
- Să realizeze activităţi de învăţare de minim 15 minute, timp în care să participe
efectiv;
- Să socializeze şi să fie integrat cel puţin într-un subgrup al clasei;
- Să- şi amelioreze pronunţia cuvintelor
b) Pe termen lung:
- Să realizeze activităţi şcolare – proiecte în colaborare cu colegii;
- Să-şi amelioreze capacitatea de a fi atent la ore;
 - Să facă faţă cerinţelor educaţionale prevăzute în programa şcolară, evitând eşecul
şcolar
Strategia de intervenţie:
- Copilul îşi continuă tratamentul medicamentos şi şedinţele de lucru cu psihologul din
cadrul centrului de plasament.;
- Învăţătoarea planifică activităţi suplimentare de recuperare cu T.I., bazate pe jocuri
didactice, materiale atractive;
- Copilul este încurajat, lăudat şi recompensat des pentru realizările sale;
- Copilul este încurajat să solicite explicaţii suplimentare şi ajutor atunci când nu
reuşeşte să rezolve o sarcină, decât să o abandoneze;
- Copilului i se explică simplu şi clar ce este important şi ce nu este;
- T.I. este integrat într-un subgrup al clasei care să-l sprijine moral şi în timpul
activităţilor de învăţare;
- Elevul participă la un alt proiect al şcolii în colaborare cu psihologul cetrului de
plasament de terapie prin teatru şi joc, cu participare individuală.
Evaluarea rezultatelor programului de intervenţie:
În urma programului de intervenţie, T.I. are progrese vizibile în calculul matematic şi
citit-scris, reuşeşte să fie atent la ore în proporţie mai mare (cu pauze între perioadele de atenţie),
dar nu mai este certat pentru întârzierea sau neîndeplinirea sarcinilor şcolare. Este mândru de
micile sale realizari şi se bucură, chiar dacă pentru scurt timp, de activităţile pe care altădată le
refuza. Este tot mai mult apreciat şi încurajat de către colegi, care îi tolerează mai mult “ieşirile”
comportamentale şi îl acceptă aşa cum este. Se face util în clasă ştergând tabla, împărţind laptele
şi cornurile colegilor, fiind astfel mai mulţumit de utilitatea sa. Are un tonus bun şi îi place să
constate că şi el stie tot atât cât ştiu colegii, mai ales când este şi recompensat cu câte o
bomboană sau o jucărioară.