Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată este un indicator semnificativ în analiza activităţii economico-financiară a

firmelor. Acest indicator exprimă valoarea nou creată de către o întreprindere prin utilizarea eficientă a
potenţialului productiv de care dispune.
Importanţa indicatorului valoare adăugată rezultă din mai multe aspecte:
- la nivel microeconomic, valoarea adăugată indică aportul propriu al agenţilor economici în
procesul de producţie şi de distribuţie a bunurilor;
- la nivelul economiei naţionale prin însumarea valorii adăugate de către toţi agenţii economici
se formează (cu unele corecţii) indicatorul macroeconomic de sinteză produsul intern brut;
- este un indicator mai semnificativ decât cifra de afaceri în exprimarea performanţelor unităţilor
economice, deoarece cifra de afaceri cumulează toate cifrele de afaceri din amontele exploatării, pe când
valoarea adăugată evidenţiază numai aportul întreprinderii;
- în analiza activităţii economice valoarea adăugată prezintă importanţă ca indicator de
performanţă economico-financiară;
- este un indicator important în sistemul fiscalităţii, făcând obiectul impozitării juste prin taxa
pe valoare adăugată.
Valoarea adăugată se poate calcula prin două metode: metoda deductivă şi metoda aditivă.
În practica economică, prin metoda deductivă, valoarea adăugată se poate calcula ca diferenţă
între producţia exerciţiului şi valoarea consumurilor intermediare, obţinând valoarea adăugată brută
(VAB). Dacă din valoarea adăugată brută se scad cheltuielile cu amortizarea se obţine valoarea adăugată
netă (VAN).
În cazul în care firma are în obiectul de activitate şi comerţ, la valoarea adăugată determinată
anterior prin diferenţa dintre producţia exerciţiului şi consumurile intermediare se adaugă valoarea
adaosului comercial.

VAB = Qe-Chi+(MC)

MC = VMV-CMV

VAN = VAB – Cap

VAN = Qe-Chm +(MC)

unde: MC este marja (adaosul) comercial;

VMV– venituri din vânzarea mărfurilor;
CMV– cheltuieli cu mărfurile vândute;
Chi – consumuri intermediare, adică cheltuieli materiale cu consumuri de la terţi (cheltuieli cu
materii prime, materiale, energie, apă, lucrări şi servicii executate de terţi, alte cheltuieli
materiale);
Qe – producţia exerciţiului;
Cap - cheltuieli cu amortizarea;
Chm – cheltuieli materiale totale(inclusiv cheltuieli cu amortizarea).

Metoda aditivă de calcul a valorii adăugate constă în adunarea elementelor componente ale
acesteia: cheltuieli cu personalul, rezultatul exploatării, cheltuieli cu impozite, taxe vărsăminte şi
cheltuieli cu amortizarea.

VAB= Chpersonalul+Rexp+ChITV+Cap+lte ch-Alte venituri

VAN=VAB-Cap
 Determinarea valorii adăugate prin metoda aditivă permite efectuarea analizei structurală a
acesteia.
Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate se realizează cu indicatorii:
• mărimi de structură evidenţiază ponderi ale elementelor componente în totalul valorii
adăugate (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozite şi taxe, amortizarea, profitul
etc.)

• modificări absolute V = V1 − V0

V1
• indici, ritmuri Iv =  100
V0

Rv = Iv − 100

unde: V – element component al valorii adăugate sau valoarea adăugată.

Este important ca analiza structurală pe elemente componente ale valorii adăugate să evidenţieze
fatul că profitul deţine o pondere însemnată în valoarea adăugată.
Pentru ilustrarea dinamicii şi structurii valorii adăugate se prezintă următorul exemplu privind
activitatea unei societăţi comerciale (tabel 1)

Tabel 1. Dinamica şi structura valorii adăugate

Indicatori (mii lei) Perioada Abateri Structura (%)
0 1 abs. relative 0 1
(mii lei) (%)
ΔV RV
Cheltuieli cu personalul 3014 3659 645 21,4 32,6 33,9
Chelt. cu impozite, taxe, vărsăminte 286 319 33 11,5 3,1 3,0
Rezultatul exploatării 1948 2592 644 33,1 21,1 24,1
Alte elemente de natura valorii 150 184 34 22,7 1,6 1,7
adăugate
Valoarea adăugată netă 5398 6754 1356 25,1 58,4 62,7
Cheltuieli cu amortizarea 3850 4026 176 4,6 41,6 37,3
Valoarea adăugată brută 9248 10780 1532 16,6 100,0 100.0

Analiza datelor privind activitatea societăţii comerciale arată o dinamică accentuată a

rezultatului exploatării – a crescut cu 644 mii lei, adică a avut un ritm de creştere de 33,1%. Pe această
bază se constată şi majorarea ponderii acestuia în valoarea adăugată (24,1%). Se apreciază că la firmă
s-au înregistrat aspecte favorabile date de creşterea valorii adăugate nete cu 25,1 % şi modificarea
structurii acesteia prin creşterea contribuţiei profitului la formarea valorii adăugate.
Analiza structurii valorii adăugate nu surprinde însă, măsura în care agenţii economici au ţinut
seama de cerinţele şi exigenţele mecanismului economico-financiar de piaţă, influenţa preţurilor, a
producţiei fizice realizate, modificarea consumului intermediar; de aceea analiza trebuie completată cu
o serie de modele care să permită identificarea acţiunii factorilor.
 Analiza factorială a valorii adăugate se realizează cu ajutorul unor modelele de analiză
care pun în evidenţă influenţa diverşilor factori care prezintă importanţă pentru manifestarea şi
evoluţia valorii adăugate.
Un prim model de analiză prezintă dependenţa valorii adăugate de producţia realizată şi
de rata valorii adăugate.
Modelul 1

VA = Qe  rVA;

VA
rVA =
Qe

VA
VA = Qe 
Qe

Deoarece Qe = Pl + Ad rezultă:

VA VA
VA = Pl  + Ad 
Qe Qe

Pentru că 𝑉𝐴 = 𝑄𝑒 − 𝐶ℎ𝑖 rezultă:

𝑉𝐴 𝑄𝑒 − 𝐶ℎ𝑖 𝐶ℎ𝑖
𝑉𝐴 = 𝑄𝑒 = 𝑄𝑒 = 𝑄𝑒 (1 − )
𝑄𝑒 𝑄𝑒 𝑄𝑒

𝐶ℎ𝑖
𝑉𝐴 = 𝑄𝑒 (1 − )
𝑄𝑒

unde:

VA reprezintă valoarea adăugată;

Qe – producţia exerciţiului;
VA
– rata valorii adăugate;
Qe
Pl – producţia livrată;
Ad – alte destinaţii ale producţiei (stocuri, imobilizări);
Chi – cheltuieli intermediare (sau cheltuieli materiale);
𝐶ℎ𝑖
– rata cheltuielilor intermediare (sau materiale).
𝑄𝑒

Schema de analiză factorială a valorii adăugate este:

 Se observă din schema de analiză a valorii adăugate că aceasta este influenţată în mod
direct de producţia exerciţiului (factor cantitativ) şi rata valorii adăugate (factor calitativ). În
mod indirect valoarea adăugată este influenţată de producţia livrată şi producţia cu alte
destinaţii (producţia stocată, producţia de imobilizări) care acţionează prin intermediul
producţiei exerciţiului şi de cheltuielile la i leu producţie care la rândul lor sunt influenţate de
producţia exerciţiului şi de cheltuielile materiale. Producţia exerciţiului acţionează deci asupra
valorii adăugate atât ca factor direct cât şi indirect, de unde rezultă şi necesitatea unor eforturi
sporite pentru creşterea producţie în vederea sporirii valorii adăugate.
Influenţele factorilor sunt:

• 1. influenţa producţiei exerciţiului:

VA(Qe) = (Qe1 − Qe0 )
VA0
Qe0
din care:
- 1.1.influenţa producţiei livrate:
VA(Pl ) = (Pl1 − Pl0 )
VA0
Qe0

- 1.2. influenţa altor destinaţii ale producţiei:

VA( Ad ) = ( Ad1 − Ad 0 )
VA0
Qe0

• 2. influenţa ratei valorii adăugate:

 VA   VA VA 
VA  = Qe1  1 − 0 
 Qe   Qe1 Qe0 

• 3. influenţa ratei cheltuielilor materiale (intermediare):

  Chi   Chi0 Chi1 
VA  = Qe1  − 
 Qe   Qe0 Qe1 
din care:
- 3.1 influenţa indirectă a modificării producţiei exerciţiului:

 Chi0 Chi0 
VA(Qe) = Qe1  − 
 Qe0 Qe1 

- 3.2.influenţa modificării cheltuielilor cu consumuri intermediare:

 Chi0 Chi1 
VA(Chi ) = Qe1  − 
 1
Qe Qe1 

Având în vedere faptul că valoarea adăugată este rezultatul muncii omeneşti, se poate
utiliza un alt model de analiză care evidenţiază contribuţia factorului uman în procesul de creare
a valorii adăugate.
Modelul 2

VA = T  Wh  rVA

Qe VA
unde: Wh = şi rVA =
T Qe

Qe VA
VA = T  
T Qe

Deoarece, T = N  t modelul de analiză devine:

Qe VA
VA = N  t  
T Qe

în care: T este fond total de timp de muncă (ore-om);

Qe - producţia exerciţiului;
Wh - productivitatea medie orară;
rVA - rata valorii adăugate;
N - număr mediu de angajaţi;
t - timp mediu de muncă pe un salariat (ore).

Analiza factorială se face conform următoarei scheme sinoptice:

 Influenţele factorilor se determină astfel:
• 1. influenţa fondului de timp total:

Δ𝑉𝐴(𝑇) = (𝑇1 − 𝑇0 ) 𝑊ℎ0 𝑟𝑉𝐴0

din care:
-1.1. influenţa numărului de angajaţi:

Δ𝑉𝐴(𝑁) = (𝑁1 − 𝑁0 ) 𝑡0 𝑊ℎ0 𝑟𝑉𝐴0

- 1.2. influenţa timpului de muncă pe un salariat:

Δ𝑉𝐴(𝑡) = 𝑁1 (𝑡1 − 𝑡0 ) 𝑊ℎ0 𝑟𝑉𝐴0

• 2. influenţa productivităţii medii orare:

Δ𝑉𝐴(𝑊) = 𝑇1 (𝑊ℎ1 − 𝑊ℎ0 ) 𝑟𝑉𝐴0

• 3. influenţa ratei valorii adăugate:

Δ𝑉𝐴(𝑟𝑉𝐴 ) = 𝑇1 𝑊ℎ1 (𝑟𝑉𝐴1 − 𝑟𝑉𝐴0 )

Valoarea adăugstă produce efecte economico-fianciare asupra majorităţii indicaotrilor

economico-financiari ai unei firme.
Măsurarea influenţei valorii adăugate asupra indicatorilor economico-financiari se
realizează astfel:

- Modificarea profitului
Δ𝑃(𝑉𝐴) = Δ𝑉𝐴 ⋅ 𝑟𝑝0
 P
unde: rp – rata profitului în funcţie de valoarea adăugată  
 VA 
- Modificarea eficienţei activelor de exploatare (totale)
 Δ𝑉𝐴
Δ𝑒𝐴𝑡 (𝑉𝐴) =
𝐴𝑒1
unde: Ae – active de exploatare
- Modificarea eficienţei mijloacelor fixe

Δ𝑉𝐴
Δ𝑒𝑀𝐹 (𝑉𝐴) =
𝑀𝐹1

- Modificarea eficienţei capitalurilor

Δ𝑉𝐴
Δ𝑒𝐾 (𝑉𝐴) =
𝐾1

unde: K reprezintă capital social, propriu, permanent.