LICEUL TEORETIC PENTICOSTAL LUGOJ

PROIECT DE DIPLOMA
INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMOTORAX

COORDONATOR STUDENT
Enache Liliana Cismaru Ana Laura
 INTRODUCERE

Pneumotoraxul este o entitate morbidă veche, dar care prezintă, totodată,

multe aspecte actuale. Numărul mare se opinii exprimate, adesea discordante
asupra definiţiei sindromului, a mecanismelor de producere, a manifestărilor sale
clinice, a metodelor de tratament, creează nu odată dificultăţi în rezolvarea unor
astfel de cazuri.
În literatura de specialitate există o serie de lucrări şi articole care tratează
pneumotoraxul, dar rămân încă neclarităţi, privind mecanismele de producere,
simptomatologie şi metode de tratament.
În această lucrare am încercat să facem o sinteză a aspectelor care sunt
acceptate de majoritatea autorilor în acest domeniu. Am încercat să evidenţiez
modificările care s-au produs în abordarea acestor boli, atât sin punct de vedere
diagnostic, cât şi din punct de vedere terapeutic.
 CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PLAMANULUI

1.1ANATOMIA PLAMANILOR
Sunt organe pereche , situate în cavitatea toracică prin care se realizează
schimbul de gaze : O2 şi CO2 . Plămânii (drept si stâng) – organe principale ale
actului respirator, ocupa aproape in întregime cutia toracica.
 Unui plămân i se descriu: -o baza, in raport cu diafragma abdominala;-un
vârf;-fete, margini;-este acoperit de pleure (viscerala si parietala, intre care exista o
pelicula fina de lichid pleural).
Plămânul este acoperit din următoarele unitati anatomice si funcţionale: lobi,
segmente, lobuli, si acini pulmonar.
Lobii pulmonari sunt delimitaţi prin scizuri si au independenta structurala,
funcţionala si patologica;sunt organizaţi in segmente – unitatea morfologice
delimitate imperfect de septuri conjunctive;segmentele sunt alcătuite din lobuli;
Lobulul pulmonar, de forma piramidala este alcătuit din ramnificatii ale
bronhiolelor si vase de sânge înconjurate de ţesut conjunctiv, precum si din acini
pulmonari.
Acinul pulmonar este constituit dintr-o bronhiola respiratorie, împreuna cu
canalele alveolare, care deriva din ea si cu alveolele pulmonare.
Alveolele pulmonare reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului. Peretele
alveolar adaptat schimburilor gazoase, este alcătuit dintr-un epiteliu alveolar
unistratificat, aşezat pe o membrana bazala si ţesut conjunctiv bogat in fibre
elastice, in care exista o reţea bogata de capilare din artera pulmonara.
Membrana alveolo–capilara, prin care se face schimbul de gaze este alcătuita
din epiteliul alveolar si membrana bazala a alveolei, împreuna cu membrana bazala
a capilarului si endoteliului capilar.
Vascularizaţia plămânului este :
Nutritivă : - face parte din marea circulaţie ;- este asigurată de arterele şi
venele bronşice .Venele drenează sânge în vena cavă superioară .
Funcţională : - asigură schimburile gazoase prin intermediul vaselor de
sânge (mica circulaţie) ;
 Reţeaua nervoasă a plămânului este reprezentată de :- fibre motorii
parasimpatice provenite de la nervul vag ;- fibre simpatice provenite de la
simpaticul toracal şi cervical .
1.2FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiraţia reprezintă funcţia prin care organismul ia din mediul său de viaţă
O2 şi elimină CO2 .
Modificarea volumului cutiei toracice permite pătrunderea aerului în
plămâni fiind realizată prin contracţia muşchilor ridicători ai coastelor . Revenirea
la poziţia iniţială se realizează sub acţiunea muşchilor ridicători ai coastelor .
Diafragmul este cel mai important muşchi respirator contribuind la
micşorarea volumului cutiei toracice în repaus , iar prin contracţie la mărirea
acesteia.
Datorită elasticităţii lor şi presiunii negative existente între foiţele pleurale ,
plămânii urmează expansiunea cutiei toracice .
Tipuri de respiratie fiziologica:Respiraţia de tip costal - este cea în care , la
mişcările respiraţiei contribuie mai ales muşchii costali . Acest tip este caracteristic
femeilor . Respiraţia de tip abdominal - este cea în care rolul cel mai important îl
are diafragmul . Această respiraţie este caracteristică barbaţilor şi copiilor mici .
Miscarile respiratorii- reprezintă totalitatea mişcărilor respiratorii care permit
pătrunderea aerului în plămâni şi eliberarea lui în afară , realizând inspiraţia şi
expiraţia .
Inspiraţia - constă în contracţia muşchilor inspiratori , având drept rezultat
mărirea de volum a cutiei toracice . Plămânii urmează expansiunea cutiei toracice ,
presiunea intrapulmonară scăzând cu 2-3 mmHg faţă de cea atmosferică , iar aerul
atmosferic pătrunde în plămâni . Modificările de volum ale cutiei toracice
determina modificări corespunzătoare ale volumului plămânilor, deoarece prin
pleura viscerala plămânii sunt solidari cu cutia toracica; mai mult, pelicula de
lichid pleural dintre cele doua foite pleurale, favorizează alunecarea acestora, dar si
creşterea coeziunii dintre ele. Deci, la inspiraţie plămânii urmează expansiunea
toracica si se destind pasiv; de aceea presiunea intrapulmonara scade cu 2 – 3
mmHg fata de cea atmosferica si aerul atmosferic pătrunde in plămâni.
In inspiraţia forţata acţionează si muşchii inspiratori accesori, contribuind la
ridicarea suplimentara a coastelor (dispnee).
Expiraţia - este un proces pasiv, ce constă în revenirea cutiei toracice la
volumul iniţial în momentul în care muşchii inspiratori se relaxează , plămânii se
contractă . Are loc o creştere a presiunii intrapulmonare cu 2-4 mmHg faţă de cea
atmosferică , ceea ce permite ca o parte din aerul introdus anterior sa fie expulzat .
In expiraţie o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior.
Expiraţia se realizează pe seama elasticităţii pulmonare, a elasticităţii
cartilajelor costale torsionate si a ligamentelor întinse in timpul inspiraţiei.
In timpul efortului si in anumite condiţii patologice, expiraţia devine activa,
intrând in anumite grupe musculare toracice (care prin contracţia lor determina
tracţiunea coastelor in jos) si muşchii abdominali (a căror contracţie coboară
rebordul costal, micşorează volumul cutiei toracice, amplificând boala
diafragmatica).
Acest proces prin care se face circulaţia alveolara a aerului intre mediul
extern si alveolele pulmonare constituie ventilaţia pulmonara Inspiraţia şi expiraţia
realizează ventilaţia pulmonară .
Numărul mişcărilor respiraţiei în stare de repaus este :- 16 respiraţii/minut la
barbaţi ;- 18 respiraţii/minut la femei .Astfel mişcările inspiratorii si expiratorii se
succed ritmic fara pauza toata viata.
Frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii variază in funcţie de
necesitatile organismului in oxigen si de cantitatea de bioxid de carbon produsa.
 Mişcările respiratorii permit pătrunderea si ieşirea succesiva a aerului din
plămâni, contribuind astfel la realizarea ventilaţiei pulmonare.
1.3. Schimburile gazoase respiratorii
Schimburile principalelor gaze respiratorii oxigen (O2) si bioxid de carbon
(CO2), la nivelul pulmonar si tisular se fac pe baza unor legi fizice, a unor
mecanisme fiziologice si a proprietatilor alveolo – capilare si celulare.
Shimburile gazoase pulmonare se realizează datorita diferenţei presiunilor
parţiale ale O2 si CO2 in cele doua medii separate de membrana alveolo – capilara;
aerul alveolar (bogat in O2) si sângele din capilarele pulmonare (CO2 este mai
mica). Deci O2 va trece din aerul alveolar in sânge, iar CO2 va urma un drum
invers, trecând din sângele venos in aerul alveolar tot pe baza diferenţelor de
presiune.
Oxigenarea sângelui din capilarele pulmonare poarta numele de hematoza
pulmonara.
Odată ajuns in sânge O2 este transportat in proporţie de 1% sub forma
dizolvata in plasma, iar restul sub forma unei combinaţii chimice labile cu
hemoglobina (Hb), denumita oxihemoglobina. Forma dizolvata in plasma, deşi
minima comparativ cu cea combinata cu hemoglobina, este foarte importanta
deoarece se afla in schimburi directe cu celulele. De asemenea CO2 este tranportat
in proporţie de 8% sub forma dizolvata in plasma, iar restul sub forma de
combinaţii chimice labile (bicarbonaţi, carbohemoglobina).
La nivelul celulelor O2 din sângele arterial este descărcat, fiind necesar activităţii
celulare, iar CO2 rezultat din metabolism, este preluat de sângele venos, condus la
plămâni unde o parte este expulzat prin aerul alveolar la exterior in cursul
expiraţiei.
Atât ventilaţia pulmonara cat si schimburile principalelor gaze respiratorii
sunt reglate prin mecanisme foarte complexe nervoase si umorale.
 Mecanismele nervoase (automatismul respirator si reglarea comportamentala
si voluntara a respiraţiei) sunt asigurate de formaţiuni nervoase superioare
(bulbare, hipotalamice, scoarţa emisferelor cerebrale), iar in mecanismul umoral
intervin o serie de chemoreceptori centrali si periferici, dirijând respiraţia in funcţie
de concentraţiile de O2 si CO2 din aerul alveolar si sânge.
 CAPITOLUL II
PNEUMOTORAX-ASPECTE GENERALE

2.1 Definiţie
Pneumotoraxul este un accident de regulă acut care se defineşte prin efracţia
pleurei viscerale şi pătrunderea aerului din plămâni în cavitatea pleurală în absenţa
unei cauze traumatice cunoscute (pneumotorax traumatic) sau a insuflării
deliberate a aerului în pleură (pneumotorax artificial).
Există numeroase controverse şi opinii discordante asupra termenului de
“pneumotoraxul spontan”. Unii specialişti consideră că “pneumotoraxul spontan” a
suscitat multe discuţii care nici până în ziua de azi nu a u fost complet elucidate,
alţii consideră că adevăratele pneumotoraxe spontane sunt doar cele idiopatice, iar
alţii utilizează expresia “Pneumotorax fără Pneumotorax” referindu-se la cazurile
de emfizem mediastinal. Este însă clară şi unanim admisă definiţia
pneumotoraxului ca prezenţa aerului (sau a altui gaz) în cavitatea pleurală ceea ce
se poate realiza prin două mecanisme:
- din plămân printr-o breşă în pleura viscerală (şi acesta este cazul
pneumotoraxului spontan)
- din atmosferă printr-o breşă în pleura parietală (şi acesta este
pneumotoraxul chirurgical sau pneumotoraxul artificial diagnostic sau terapeutic).
Sindromul de pneumotoraxul spontan nu poate fi contestat însă putem
exclude noţiune de “pneumotoraxul spontan idiopatic” datorită ultimelor achiziţii
din literatură clinice, anatomopatologice, histo-chimice asupra bleps-urilor.
2.2 Fiziologie. Fiziopatologie
Respiraţia este un act fiziologic complex pentru realizarea căruia sunt necesare
condiţiile: elasticitatea pulmonară şi mobilitatea cutiei toracice. Există o
solidaritate funcţională absolută între plămân (organ elastic deschis în atmosferă) şi
torace (cavitate închisă în toate părţile).
Inspiraţia este activă, realizată prin contracţia muşchilor respiratori ceea ce
va duce la mărirea diametrelor cutiei toracice. Faptul că plămânii sunt solidari cu
cutia toracică va avea drept consecinţă creşterea volumului pulmonar. Apare astfel
o scădere a presiunii intrapulmonare sub cea atmosferică, rezultatul fiind păstrarea
aerului în alveole.
Ulterior are loc relaxarea cutiei toracice cu scăderea volumului pulmonar şi
creşterea presiunii intrapulmonare peste cea atmosferică. Consecinţa este crearea
unui flux de aer din alveole spre exterior realizându-se expiraţia.
Fiziopatologic în pneumotorace prin pătrunderea aerului în cavitatea
pleurală apare colabarea plămânului afectat spre hil. Aceasta are mai multe
consecinţe:scade capacitatea vitală în plămânul colabat;colabarea alveoleleor
ducând la colaps;scăderea ventilaţiei în plămânul afectat ceea ce va duce un
dezechilibru ventilaţie perfuzie având drept consecinţă intervenţia unor mecanisme
compensatoare cum ar fi vasoconstricţia în plămânul colabat.
În unele situaţii aceste tulburări funcţionale de ventilaţie, difuzie şi perfuzie
pot duce la instalarea rapidă şi concomitentă a unei insuficienţe respiratorii şi
circulatorii.
2.3Clasificare. Forme clinice
Clasificarea pneumotoraxului se poate face după mai multe criterii. Din punct de
vedere etiologic există următoarele tipuri de pneumotorax:
-spontan - primitiv – aşa zis “idiopatic”, deoarece apare la persoane aparent
sănătoase, fără boli pulmonare preexistente;
-secundar – în:- emfizem pulmonar- bronşită acută cronică- TBC
pulmonar- astm bronşic- pneumonii bacteriene necrotice- fibroză chistică- abces
pulmonar- pneumoconioză (silicoză)- sarcoidoză- histiocitoza X- cancer bronşic-
mezoteliom pleural- fibroze pulmonare difuze,sindrom Marfan - echinococoză
pleuropulmonară- endometrioză- AIDS- colagenoze- infarct pulmonar- noul născut
– boala membranelor hialine
-Iatrogen- ventilaţie respiratorie cu presiune intermitent pozitivă- după
pneumoperitoneu- după mediastinoscopie- după angiopneumografie- după
resuscitare cardio-respiratorie- infiltraţia nervilor intercostali- puncţia venei
subclavii- biopsie pleurală, pulmonară- puncţie transbronşică prin bronho-
fibroscopie- după traheostomie (mai ales copii)- după sternocondroplastie
-Traumatic- traumatism toracic închis sau deschis- fracturi costale- corpi
străini intrabronşici (sugari)- esofag
În funcţie de starea fistulei pleurale pneumotoraxul spontan se clasifică în:-
spontan închis (benign) – în care fistula are dimensiuni mici, fără leziuni scleroase
în jur şi se închide spontan imediat după producerea pneumotoraxului astfel încât
simptomatologia clinică este redusă.
-spontan deschis – în care fistula este largă şi rămâne deschisă în ambii timpi ai
respiraţiei; aerul nu dispare, presiunea intrapleurală este egală cu cea atmosferică
realizând sindrom de compresiune endotoracică.
-spontan cu supapă (sufocant, hipertensiv) în care aerul pătrunde în cavitatea
pleurală în inspiraţie se creează o presiune pozitivă, supapa se închide şi de aceea
în expiraţie aerul nu mai poate ieşi; aerul pătrunde în momentul expirator al tusei.
Drept rezultat colecţia aeriană deplasează puternic mediastinul şi comprimă vasele
mari reducând întoarcerea venoasă şi dând naştere unui tablou clinic de
insuficienţă cardio-respiratorie.
2.4 Tablou clinic
Tabloul clinic variază în funcţie de volumul şi vechimea pungii de aer,
ritmul cu care pătrunde aerul în cavitatea pleurală, starea cavităţii pleurale, starea
mediastinului, starea funcţiei respiratorii anterior accidentului (mai grav la BPCO),
tipul perforaţiei, stare funcţiei cardiace, vârsta, tare organice. Simptomele cele
mai frecvente sunt: durerea toracică, dispneea, tusea.
Debutul este brusc, în plină stare de sănătate, după un efort fizic, dar şi
repaus sau chiar în somn.
La o proporţie redusă de pacienţi pneumotoraxul se produce în condiţii de
latenţă clinică totală (descoperire radiologică întâmplătoare), dar în majoritatea
cazurilor se manifestă prin simptome acute.
Durerea apare sub formă de junghi toracic unilateral, violent, uneori cu
caracter pleuretic.
Este accentuată în inspiraţie profundă şi modificări de postură. Dacă se
asociază şi un pneumotorax, durerea poate fi localizată şi substernal. Iradiază spre
umăr, gât, regiunea precordială. Durerea este însoţită de dispnee cu tahipnee şi tuse
care are caracter iritativ la început prin iritarea pleurei apoi prin încărcare bronşică.
Uneori bolnavul poate fi agitat, tahicardic, palid, cu transpiraţii abundente în
funcţie de intensitatea durerii.
La aproximativ 2/3 din bolnavi durerea toracică acută este unicul simptom
care apare. Există multe cazuri în care durerea se rezumă la o jenă toracică surdă,
iar dispneea lipseşte sau este minimală, simptome tolerate de bolnavi câteva zile
înainte de a se prezenta la medic. Intensitatea durerii diminuă treptat în zilele
următoare, iar dispneea depinde de forma clinică de pneumotorax.
În cazul în care plămânul contralateral este indemn simptomele sunt mai
puţin intense reducându-se la durerea toracică şi dispnee.
Simptomele sunt severe dacă plămânul contralateral este afectat sau dacă
existau deficite grave ale funcţiei respiratorii şi devin dramatice în cazul
pneumotoraxului “sufocant”.
 Foarte rar pneumotoraxul spontan poate fi bilateral sau însoţit de
pneumomediastin (cu emfizem subcutanat), fiind risc major de insuficienţă
respiratorie.
Hemotoraxul poate apărea prin ruptura unor aderenţe pleurale intens
vascularizate cu ramuri din circulaţia sistemică şi sângerare în pleură. Aceasta
adaugă la tabloul clinic semne de hemoragie internă (paloare, hipotensiune,
tahicardie) şi nivel lichidian radiologic.
La examenul fizic, la inspecţie, hemotoracele afectat este destins, cu spaţii
intercostale largi, imobil. La percuţie se constată hipersonoritate, până la
timpanism, iar la palpare dispariţia vibraţiilor vocale. La auscultaţie se constată
diminuarea sau absenţa murmurului vezicular, bronhofonie scăzută.
În raport cu gravitatea există mai multe forme clinice de pneumotorax
spontan: cel benign, oligosimptomatic şi pneumotorax spontan cu supapă. Acesta
evoluează cu fenomene de insuficienţă cardio respiratorie acută dând naştere unui
tablou clinic dominat de dispnee asfixică, tahipnee, transpiraţii abundente, cianoză,
hipotensiune şi colaps cardio circulator.
2.5 Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv de pneumotorax se bazează pe triada clinică
reprezentată de durere toracică, dispnee, tuse şi de triada lui Galliard: diminuarea
murmurului vezicular, diminuarea vibraţiilor vocale şi timpanism.
Acestea trebuie confirmate prin examen radiologic şi eventual tomografie
computerizată şi examen funcţional respirator.
2.6 Diagnostic diferenţial
Diagnostic diferenţial se poate face între pneumotoraxul spontan primar ţi
cel secundar. Cel dintâi apare la vârste mai tinere cu durere şi dispnee mai
accentuate, TA şi VSH în general nemodificate şi lipsa antecedentelor patologice
pulmonare şi un caracter de recidivă în 20-30% din cazuri.
 Din punct de vedere clinic este important diagnosticul diferenţial al
pneumotoraxului spontan cu:edem pulmonar acut,embolie pulmonară,infarct
pulmonar,pleurezie acută,angină pectorală,infarct miocardic,anevrism disecant de
aortă,pericardită acută.
Se impune diagnostic diferenţial şi cu sindroame acute abdominale
precum:,hernie hiatală,hernie diafragmatică,ulcer peptic perforat,meteorism
abdominal.
2.7Tratament
Tratamentul profilactic constă în tratarea corectă a tuturor afecţiunilor care
pot produce pneumotorax spontan şi de asemenea la aceşti pacienţi evitarea
eforturilor fizice şi respiratorii şi profilarea pe meserii sedentare.
Tratamentul curativ are următoarele obiective: combaterea simptomelor
acute, restabilirea condiţiilor anatomice normale, prevenirea recidivelor şi
cronicizării datorate simfizei pleurale, eliminarea cauzei primare a accidentului,
recuperarea maximă a funcţiei respiratorii.
Intervenţiile chirurgicale cele mai frecvente sunt: toracotomia minimă cu
drenajul aerului şi lichidelor patologice sin cavitatea pleurală; toracotomia urmată
de măsuri ce vizează obliterarea spaţiului pleural (sutura fistulei, abraziunea
pleurale, pleurotomia parţială) toracotomia cu exereza teritoriilor în care se găsesc
leziunile generatoare de pneumotorax (bleps-uri, bule de emfizem pulmonar,
chisturi) intervenţii de corectură şi recuperare a funcţiei pulmonare (decorticări
pulmonare).
Kineziterapia este o metodă curativă şi recuperatorie având drept scop
evitarea formării simfizelor şi conservarea maximală a funcţiei respiratorii.
Conduita terapeutică se adaptează formei clinice de pneumotorax
spontan.Majoritatea cazurilor de pneumotorax se închid spontan prin colabarea
plămânilor.
 Cazurile cu reducerea cu cel mult 20% a volumului pulmonar sunt bine
tolerate şi este indicat doar tratamentul simptomatic (antialgice, tranchilizante),
reexpansionarea completă a plămânului realizându-se în 2-3 săptămâni.
În pneumotoraxul spontan secundar se face în general toracotomie cu drenaj
aspirativ continuu şi de asemenea măsuri de combatere a insuficienţei cardio-
respiratorii şi tratament chirurgical adaptat fiecărei situaţii. În stafilococcii
pleuropulonare şi pneumonii abcedate cu germeni gram negativi se asociază şi
tratament chimioantibiotic.
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR
CU PNEUMOTORAX

Procesul de îngrijire este un proces intelectual, dinamic, cuprinzând diferite

etape, logic ordonate si având ca scop “mai binele pacientului”.
El reprezintă modul in care asistenta medicala determina problemele
pacientului, planifica îngrijirile, le executa si evaluează in ce măsura problemele au
fost rezolvate.
Aplicat in cazul conceptual al VIRGINIEI HANDERSON, el permite
identificarea nevoilor pacientului in plan bio – psiho – social, si cercetarea surselor
de dificultate care împiedica satisfacerea acestor nevoi .
Procesul de îngrijire presupune o suita de operaţii, care are drept scop
acordarea de îngrijiri individualizate si adaptate la nevoile persoanei.
Asistenta medicala vede fiecare pacient ca un ansamblu a celor 14 nevoi, dar
si ca un individ foarte complex, a cărui independenta in satisfacerea nevoilor sale,
îl deosebeşte de ceilalţi semeni.
Intervenţiile asistentului medical, vizează in esenţa independenta persoanei
in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale cat mai curând posibil.
Asistenta madicala participa la administrarea in bune conditii a
tratamentului.
Tratamentul igieno-dietetic este reprezentat de totalitatea masurilor de ordin
general si individual, care contribuie la realizarea unei evoluţii favorabile spre
vindecare.
Masuri de ordin general prin: instalarea bolnavului intr–o camera spaţioasa,
luminoasa, liniştita, potrivit încălzita (18 – 20 grade C) si mai ales foarte bine
aerisita (cu ferestrele cat mai mult deschise), cu umiditate corespunzătoare.
 Masuri de ordin individual, reprezentate de:-asigurarea confortului fizic;
-asigurarea confortului psihic;
-asigurarea unui regim alimentar corespunzător.
Asigurarea confortului fizic se realizează prin:
-repaus la pat in perioada febrila plus inca o saptamana după cedarea
acesteia;
-poziţionarea bolnavului in pat: va sta cat mai puţin in decubit lateral, cu
regiunea toracica puţin mai ridicata decât restul corpului, facilitând astfel
respiraţia;
-schimbarea lenjeriei de corp si de pat de cate ori este nevoie (date fiind
transpiraţiile abundente);
-toaleta generala sau parţiala;
-igienizarea cavitaţii bucale, prin aplicarea cu apa bicarbonatata, ceai de
muşeţel si badijonare cu glicerina boraxata.
Asigurarea confortului psihic se realizează prin:
-reducerea numărului de vizite din partea aparţinătorilor (dat fiind si
caracterul epidemic al bolii);
-dialog intre asistenta medicala si pacient pentru susţinerea moralului
pacientului prin exemplificare cu alţi bolnavi ale căror rezultate terapeutice au fost
foarte bune, precum si angajarea unor discuţii cu subiecte din afara bolii si a vieţii
de spital.
-inducerea încrederii in posibilitatea depăşirii situaţiei.
Asigurarea unui regim alimentar corespunzător :regimul va fi hidrozaharat
sau hidrolactozaharat, cu următoarele caracteristici:cantitatea va fi de 2 – 3 l / zi,
pentru a asigura o diureza suficienta (1500 ml / zi), având in vedere pierderile
hidrice prin transpiraţie abundenta si polipnee;lichidele nu se vor administra prea
fierbinţi sau prea reci; regimul va cuprinde ceai, compot, siropuri, limonade, zeama
de fructe, lapte, supe de legume.in aceasta perioada daca nu exista contraindicaţii
(insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala, afectare renala) se vor administra
10 – 15 g NaCl in preparate pentru a favoriza eliminarea apei reţinute in perioada
de stare;câtre sfârşitul bolii se va administra un regim alimentar hipercaloric (mai
mult de 3500 cal / zi) dat fiind scăderea ponderala din timpul bolii.
Intervenţiile asistentei medicale asupra durerii pacientului :
- va asigura confortul maxim al pacientului ;
- va îndemna pacientul să stea într-o poziţie antalgică , care să favorizeze respiraţia
; poziţia pacientului cu pneumonie pneumococică să fie, de regulă , pe partea
pulmonului afectat ;
- va administra analgezicele prescrise de catre medic , cu 30 de minute înainte de
culcare ;
- va explica tehnicile de relaxare ce cresc efectul medicamentului .
Intervenţiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului care prezintă tuse
- supraveghează pacientul pentru a observa caracteristicile tusei şi simptomele care
o însoţesc ;
- notează observaţiile făcute pentru a informa medicul cu privire la frecvenţă ,
orar , prezenţa sau absenţa expecoraţiei ;- în prima etapă când tusea este
neproductivă şi frecventă trebuie sa fie calmată prin administrarea de antitusive
prescrise de medic ;
- hidratează pacientul printr-o administrare de lichide într-o cantitate crescută ,
administrând concomitent şi mucolitice , expectorante , fluidifiante pentru a
lichefia mucozităţile aderente la bronhii şi a favoriza eliminarea lor ;
- îndepărtează cauzele care au favorizat iritaţia faringiană prin asigurarea unor
condiţii de mediu corespunzător şi eliminarea unor factori nocivi (fumatul) ;
- aplică pe pieptul pacientului comprese calde cu scopul de a favoriza circulaţia la
acest nivel ;
- educă pacientul să-şi stăpânească voluntar tusea iritativă printr-o inspiraţie amplă
cu apnee forţată ;
- să înveţe pacientul să tuşească cu batista la gură , pentru a nu împraştia germeni
în jur , prin intermediul picăturilor Pflὕgger ;
- dacă pacientul prezintă secreţii , asistenta medicală va poziţiona bolnavul în aşa
fel încât sa-i favorizeze expectoraţia , folosindu-se la nevoie provocarea tusei
artificiale .
Intervenţiile asistentei medicale în favorizarea respiraţiei pacientului :
- va dezobstrua căile respiratorii aeriene superioare ;
- va administra la nevoie O2 în doza de întreţinere ;
-va asigura pacientului poziţia semi-şezândă ridicând extremitatea cefalică sau
sprijinând-ul de pernă ;
- umidifică aerul din încăpere pentru a evita uscarea mucoaselor ;
- învaţă pacientul exerciţii de respiraţie ;
Respiraţia profundă :
- favorizează oxigenarea şi ventilaţia adecvată a pacienţilor anxioşi ;
- creşte volumul curent şi diminuează spaţiul mort ;
- pacientul efectuează o inspiraţie profundă şi o expiraţie prelungită cu buzele
strânse ;
- este de preferat să se execute în poziţie sezândă .
Respiraţia diafragmatică :
- pacientul este aşezat în poziţie semi-şezândă , cu genunchii flectaţi , susţinuţi în
regiunea poplitee cu o pătură rulată ;
- mâinile pacientului sunt plasate cu faţa palmară pe abdomen sau coaste ;
- pacientul va inspira adânc pe nas , cu gura închisă ;
- în timpul expiraţiei pacientul îşi va contracta muşchii abdominali , va ţine buzele
strânse şi se va concentra asupra coborârii abdomenului.
 Capitolul 4. Prezentarea cazurilot clinice

Cazul I

Demersul îngrijirilor pacientului:

Culegerea datelor

Date fixe:

Numele: G

Prenumele: P

Vărsta: 48 de ani

Religia: Ortodoxă

Date variabile:

Pacientul nu e alergic la medicamente sau alimente. Nu prezintă deficienţe

motorii (nu poartă proteze nici instrumente ajutătoare).

Domiciliu: Lugoj

Condiţii de locuit: corespunzător

Ocupaţia: sudor

Loc de muncă: la firma SC.Venus SRL.

Istoric

În antecedente pacientul G.P prezintă repetate pneumonii, tratate ambulator.

El nu cunoaşte ce tratament i s-a prescris. In urma cu 2 ani a fost internat la
Spitalul de Boli Contagioase Bucuresti cu diagnosticul de pneumotorax. A fost
spitalizat timp de 3 săptămâni, nu-şi aduce aminte de tratamentul urmat.

Se externează în stare ameliorată, urmând un regim alimnetar de şase luni, care

după spusele sale a fost foarte greu de respectat.

În anul 1990 a suferit un accident de muncă, în urma căruia rezultă fractura

coloanei vertebrale şi este internat în secţia de Ortopedie timp de 3 luni.

În 1993 este internat prezentănd slăbiciune, astenie, adinamie. Nu cunoaşte

diagnosticul şi nici tratamentul din timpul spitalizării.

Motivele internării actuale

 Din data de 7 iunie 2020, pacientul prezintă febră 390C, o tuse chinuitoare
însoţită de expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic, senzaţie de sufocare,
ameţeli, greţuri şi stare generală alterată, motiv pentru care se prezintă la medicul
de familie, unde este consultat şi dirijat pentru internare pe sectia de pneumologie.

Se face internarea în data de 9 iunie 2020, după efectuarea unei radiografii şi

a examenului clinic care relevă diagnosticul de pneumotorax.

Anamneza asistentei medicale

Din discuţia purtată cu pacientul G.P, reiese că junghiul toracic a apărut în

urmă cu aproximativ o săptămână, dar nu i-a dat importanţă. În ziua internării
prezintă febră 39,70C, senzaţie de sufocare tuse chinuitoare uneori însoţită de
expectoraţie muco-purulentă frisoane, transpiraţie abundentă, ameţeli, cefalee,
inapetenţă, greţuri, insomnie, slăbiciune.

Din cauza junghiului toracic pacientul prezintă greutate la respiraţie, nu se

poate odihni nici ziua nici noaptea din cauza greţurilor, nu se alimentează suficient,
din cauza stării de adinamie stă mai mult în pat; pezintă discomfort din cauza
transpiraţiei care este generalizată, prezintă sete permanentă, stare generală
alterată, slăbiciune marcată.

Prezintă o dependenţă de aproximativ 60%.

Prezentarea persoanei
 Pacientul are statură potrivită, greutate de 65 kg, înălţimea de 1,70 m, este
brunet cu ochii albaştrii. Are un aspect plăcut, este o fire mai liniştit. Pacientul nu
fumează, nu consumă alcool, dar uneori bea cafea. Este o persoană comunicativă,
se adaptează uşor la mediul spitalicesc, dar îi este frică de orice investigaţie, ce i se
face.

Analiza şi interpretarea datelor

Diagnosticul Manifestări de
Nevoia Surse de dificultate
infirmier dependenţă
A respira dispnee senzaţie de durere
sufocare
respiraţie accelerarea scăderea capacităţii
superficială ritmului de expansiune
respirator pulmonară
tuse hiperemia
chiunuitoare
A mănca şi a bea alimentaţie inapetenţă durere,slăbiciune
insuficientă
greţuri,vărsături
A elimina diaforeză transpiraţii Durere
abundente
sete permanentă Hipertermie
A menţine hipertermie diaforeză Durere
temperatura
frisoane stare de rău general
corpului în limitele
normale
A se mişca şi a discordanţa dificultate în a durere în regiunea
menţine o postură mişcărilor păstra o poziţie toracică
adecvată adecvată
A dormi şi a se insomnie dificultate în a Durere
odihni dormi
dificultate de a ore insuficiente Dispnee
dormi de somn
A evita pericolele durere toracică creşterea depistarea cauzei
moderată ritmului
respirator
-anxietate
A se imbrăca şi dificultate în a limitarea junghi toracic
dezbrăca se îmrăca şi mişcărilor din
Dispnee
dezbrăca cauza durerii
A-şi păstra dificultate în a- dificultate în a Durere
tegumnetele curate şi acorda se îngriji
îngrijiri de
igienă
A învăţa şi cunoştinţe lipsa de lipsa de cunoştinţe a
descoperi insuficiente informaţii în mijloacelor ce se pot
despre boală legătură cu folosi pentru a-şi
 boala menţine sănătatea

Diagnostic asistena medicala

Dipnee, tuse chinuitoare, febră, frisoane, inapetenţă, diaforeză, insomnie,

tendinţa la deschidratare, imobilitate, stare generală alterată.

Diagnostic medical

Pneumotorax

Stabilirea priorităţilor

 Combaterea durerii
 Ameliorarea stării
 Să se odihnească
 Să cunoască reguli de îngrijire a sănătăţii
 Liniştirea pacientului
 Menţinerea tegumentelor curate.
 Reducerea febrei
Plan de îngrijire la internare

10 iunie 2020

Proble Interveţii
Obiectivul Evaluare
ma
Autonome Delegate
Dispne -observarea -aprecierea -ora 10
e pacientului,me ritmului 20resp./min
uşoară nţinerea în respirator
-ora 12
stare optimă a
19resp./min
funcţiei
respiratorii
-înlăturarea -aşezarea -respiraţia este
discomfortului pacientului în mai uşoară
printr-o mai poziţie
bună comodă
poziţionare
Durere -calmarea -aşezarea -administrez -în curs de 30
toracic durerii în pacientului în Algocalmin minute durerea
ă de următoarele poziţie 1 fiolă se atenuează
intensit ore şi liniştirea comodă,
-Penicilină
ate pacientului antalgică,stau
2x2.000.000.U.I
modera de vorbă cu el,
.
tă îl curajez şi-i
explic să aibă -Kanamicină
răbdare că va 2x1/2 gr/zi i.m.
primi
tratament şi-şi
 va reveni
Hipere -menţinerea -măsor -Paracetamol -t0=39.70C
mie, temperaturii temperatura 3x1 tb.
-febra se
frisoan corpului în dimineaţa şi
menţine
e limitele seara schimb
normale lenjeria ori de
câte ori e
nevoie

-îi pun
comprese reci
Diafore -asigurarea -schimb tegumentele se
ză confortului lenjeria de pat menţin uscate de
şi de corp ori aspect normal
-evitarea
de câte ori
modificării
este nevoie,îi
integrităţii
şterg suprafaţa
tegumentelor
tegumentelor
cu prosop
moale şi uscat
şi îl frecţionez
uşor cu alcool
mentolat
Inapete -menţinerea -îi servesc -după câteva zile
nţă stării masa la pat, apetitul îi revine
nutriţională şi cât mai des, şi
prevenirea în cantităţi
scăderii în mici, ţin
greutate în seama în
următoarele limita
zile posibilităţilor
 -stimularea de preferinţele
apetitului pacientului
dar nu
neglijez
regimul (supă
de carne, şi
salată, brănză,
lapte, ouă,
mezeluri)
Insomn -asigurarea -încerc să-l -Diazepam -somn destul de
ia, ore condiţiilor determin să se 1fiolă i.m. liniştit pe timpul
insufici necesare acomodeze cu nopţii
-Diclofenac
ente de odihnei spitalul, stau
supozitor 2x1/zi
somn de vorbă cu el,
încerc să fac
linişte în
salon.
Imobili -se acordă -ajut pacientul -după 3-4 zile
tate din ajutor, să îl să se ridice pacientul
cauza încurajez din pat, fac încearcă să se
dureril câteva deplaseze singur
or plimbări prin
salon, stau de
vorbă cu el şi
îi explic
importanţa
mobilizării
Dificul -prevenirea -creez un -pacientul e
tate în complicaţiilor comfort curat şi îngrijit
a-şi ce pot apare corespunzător;
acorda neacordând
-ajut pacientul
îngrijiri îngrijirile de
la efectuarea
bază
toaletei
 personale îl
ajut la
schimbarea
lenjeriei de
corp şi de pat
ori de câte ori
este nevoie
Cunoşt -informarea -îi spun -este interesat de
inţe corectă a noţiuni simple ceea ce îi spun şi
insufici pacientului despre boală încearcă să se
ente (prevenirea şi adapteze
despre tratarea ei) situaţiei
boală
şi
asupra
măsuril
or de
preveni
re

Plan de îngrijire pentru următoarele zile

12-14 iunie 2020

Problema Obiectivul Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
Tuse umedă -calmarea -ajut pacientul Administrez -tusea scade
însoţită de tusei în când are : -Codein în intensitate
expectoraţie continuare accese de tusă, fosfat 2x1
muco- îl instruiesc tb./zi
purulentă cum să
-Brofimen
elimine sputa
-colectarea flacon I.
în recipientul
sputei pentru 3x1/zi
pregătit
analiză
Junghi -calmarea -aşez -Algocalmin -după
toracic durerii pacientul în fiole la administrare
intens din toracice poziţie nevoie a
cauza antalgică, calmantului
procesului decubit dorsal, scade
inflamator. îi administrez intensitatea
medicaţia junghiului
Hipertermie -menţinerea -măsor zilnic - -febra scade
, frisoane temperaturii temperatura Paracetamol în câteva zile
corpului în dimineaţa şi 3x1tb./zi
limitele seara şi notez
normale şi valorile în
asigurarea F.O.
confortului.
-îi aplic
comprese reci
în jurul
toracelui
Diaforeza, -înlăturarea -şterg -tegumentele
transpiraţii discomfortulu tegumentele se menţin
abundente i provocat de cu un prosop intacte
transpiraţii uscat, moale,
 -evitarea apoi
modificării frecţionez
integrităţii tegumentele
tegumentelor cu alcool
mentolat

-îi schimb
lenjeria de
corp şi de pat
Insomnia -calmarea -administrez -Diazepam -somn destul
datorită durerii şi medicamentel 1 fiolă/zi de liniştit pe
durerii şi asigurarea e prescrise, timpul nopţii
spitalizării unui somn stau de vorbă
odihnitor cu pacientul,
încerc să-l
liniştesc, îi
dau exemple
de pacienţi cu
aceeaşi boală
care sau
vindecat
complet.

-încerc să-l
conving să
aibă răbdare,
că se va
vindeca în
urma
tratamentului
Dificultate -să-i acord -previn -pacientul
în a-şi îngrijiri complicaţiile este curat şi
acorda ce pot apare ingrijit
îngrijirile de neacordând
igienă îngrijirile
 igienice de
bază

-schimb
lenjeria de
corp şi de pat,
ori de câte ori
este nevoie

14-16 iunie 2020

Junghii -calmarea -administrez -administrez -durerea

toracic din dureri medicaţia Algocalmin încet- încet
cauza prescrisă fiole la cedează
procesului nevoie
inflamator
Tusă cu -calmarea -administrez -Codein -tusea se
expectoraţie tusei medicaţia fosfat 2x1 linişteşte,
muco- prescrisă tb./zi devine mai
purulentă puţin
-facilitarea -sfătuiesc -Brofimen
chinuitoare
eliminării pacientul să sirop 3x1/zi
secreţiei elimine cât
bronşice mai multă
spută posibilă
A învăţa şi -cunoştinţe -cunoaşterea -este foarte
descoperii insuficiente insuficientă a atent la cea
despre boală măsurilor de ce îi spun
 -explicaţii în prevenire a şi încearcă
legătură cu bolii şi să se
diagnosticul consecinţelor adapteze la
şi tratamentul ei situaţii

Investigaţii paraclinice

10 iunie 2020

A. S-a recoltat sânge pentru analize biochimice:

- Tymol: 2 u
- Bilirubinemie T: 0,60 nmol/l
- Creatinină: 1,15 mg%
- Colesterol: 4,79 nmol/l
- Lipide: 4,00 gr/l
- Ionograma sanguină: - Na: 134 nmol/l
- K: 4,3 nmol/l

- Ca: 2,53 nmol/l

B. S-a recoltat sânge pentru examen hematologic:
- Hematocrit: 40%
- Leucocite: 6.500/mm3
- VSH: 75-142 mm/h
- Glicemie: 5,26 nmol/l

C. S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:

- Albumină: negativ
- Puroi: negativ
- Zahăr: negativ
- UBG şi pigmenţi: uşor crescut
- Sediment: 3-4 leucocite şi hematii, cilindri
-
D. Exudat faringian:
- floră microbiană mixtă
E. Examenul sputei:
- nu are germeni

13 iunie 2020

Examen de urină:

- Albumină: negativ
- Puroi: negativ
- Zahăr: negativ
- UBG: urme
18 iunie 2020

Rx.toracic:

- opacitate triunghiulară lobară a plămânului stăng.

-hipertransparenta

Tratamentul

10-13 iunie 2020

- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.

- Kanamicină: 2x1/2 gr/zi -i.m.
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi
- Diltiazem 60mg: 2x1cp./zi

14-16 iunie 2020

- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.

- Kanamicină: 1 gr/zi -i.m.
- Nitrazepam: tablete 2x1/zi
 - Codein fosfat: 2x1tb/zi
- Algocalmin: fiole la nevoie
- Brofimen: sirop flacon I 3x1/zi
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi
- Nifedipin: tablete 2x1/zi
- Diazepam: 1 fiolă/zi- i.m.

17-19 iunie 2020

- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.

- Kanamicină: 1 gr/zi -i.m.
- Nitrazepam: tablete 2x1/zi
- Codein fosfat: 2x1tb/zi
- Algocalmin: fiole la nevoie
- Brofimen: sirop flacon I 3x1/zi
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi
- diltiazem: tablete 2x1/zi
- Diazepam: 1 fiolă/zi- i.m.
- Lanatosid C: tablete II
- Nitropector: 3x1tb/zi
Cazul II
 I.Culegerea de date – Prezentarea medicală

Domnul A.M. în vârstă de 42 ani, domiciliul în Bucureşti se internează cu

diagnosticul pneumonie .

● Motivele internării :

- frison puternic ;

- febră -39 C ;

- junghi toracic;

- senzaţie de sufocare;

- ameţeli , greţuri , varsaturi ;

- stare generală alterată .

● Istoricul bolii :

Bolnavul afirmă că în urmă cu aproximativ 3 zile a apărut junghiul thoracic ,

dar nu i-a dat importanţă . În ziua internării prezintă febră 39,7 C , senzaţie de
sufocare , frisoane , transpiraţie abundentă , ameţelii , cefalee, inapetenţă , graţuri ,
insomnii şi slăbiciune .
 ● Antecedente :

- Fiziologice : nu precizează ;

- Patologice : - pneumonii repetate , tratate ambulator ;

- hepatită virală ( nu poate preciza cu ce virus ) ;

● Examenul obiectiv :

- stare generală alterată ;

- ganglioni limfatici , superficiali , nepalpabili ;

- ţesut conjuctiv bine reprezentat ;

- sistem osos : articulaţii mobile ;

- aparat cardio-vascular : T.A.=100/60 mmHg , A.V.=80/minut , zgomote

cardiace ritmice , aria matităţii cardiace în limite normale ;

- aparat digestiv : tranzit intestinal prezent ;

- aparat uro-genital : loje renale libere , micţiuni fiziologice .

● La examenul aparatului respirator se evidenţiază :

- frecvenţa respiraţiilor : 30/respiraţii/minut ;

- vibraţii locale crescute ca intensitate ;

- submatitate laterală stângă ;

- raluri crepitante lateral posterior receptate în timpul consultaţiei ;

- rare raluri ronflante în toracele anterior .

 Examenul clinic şi anamnestic indică diagnosticul de pneumotorax . Pentru
susţinerea acestuia se recomandă următoarele examinări :

- radiografia pulmonară pune în evidenţă hipertransparenta pe campul

toracic drept

- examenul sputei :

- frotiu : frecvente leucocite , hematii ;

- bacteriologic : pneumococ ;

- examenul urinii indică :

- macroscopic – urină hipercromă ;

- reacţie acidă ;

- glucoză absentă ;

- urobilinogen normal .

- sediment urinar : - celule epiteliale rare ;

- rar oxalat de Ca ;

- rar urat ;

- leucocite frecvent ;
● Examene biochimice şi Valori Valori
hematologice :

Analiza
1.Leucograma:

-leucocite 13.500/mm³ 10.000/mm31%

-neutrofile nesegmentate 2% 1%

-neutrofile segmentate 72% 68%

-eozinofile 2% 1%

-bazofile 0% -

-limfocite 24% 26%

-monocite 1% 4%
2.V.S.H. 18mm/1h 15mm/1h
3.Hemoglobină 13gr% 11gr%
4.Acid uric 54mg%
5.Uree 0,58mg/dl
6.Glicemie 150mg% 110 mg%

Tratamentul efectuat în cursul spitalizării a constat în :

- Penicilină - 600000 UI/6h

- Paracematmol - 2 cp/zi

- Algocalmin – 1f la nevoie
 - Codenal – 2cp/zi

- Polivitamine – 2 cp/zi

- Glucoză 5% - 1000 ml/zi

- Oxigen pe mască – în ritm de 8 l/min la nevoie .

Nevoile Manifestari de Manifestari de Sursa de dificultate

fundamentale independenta dependenta
A respire si a avea -frecvenţă -dispnee Alterarea
o buna circulatie respiratorie accentuata de efort aparatului
regulată si decubit respirator

-Torace normal -polipnee, tuse cu

conformat expectoratie muco-
purulenta

-obstruarea cailor
respiratorii

-circulatie
inadecvata
manifestata prin:
cianoza

buzelor,unghiilor
si tegumentelor

A bea si a manca - Dentiţie bună - hidratare Stare de boala

Mese regulate insuficientă
calitativ
A elimina -mictiuni - -
fiziologice
Nevoia de a se - Pacientul - dificultate în Durere toracica
misca si a avea o prezintă aparat adoptarea unei
buna postura locomotor poziţii comode
integru.

Nevoia de a dormi - - oboseală Stare de boala

si a se odihni
- aţipire în timpul
zilei

- hipersomnie
Nevoia de a se - - necesită ajutor în Durere,anxietate
imbraca si satisfacerea
dezbraca nevoii/dificultate
în a se
îmbrăca/dezbrăca
Nevoia de a -Temperatura Febrilitate,38,5 Stare de boala
mentine normala
temperature
corpului in limite
normale
Nevoia de a fi Pacientul respectă - tegumente palide, Boala actuala
curat, îngrijit, de a- regulile de igienă. transpirate
şi proteja
- necesită ajutor la
tegumentele şi
efectuarea toaletei
mucoasele
- deficit în
autoîngrijire
Nevoia de evita - Pacientul este - necesită Stare generala
pericolele orientat supraveghere şi
 temporo-spaţial tratament alterata
Mod de viaţă
sănătos - risc de accidente
casnice
Nevoia de a - organe de simţ capacitate de anxietate
comunica integer concentrare uşor
- bolnavul scăzută
comunica
-
comunicare
ineficientă la nivel
afectiv
Nevoia de a - bolnavul este nu poate merge la - spitalizarea
actiona conform protestant serviciul religios
propriilor - nu prezintă
sentimente de - frustrare
convingeri
culpabilitate sau
frustrare
Nevoia de a fi - Bolnavul se
preocupat în poate
autoevalua şi -diminuarea depresie
vederea realizării
poate lua singur interesului
decizii
Nevoia de a se - dificultate de a se Vorbire monotona
recrea angaja într-o
activitate
recreativă
Nevoia de a învăţa - este interesat să - nu are lipsa de cunoştinţe
cum să-ţi păstrezi cunoască experienţa
sănătatea evoluţia şi necesară
urmările bolii adaptată stării şi
prezentă situaţiei actuale
cunoștințe
insuficiente despre
boală
Plan de ingrijire

Problema de Obiectivele de Interventiile Evaluarea

ingrijire ingrijire aplicate ingrijirilor
-dispnee -pacientul sa -sa asigure o -pacientul sa
accentuata de efort respire lejer pe nas pozitie respire mai usor
si decubit corespunzatoare
-sa prezinte cai -pacientul isi
care sa
-polipnee, tuse cu respiratorii dezobstrueaza
expectoratie muco- permeabile si o permita o caile respiratorii
purulenta buna respiratie cat mai prin
usoara
-obstruarea cailor respiratie tuse
respiratorii -sa evite eforturile
- pacientul sa aiba -cianoza
fizice;sa se
-circulatie o circulatie extremitatilor se
indeparteze
inadecvata adecvata mentine
secretiile
manifestata prin:
-durerea se mai
cianoza -sa se asigure o
calmeaza
ventilatie buna si
buzelor,unghiilor
aportul de oxigen
si tegumentelor
-pcientul va fi
invatat sa tuseasca
si sa colecteze

-alimentatie -sa se asigure -bolnavului i se va - se alimenteze si

inadecvata prin caloriile da sa manance sau sa se
deficit manifestata minerale,vitaminele va fi ajutat de
hidrateze bolnavul
prin de care
nursa reuseste sa
scadere ponderala pacientul are
-se va asigura
si inapetenta nevoie prin
aportul de lichide
alimentele adecvate
prin fructe, lapte-
 -indepartarea
anorexiei
ceaiuri, compoturi
-pacientul sa fie si sucuri
echilibrat
-se va da alimente
hidroelectric si
bogate in calorii:
nutritional
lapte, oua,carne
si brinzeturi

-dificultate de a se -bolnavul sa-si -sa se pozitioneze -pacientului i se

deplasa datorita mentina satisfacute pacientul correct asigura un anumit
durerii celelalte nevoi (maxim) de
-eforturile
fundamentale, sa confort
-dispnee pacientului vor fi
reduca miscarile
accentuata cu minime -nu apar escare
polipnee si -prevenirea altor
-se va pozitiona
tahicardie apoi complicatii
pacientul
starii generale pulmonare,
semiszand si va fi
grave manifestata bronhopneumonia
servit cu tot ceea
prin imobilizare de decubit
ce ii trebuie
la pat -mentinerea unei
-se va schimba
bune circulatii
pozitia pacientului
la anumite
intervale de timp

-administrare de
antalgice

-dificultate de a - pacientul sa -sa se calmeze aceasta nevoie este

dormi datorita beneficieze de tusea dupa ce satisfacuta
tusei si dispneei somn expectoreaza
-dispneea scade
manifestata prin corespunzator
-sa se asigure un
treziri nocturne cantitativ si microclimat
repetate calitativ adecvat

-sa se asigure
aportul de oxigen

- pacientul trebuie
sa aiba o pozitie
corecta
(semisezand)

-trebuiesc
adecvate:
temperatura,
umiditate

-administrare de
oxigen

-dificultate de a se - pacientul sa se -sa se schimbe -pacientul se poate

imbraca si poata imbraca si pacientul de imbraca si
dezbraca datorita dezbraca singur in lenjeria intima, de dezbraca cu
starii grave a timp de trei zile pat de cate ori este ajutorul nursei
pacientului (este nevoie
casectic)

-comunicare -pacientul sa -pshoterapie anxietate

insuficienta cu cei comunice cu cei
-se va incerca sa i
din jur datorita din jur
se spuna
prognosticului
-inlaturarea starii pacientului ca cei
grav al bolii si
de depresie din familie au si ei
manifestata prin
necazuri, ca
inchidere in sine locuiesc departe
 -nursa va sta de
vorba cu pacientul

Caz III

1.Culegerea de date – Prezentare medicală

Domnul M.S. în vârstă de 65 de ani , domiciliat în Bucureşti , pensionar se

diagnosticul de pneumotorax

● Motivele internării :

-frison ;
 - durere la nivelul toracelui drept ;

- transpirţii abundente ;

- febră – 40 ˚ C ;

- oboseală , slăbiciune , anxietate ;

-insomnie ;

- slăbiciune ;

- senzaţie de sufocare ;

- ameţeli , cefalee ;

- inapetenţă ;

● Istoricul bolii :

Pacientul relatează că boala a debutat cu o zi înainte de internare , când

pacientul acuză durere la nivelul toracelui drept , spre seară înainte de culcare are
frisoane şi transpiră abundent . Mai târziu apare oboseala , insomnia şi setea .
Pacientul prezintă astenia şi anxietatea . Se recomandă internarea .

● Antecedente :

- Fiziologice : nu precizează ;

- Patologice :afecţiuni din copilărie ;

● Examenul obiectiv :

- stare generală alterată ;

- tegumente umede ;
 - sistemul ganglionar : ganglioni nepalpabili , nedureroşi ;

- ţesut adipos : normal reprezentat ;

- aparat locomotor : integru ;

- aparat cardio-vascular : -T.A.-120/70 mmHg ; A.V.- 88/minut ; zgomote

cardiace ritmice ;

- aparat digestiv – integru ;

- aparat uro-genital – micţiuni fiziologice .

● Examenul aparatului respirator indică :

- creşterea frecvenţei ritmului respirator (30 respiraţii / minut ) ;

- la percuţie –submatitate laterală dreaptă ;

- la palpare – creşterea intensitaţiilor vibraţiilor vocale ;

- la ascultaţie – murmur vezicular diminuat la nivelul lobului drept şi raluri

crepitante .

În urma anamnezei şi a examenului clinic se emite diagnosticul de

pneumotorax .Pentru susţinerea diagnosticului se recomandă următoarele
examene :

-Radiografia pulmonară – evidenţiază hipertransparenta pe campul

toracic drept

- Examenul sputei :

- macroscopic – spută ruginie , vascoasă , aderentă la vas ;

 - frotiu – frecvente leucocite , floră săracă ;

- culturi – pneumococ 60% .

- Examene hematologice Valori Valori

şi biochimice :

Analiza
1.Leucograma :

-leucocite 13600/mm³ 8300/mm³

-neutrofile nesegmentate 2,1 % 1,2 %

-neutrofile segmentate 73 % 68 %

-euzinofile 2% 1%

-bazofile 0,1 % -

-limfocite 9,3 % 22 %

-monocite 8,8 % 7,8 %

2.V.S.H. 37 mm/h 18 mm/h
3. Hemoglobina 12,5 gr% 12 gr%
4. Acid uric 5,35 gr%
5. Uree 0,55 mg/dl
6. Glicemia 140 mg % 110 mg %

● Tratamentul urmat pe parcursul spitalizării :

-Penicilina G – 1000000 u la 6 ore în perfuzie ;

 -Paracetamol – 2xtb./zi ;

- Algocalmin – 2 tb. la nevoie ;

-Vitamina C , B1 , B6 – 2 fiole/zi ;

- Glucoză - 1500ml/24 h în perfuzie ;

- Oxigen administrat în ritm de 60 /minut .

● Evaluarea asistentei medicale - Plan de îngrijire

La data de 22.02.2020 am preluat spre îngrijire pe domnul M.S. în vârstă de

65 de ani , domiciliat în Bucureşti , pensionar , necăsătorit .Conform spuselor sale
locuieşte singur la curte într- o locuinţă la curte , salubră . Nu consumă băuturi
alcoolice şi fumează un pachet de ţigări pe zi . Culegerea datelor evidenţiază în
primul rând problemele pulmonare ale pacientului . Acesta prezintă greutate în
respiraţie cu creşterea frecventă a ritmului respirator .

Pacientul afirmă că boala a debutat brusc cu dureri la nivelul toracelui drept ,

urmat de frison puternic şi creşterea temperaturii la 40 ˚C menţinându-se astfel .

Transpiraţiile abundente ce însoţesc febra prezintă pericol de deshidratare şi

de alterare a integrităţii tegumentare .

Pacientul prezintă intoleranţă la efort prin diminuarea capacităţii respiratorii

amplificată de prezenţa dureri toracice .

Din discuţia avută cu pacientul aflu că nu are probleme legate de eliminare

urinară şi intestinală .

Modificarea confortului produce perturbarea somnului şi odihnei , pacientul

având o stare de astenie marcată .
 Pacientul este comunicativ şi receptiv la sugestiile personalului în ce
priveşte intervenţiile şi actele medicale menite să amelioreze boala .

Pacientul prezintă repulsie faţă de alimentăţie datorită prezenţei

expectoraţiei .

Este vizitat destul de des de nepoată şi este susţinut moral de aceasta în

vederea vindecării .

Plan de ingrijire

Problema de Obiectivele de Interventiile aplicate Evaluarea

ingrijire ingrijire ingrijirilor
-dispnee -pacientul sa -asigur o pozitite care sa-i -pacientul sa
accentuata respire faciliteze respiratia,inlatur respire mai usor
de efort si normal,sa nu factorii care pot contribui la
-cianoza dispare
decubit mai prezinte accentuarea problemelor.
iar coloratia este
cianoza.
-cianoza -Deoarece prezinta normala
cianoza,administrez oxigen
prin sonda nazala,6-8l/,min.

-alimentatie -pacientul sa fie asigur aportul zilnic de - pacientul se

inadecvata alimentat si vitamine,lipide,glucide,miner alimenteaza si se
prin hidratat ale. hidateaza
corespunzator corespunzator
-stabilesc cu pacientul un
regim care trebuie adaptat
dupa afectiunea de care
sufera.
-dificultate -administrez la -pacinetul prezinta
de a se recomandarea si prescriptia stare
-prevenirea
deplasa medicului calmante ameliorata,tahicar
altor complicatii
datorita dia nu mai este
pulmonare, -asigur repaus la pat
durerii prezenta
bronhopneumon
-dispnee ia de decubit
accentuata
-mentinerea
cu polipnee
unei bune
si tahicardie
circulatii,respira
apoi starii
tii
generale
grave
manifestata
prin
imobilizare

la pat

-dificultate - pacientul sa -asigur un microclimat -pacientul prezinta

de a dormi beneficieze de corespunzator un somn calitativ
somn si cantitativ
-la recomandarea medicului
corespunzator
administrez 1cp de -nu mai prezinta
cantitativ si
Diazepam inainte de culcare treziri in timpul
calitativ,sa nu
cu 30 min, noptii
prezinte treziri
pe timpul noptii -inlatur factorii care ar putea
peturba somul pacientului

-in caz de modificari a starii

de sanatate,anunt medicul

-dificultate - pacientul sa se -sa se schimbe pacientul de -pacientul se poate

de a se poata imbraca si lenjeria intima, de pat de cate imbraca si
imbraca si dezbraca singur ori este nevoie dezbraca singur
dezbraca in timp de trei
-ajut pacientul ori de cate ori
zile
solicita acest lucru

-comunicare -pacientul sa -pshoterapie anxietate

insuficienta comunice cu cei
-se va incerca sa i se spuna
cu cei din din jur
pacientului ca cei din familie
jur datorita
-inlaturarea au si ei necazuri, ca locuiesc
prognosticul
starii de departe
ui grav al
depresie
bolii si -nursa va sta de vorba cu
manifestata -scaderea starii pacientul
prin de anxietate
inchidere in
sine

Concluzii
 În funcţie de teren , vârstă şi tratament , evoluţia bolii poate fi spre vindecare
sau complicare .În conformitate cu tematica lucrării de diplomă am avut de îngrijit
trei bolnavi cu pneumotorax.

În timpul spitalizării am acordat îngrijiri medicale conform planului de

îngrijire elaborat iniţial , respectând tratamentul prescris de medic .

Evoluţia pacientului s-a produs conform aşteptărilor , spre vindecare , fără

complicaţii , pacientul plecând din spital ameliorat .

La externare se recomandă :

-continuarea tratamentului în ambulatoriu ;

- revenirea la control peste zece zile ;

- Rx. pulmonar de control ;

- repaus fizic şi psihic ;

- evitarea frigului şi a umezelii .

Analizând datele referitoare la evoluţia celor trei pacienţi am remarcat că

simptomatologia prezentată a fost asemănătoare , evoluţia fiind însă diferită , în
funcţie de starea imunologică a organismelor de vârste diferite .
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

- Corneliu Burundel – Manual de medicină internă ;

- Lucreţia Titircă – Tehnici de îngrijire ;

- Lucreţia Titircă – Ghid de nursing ;

- Gheorghe Mogoş – Mică enciclopedie de boli interne ;

- Marin Voiculescu – Boli infecţioase – Clinică şi epidemiologie ;

- C.Mozeş – Tehnica îngrijirii bolnavului ;

- Dr.Roxana Maria Albu – Anatomia şi fiziologia omului ;

- Ştefan Bailan – Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale ;

- Szabo Maria – Cursuri de nursing .

Anexe