1

Contabilitatea activelor imobilizate

A.Structura activelor imobilizate

Potrivit reglementărilor în vigoare (OMFP 1802/2014), Secţiunea 4.4, activele

imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute
pe o perioadă mai mare de un an, în scopul desfăşurării activităţilor entităţii.

Structura activelor imobilizate:

1. Imobilizări necorporale;
2. Imobilizări corporale;
3. Imobilizări financiare.

1.Imobilizările necorporale. Active identificabile, nemonetare, fără formă

fizică.

În cadrul imobilizărilor necorporale sunt incluse:

a. Cheltuielile de constituire;
b. Cheltuielile de dezvoltare;
c. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi
activele similare;
d. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale;
e. Fondul comercial pozitiv;
f. Alte imobilizări necorporale;
g. Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.

a. Cheltuielile de constituire. Cheltuieli ocazionate de înfiinţarea sau

dezvoltarea unei entităţi:
 2

 Taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare;

 Cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi
obligaţiuni;
 Alte cheltuieli legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii.

Aceste cheltuieli recunoscute ca active imobilizate necorporale, trebuie amortizate

în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.

b. Cheltuielile de dezvoltare .
Exemple de activităţi de dezvoltare:
 Proiectarea, construcţia şi testarea unor prototipuri şi modele înainte
de producţie şi utilizare;
 Proiectarea instrumentelor, şabloanelor, tiparelor şi matriţelor care
implică o tehnologie nouă.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada

contractului. Durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăşi 10
ani.

c. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi

activele similare. Acestea reprezintă aport la capital, achiziţionate sau
dobândite pe alte căi şi se înregistrează în conturile de imobilizări
necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.

Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare se

amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le
deţine.

Amortizarea concesiunii este înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită

potrivit contractului.
 3

e. Fondul comercial. Se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă

diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a
părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.

Când fondul comercial este recunoscut ca activ, acesta se amortizează în cadrul

unei perioade de maximum 5 ani. Atunci când durata de utilizare a fondului
comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entităţile pot să amortizeze în mod
sistematic fondul comercial într-o perioadă de peste 5 ani dar nu mai mare de
10 ani.

f. Alte imobilizări necorporale. Programele informatice create de entitate

sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum
şi reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri.

Programele informatice precum şi celelalte imobilizări necorporale se amortizează

pe durata prevăzută pentru ultilizarea lor de către entitatea care le deţine.

Conturi privind imobilizările necorporale:

Clasa 2 Conturi de imobilizări

Grupa 20 Imobilizări necorporale. Cuprinde conturi cu funcţie

contabilă de ACTIV

2.Imobilizările corporale sunt active care:

 Sunt deţinute de entitate pentru a fi utilizate în producerea sau

furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
 Care sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
 4

Activele sunt clasificate ca active imobilizate atunci când îndeplinesc condiţiile

de mai sus şi, în plus, au o valoare iniţială mai mare decât limita legală (2.500.lei).

Imobilizările corporale cuprind:

 Terenurile şi clădirile. Sunt active separabile contabilizate separat

chiar şi atunci când sunt achiziţionate împreună.
Amortizare:
1.Clădirile se am. în funcţie de durata de viaţă utilă;
2. Terenurile nu se amortizează deoarece pot fi utilizate
nelimitat.
3.Amenajările de terenuri se amortizează.
Exemple: • racordarea terenurilor la sisteme de alimentare cu apă şi
energie;
• împrejmuiri;
• desecări;
• indiguiri, etc.
 Instalaţiile tehnice şi mijloacele de tansport cuprind:
 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
 Mijloace de transport.
 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale .
 Investiţiile imobiliare. Investiţia imobiliară este proprietatea ( un
teren sau o clădire ori o parte a unei clădiri sau ambele) deţinută (de
proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar)
mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru
creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru:
 5

o A fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau

servicii ori în scopuri administrative; sau
o A fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii.
 Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale;
 Active biologice productive (altele decât activele biologice de
natura stocurilor). Active autoregeneratoare. Un activ biologic este
un animal viu sau o plantă vie.
Exemplu:
o Animale de lapte;
o Viţă de vie;
o Pomi fructiferi şi copaci din care se obţine lemn de foc,
dar care nu sunt tăiaţi.
 Imobilizări corporale în curs de aprovizionare
 Imobilizări corporale în curs de execuţie. Active imobilizate
neterminate.

Conturi privind imobilizările corporale:

Grupe: 21, 22 , 23. Conţin conturi cu funcţie contabilă de ACTIV

3.Imobilizările financiare cuprind:

 Acţiunile deţinute la entităţile afiliate;

 Împrumuturile acordate entităţilor afiliate;
 Acţiunile deţinute la entităţi asociate şi controlate în comun;
 Împrumuturile acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în
comun;
 6

 Alte investiţii deţinute ca imobilizări;

 Alte împrumuturi.

Principalele tipuri de imobilizări financiare sunt:

o Investiţii financiare pe termen lung (acţiuni deţinute de entitate în

capitalul social al altei entităţi);
o Creanţe imobilizate:
- Împrumuturi acordate pe termen lung altor entităţi;
- Alte creanţe imobilizate : • depozite,
• garanţii şi
• cauţiuni

depuse de entitate la terţi.

- Obligaţiuni achiziţionate cu ocazia emisiunilor de obligaţiuni

efectuate de terţi, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai
mare de un an.

Conturi privind imobilizările financiare:

Grupa 26. Conţine conturi cu funcţie contabilă de ACTIV.

B.Evaluarea activelor imobilizate

1. Evaluarea la data intrării în entitate. Bunurile se evaluează şi se

înregistrează în contabilitate la VALOAREA DE INTRARE.

Valoarea de intrare se identifică cu:

a. Costul de achiziţie – Pt. bunuri procurate cu titlu oneros.

 7

Cost achiziţie = preţ cumpărare +cheltuieli accesorii (comisioane, taxe

notariale, chelt. cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile,
atribuibile direct bunurilor respective) + chelt. de transport+chelt. de
punere în funcţiune - reduceri comerciale obţinute (înscrise în aceeaşi
factură).
b. Costul de producţie – Pt. bunuri produse în entitate.
Cost producţie = costuri directe + cheltuieli indirecte repartizate
raţional.
c. Valoarea de aport stabilită în urma evaluării – pt. bunurile reprezentând
aport la capitalul social. Se determină de un evaluator .
d. Valoarea justă – pt. bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere. Aceasta se determină după datele de evidenţă de pe piaţă, sau
prin alte metode, printr-o evaluare efectuată de evaluatori autorizaţi.

2. Evaluarea la data bilanţului.

Entitatea evaluează imobilizările la data bilanţului la:

●Costul istoric – amortizarea – ajustările cumulate din depreciere sau

●Valoarea reevaluată (valoarea justă la momentul reevaluării –

amortizarea cumulată – pierderi din depreciere cumulate).

Anual, entitatea trebuie să recunoască eventualele deprecieri de valoare ale

imobilizărilor ( a se vedea principiul prudenţei).

Aceste deprecieri valorice se înregistrează în contabilitate ca ajustări de

valoare indiferent dacă durata de utilizare economică a activului este
limitată sau nu (vezi terenurile care au durată de utilizare economică
nelimitată).
 8

În bilanţ activele imobilizate sunt înregistrate la valoarea contabilă.

Valoarea contabilă = valoarea de intrare (sau valoarea recalculată în

momentul reevaluării) – valoarea cumulată a amortizării – valoarea
ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate

V.C. = V.I. – V.Am. – V.Aj.

3.Evaluarea la inventar

Având în vedere faptul că în situaţiile financiare anuale, activele imobilizate sunt

evaluate la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii, entităţile
trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea acestor active (la valoarea de
inventar).

Valoarea contabilă a activului , stabilită

Valoarea de inventar cu ocazia evaluării la inventariere.

Este înscrisă în listele de inventariere.

Pentru stabilirea valorii de inventar a elementelor de activ se va aplica principiul

prudenţei potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare apărute
ca urmare a deprecierii reversibile a valorii activelor (Posibila scadere pe piaţă a
preţurilor pentru active similare din punct de vedere tehnic).

Dacă valoarea de inventar < decât valoarea contabilă

V.I < V.C.

diferenţa se înregistrează în conturi de ajustări (Grupa 29

Ajustări pt. deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizărilor).
 9

Astfel, elementele se menţin înregistrate la valoarea de intrare.

Exemplu:

6813 Cheltuieli de exploatare = 2912 Ajustări

pentru
privind ajustările pentru deprecierea construcţiilor
deprecierea imobilizărilor

Evaluarea poate fi făcută de evaluatori autorizaţi sau de către angajaţi ai societăţii.

De asemenea , pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi

necorporale , în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în
consideraţie surse interne şi externe de informaţii.

Surse externe:

►valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de

aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării.

Surse interne:

►există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;

►se pot produce modificări în ceea ce priveşte gradul sau modul în care
imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată (imobilizarea devine
 10

neproductivă, restructurare sau întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată

imobilizarea).

Stabilirea valorii de inventar se face pentru toate activele imobilizate, inclusiv

pentru cele aduse drept aport la capital şi pentru activele în curs de execuţie.

4. Evaluarea la ieşire (la data ieşirii din entitate).

La data ieşirii din entitate, activele imobilizate se evaluează la valoarea de intrare

sau la valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (exemplu: valoarea
reevaluată pt. imobilizările corporale care au fost reevaluate).

La scoaterea din evidenţă a activelor imobilizate (ieşire) se reiau la venituri

ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

Exemplu :

2912 Ajustări pentru = 7813 Venituri din ajustări

deprecierea construcţiilor pt. deprecierea imobilizărilor

C. Amortizarea activelor imobilizate

Potrivit OMFP nr. 1802/2014, amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate

limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii
amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
 11

Valoarea amortizabilă este reprezentată de :

1. Cost sau
2. Altă valoare care substituie costul (exemplu: valoarea
reevaluată).

Durata de utilizare economică este durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:

a. Perioada în care un activ e prevăzut a fi disponibil pt. utilizare de către o

entitate.
b. Numărul unităţilor produse sau sau al unor unităţi similare ce se estimează
că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

În România calculul amortizării are loc lunar.

Amortizarea se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până

la recuperarea integrală a valorii lor.

La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de

utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.

Durata de amortizare poate fi revizuită în anumite situaţii:

1. Când se modifică condiţiile de utilizare ( nr. de schimburi în care este

utilizat activul);
2. Învechirea activului;
3. Efectuarea unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de
întreţinerile curente;
4. Imobilizările sunt trecute în conservare (nu sunt folosite o perioadă
îndelungată).
 12

Pentru imobilizările corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune,

amortizarea se calculează şi se înregistrează de entitatea care le are în proprietate.

Potrivit OMFP 1802/2014 metodele de amortizare utilizate de entităţi pentru

amortizarea imobilizărilor sunt:

1. Amortizarea liniară;
2. Amortizarea degresivă;
3. Amortizarea accelerată;
4. Amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura
imobilizării justifică utilizarea acestei metode.

Sunt amortizate toate activele imobilizate corporale şi necorporale, cu excepţia

terenurilor.

1. Amortizarea liniară.

Se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor

sume fixe, stabilite proporţional cu nr. de ani ai duratei de utilizare economică a
acestora.

Amortizarea anuală prin metoda liniară se calculează astfel:

Cota de amortizare liniară= 100/DUE

(CAL)

unde DUE = durată de utilizare economică

Amortizarea anuală = Cota de am. liniară * Valoarea de intrare

2. Amortizarea degresivă.

Presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient

(K).
 13

● 1,5 pt. bunuri cu o DUE cuprinsă între 2 şi 5 ani;

● 2 pt. bunuri cu o DUE cuprinsă între 5 şi 10 ani;

● 2,5 pt. bunuri cu o DUE mai mare de 10 ani.

Cota de amortizare degresivă = Cota de amortizare liniară * K

CAD = CAL*K

Amortizarea degresivă = CAD * Valoarea rămasă

CAD (Rata degresivă) se utilizează până când amortizarea degresivă devine mai
mică decât amortizarea liniară calculată la valoarea rămasă.

Din acel moment valoarea rămasă se repartizează liniar pe perioada rămasă de

viaţă.

3. Amortizarea accelerată.

Constă în includerea, în primul an de funcţionare , în cheltuielile de exploatare, a

unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării.

Amortizările anuale pt. exerciţiile financiare următoare sunt calculate la

valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de
ani de utilizare rămaşi.

4. Amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu.

Metoda se utilizează atunci când natura activului justifică utilizarea unei asemenea
metode.

Exemplu: Autoturismele (se det. amortizarea pe km parcurs);

Utilajele de producţie.
 14

Aplicarea unei metode de amortizare se va face în mod consecvent pt. toate

activele ce au o natură similară şi sunt utilizate în condiţii identice.

Amortizarea se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.

Conturi privind amortizarea imobilizarilor

Clasa 2 – Conturi de imobilizări
Grupa 28 – Amortizări privind imobilizările
Conturi: 280 Amortizări privind imobilizările
necorporale (Pasiv).
281 Amortizări privind imobilizările corporale
(Pasiv).
Cu ajutorul lor se ţine evidenţa amortizării privind imobilizările necorporale
(Cont 280 ) şi corporale (Cont 281).