Configurația fluxurilor tehnologice

Procesul tehnologic de execuție al unui produs este caracterizat prin fluxul tehnologic
specific produsului.
Fluxul tehnologic evidențiază drumul parcurs de materia / materiile prime care intra in
componenta producției între verigile de producție din cadrul organizației sau între locurile de
muncă din cadrul unei verigi / aceleiași verigi de producție, de la prima si pana la ultima
operație din procesul tehnologic al produsului respectiv.
Fluxurile tehnologice se clasifica in:
- fluxuri generale, atunci când se urmăresc deplasările materiilor prime la nivelul organizației
între verigile de producție;
- fluxuri parțiale, atunci când se urmăresc deplasările materialelor in cadrul unei verigi de
producție intre locurile de munca.

În practica, întâlnim 4 tipuri de fluxuri tehnologice:

1. Fluxuri tehnologice mono-liniare, în care intra o materie primă „M” prelucrata prin
operații tehnologice succesive pe o singura linie de producție, de unde rezulta un produs
„P”.

0 P

10
 Curs 4 – Managementul producției

Configurația fluxurilor tehnologice

2. Fluxuri tehnologice convergente în care intră mai multe tipuri de materii prime (m1,
m2 și m3) care sunt prelucrate primar pe linii de producție diferite, de unde rezultă
componentele produsului (c1, c2 și c3), care converg / se întâlnesc pe o linie de asamblare sau
de montaj destinată obținerii produsului final „P”.
M1123C1
M24567C2 111213p
M38910C3

3. Fluxuri tehnologice divergente în care intră o singură materie primă „m” prelucrată
pe o linie de producţie intermediară de unde rezultă un semi-fabricat (Sf), distribuit apoi pe linii
de producţie diferite pentru a se obţine de pe fiecare linie câte un tip de produs. (p1, p2 şi p3)
 4  5  6  p1
m1 2  3 Sf  7  8  9  10 p2
 11  12  13  p3

4. Fluxuri tehnologice convergent – divergente în care intră mai multe tipuri de materii
prime (m1, m2, m3) prelucrate primar pe linii de producţie diferite, de unde rezultă
componentele (c1, c2, c3) care se întâlnesc pe o linie intermediară de producţie, destinată
obţinerii unui produs intermediar „pi” distribuită apoi pe linii de producţie diferite, de pe fiecare
linie obţinându-se câte un tip de produs. (p1, p2, p3)
m1 1  2  3  c1 14  15  16  p1
m2  4  5  6  7  c2 11 1213pi 17  18  19  p2
m3  8  9  10  c3 20  21  22  p3

11
 Organizarea activităţii de producţie sub forma producţiei în flux

Această formă de organizare a producţiei este specifică producţiei în masă şi în serie mare
şi prezintă următoarele trăsături:
1. Divizarea procesului tehnologic pe operaţii şi precizarea succesiunii de executare a lor.
2. Repartizarea executării unei operaţii sau grup de operaţii pe un anumit loc de muncă.
3. Amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operaţiilor din
fluxul tehnologic / procesul tehnologic dat, sub forma liniilor de producţie în flux.
4. Trecerea produselor de la un loc de muncă la altul în mod continuu sau discontinuu cu
ritmul liber sau reglementat, în raport cu gradul de sincronizare în timp a executării operaţiilor.
5. Executarea în mod concomitent a operaţiilor de pe toate liniile de muncă din cadrul liniei de
producţie în flux.
6. Trecerea produselor de la un loc de muncă la altul, se realizează cu mijloace de transport
adecvate (de exemplu: benzile transportoare cu viteza corelată cu mărimea tactului de
producţie).
7. Executarea în cadrul acelei forme de organizare a producţiei în flux, a unui tip sau fel de
produs sau a mai multor feluri de produse, asemănătoare din punct de vedere constructiv şi al
procesului tehnologic.

Pentru a fi eficientă din punct de vedere economic, această formă de organizare a

producţiei, trebuie să fie fundamentată pe baza unor parametrii de funcţionare. Aceşti parametri
sunt:
1. Tactul de funcţionare al liniei reprezintă intervalul de timp la care linia de producţie
livrează un produs. Relaţia de fundamentare are în vedere două situaţii:
• pentru liniile de producţie în flux monovalente (prelucrează un singur tip de produse) ->
producţia în masă, relaţia tactului este:

; se exprimă în minute pe produs / bucată

12
 = fondul de timp disponibil de funcţionare al liniei în flux pe perioada considerată
Q = Cantitatea de producţie sau de produse ce urmează a se realiza pe linia în flux, în perioada
considerată.
Dacă pe linia de producţie în flux apar întreruperi reglementate în cadrul schimbului de
lucru, atunci timpul disponibil de funcţionare al liniei va fi diminuat cu mărimea acestor
întreruperi.

î = mărimea întreruperilor reglementate în cadrul schimbului în minute (datorate schimbului de

tură, pauzelor de masă, reglării utilajelor)

K = reprezintă un coeficient de utilizare a timpului disponibil de lucru

• pentru linii în flux polivalente (care prelucrează mai multe tipuri de produse, specifice
producţiei în serie mari)
Dacă pe linia de producţie în flux se execută trei tipuri de produse „a”; „b”; „c”, pentru
care normele de timp de prelucrare sunt diferite, atunci pentru calculul tactului de producţie „T”,
se va alege din cele trei produse, un produs reprezentativ. Va fi produs reprezentativ acela care se
execută în cantitatea cea mai mare sau are norma de timp cea mai mare.

diferit de diferit de

=> A produs reprezentativ

=> A produs reprezentativ

13
 = normele de timp pentru produsele A, B, C

= Cantităţi de produse de tipul A, B, C

Dacă pe linia în flux se execută trei tipuri de produse A, B, C, pentru care normele de
timp sunt egale , relaţia tactului de producţie este:

T = Td x 60 x K totul supra A + B + C
A; B; C = cantităti de produse de tipul A, B, C, executate în cadrul liniei.

2. Ritmul de lucru al liniei este o mărime inversă tactului de producţie şi exprimă

cantitatea de produse livrată de linie, în unitatea de timp.

Relaţia este (cantitatea de produse în unitatea de timp)

În funcţie de ritmul de lucru al liniei, există:

14
a) Linii de producţie în flux cu ritm reglementat caracterizate prin faptul că livrează pe
unitatea de timp o anumită cantitate de produse bine determinată, egală cu mărimea ritmului de
lucru al liniei;

b) Linii de producţie în flux cu ritm liber, care livrează cantităţi variabile de produse la
intervale de timp neregulate.