Transport Și Distribuția Energiei Electrice

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACILTATEA DE ENERGETICĂ ȘI INGINERIE ELECTRICĂ
DEPARTEMNTUL ENERGETICĂ
Note de curs la disciplina TDEE
Autori: prof. univ. Stratan Ion

conf. univ. Gropa Victor
Chișinău 2021
1
INTORDUCERE
1. Noţiuni şi definiţii
1. Sistem electroenergetic. Ansamblu de instalaţii utilizate pentru producerea, conversia,

transformarea, transportul şi distribuţia energiei electrice, legate printr-un proces comun de
funcţionare.
2. Producere a energiei electrice. Proces de obţinere a energiei electrice din alte forme de energie
3. Conversie a energiei electrice. Proces de obţinere a energiei electrice din energia electrică având
alte caracteristici (formă de undă, frecvenţă, tensiune, curent etc.).
4. Transformare a energiei electrice (în sens restrâns). Conversie a energiei electrice fără
modificarea frecvenţei, cu ajutorul transformatoarelor electrice.
5. Transport al energiei electrice. Transmitere masivă de energie electrică, în general la mare
distanţă, în vederea distribuţiei.
6. Distribuţie a energiei electrice. Transmitere a energiei electrice la instalaţiile consumatoare.
7. Staţie electrică . Ansamblu de instalaţii electrice şi construcţii anexe, prin care se poate asigura una
sau mai multe din funcţiile: evacuarea, tranzitul, transformarea, distribuţia sau conservarea energiei
electrice.
8. Post de transformare. Staţie de transformare destinată alimentării în joasă tensiune a
consumatorilor.
9. Staţie de distribuţie. Sinonim: Punct de alimentare. Staţie de la care se realizează distribuţia
energiei electrice, la acelaşi nivel de tensiune.
10. Reţea electrică. Ansamblu de linii şi staţii conectate între ele, eventual interconectat cu alte reţele.
11. Reţea aeriană. Reţea electrică, compusă numai din linii electrice aeriene.
12. Reţea subterană. Reţea electrică, compusă numai din linii electrice subterane.
13. Reţea mixtă. Reţea electrică, compusă cât din linii electrice aeriene, atât şi din linii electrice
subterane.
14. Linie electrică. Ansamblu de conductoare, izolatoare şi accesorii, destinat transportului sau
distribuţiei de energie electrică la aceeaşi tensiune nominală.
15. Linie electrică aeriană. (LEA). Linie electrică montată în aer liber, cu stâlpi, fundaţii şi instalaţii
de legare la pământ.
16. Linie electrică subterană (LES). Linie electrică montată fie direct în sol, fie în canale sau tuneluri.
17. Reţea electrică cu neutrul izolat. Reţea electrică la care neutrul nu este conectat intenţionat la
pământ, exceptând conexiunile de mare impedanţă prin dispozitivele indicatoare, de măsurare sau
de protecţie.
18. Reţea cu neutrul legat la pământ. Reţea electrică la care neutrul este legat la pământ fie direct, fie
printr-o rezistenţă sau inductanţă de valoare mică.
19. Reţea cu neutrul legat direct la pământ. Reţea electrică care cuprinde unul sau mai multe
transformatoare sau generatoare al căror neutru este astfel conectat la pământ incit căderea de
tensiune în lungul conexiunii este neglijabilă în raport cu tensiunea nominală a reţelei, în toate
condiţiile posibile de funcţionare.
20. Nod de reţea . Punct de reţele în care sunt legate galvanic mai multe elemente de reţea.
21. Punct neutru al reţelei. Sinonim: Neutru. Punct care are acelaşi potenţial cu cel al unui nod la
care este conectat un grup de rezistenţe neinductive egale, care au extremităţile libere legate la
bornele caracteristice ale liniilor reţelei.
22. Nod de referinţă. Nod de reţea în care faza tensiunii nodului a fost fixată arbitrar în planul complex
al reţelei şi fază de care sunt măsurate toate fazele mărimilor de stare din reţea.
23. Nod de bilanţ. Nod de reţea în care, în calcule , se introduce o injecţie de putere determinată astfel
încât să echilibreze suma tuturor celorlalte puteri injectate în noduri şi a pierderilor de putere din
reţea.
2
2. Energia electrică şi caracteristicile ei
Industria energiei electrice reprezintă o ramură de maximă importanță pentru dezvoltarea

economico-socială a lumii contemporane, consumul de energie electrică fiind indispensabil tuturor
sectoarelor de activitate. Implementarea tehnologiilor moderne informaţionale nu se poate realiza fără
energie electrică, în plus, creșterea nivelului vieții materiale și spirituale a populației, urbană sau rurală
este strîns legată de producerea și consumul de energie electrică, acestea devenind, de altfel, indicatori ai
aprecierii nivelului dezvoltării economico-sociale și a standardului de viață.
Energia electrică reprezintă o formă de energie secundară, deoarece nu se poate obține decât ca
rezultat al unor procese de conversie. Spre deosebire de alte forme de energie, cea electrică prezintă o
serie de avantaje:
– se poate transporta practic instantaneu, cu randamente ridicate în cantități mari și la mare
distanţă, atât la tensiune alternativă cât şi continuă;
– producerea energiei electrice în centralele electrice are loc în condiţii economice avantajoase;
– este o energie puţin poluantă pentru mediul ambiant atât în transport şi distribuţie, cât şi în
utilizare;
– la locul de consum, energia electrică poate fi transformată în condiţii economice în alte forme de
energie;
– energia electrică poate fi distribuită în mod economic în cantităţi mari sau mici, după necesitate;
– este forma de energie care se prestează cel mai bine pentru alimentarea marilor aglomeraţii
urbane;
– permite introducerea unor instalaţii de monitorizare, comandă şi control complexe care
facilitează conducerea şi optimizarea proceselor;
– poate fi transformată uşor în alte forme de energie necesare utilizatorilor (mecanică, termică,
luminoasă, chimică etc.).
La ora actuală, principalul dezavantaj al utilizării energiei electrice constă: nu poate fi stocată în
cantităţi suficiente la un randament înalt , şi prin urmare, pentru a asigura echilibrul permanent producţie-
consum, trebuie produsă atunci când este solicitată de utilizatori. Aceasta este factorul principal care
contribuie la gradul de complexitate deosibit de ridicat pe care-l prezintă operarea sistemelor
electroenergetice (SEE).
3. Sistemul electroenergetic (SEE)

Avantajele oferite de utilizarea energiei electrice drept agent energetic au condus, într-un timp
relativ scurt, la dezvoltarea unor instalaţii electrice complexe destinate producerii, transportului,
distribuţiei şi utilizării energiei electrice care constituie componentele unui SEE.
Ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei
electrice, interconectate într-un anumit mod şi având un regim comun şi continuu de funcţionare,
alcătuiesc un sistem electroenergetic.
Rolul lor este de a converti formele naturale de energie existente în energie electrică, de a o
transporta către zonele de consum şi de a o distribui consumatorilor individuali la parametrii de calitate
corespunzătoare.
Prin structură, funcţionare şi extindere SEE reprezintă, în prezent, unul dintre cele mai complexe
sisteme create de om.
3
Producerea Transportul energiei electrice Distribuţia energiei electrice Utilizarea
energiei energiei
electrice electrice
CHE
LEA /LEC de LEA /LEC de LEA /LEC de

transport distribuţie distribuţie
MT RE1 JT RE2
CTE
CET SE-
MT/FIT
SE- SE- PT-MT/JT
FIT/IT IT/MT M
PT -
JT/MT
CNE
Generare
distribuită
Figura 1 – Componentele funcţionale ale unui SEE
4
După cum rezultă din definiţie SEE cuprinde (figura 1):
– Instalaţiile electrice de producere a energiei electrice din centralele electrice clasice
(termoelectrice, hidroelectrice, nucleare) sau din centralele electrice de generare distribuită (eoliene,
fotovoltaice, cu motoare cu ardere internă, cu turbine cu gaz etc.);
– Instalaţiile electrice de transport a energiei electrice, constituite din liniile electrice aeriene şi în
cablu, precum şi staţiile de transformare şi de interconexiune;
– Instalaţiile electrice de distribuţie a energiei electrice, compuse din linii electrice aeriene sau în
cablu, staţii de transformare coborâtoare, posturi de transformare, tablouri electrice de distribuţie,
coloane, circuite;
– Instalaţiile electrice destinate utilizării energiei electrice, constituite din instalaţiile de la
consumatori.
Reprezentarea schematică a unui SEE este redată în figura 1 unde s-au folosit notaţiile: CHE –
centrală hidroelectrică; CTE – centrală termoelectrică; CET – centrală electrică cu termoficare, CNE –
centrală nuclearo- electrică, SE – staţie electrică; LEA – linie electrică aeriană, LEC – linie electrică în
cablu, RE1 – receptoare de medie tensiune, RE2 – receptoare de joasă tensiune.
În cadrul unui SEE se pot pune în evidenţă următoarele elemente componente funcţionale.
Receptorul de energie electrică, reprezintă elementul de circuit care realizează conversia
energiei electrice în alte forme de energie (mecanică, termică, luminoasă, chimică etc.).
Consumatorul (utilizatorul) de energie electrică reprezintă ansamblul dintre-un perimetru dat
(o clădire, o întreprindere, o instalaţie, o locuinţă etc.) la care se adaugă şi instalaţiile electrice necesare
alimentării acestora.
Din punct de vedere funcţional, se deosebesc următoarele categorii de consumatori [2]:
➢ Consumator angro – persoană fizică întreprinzător individual sau persoană juridică care
procură energie electrică în scopul revânzării ei în interiorul sau exteriorul SEE;
➢ Consumator casnic – persoană fizică care procură energie electrică pentru propriile neusităţi
casnice, cu excepţia utilizării acesteia în scopuri comerciale, pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător sau profesionale;
➢ Consumator eligibil – consumator de energie electrică care este liber să îşi aleagă furnizorul
de la care să procure energie electrică;
➢ Consumator final – consumator casnic sau consumator noncasnic care procură energie
electrică pentru consum propriu;
➢ Consumator noncasnic – persoană fizică sau persoană juridică care procură energie electrică
în alte scopuri decât pentru propriile necesităţi casnice,inclusiv producători şi consumatori angro;
➢ Consumator noncasnic necomercial – organizaţie nonguvernamentală cu statut de unitate
publică, cult religios cu părţile componente ale acestuia, care procură energie electrică pentru propriile
necesităţi, cu excepţia utilizării acesteia în scopuri comerciale;
➢ Consumator vulnerabil – consumator casnic care, în conformitate cu actele normative în
domeniul protecţiei sociale, este definit ca persoană defovarizată sau membru al familiei defavorizate.
În funcţie de puterea contractată, există următoarele categorii de consumatori finali [3]:
1. Mici consumatori finali– cu putere contractată care nu depăşeşte 100 kW inclusiv;
1. Mari consumatori finali – cu putere contractată care depăşeşte 100 kW.
Puterea contractată se determină ca:
a) Puterea nominală a staţiei electrice (transformator);
b) Produsul dintre tensiunea nominală (Unom) şi sarcina admisibilă (Iadm) a liniei electrice ce
alimentează consumatorul;
c) Produsul dintre tensiunea nominală (Unom) şi curentul nominal (Inom) al aparatului de protecţie,
selectându-se valoarea cea mai mică.
5
Din punct de vedere al compatibilităţii electromagnetice, consumatori se pot diviză în
următoarele categorii:
– consumatori perturbatori (generează perturbaţii de tipul: regim deformat, regim nesimetric,
flicker);
– consumatori sensibili la perturbaţii;
– consumatori perturbatori şi sensibili la perturbaţii.
Linia electrică reprezintă ansamblul echipamentelor destinate transmiterii energiei electrice la
anumite distanţe. Utilizarea liniilor electrice este impusă de faptul că zonele de producere şi cele de
consum a energiei electrice pot fi amplasate în locuri geografice diferite.
După modul de construcţie, ele se împart în linii electrice aeriene (LEA) şi linii electrice în
cablu sau subterane (LEC, respectiv LES).
Linia electrică aeriană (LEA) este o instalaţie montată în aer liber, compusă din conductoare,
izolatoare, cleme, armaturi, stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la pământ, care serveşte la
transmiterea energiei electrice la anumite distanţe.
Linia electrică în cablu (LEC) este linia montată fie, direct în sol, fie în canale sau tuneluri, fie
pe stâlpi.
Reţeaua electrică este totalitatea instalaţiilor electrice de transport şi distribuţie, compuse din
staţii electrice, instalaţii de distribuţie, linii electrice aeriene şi în cablu.
Centrală electrică reprezintă ansamblul instalaţiilor care realizează conversia diverselor forme
de energie în energie electrică.
La rândul său dacă la SEE se adaugă şi instalaţiile din spatele centralelor electrice (turbinele,
cazanele, depozitele de carburanţi, barajele şi lacurile de acumulare etc.) şi mecanismele antrenate de
receptoarele de energie electrică de la consumatori, se obţine o entitate mai mare şi mai complexă,
numită Sistem Energetic (SE).
4. Cerințe impuse instalațiilor de transport și distribuție

Proiectarea și exploatarea instalațiilor de transport și distribuție are la bază un set de cerințe de
ordin general:
4.1 Asigurarea continuității alimentării consumatorilor cu energie electrică.
Continuitatea alimentării cu energie electrică a consumatorilor este o cerință esențială pe care
trebuie să o îndeplinească o rețea electrică.
Diferite categorii de consumatori sunt afectați în mod diferit de întreruperile în alimentare cu
energie electrică. Din acest punct de vedere în funcție de natura efectelor produse de întreruperea
alimentării cu energie electrică, pentru receptoarele din instalațiile consumatorilor, este reglementată
[4] clasificarea în următoarele categorii:
Receptoarele
electrice
Receptoare Receptoare Receptoare

categoria I categoria II categoria III
Prima
Categoria I categorie
specială
Figura 2 – Categoriile de siguranță în funcționare a receptoarelor electrice
6
Categoria receptoarelor electrice se determină la etapa de racordare a lor la RE. Însăși
consumatorul determină care categorie de alimentare cu energie electrică este necesară pentru el.
• Categoria I sunt consumatorii la care întreruperea alimentării cu energie electrică ar putea
provoca: pericolul vieți omenești, daună considerabilă economiei naționale, distrugeri de utilaje
scumpe, rebuturi de producție în masă, dereglarea proceselor tehnologice complexe, violarea
funcționării elementelor foarte importante ale gospodăriei comunale;
• Categoria II sunt consumatorii la care întreruperea alimentării conduce la nerealizări de
producție în masă, staționarea în masă a lucrătorilor, mecanismelor și transportului industrial,
tulburarea activității normale a unui număr considerabil de locuitori din sectoarele urban și rural;
• Categoria III cuprinde toți ceilalți consumatori care nu se încadrează în categoriile I şi II.
Din componența consumatorilor de categoria I se evidențiază o categorie specială a
consumatorilor (vezi figura 1.2), funcționarea continuă a cărora este necesară pentru oprirea
producției fără accidente în scopul prevenirii pierderilor de vieți umane, exploziilor, incendiilor și
distrugerii de utilaje scumpe.
Pentru consumatorii de categoria trei se admite întreruperea alimentării consumatorilor pe o durată
de timp necesară pentru reparație sau înlocuirea elementului defectat, însă durata întreruperii nu
trebuie să depășească 24h.
Pentru consumatorii de categoria doi se admite întreruperea alimentării consumatorilor pe o durată
de timp necesară pentru o manevră manuală, deci trebuie de garantat o alimentare sigură.
Consumatorii de categoria întâi trebuie să fie alimentați continuu adică fără întrerupere, pentru ei
se admite o întrerupere pe o durată de timp necesară pentru o manevră automată (1-3 sec), deci
trebuie de garantat o alimentare în continuu.
4.2 Asigurarea indicatorilor de calitate a energiei electrice la bornele consumatorilor.
Pentru caracteristica calității energiei electrice la bornele consumatorilor în conformitate cu GOST-
13109-97 se utilizează 11 indicatori de calitate.
Din punct de vedere practic, problemele de calitate a energiei electrice pot fi împărţite în
trei categorii
- calitatea tensiunii de alimentare;
- calitatea serviciului de alimentare;
- calitatea comercială.
4.3.Solția tehnico-economică optimă.
La proiectarea RE trebuie ca investițiile capitale să coreleze cu cheltuielile de exploatare a RE.
Pentru aceasta se utilizează criteriile economice la alegerea soluției.
4.4 Siguranța în funcționare.
Prin siguranța în funcționare a unei rețele electrice se înțelege capacitatea acesteia de a suporta
solicitările care apar în funcționarea ei fără consecințe inacceptabile pentru instalațiile și aparatele ce o
compun, fără prejudicii pentru persoanele de deservire, pentru construcțiile și obiectivele învecinate.
4.5 Cerințe suplimentare impuse de impactul cu mediul ambiant.
Aceste cerințe acționează ca restricții, care trebuie respectate în mod obligatoriu. Principalele tipuri
de poluări pe care RE le generează asupra mediului înconjurător sunt:
- Vizuală determinată de posibilele deteriorări ale peizajului;
- Sonoră determinată în principal de:
• zgomote generate de funcționarea RE și în special al transformatoarelor;
• zgomote generate de descărcarea Corona pe liniile de înaltă și foarte înaltă tensiune;
- Electromagnetică determinată de:
7
• efecte luminoase ale descărcării Corona;
• influențele câmpului electric și magnetic asupra organismelor vii;
- Psihică datorită riscurilor de accidentări determinate în mod obiectiv de:
• teama generală la apropierea de RE și de efectele vizuale și sonore ale acestora;
• accidente cu generarea unor situații majore (decese);
- Ecologică determinată de:
• gradul de ocupare a terenurilor;
• gradul de defrișare a pădurilor;
• influența asupra instalațiilor și construcțiilor.
În cazul liniilor electrice de joasă tensiune riscurile pe care le poate genera impactul acestora cu
mediul ambiant înconjurător se referă, în principal, la gradul de ocupare a terenurilor, gradul de
defrișare a pădurilor, gradul de poluare vizuală, impactul cu diferite construcții și instalații etc.
4.6 Oportunitatea de a dezvolta în continuare rețelele electrice.
Aceasta este o cerință potrivit căreia rețeaua electrică existentă trebuie să permită o extindere
(dezvoltare) în viitor fără ca prin această extindere gradul ei de siguranță și simplitatea manevrelor să
sufere modificări esențiale.
5. Clasificarea rețelelor electrice
Este dificil de realizat o clasificare riguroasă a rețelelor electrice, neexistând puncte de vedere
unanime la acest subiect. În cele ce urmează, se prezintă clasificarea ținând seama de următoarele
criterii tehnice:
− tensiunea nominală de funcționare a rețelelor electrice;
− destinația reţelelor electrice;
- sistemul de curent adoptat;
− structura topologică;
− construcția rețelei electrice;
− metoda de tratare a neutrului față de pământ.
Clasificarea rețelelor electrice în funcție de tensiunea nominală:

Tensiunea nominală este acea tensiune pentru care aparatul sau instalația electrică au fost
destinate să funcționeze la randamentul maxim.
Din punct de vedere al tensiunilor nominale de funcționare, în practică, se indică
următoarele categorii de rețele:
• joasă tensiune (jt) – U nom  1 kV ;
• medie tensiune (mt)  35 kV ;
– U nom
• înaltă tensiune (ît) – U nom = (110  220) kV ;
• foarte înaltă tensiune – U nom  330 kV ;
Rețelele electrice de joasă tensiune se utilizează în instalaț iile interioare din construcții civile
și industriale pentru alimentarea nemijlocită a receptoarelor de joasă tensiune precum și în rețelele
electrice de distribuție comunale și industriale.
Rețelele electrice de medie tensiune se folosesc în centrele urbane, industriale și rurale pentru
alimentarea unuia sau mai multor posturi de transformare sau a receptoarelor de medie tensiune.
Rețelele electrice de înaltă tensiune (110  220) kV au avut inițial rol de rețele de transport,
pentru ca ulterior să fie și pentru distribuție în marile aglomerații industriale.
8
Rețelele electrice de foarte înaltă tensiune servesc la transmiterea cantităților mari de energie
electrică la distanță mare, de la barele centralelor electrice către zonele de consum.
Clasificarea rețelelor electrice după destinație

Conform acestui criteriu se deosebesc:
• rețelele electrice de transport;
• rețele electrice de distribuție.
Rețelele de transport – asigură transferul unor cantități mari de energie electrică direct de la
surse la consumatori sau în alte puncte situate în apropierea unui grup de consumatori. De obicei
rețelele de transport se extind pe distanțe mari și sunt construite la tensiuni ridicate.
Rețele de distribuție – asigură ultima fază a transportului de energie de la stațiile de distribuție
la consumatori, ele funcționează de obișnuit în configurație radial-arborescentă, având în structura sa
stații de distribuție, linii de distribuție de medie și joasă tensiune și posturi de transformare.
Clasificarea după sistemul de curent adoptat

După sistemul de curent adoptat, rețelele electrice pot fi de tensiune continuă sau de tensiune
alternativă. În prezent, cele mai răspândite rețele electrice la scară mondială sunt rețele electrice de
tensiune alternativă trifazate.
Reţelele de tensiune continuă se utilizează pentru alimentarea instalaţiilor tehnologice (procesul
de electroliză ,sudare electrică ect. ),pentru alimentarea acţionărilor electrice ale unor mecanisme,
în transportul electric urban ( tramvai, troleibuz,metro) şi nu în ultimul rând pentru tranzitarea
cantităţilor mari de energie,sute şi mii de MW,la distanţe mari,sute şi mii de km.E de remarcat că,în
prezent,în întreaga lume funcţionează mai mult de 80 de linii de înaltă şi foarte înalta tensiune
continuă.
Prima linie de înaltă tensiune continuă Caşira –Moscova cu lungimea de 115km a fost
construită în anul 1950.
Clasificarea rețelelor electrice în funcție de structura topologică

Din punct de vedere topologic rețelele electrice pot fi:
• de configurație arborescentă (figura 1.3,a);
• de configurație simplu buclată (figura 1.3,b);
• de configurație complet buclată (figura 1.3,c).
Rețeaua electrică arborescentă(figura1.3,a) se caracterizează prin simplitatea structurii, fiind
atât la joasă tensiune, cât și la medie tensiune. Ea este alimentată de la o sursă unică, fiind construită
din una sau mai multe ramificări, care urmează traseele pe care se află consumatorii.
Rețeaua simplu buclată (figura 1.3.b) permite alimentarea oricărui consumator prin două căi, de
la aceeași sursă sau de la mai multe surse. Dacă rețeaua buclată este alimentată de la o singură sursă, se
numește rețea inelară.
Rețeaua complex buclata (figura 3.c) permite alimentarea unor consumatori prin trei sau mai multe
căi, de la aceeași sursă sau de la mai multe surse.
9
0
S6 S7
2 S2 S01 S02
6 7
3
5 1 2
1
S12
S4
4 S1 S2
a) b)
0
S03
3
S3
S01 S02
S23
1 2
S12
S1 S2
c)
Figura 3 – Structura topologică a rețelelor electrice:
a) arborescentă; b) simplu buclată; c) complex buclată
Clasificarea rețelelor electrice după construcție

Conform acestui criteriu se întâlnesc:
• rețele electrice aeriene (REA);
• rețele electrice în cablu (REC sau RES);
• rețele electrice mixte (REM).
Rețeaua electrică aeriană (REA) este construită numai din linii electrice aeriene.
Rețeaua electrică în cablu este compusă doar din linii electrice în cablu și/sau linii electrice
subterane.
La rândul său rețeaua electrică mixtă este compusă atât din linii electrice aeriene, cât și din linii
electrice în cablu.
Clasificarea rețelelor electrice în funcție de metoda de tratare a neutrului

Prin tratarea neutrului se urmărește că în cazul punerii unei faze la pământ să se asigure
lichidarea rapidă și sigură a arcului electric ce ia naștere în aceste cazuri, pentru a evita deconectarea
liniei sau transformarea incidentului într-un scurtcircuit între două sau trei faze și pământ. Prin urmare
tratarea neutrului rețelelor electrice constituie unul din factorii care condiționează siguranța în
alimentare cu energie electrică a consumatorilor.
10
Punctul neutru al unei rețele electrice trifazate poate fi legat la pământ în mai multe feluri
cunoscute sub denumirea de “moduri de tratare a neutrului “ sau “ Situaţia neutrului față de pământ “.
Principalele moduri de tratare a neutrului sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1 – Modurile de tratare a neutrului
Nr. Modul de tratare Schema de principiu
1 Legat direct la pământ B
2 Izolat B
A
LN
Legat la pământ prin bobina de stingere a
3 B
arcului electric
C
A
RN
4 Legat la pământ prin rezistor B
LN A
Legat la pământ prin rezistor conectat în
5 paralel cu bobina de stingere a arcului B
electric
RN C
În rețelele electrice cu tensiunea nominală Unom<1 kV metoda de tratare a neutrului față de

pământ este determinată de: condițiile de securitate și protecție a personalului, care lucrează și
deservește aceste rețele, iar în rețelele cu tensiunea Unom>1 kV - curentul de punere la pământ a unei
faze. În rețelele electrice de medie tensiune (6  35) kV situația neutrului față de pământ se determină în
funcție de construcția RE (REA sau REC) și extinderea ei. La rândul său în rețelele electrice cu
U nom  110kV (rețelele de înaltă și foarte înaltă tensiune) neutrul este legat direct la pământ din
considerente economice. Funcționarea acestor RE cu neutrul izolat sau tratat la pământ prin bobina de
stingere a arcului electric nu poate fi justificată nici din punct de vedere tehnic nici economic, din
cauza curenților mari de punere la pământ și necesități de întărire a izolației, care trebuie să fie
calculată la creșterea tensiunii de fază până la valoarea lineică.
11
6. Repere informaționale privind formarea și dezvoltarea rețelelor și sistemelor
electroenergetice
Prezintă interes principalele momente de referință ce au marcat formarea și dezvoltarea
instalațiilor de transport și distribuție. Se poate distinge trei etape principale în dezvoltarea rețelelor și
sistemelor electrice:
• prima etapă este caracterizată de utilizarea numai a tensiunii continue;
• etapa a doua este caracterizată de utilizarea tensiunii continue și alternative;
• etapa a treia este caracterizată de formarea sistemelor electroenergetice naționale și
internaționale.
Se consideră că prima instalație de tensiune continuă a fost construită în 1873 la expoziția
electrotehnică din Viena de către belgianul Z. Gramme și francezul A. Fontaine. Instalația respectivă
era formată dintr-un generator de curent continuu antrenat de un motor cu ardere internă, o LE în cablu
de tensiune continuă cu lungimea de 1km înfășurată pe un tambur, un motor de curent continuu și o
pompă de apă.
Trebuie de menționat că prima LE experimentală de tensiune continuă a fost construită în 1882
de savantul francez M. Depre între orașele Misbah și Munhen cu lungimea de 57 km și tensiunea de
(1,5-2) kV. Puterea transmisă prin linie constituia 3 c.p. Pentru transmiterea energiei a fost utilizată
linia de telegraf cu conductoare de oțel cu diametrul d=4,5mm.
În 1886 la Torino s-a construit prima linie electrică de tensiune alternativă monofazată, iar în
1889 prima instalație de tensiune alternativă trifazată.
În 1891 inginerul german de origine rusă Dolivo-Dobrovolsky a construit LE de tensiune
alternativă trifazată cu lungimea de 170km și tensiune 15200V (LEA Laufen-Francfurt pe Main).
Prima hidrocentrală din lume a fost pusă în funcțiune în anul 1869, la Lancey (Franța), iar în anul
1882 intră simultan în producție primele termocentrale din lume la Londra (Holborn-Viaduct), cu o
putere instalată de 60kW și la New York (Tomas Edison), cu o putere instalată de 540kW.
În tabelele 4–8 sunt prezentate cele mai mari centrale electrice din lume, în tabelul 4 este
prezentat un top 10 a celor mai mari centrale termoelectrice, în tabelele 5 și 6 un top a 8 centrale
nucleare (din cele 192 de centrale nucleare existente) și topul a 10 centrale hidraulice și,respectiv, în
tabelul 7 este prezentat un top 5 a celor mai mari centrale fotovoltaice,iar în tabelul 8 top 10 a celor
mai mari centrale eoliene.
La rândul său în figurile 4–23 sunt prezentate vederi pentru diverse tipuri de centrale
electrice.
Se consideră că prima centrală electrică în R. Moldova a fost construită în anul 1909 în orașul
Chișinău. Puterea instalată era de 320 c.p, adică 235kW. Centrala a fost amplasată în ograda clădirii
administrative a ÎS “ Moldelectrica”. În prezent în R. Moldova funcționează următoarele centrale
electrice (vezi tabelul 2)
Evoluția privind producția,consumul și importul de energie în R. Moldova este prezentată în
tabelul 3.
Tabelul 2 – Centralele electrice din R. Moldova
Nr. Centralele electrice Puterea instalată, MW

1 CET-1 66
2 CET-2 240
3 CET-Nord Bălți 24
4 CHE Costești 16
5 CERS Moldovenească 2520
6 CHE Dubăsari 48
7 CET ale fabricilor de zahăr
8 Centrele electrice bazate pe surse regenerabile
12
Tabelul 3 – Evoluția producției, consumului, importului și pierderilor totale de energie electric
Perioada
Energia electrică, GWh
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Livrarea Netă 4406,0 3914,7 3605,5 3738,8 3763,2 2465,6 3477,5 3632,7
Import din SEE al Ucrainei 667,8 987,2 1757,4 1835,6 1600,2 2881,5 2622,2 2957,9
Export în SEE al României -18,0 0,0 131,3 423,9 13,9 0,0 315,0 774,5
Consum net 5102,3 4912,4 5237,0 5155,6 5355,3 5351,5 5786,2 5822,2
Energia electrică livrată în 3194,3 3266,5 3367,7 3268,2 3464,3 3661,4 3837,3 3873,6
RET (malul drept al r.
Nistru)
RED (malul drept al r.
Nistru)
Pierderi de energie electrică 134,2 139,0 126,8 139,6 124,8 127,2 120,1 124,7
Prelungirea tabelului 3
Perioada
Energia electrică, GWh
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Livrarea Netă 5686,3 5517,0 5073,4 5071,9 3785,5 4640,5 5295,6 5091,5
Import din SEE al Ucrainei 6,9 24,8 665,6 836,4 1455,7 730,7 17,6 3,7
Export în SEE al României 411,7 369,9 528,6 594,8 82,9 0,0 0,0 0,0
Consum net 5283,0 5176,2 5214,9 5316,5 5162,3 5386,4 5338,8 5111,6
RET (malul drept al r.
Nistru)
RED (malul drept al r.
Nistru)
Pierderi de energie electrică 122,6 137,0 131,0 141,8 120,6 112,5 110,1 110,1
Tabelul 4 –Topul 10 a celor mai mari centrale termoelectrice

Clasamentul Denumirea Puterea instalată, MW Țara
1 Tuoketuo 6600 China
2 Taichung 5824 China/Taiwan
3 CERS Surgutskaya 5597,1 Russia
4 Bełchatów 5354 Polonia
5 Futtsu CCGT Power Plant 5040 Japonia
6 Guohua Taishan 5000 China
7 Shanghai Vaigaotsyao 5000 China
8 Guodian Beilun 5000 China
9 Zejiang Jiaxing 5000 China
10 Adani Mundra Ultramega 4620 India
13
Tabelul 5 – Cele mai mari centrale nucleare din lume din cele 192 de centrale
1 Kashiwazaki-Kariwa 8212 Japonia
2 Bruce County 6232 Canada
3 Zaparojie 6000 Ucraina
4 Yeonggwang 5900 Coreea de sud
5 Graveline 5900 Franța
6 Paluel 5230 Franța
7 Ohi 4494 Japonia
8 Palo Verde 44494 SUA
Tabelul 6 – Topul 10 a celor mai mari centrale hidraulice din lume
Producerea
Puterea anuală
Clasamentul Denumirea Țara Râul
instalată, MW
Mlr kWh
1 Trei Defilee 22500 China Yangtze 98,1
2 Baiheton 16000 China Yangtze 60,24
(1000x16)
3 Itaipu 14000 (700x20) Brazilia/Paruguay Parana 98,6
4 Silodu 13860 China Yangtze 55,2
5 Belo- 11233 Brazilia Xingu 39,5
Monte(proiect)
6 Guri 10235 Venezuela Caroni 53,41
7 Udunda 5000 China Yangtze -
8 Tucurui 10200 Brazilia Tocantis 41,43
9 Tasang 7110 China Saluin 35,45
10 Grand-Coulee 6809 SUA Columbia 20
Tabelul 7 – Top 5 cele mai mari centrale fotovoltaice

1 Tengger Desert Solar Par 1500 China
2 Datong Solar Power Top 1000 China
Runner Base
3 Kurnool Ultra Mega Solar 900 India
Park
4 Longyangxia Dam Solar 850 China
Park
5 Kamuthi Solar Power Project 648 India
14
Tabelul 8 – Top 10 cele mai mari centrale eoliene
Clasamentul Denumirea Puterea instalată, MW Țara/Oraș
1 Alta Wind Energy Center 1550 SUA/California
2 Roscoe Wind Farm 781,5 SUA/Texas
3 Horse Hollow Wind Energy 735,5 SUA/Texas
Center
4 Capricorn Ridge Wind Farm 662,5 SUA/Texas
5 Fowler Ridge Wind Farm 599,8 SUA/Indiana
6 Sweetwater Wind Farm 585,3 SUA/Texas
7 Buffalo Gap Wind Farm 523,5 SUA/Texas
8 Dabancheng Wind Farm 500 China/Xinjiang
Uygur
9 Panther Creek Wind Farm 457,5 SUA/Texas
10 Thanet Offshore Wind 300 UK/Thanet
Project
Figura 4 – CTE Tuoketuo China
Figura 5 – CTE Surgut Federatia Rusa
15
Figura 6 – CHE Trei Defilee China
Figura 7 – CHE Itaipu Hotarul dintre Brazilia si Paraguai
16
Figura 8 – CHE Guri Venesuela
Figura 9 – CHE Churchill Falls Canada
17
Figura 10 – CHE Tucurui Brazilia
Figura 11– Saiano-Şuşenscaya CHE Federatia Rusa
18
Figura 12 – Crasnoiarskaya CHE Federatia Rusa
Figura 13 – Bratskaya CHE Federatia Rusa
19
Figura 14 – Centrala nucleara Kashiwazaki-Kariwa din Japonia
Figura 15 – Centrala nucleara Briuce din Canada
20
Figura 16 – Centrala nucleara Zaporojie din Ucraina
Figura 17 – Centrala nucleara Graveline din Franța
21
Figura 18 – Centrala eoliana Alta Wind Energy Center din SUA/Texas
Figura 19 – Centrala fotovoltaica Tengger Desert Solar Par din China
22
Figura 20 – Centrala fotovoltaica Datong Solar Power Top Runner Base din China
Figura 21– Centrala fotovoltaica Kurnool Ultra Mega Solar Park din India
23
Figura 22 – Centrala fotovoltaica Longyangxia Dam Solar Park din China
Figura 23 – Centrala fotovoltaica Kamuthi Solar Power Project din India
24
1. CARACTERISTICA, PRARAMETRII SI SCHEMELE ECHIVALENTE ALE
ELEMENTELOR RETELELOR ELECTRICE
PREFAŢĂ
Calculul regimului permanent de funcţionare al reţelelor electrice (RE) de transport sau

distribuţie începe cu alegerea modelului matematic, adică cu alcătuirea schemei echivalente a RE
analizate. Întrucât schema echivalentă a RE este alcătuită din schemele echivalente ale elementelor
componente, alegerea schemelor echivalente raţionale, precum şi estimarea precisă cantitativă şi
calitativă a parametrilor lor devine o problemă importantă.
E de remarcat că parametrii de circuit pot fi raportaţi la o tensiune unică, numită tensiune de
bază, dar, totodată,ar putea şi să nu se raporteze la o tensiune unică. În prezent, de regulă, parametrii
nu se raportează la o tensiune unică. Aşadar, dacă parametrii nu se raportează la o tensiune unică,
atunci în schemele echivalente ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) se includ transforma-
toare ideale cu rapoarte reale şi/sau complexe de transformare.
În lucrare se prezintă în mod detaliat alcătuirea schemelor echivalente ale elementelor RE şi
identificarea parametrilor lor, precum şi modalităţile de prezentare a sarcinilor în schemele de calcul
privind calculul şi analiza regimurilor permanente de funcţionare ale RE. De asemenea, se analizează
alegerea formei de scriere a puterii complexe. În anexe sunt incluse caracteristicile şi datele tehnice ale
conductoarelor liniilor electrice (LE) şi ale transformatoarelor (autotransformatoarelor).
Pentru înţelegerea materialului de bază studenţii vor pune în aplicare cunoştinţele pe care le-au
obţinut la cursurile de matematică, fizică şi bazele teoretice ale electrotehnicii.
Bibliografia include referinţe cu informaţii suplimentare asupra problemelor analizate în lucrare.
1.1 Aspecte introductive
Calculul regimului unei linii electrice, cât şi al unei reţele se efectuează în conformitate cu
schema echivalentă. Schema echivalentă a reţelei electrice şi/sau a sistemului electroenergetic este
alcătuită din schemele echivalente ale elementelor componente (linii electrice aeriene şi/sau în cablu,
transformatoare şi autotransformatoare, bobine de reactanţă, baterii de condensatoare, sarcini şi surse)
conectate între ele în concordanţă cu conectarea reală a elementelor fizice. Existenţa unei construcţii
simetrice trifazate a elementelor componente face posibilă analiza regimurilor permanente de
funcţionare pe scheme echivalente monofazate. De aceea, pentru calculul regimurilor permanente de
funcţionare ale reţelelor electrice în primă etapă se întocmesc schemele echivalente monofazate ale
elementelor şi se determină parametrii pasivi ai acestor scheme.
În schemele echivalente se deosebesc elemente longitudinale şi transversale. La primele se referă
elementele reţelei care sunt parcurse de curenţii sarcinilor, iar la al doilea – elementele la care sunt
aplicate tensiunile de fază.
Elementelor longitudinale şi transversale ale schemelor echivalentele le sunt aferenţi parametrii
longitudinali şi respectiv transversali care reflectă proprietăţile reţelei şi esenţa fizică a proceselor ce
au loc în aceasta.
Estimarea precisă cantitativă şi calitativă a parametrilor reţelei electrice şi utilizarea schemelor
echivalente raţionale sunt cerinţele principale ce trebuie luate în considerare la alcătuirea modelului
matematic de calcul pentru a asigura obţinerea soluţiilor corecte privind calculul şi analiza
regimurilor, precum şi dirijarea lor.
25
1.2 Parametrii pasivi ai liniilor electrice
Liniile electrice se caracterizează prin următorii parametri raportaţi la unitatea de lungime a

liniei:
– rezistenţa electrică r0 [/km];
– reactanţa inductivă x0 [/km];
– conductanţa laterală g0 [s/km];
– susceptanţa capacitivă b0 [s/km].
Parametrii enumeraţi mai sus deseori sunt denumiţi parametri pasivi, deoarece se consideră că ei
nu variază în timp.
Rezistenţă şi reactanţă se numesc parametrii longitudinali care formează impedanţa pe unitatea
de lungime a liniei:
z 0 = r0 + jx0 [/km].
Conductanţă laterală şi susceptanţa se numesc parametrii transversali care formează admitanţa
pe unitatea de lungime a liniei:
y 0 = g0 − jb0 [S/km].
1.2.1 Rezistenţa electrică a liniilor electrice
Rezistenţa electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor
electric de a se opune trecerii prin el a unui curent electric.
În literatura de specialitate sunt utilizate următoarele noţiuni: rezistenţa ohmică şi rezistenţa
activă sau rezistenţa în curent continuu şi rezistenţa în curent alternativ. Rezistenţa ohmică este
rezistenţa opusă de către conductor curentului continuu, iar rezistenţa activă este rezistenţa
conductorului opusă curentului alternativ.
În curent continuu, rezistenţa pe unitate de lungime se calculează cu relaţia cunoscută din
electrotehnică:

r0 c =
, (1.1)
F
unde:  – rezistivitatea materialului din care este confecţionat conductorul (pentru cupru
   mm 2     mm 2 
 Cu = 17 ,24  , iar pentru aluminiu  Al = 28 ,9  km  ,
 km   
F – secţiunea transversală a conductorului.
De regulă, rezistenţa conductorului pe unitate de lungime nu se calculează, ci se indică în
standarde pentru diferite secţiuni şi tipuri constructive, la o temperatură a mediului ambiant de +20°C.
Liniile electrice funcţionează la temperaturi diferite, care depind de temperatura mediului ambiant,
viteza vântului şi intensitatea curentului sarcinii ce străbate conductorul. Pentru o temperatură oarecare
t°C ce diferă de +20°C, în ipoteza ca rezistivitatea variază liniar cu temperatura, rezistenţa pe unitate
de lungime se determină cu relaţia:
r0 t = r0 1 +  t (t − 20 ) , (1.2)
unde  t este coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura (reprezintă variaţia rezistenţei de un
Ohm a conductorului la o creştere a temperaturii sale cu 1°C), valoarea căruia depinde de natura
materialului şi modul de prelucrare a acestuia, care pentru aluminiu se consideră egal cu 4,03·10 -3
1/grad şi respectiv 3,93·10-3 1/grad pentru cupru.
Pentru conductoarele funie, din cauza răsucirii, lungimea firelor componente ale conductoarelor
este cu circa 2% mai mare decât lungimea conductorului, astfel formula (1.1) devine:
26

r0 c = 1 ,02 . (1.3)
F
În calcule se introduc, pentru mai multă exactitate, secţiunile reale ale conductoarelor în locul
celor nominale după care sunt denumite conductoarele.
În cazul conductoarelor multifilare din aluminiu-oţel, datorită conductanţei reduse a inimii de
oţel, la calculul rezistenţei se ia în considerare doar secţiunea reală a mantalei din aluminiu.
Noţiunea rezistenţa activă este utilizată datorită faptului că puterea disipată în această rezistenţă
este pur activă. Rezistenţa activă pe unitate de lungime poate fi definită prin relaţia:
 Plong
r0 a = , (1.4)
1 ,02  I 2  l
unde:  Plong – pierderi de putere activă longitudinale;
l – lungimea liniei;
I – intensitatea curentului care parcurge conductorul.
Rezistenţa activă este puţin mai mare decât rezistenţa ohmică, datorită în principal efectului
pelicular şi în mai mică măsură efectului de proximitate (apropiere).
În figura 1.1,a este reprezentat schematic ansamblul liniilor de forţă a câmpului magnetic în
secţiunea transversală a unui conductor cilindric masiv. Acest conductor poate fi reprezentat în formă
de mai multe tuburi concentrice (fig.1.1, a). Cu cât tubul se află mai aproape de axa conductorului, cu
atât mai multe linii de forţă înlănţuie acest tub. La modificarea curentului se modifică fluxul magnetic
şi ca rezultat în fiecare tub se induce tensiune electromotoare (t.e.m.) care opune rezistenţă curentului.
Această rezistenţă este cu atât mai mare, cu cât mai mare este t.e.m. (cu cât mai multe linii de forţă
înlănţuie tubul), adică cu cât tubul este mai aproape de axa conductorului.
a) b) c)
Figura 1.1 – Exemplificare privind efectele pelicular şi de proximitate
Ca rezultat densitatea de curent în diferite puncte ale secţiunii transversal e capătă valori diferite:
cea mai mare fiind la suprafaţa conductorului şi respectiv cea mai mică în centrul secţiunii
conductorului.
Fenomenul de neuniformitate a densităţii de curent pe secţiunea unui conductor străbătut de un
curent alternativ se numeşte de efect pelicular.
Efectul pelicular este cu atât mai pronunţat, cu cât este mai mare frecvenţa f, diametrul
conductorului d, permeabilitatea relativă magnetică a materialului r şi rezistivitatea materialului 
Aceasta se explică prin faptul că majorarea lui r duce la creşterea fluxului magnetic în interiorul
conductorului, majorarea lui d provoacă o diferenţă mai mare între numărul liniilor de forţă ce
înlănţuie tuburile din centrul secţiunii şi respectiv de la suprafaţa conductorului. Creşterea frecvenţei f
şi a rezistivităţii  duce la intensificarea aportului t.e.m. induse în tuburile concentrice, ce opun
rezistenţă curentului.
Ca urmare a efectului pelicular, rezistenţa în curentul alternativ este mai mare decât în curentul
continuu, fapt ce determină apariţia unor pierderi suplimentare în elemente RE.
O altă consecinţă a efectului pelicular este o oarecare reducere a inductivităţii curentului, datorită
scăderii fluxului magnetic în interiorul conductorului.
27
Repartizarea densităţii de curent în secţiunea transversală a conductorului este influenţată de
curenţii din conductoarele învecinate. Acest fenomen poartă denumirea de efectul de proximitate
(apropiere). După cum se observă din prezentarea schematică a imaginilor câmpurilor magnetice ale
două conductoare (fig.1.1, b, c), numărul liniilor de forţă a câmpului magnetic ce înlănţuie diverse
părţi ale secţiunilor conductoarelor este diferit. Deci, se poate concluziona că cea mai mare densitate
de curent va avea loc în acele părţi ale secţiunilor conductoarelor, care sunt înlănţuite de cel mai mic
număr de linii de forţă a câmpului magnetic.
Dacă curenţii în conductoare au acelaşi sens (fig.1.1, b) densitatea maximă va avea loc în cele
mai îndepărtate, una faţă de alta, părţi ale secţiunilor conductoarelor: însă dacă curenţii au sens opus
(fig.1.1, c), densitatea maximă va avea loc în cele mai apropiate, una faţă de altă, părţi alee secţiunilor
conductoarelor. Domeniile cu cele mai pronunţate densităţi ale curentului sunt marcate în fig.1.1, b, c)
cu linii groase. Neuniformitatea densităţii de curent, provocată de efectul de proximitate, provoacă
creşterea pierderilor de energie şi respectiv a diferenţei dintre rezistenţa activă şi cea ohmică.
Analiza demonstrează că în regim normal de funcţionare, pentru liniile electrice aeriene de
tensiune alternativă cu frecvenţa 50 Hz, creşterea rezistenţei este foarte mică, fiind sub 5% pentru
conductoarele din cupru cu secţiuni mai mici de 450 mm2 şi pentru conductoarele din aluminiu cu
secţiuni mai mici de 700 mm2.
Astfel, la calculul rezistenţei conductoarelor utilizate frecvent în construcţia liniilor electrice
aeriene, valoarea rezistenţei active poate fi considerată, cu bună aproximaţie, egală cu valoarea sa
ohmică. De aceea, în tabelele din îndrumare sunt prezentate rezistenţele ohmice ale conductoarelor.
Rezistenţa activă a unei faze cu conductoare fasciculare (r0f), ţinând seama că ele sunt conectate
în paralel în fascicul, se determină cu relaţia:
r0 cond
r0 f = , (1.5)
n
unde: r0 cond – rezistenţa activă pentru o unitate de lungime a unui conductor din fascicul;
n – numărul conductoarelor în fascicul.
Pentru conductoarele din oţel, calculul rezistenţei active (r0a) se complică din cauza
permeabilităţii magnetice variabile, dependentă de intensitatea curentului ce trece prin conductor. În
practică, pentru determinarea rezistenţei active a liniilor electrice executate cu conductoare din oţel se
utilizează tabele speciale alcătuite în baza datelor obţinute în urma măsurărilor rezistenţelor active
pentru diferite secţiuni şi tipuri constructive în funcţie de intensitatea curentului ce străbate
conductorul.
În cazul liniilor electrice în cablu, creşterea rezistenţei active în raport cu cea ohmică, este mai
pronunţată decât în liniile electrice aeriene, în principal, din cauza pierderilor suplimentare de putere
activă condiţionate de curenţii induşi în ecranul, mantaua metalică şi armătura cablului. În vederea
evaluării rezistenţei active pentru o unitate de lungime se recomandă utilizarea tabelelor elaborate de
firmele constructoare de cabluri pentru fiecare secţiune a conductoarelor şi tip constructiv.
1.2.2 Reactanţa inductivă a liniilor electrice
Reactanţa inductivă este condiţionată de câmpul magnetic din interiorul şi exteriorul

conductorului. Prin încercări s-a stabilit că dacă conductorul este străbătut de un curent alternativ,
atunci în interiorul şi exteriorul conductorului întotdeauna apare un câmp magnetic variabil. Câmpul
magnetic se reprezintă prin linii magnetice de forţă convenţionale care înlănţuie conductorul, având
forma unor circumferinţe concentrice şi crează fluxul magnetic Ф.
Datorită variaţiei în timp a fluxului magnetic, conform legii inducţiei electromagnetice, în
conductor se induce forţă electromotoare de inducţie. În linia electrică trifazată simplu circuit, forţa
28
electromotoare de inducţie din faza A este influenţată de fluxul magnetic condiţionat de curentul ce
parcurge faza A, precum şi de fluxurile magnetice provocate de curenţii din fazele B şi C, care
înlănţuie faza A. După cum se ştie, forţa electromotoare de inducţie are un astfel de sens, încât ţine să
se opună cauzei care a generat-o, adică creşterii sau descreşterii fluxului magnetic, deci, opune o
rezistenţă curentului care parcurge conductorul. Rezistenţa opusă curentului de către forţa
electromotoare de inducţie se numeşte reactanţă inductivă.
În figura 1.2 este dată determinarea, pe cale grafică, a forţei electromotoare totale indusă în faza
A ( E IA ), în ipoteza că conductoarele sunt aşezate în vârfurile unui triunghi echilateral. În faza A sunt
induse trei forţe electromotoare:
– forţa electromotoare de autoinducţie ( E A ), care este în cuadratură cu curentul I A ( defazată în
întârziere cu unghiul de 90° faţă de curentul IA), ea se reprezintă prin fazorul 0L;
– forţa electromotoare de inducţie mutuală ( E BA ), condiţionată de curentul care străbate faza B,
este în cuadratură cu curentul I B ( defazată în întârziere cu unghiul de 90° faţă de curentul IB);
– forţa electromotoare de inducţie mutuală ( E CA ), provocată de curentul care parcurge faza C,
este în cuadratură cu curentul I C (defazată în întârziere cu unghiul de 90° faţă de curentul IC).
IA
EA
1 1
E IA ECA E BA
2 2
L
0 N
E BA
IC IB
ECA
Figura 1.2 – Determinarea forţei electromotoare de inducţie E IA în faza A pe cale grafică
Rezultanta a două forţe electromotoare mutuale E BA şi E CA este reprezentată prin fazorul LN.
Dacă vom scădea din fazorul 0L fazorul LN, obţinem fazorul 0N, ce reprezintă forţa electromotoare
totală de inducţie în faza A ( E IA ).
Din analiza diagramei fazoriale prezentate în figura 1.2 se desprind concluziile:
– valoarea totală a tensiunii electromotoare de inducţie în faza A este influenţată de poziţia
punctului N, adică de distanţele dintre conductoare;
– majorarea distanţei dintre conductoare duce la majorarea tensiunii electromotoare de inducţie şi
respectiv a reactanţelor inductive;
– dacă conductoarele sunt amplasate în vârfurile unui triunghi echilaterat, atunci tensiunea
electromotoare de inducţie în faza A se determină cu relaţia:
E IA = E A − ( E BA + E CA ) = E L − E M .
1
2
Reactanţa inductivă pentru o unitate de lungime a LEA la frecvenţa de 50 Hz se determină cu
relaţia:
Dm . g .  
x 0 = 0 ,1445 lg + 0 ,0157 = x 0 + x 0 ,   , (1.6)
r  km 
unde: r – raza conductorului;
Dm.g. – distanţa medie geometrică dintre conductoare:
Dm . g . = 3 DAB  DBC  D AC ;
DAB, DBC şi DAC – distanţele dintre conductoarele fazelor respective ale liniei, mm (figura 1.3);
 – permeabilitatea magnetică a materialului conductor;
29
x0 – componenta reactanţei inductive condiţionată de câmpul magnetic din exteriorul
conductorului;
x – componenta reactanţei inductive condiţionată de câmpul magnetic din interiorul
conductorului.
A
DAC DAC DAB

DAB DBC DBC
A B С С B
a) b)
Figura 1.3 – Dispunerea conductoarelor LEA simplu circuit a) în acelaşi plan orizontal;
b) în vârfurile unui triunghi echilateral.
În cazul când dispunerea conductoarelor de faza ale LEA pe coronamentul stâlpilor nu este
simetrică (fig.1.3, a), atunci inductivităţile specifice ale fazelor sunt diferite ceea ce duce la o
nesimetrie a curenţilor şi tensiunilor. De aceea, pentru reducerea gradului de nesimetrie a regimului de
funcţionare la capetele liniei, conductoarele LEA se transpun, adică fiecare fază se trece prin toate
poziţiile posibile pe stâlp, conform figurii 4. În conformitate cu (ПУЭ) NAIE [1], pentru LEA cu Unom
≥ 110 kV şi lungimea mai mare de 100 km, în scopul limitării nesimetriei curenţilor şi tensiunilor,
trebuie realizat ciclul deplin de transpunere a conductoarelor (fig.1.4). La liniile de 35 kV se
recomandă transpunerea de realizat la staţiile electrice astfel, încât lungimile paşilor de transpunere să
fie aproximativ egale.
Ciclu de transpunere
A B
B C
C A
l/3 l/3 l/3
pas de transpunere
Figura 4 – Schema tradiţională a ciclului deplin de transpunere a conductoarelor

LEA simplu circuit
Numărul ciclurilor de transpunere pe o linie depinde de lungimea şi tensiunea nominală a liniei.

Pe lângă soluţia din figura 4 sunt cunoscute şi alte modalităţi de transpunere a conductoarelor
LEA [6÷9] (fig.1.5÷1.7).
A B
B C
C A
l/3 l/3 l/3
Figura 1.5 – Schema ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA cu stâlpi

de transpunere de construcţie simplificată
30
A С
B A
С B
Figura 1.6 – Schema simplificată a ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA
A С
B A
С B
0,29 0,42 0,29
Figura 1.7 – Schema ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA cu pasul

de transpunere din tronsonul de mijloc majorat
Uneori, în scopul simplificării construcţiei stâlpilor de transpunere, se utilizează schema din

figura 1.5. În această schemă, spre deosibire de cea din figura 4, pentru schimbarea totală a poziţiilor
fazelor, în spaţiu se utilizează doi stâlpi de transpunere de construcţie simplificată.
Schema din figura 1.6 asigură aceeaşi reducere a gradului de nesimetrie ca şi schema din figura
4 [7]. Utilizarea acestei scheme duce la reducerea cheltuielilor de investiţii şi exploatare a LEA.
Aceasta schemă se utilizează la construcţia LEA cu Unom=750 kV [7]. La rândul său, utilizarea
schemei din figura 1.7, cu pasul de transpunere din tronsonul de mijloc majorat, duce la o reducere
pronunţată a gradului de nesimetrie a regimului la capetele LEA [8].
La LEA de foarte înaltă tensiune (Unom≥330 kV), în scopul majorării capacităţii de transport,
precum şi reducerii pierderilor de putere activă condiţionate de descărcarea corona până la un nivel
acceptabil din punct de vedere economic, se utilizează conductoare fasciculare (jumelate) (fig. 1.8). În
acest caz relaţia (1.6) devine:
Dm .g 0 ,0157   
x0 = 0 ,1445 lg + , , (1.7)
rech . n  km 
unde: rech . – raza medie echivalentă a fascicului de conductoare pe fază, în mm;
n – numărul de subconductoare pe fază.
Evidenţa conductoarelor fasciculare se materializează prin substituirea în relaţia (1.6) a razei unui
subconductor cu raza echivalentă care de determină din relaţia:
n
rech . = n r   a1i , (1.8)
i=2
în care sub semnul înmulţirii se află distanţele dintre un oarecare subconductor, notat cu indexul 1 şi
toate celelalte subconductoare pe fază.
Dacă subconductoarele sunt aşezate în vârfurile unui poligon regulat, atunci expresia (1.8) se
poate prezenta sub forma:
rn
rech . =  f n , (1.9)
f
unde: f – raza cercului de aşezare a subconductoarelor în fascicul (fig. 1.8, c):
a
f = ;

2 sin
n
a – distanţa dintre subconducoarele fazei, de regulă aceasta distanţa este egală cu 40 cm.
31
a
a/2
a 
n f
a
a) b) c)
Figura 8 – Construcţia tradiţională a fazei cu conductoare fasciculare:
a) două subconductoare pe fază; b) trei subconductoare pe fază;
c) patru subconductoare pe fază
În urma cercetărilor s-a stabilit că numărul optim de subconductoare pe fază este:

– două subconductoare pe linia cu Unom=330÷400 kV;
– trei subconductoare pe linia cu Unom=500 kV;
– (patru – cinci) subconductoare pe linia cu Unom=750 kV;
– (opt – zece) subconductoare pe linia cu Unom=1150 kV.
În Republica Moldova sunt utilizate următoarele tipuri de conductoare fasciculare (jumelate),
formate din două sau trei conductoare multifilare pe fiecare fază, distanţate cu ajutorul unor distanţiere
metalice (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1 – Tipul de conductoare fasciculare utilizate în Republica Moldova
Secţiunea Secţiunea Tensiunea
Nr. Lungimea
Denumirea liniei Tipul conductorului aluminiului, miezului din nominală,
crt. LE, km
mm2 oţel, mm2 kV
1 Hidrocentrala 2×ACO-400 400 51 122 330
Dnestrovsc- Bălţi
2 Bălţi-Străşeni 2×ACO-300 300 39 103 330
3 Străşeni-Chişinău 2×ACO-300 300 39 41 330
4 Chişinău-CERSM 2×ACO-300 300 39 100 330
2×ACO-500 500 41 100 330
5 Vulcăneşti-Isaccea 2×ACO-400 400 54 54 400
6 Cotovsc-Râbniţa 2×ACO-300 300 39 34 330
7 CERSM-Vucăneşti 2×ACO-500 500 64 159 400
Pe lângă aşa-numită varianta tradiţională de aşezare a subconductoarelor în fascicul (fig. 1.8)

sunt propuse şi alte variante (fig. 1.9) pentru LEA compactizate.
LEA, de generaţie nouă, cu distanţele minime de izolare în aer între conductoarele de fază, cu
configuraţia optimă a conductoarelor fasciculare, cu amplasare optimă a conductoarelor de fază ale
liniilor simplu şi dublu circuit poartă denumirea de LEA compactizate. LEA compactizate, în
comparaţie cu cele similare de construcţie tradiţională, se caracterizează prin reducerea reactanţei
inductive, creşterea susceptanţei capacitive şi, ca rezultat, la reducerea impedanţei caracteristice şi
respectiv la creşterea capacităţii de transport. Totodată, utilizarea LEA compactizate duce şi la
reducerea spaţiilor ocupate sau afectate de culoarele de trecere ale LEA prin păduri, livezi, prin zone
cu mari densităţi de construcţii sau cu terenuri deosebit de valoroase.
32
А BC А А B C А А B C
B
C
C d)
a) b) c) e)
B A1 C B1 А B А
B
C
А C B2 A2 C А C B
f) g) h) k) l)
Figura 1.9 –Amplasarea conductoarelor fasciculare ale liniilor compactizate: a,b,c) – plată;
b) plată-triunghiulară; d) parabolică; e) elipsoidală; f) coaxială cu două segmente;
g) coaxială cu patru segmente; h), k), l) – coaxială
În Republica Moldova sunt construite câteva LEA compactizate pentru diferite tensiuni nominale
(fig.1.10).
a) b)
Figura 1.10 – LEA compactizate: a) de 10 kV; b) de 110 kV
În cazul LEA dublul circuit (fig. 1.10) solenaţia fiecărei faze este determinată de fluxurile
magnetice ale ambelor circuite, de aceea reactanţa inductivă este influenţată de modalitatea de aşezare
a fazelor în vârfurile hexagonului. În corespundere cu [9] se deosebesc şase diferite variante de
amplasare a conductoarelor de fază a liniilor electrice aeriene dublu circuit (fig. 1.10). De regulă, se
utilizează aşa-numita varianta tradiţională (simetria axială a fazelor) (fig. 1.11, a). Însă, pe lângă
această variantă, sunt cunoscute şi altele (fig.1.11,b÷1.11,k). Fiecare varianta se caracterizează prin
avantajele şi dezavantajele sale. De exemplu, varianta din figura 1.11, a) asigură minimul pierderilor
de putere activă în linie, iar varianta din figura 1.11, d) asigură cel mai redus grad de nesimetrie a
regimului la capetele liniei [10].
Pentru aceste LEA relaţia (1.7) ia următoarea formă:
Dm .g Dm .g .1 0 ,0157   
x0 = 0 ,1445 lg + , , (1.10)
Dm .g .2 rech . n  km 
unde: Dm.g – media geometrică a distanţelor dintre fazele unui circuit:
Dm . g . = 3 D A1 B 1  D A1C 1  DB 1C 1 ;
Dm.g1 – media geometrică a distanţelor dintre fazele neomologate ale celor două circuite:
Dm . g .1 = 3 D A1 B 2  D A1C 2  DB 1C 2 ;
Dm.g2 – media geometrică a distanţelor dintre fazele omologate ale celor două circuite,
Dm . g .2 = 3 D A1 A 2  DB 1 B 2  DC 1C 2 .
33
A a A a A b A b A c A c
B bB c B a B c B a B b
C c C b C c C a C b C a
a) b) c) d) e) k)
Figura 1.11 – Amplasarea conductoarelor de fază ale liniei electrice aeriene dublu circuit:
a) simetrie axială a conductoarelor de fază; b),c) rotaţia a două faze a unui circuit;
d),e) rotaţia a trei faze a unui circuit; k) simetria centrală a fazelor
Reactanţa inductivă a conductoarelor din oţel este influenţată de curentul ce trece prin el.
Componenta x0 , condiţionată de câmpul magnetic din exteriorul conductorului, se poate determina
atât pe cale analitică, cât şi din tabelele din îndrumare. La rândul său, componenta x0 , condiţionată de
câmpul magnetic din interiorul conductorului se poate determina numai din tabelele incluse în
îndrumare.
Pentru conductoare din Cu şi Al x0  x0 , iar pentru conductoare din oţel x0  x0 .
Reactanţa inductivă a cablurilor utilizate la construcţia LEC se poate determina prin relaţii
similare celor utilizate la LEA. În general însă, cablurile nu au elemente geometrice (distanţele dintre
conductoare) cunoscute, de aceea, pentru evaluarea reactanţelor inductive specifice ale acestora se
recomandă utilizarea tabelelor sau diagramelor elaborate de firmele constructoare de cabluri, pentru
fiecare secţiune nominală a conductoarelor şi tip constructiv de cablu.
În lipsa acestora, pentru cabluri de construcţie normală, se pot utiliza în calculele practice
următoarele valori medii ale reactanţelor inductive specifice:
– pentru LEC de (6-10) kV, executate cu cabluri cu secţiunile nominale cuprinse între 10 şi
240 mm2, x0 =0,11÷0,07 [km
– pentru liniile electrice de 35 kV, executate cu cabluri cu secţiunile nominale cuprinse între
120 şi 300 mm2, x0 =0,12÷0,1 [km
1.2.3 Conductanţa laterală a liniilor electrice
Conductanţa este parametrul transversal al schemei echivalente a LE, corespunzătoare
pierderilor de putere activă transversale.
În cazul LEA, conductanţa este condiţionată pe de o parte de scurgerile de curent prin izolaţie
spre pământ, iar pe de o altă parte de descărcarea corona. Scurgerile de curent către pământ se datoresc
imperfecţiunii izolaţiei conductoarelor în locul de fixare a acestora pe stâlpi. Ele sunt influenţate de
condiţiile meteorologice (timp uscat, ploaie, ceaţă, lapoviţă etc.) şi de gradul de poluare a mediului
ambiant. Pierderile transversale datorate scurgerilor de curenţi sunt mici, de aceea la calculul liniilor
electrice se neglijează componenta conductanţei laterale provocată de scurgerile de curent.
Descărcarea corona este o descărcare autonomă incompletă ce se produce la suprafaţa
conductorului sub forma unei coroane luminoase, când intensitatea câmpului electric la suprafaţa
acestuia depăşeşte valoarea critică, egală aproximativ cu 21,1 kV/cm. Aceasta se întâmplă când
conductorul se află la o tensiune ridicată. Datorită intensităţii mari a câmpului electric la suprafaţa
conductorului, apare o puternică ionizare a mediului înconjurător care devine favorabilă unor
descărcări electrice parţiale sesizate prin lumină (noaptea, în jurul conductorului) şi prin zgomot.
Descărcarea corona are o serie de dezavantaje cum ar fi:
– pierderi de putere şi energie activă;
– corodarea conductoarelor, armaturilor şi clemelor şi reducerea duratei de viaţă a acestora;
– apariţia perturbaţiilor la posturile de radio şi televiziune;
34
– crearea de armonici de ordin superior în reţelele cu neutrul direct legat la pământ şi, deci,
apariţia regimului deformant în astfel de reţele.
Aceste dezavantaje impun adoptarea unor măsuri de evitare a apariţiei descărcării corona. Astfel
de măsuri pot fi:
– majorarea lui Dm.g. prin mărirea distanţelor dintre conductoare (măsură neeconomică);
– majorarea razei conductorului (este utilizată la etapa de proiectare a LE de 110 kV şi 220 kV,
când secţiunile obţinute din condiţiile economice sunt mai mici decât cele din condiţia
descărcării corona);
– utilizarea conductoarelor fasciculare pe fază (este utilizată la toate LEA cu Unom ≥ 330 kV).
Pierderile condiţionate de descărcarea corona pe unitate de lungime, care sunt influenţate de
condiţiile meteorologice, pot fi determinate din tabelele incluse în îndrumare sau cu relaţia:
 Pcor =
0 ,18

r
(
Dm .g .
)
U f − U cr . f 2 , (1.11)
unde:  coeficient în care se ţine seama de presiunea atmosferică şi temperatură.

Tensiunea de fază critică Ucr.f la care apare descărcarea corona, în cazul unei linii electrice
trifazate cu o dispunere simetrică a conductoarelor, se evaluează cu relaţia:
Dm . g .
U cr . f = 2 ,3  E cr  m1  m 2    r  lg , (1.12)
r
unde: m1 – coeficient numeric subunitar în care se ţine seama de starea suprafeţei conductoarelor,
având valorile de 0,93÷0,95 pentru conductoarele monofilare şi 0,8÷0,84 pentru conductoarele funie;
m2 – coeficient numeric în care se ţine seama de condiţiile meteorologice, având valoarea egală
cu 1,0 pentru timp frumos şi de 0,8 pentru timp umed (ceaţă, ploaie, chiciură).
Ţinând seama că Ecr=21,1 kV/cm, rezultă că în relaţia (1.12) distanţa medie geometrică (Dm.g) şi
raza conductorului (r) trebuie exprimată în cm.
În cazul când conductoarele sunt dispuse în acelaşi plan, s-a constatat că tensiunea critică a
descărcării corona pentru cele trei faze este diferită. Astfel, pentru faza din mijloc este mai mică cu
circa 4%, iar pentru fazele externe este mai mare cu circa 6% faţă de tensiunea calculată cu relaţia
(1.12). Dacă cunoaştem Pcor, putem determina conductanţa laterală a schemei echivalente a LEA,
utilizând formula:
P
G = 2 cor 10 − 3 , [S/km]. (1.13)
U nom
Conductanţa LEC se datoreşte pierderilor dielectrice cauzate:
– de scurgerile de curent datorită imperfecţiunii izolaţiei;
– de pierderile de putere activă datorită ciclului histerezis dielectric;
– de pierderile produse prin ionizarea golurilor izolaţiei.
Pierderile dielectrice se caracterizează prin tangenta unghiului de pierderi tg (fig. 1.12).
IC I
δ
φ
Uf
Figura 1.12– Diagrama fazorială a unui condensator real
35
Unghiul de pierderi  apare la dielectrici reali, deoarece, datorită încălzirii izolaţiei, curentul

capacitiv nu mai este defazat în mod riguros cu înaintea tensiunii fazei, ci la un unghi inferior lui
2

, fapt ce determină apariţia unei componente active, Ia , a curentului ce produce pierderi de putere
2
activă.
Din figura 1.12 rezultă:
I
tg = a = 0 ,001  0 ,008 .
Ic
Valoarea factorului de pierderi depinde de natura materialului dielectric şi de construcţia
cablului.
Pierderile specifice pentru LEC se pot determina utilizând tabelele elaborate de firmele
constructoare de cabluri, pentru fiecare secţiune a conductoarelor şi tip constructiv de cablu sau
utilizând relaţia:
 PD = 2U 2f    f  C  tg , (1.14)
unde:  PD – pierderile în dielectric pe unitate de lungime, kW/km;
C – capacitatea pe unitate de lungime, F/km.
Dacă cunoaştem  PD , utilizând relaţia (1.13), se poate calcula conductanţa LEC. Conductanţa
schemei echivalente a LEC se ia în considerare, la calcul, pentru cablurile cu Unom ≥ 35 kV.
2.4 Susceptanţa capacitivă a liniilor electrice

Se ştie că tranzitarea energiei electrice prin liniile de tensiune alternativă se realizează prin
propagarea de-a lungul lor a undei electromagnetice ce creează câmpul electromagnetic al liniei. Acest
câmp are două componente: câmpul magnetic condiţionat de curenţii ce străbat conductoarele şi
câmpul electric format de tensiunile dintre fazele liniei şi dintre fiecare fază şi pământ.
Deoarece curenţii şi tensiunile sunt mărimi variabile, ambele componente ale câmpului
electromagnetic, de asemenea, variază în timp.
Imaginile convenţionale ale câmpului magnetic şi electric de-a lungul liniei sunt prezentate în
figura 1.13.
I2
U2
I1
U1
Figura 1.13 Reprezentarea convenţională a câmpului magnetic şi electric de-a lungul liniei
La acţiunea câmpului electric variabil, ce apare între conductoare şi conductoare şi pământ, în

dielectricul ce înconjoară conductoarele LEA şi LEC iau naştere curenţi sinusoidali de deplasare.
Aceşti curenţi sunt defazaţi cu 90° înainte faţă de tensiunile aplicate, deci ei au caracter capacitiv.
Astfel, o LE formează un sistem de condensatoare care au armăturile compuse din conductoarele
liniei şi conductoarele de protecţie şi pământ.
36
De exemplu, o linie electrică trifazată formează un sistem de trei condensatoare faţă de pământ,
cu capacităţile parţiale CA0, CB0, CC0 şi respectiv un sistem de trei condensatoare între perechile de
conductoare CAB, CBC,CAC (fig. 1.14).
B
CAC
CAB B CBC A B
A C
A C
CA0 CB0 CC0 C
CA0 CC0 CB0
a) b) c)
Figura 1.14 – Capacităţile liniei electrice trifazate: a) linia electrică aeriană; b) linia electrică în cablu;
c) transfigurarea triunghiului de capacităţi în stea echivalentă
Valorile curenţilor capacitivi sunt influenţate de capacităţile parţiale enumerate mai sus.
În schema echivalentă a LE se utilizează capacitatea de serviciu (de lucru) ce reprezintă
capacitatea ramurii stelei echivalente, obţinute prin transfigurarea triunghiului în stea (fig.14,c).
Capacitatea ramurii echivalente este dată de relaţia:
C 0i = C i 0 + C i j , (1.15)
unde: C 0i – capacitatea de serviciu a unei faze (i=A,B,C);
Ci0 – capacitatea parţială dintre faza „i” şi pământ;
Cij – capacităţile parţiale dintre faze.
Capacitatea de serviciu pe unitate de lungime a unei linii electrice aeriene trifazate simplu circuit
se determină cu ajutorul relaţiei:
0 ,02412 F 
C0 =  10− 6 ,  . (1.16,a)
Dm . g .  km 
lg
r
La rândul său, susceptanţa capacitivă se exprimă cu ajutorul relaţiei:
7 ,58  S 
b0 =   C 0 =  10−6 ,  . (1.17,a)
Dm .g .  km 
lg
r
În cazul unei LEA cu dublu circuit (fig. 1.11), pe parcursul căreia s-a efectuat transpunerea
conductoarelor privind determinarea capacităţii de serviciu şi susceptanţei capacitive pentru unitatea
de lungime se utilizează relaţiile:
0 ,02412 F 
C0 =  10− 6 ,  ; (1.16,b)
Dm  Dm1  km 
lg
r  Dm 2
7 ,58  S 
b0 =  10− 6 ,  . (1.17,b)
Dm  Dm1  km 
lg
r  Dm 2
Pentru LEA echipate cu conductoare fasciculare trebuie să se ţină cont de raza echivalentă a
fasciculului de conductoare pe o fază.
Prezenţa conductoarelor de protecţie la LEA duce la creşterea, într-o oarecare măsură, a
capacităţilor faţă de pământ a conductoarelor active de fază şi a reducerii capacităţilor dintre faze.
De regulă, influenţa conductoarelor de protecţie este destul de mică şi poate fi neglijată în
calculele practice.
37
Capacitatea de serviciu a cablurilor folosite în construcţia LEC este pronunţat mai mare decât a
LEA, deoarece conductoarele cablurilor sunt foarte apropiate unul de altul şi de mantaua metalică
legată la pământ. În afară de aceasta, permitivitatea electrică a izolaţiei cablului este cu mult mai mare
în raport cu cea a vidului. O diversitate mare a construcţiilor cablurilor, precum şi lipsa dimensiunilor
geometrice complică determinarea capacităţii de serviciu, de aceea, în practică se utilizează
cataloagele elaborate de firmele constructoare de cabluri.
Sub acţiunea tensiunilor aplicate la linie, capacităţile linei sunt străbătute de curenţi capacitivi.
Curentul capacitiv pentru unitatea de lungime (kA/km) se determină cu relaţia:
1
I C 0 = U f  b0 = U  b0 (1.18)
3
şi respectiv puterea reactivă aferentă:
QC 0 = 3 U f  I C 0 = 3 U 2f  b0 ,[Mvar/km]. (1.19)
Valoarea puterii reactive de compensare pentru toată linia se determină în funcţie de tensiunile
reale la capetele liniei cu expresia:
1
( )
QC = U 12 + U 22  b0  l
2
(1.20)
sau aproximativ:
QC = b0  l  U nom
2
, (1.21)
unde l este lungimea liniei.
1.3 Corelaţiile dintre parametrii specifici pentru diferite linii şi schemele lor echivalente
În majoritatea cazurilor se poate considera că parametrii liniei (rezistenţa activă, reactanţa

inductivă, conductanţa laterală şi susceptanţa capacitivă) sunt uniform repartizaţi de-a lungul liniei.
Liniile electrice scurte în raport cu lungimea de undă  a fenomenelor electromagnetice (la frecvenţa
f= 50Hz = 6000 km pentru LEA şi respectiv  = 3100÷4000 km pentru LEC), ce funcţionează în
regim simetric şi având parametrii liniei omogeni, pot fi modelate în mod riguros prin schema
echivalentă monofazată în formă de  cu parametrii concentraţi (fig.1.15, a). Ramura longitudinală
este reprezentată prin impedanţa liniei Z l compusă din rezistenţa activă Rl şi reactanţa inductivă Xl ,
şi respectiv ramurile transversale sunt prezentate prin conductanţa laterală Gl şi susceptanţa capacitivă
Bl a liniei, distribuite în mod egal la cele două capete (fig. 1.15,a). În practica de calcul, pentru
modelarea liniilor electrice de înaltă tensiune (Unom = 110÷220 kV), de medie tensiune (Unom = 6÷35
kV) şi de joasă tensiune (Unom < 1 kV), se utilizează scheme echivalente simplificate (fig. 1.15, b;
1.15, c; 1.15, d; 1.15, e).
Varianta schemei echivalente a LE oportună scopului calculului sau cercetărilor se alege ţinând
cont de valorile parametrilor (Rl, Xl, Gl, Bl) şi tensiunea nominală a LE.
De aceea, în continuare vom analiza corelaţiile dintre parametrii specifici ai LE pentru diverse
construcţii şi tensiuni nominale.
Din formula (1.3) rezultă că rezistenţa electrică a conducătorului LEA sau LEC este invers
proporţională cu secţiunea, ceea ce este reflectat în figura 1.16. La rândul său, reactanţa inductivă
depinde de distanţa dintre conductoare şi raza conductorului (1.6). Întrucât dimensiunile geometrice
ale LE se află sub semnul logaritmului, dependenţa reactanţei inductive faţă de ele este slabă. Într-
adevăr, pentru toate secţiunile conductoarelor utilizate de la 6 până la 220 kV, reactanţele specifice ale
LEA sunt cuprinse între limitele 0,33÷0,44 /km, ceea ce este dat în figura 1.16. Tot acolo este
38
reprezentată şi dependenţa reactanţei inductive a LEC de secţiunea transversală, care este situată cu
mult mai jos decât reactanţa LEA.
Rl Xl
Rl Xl
Rl Xl
Gl Bl Gl Bl Bl Bl
j j j j
2 2 2 2 2 2 QC QC
j j
2 2
a) b) c)
Rl Xl
Rl
d) e)
Figura 1.15 – Variantele schemelor echivalente monofazate ale LE a) schema completă;

b), c) scheme simplificate (se neglijează conductanţa liniei); d) schema simplificată
(se neglijează atât conductanţa, cât şi susceptanţa);e) schema simplificată
(se ia în consideraţie numai rezistenţa liniei)
Reactanţele inductive ale conductoarelor izolate torsadate, utilizate pe scară largă în ultimul timp,
la joasă şi medie tensiune au valori apropiate de cele ale LEC. La LEA cu conductoare fasciculare,
datorită majorării razei echivalente, reactanţa inductivă este mai mică decât a LEA cu un singur
conductor în fază. Reactanţele inductive ale LEA cu tensiunea nominală de 330÷500 kV sunt
cuprinse între limitele 0,29÷0,33 /km.
În figura 1.16 se pot evidenţia trei zone.
Figura 1.16 – Domeniile de variaţie ale rezistenţei active şi reactanţei inductive

în funcţie de secţiunea transversală a conductorului
În prima zonă, în care secţiunile sunt mici, rezistenţa activă este mai mare faţă de reactanţa
inductivă (r0>x0), ceea ce îndeosebi este caracteristic pentru LEC. Aceasta se manifestă şi pentru LEA
de joasă tensiune şi uneori pentru LEA cu tensiunea nominală de 10 kV, ce alimentează consumatorii
cu sarcini mici. În acest caz, pentru LEC se admite neglijarea reactanţei inductive.
Pentru a două zonă este caracteristic că rezistenţa activă ia valori apropiate de reactanţa
inductivă. Aceasta are loc pentru LEA cu tensiunea nominală de 35÷110 kV şi, de regulă, pentru LEC
cu tensiunea nominală de 10 kV şi mai mult.
În a treia zonă, cu secţiuni mari ale conductoarelor LE, reactanţa inductivă a LEA depăşeşte cu
mult rezistenţa activă. Aceasta este caracteristic pentru LEA de înaltă tensiune de 220 kV şi mai
rădicată. În unele cazuri se admite neglijarea rezistenţei active.
39
Susceptanţa capacitivă a LEA de medie şi înaltă tensiune se caracterizează prin aceea că ia valori
aproximativ egale pentru ambele linii. Totodată, curenţii capacitivi ce străbat ramurile schemei
echivalente şi puterile reactive de compensare aferente se deosebesc substanţial, deoarece atât
curenţii, cât şi puterile reactive sunt influenţate nu numai de susceptanţa capacitivă, dar şi de tensiunea
nominală precum şi lungimea liniei. În LEA cu tensiunea de 35 kV puterea reactivă de compensare
faţă de puterea tranzitată prin linia este mică, de aceea la calculul RE de 35 kV poate fi neglijată.
Aceasta este inadmisibil pentru LEC cu tensiunea de 35 kV şi LEA cu tensiunea de 110 kV şi
îndeosebi cu tensiuni mai rădicate, unde puterea reactivă de compensare atinge valori mari comparativ
cu cea tranzitată prin linie.
Conductanţa laterală se ia în consideraţie la LEC cu tensiunea de 110 kV şi respectiv la LEA cu
tensiunea de 330 kV şi mai rădicată.
Prin urmare, ţinând seama de cele expuse mai sus, rezultă că parametrii LE ce se includ în
schemele echivalente iau valori diferite, în funcţie de construcţia şi tensiunea nominală a liniei.
Aceasta denotă că în mod diferit trebuie să se ea în consideraţie parametrii la calculul şi analiza
regimurilor de funcţionare ale LE.
Studierea funcţionării unui LEC cu Unom ≥ 110 kV sau a unei LEA cu Unom ≥ 330 kV se
efectuează cu ajutorul schemei echivalente din figura 1.15, a). După cum s-a menţionat mai sus, la
calculul LEA cu Unom =(110÷220) kV conductanţa laterală se neglijează, deoarece atinge valori mici,
de aceea în acest caz se utilizează schema din figura 1.15, b) sau din figura 1.15, c). Aceste scheme se
utilizează şi pentru studierea funcţionării LEC cu Unom = 35 kV. La rândul său, pentru reprezentarea în
schemele de calcul al LE de distribuţie cu Unom ≤ 35 kV se poate utiliza pentru LEA schema din
figura 1.15, d), iar pentru LEC cu Unom ≤ 10 kV şi F≤95 mm2 schema din figura 1.15, e).
1.4 Caracteristica, parametrii şi schemele echivalente ale transformatoarelor şi

autotransformatoarelor
1.4.1 Aspecte generale şi caracteristica lor

Transformatoarele electrice reprezintă aparate electromagnetice statice care transformă prin
inducţie mutuală mărimile caracteristice energiei electrice (tensiunea şi intensitatea curentului),
menţinând neschimbată frecvenţa.
Ele sunt utilizate în punctele în care tensiunea sursei de energie este diferită de cea de transport,
distribuţie sau consum. În reţelele electrice se utilizează, în mod curent, următoarele tipuri de
transformatoare:
– trifazate cu două sau trei înfăşurări;
– monofazate cu două sau trei înfăşurări montate în grupuri de câte trei;
– autotransformatoare folosite pentru interconexiunea reţelelor electrice de înaltă tensiune, care
au rapoarte reduse de transformare (aproape de unitate).
În afară de aceste tipuri, se mai întâlnesc transformatoare de construcţie specială, cum ar fi cele
cu înfăşurări divizate sau cele utilizate pentru reglajul tensiunii, modificarea circulaţiilor de puteri în
reţelele buclate neomogene, precum şi autotransformatoare cu diverse destinaţii.
Schemele monofilare ale transformatoarelor şi autotransfor-matoarelor coborâtoare şi ridicătoare
utilizate în schemele electrice ale sistemelor electroenergetice, având caracter de standarde (GOST
2.723.68), sunt date în figura 1.17.
Săgeţile indică sarcinile electrice S 1 şi S 2 la barele de înaltă U1 şi joasă tensiune U2 a
transformatorului cu două înfăşurări (fig. 1.17, a, b). Pentru transformatoarele cu trei înfăşurări şi
autotransformatoare săgeţile indică sarcinile electrice la barele de înaltă U1, medie U2 şi joasă tensiune
U3 (fig. 1.17, c, d). La rândul său, săgeţile pentru transformatorul cu două înfăşurări şi înfăşurarea de
40
joasă tensiune divizată în două (fig. 1.17, e) indică sarcinile consumatorilor racordaţi la barele
respective. Tensiunile nominale ale înfăşurărilor (U2,U3) pot fi atât egale, cât şi diferite. Cealaltă
săgeată simbolizează reglarea tensiunii sub sarcină. Dacă lipseşte săgeata, aceasta înseamnă că
reglajul tensiunii se realizează cu deconectarea transformatorului de la reţea (fără excitaţie).
S1 S1 S1
U1 S1 U1 U1 S1
U1 U1
U2
S2
S2
U2
U2 U2 U3 U3 U2 U3
S2 S2 S3 S3 S2 S3
a) b) c) d) e)
Figura 1.17 – Schemele monofilare ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor în schemele
electrice: a) transformator cu două înfăşurări cu reglajul tensiunii când transformatorul
este deconectat de la reţea; b) transformator cu două înfăşurări cu reglajul tensiunii sub
sarcină; c) transformator cu trei înfăşurări cu reglarea tensiunii sub sarcină;
d) autotransformator; e) transformator cu două înfăşurări şi înfăşurarea de joasă tensiune
divizată în două cu reglarea tensiunii sub sarcină
În practică se utilizează o gamă largă de tipuri şi tipodimensiuni de transformatoare de putere

monofazate şi trifazate, ce se deosebesc prin puterea nominală, tensiunile nominale ale înfăşurărilor,
numărul de înfăşurări şi sistemul de răcire. Tipul transformatorului are un simbol convenţional după
care se poate determina numărul de faze, sistemul de răcire, numărul de înfăşurări, existenţa sistemului
de reglare sub sarcină, rezistenţa izolaţiei transformatoarelor la acţiunea descărcărilor electrice, puterea
nominală şi clasa de tensiune.
Este important a reţine faptul că soluţia utilizării a trei transformatoare monofazate identice în
reţelele trifazate este benefică din punct de vedere electromagnetic (asigură o simetrie perfectă a
tensiunilor secundare dacă sistemul de tensiune primare este simetric), dar nu este justificată din punct
de vedere economic (datorită unui cost sensibil mai mare faţă de transformatorul trifazat) decât la
puteri foarte mari (când proiectarea şi construcţia transformatorului trifazat este dificilă, iar gabaritul şi
greutatea acestuia depăşeşte posibilităţile de transport şi instalare).
Tensiunile nominale ale înfăşurărilor transformatoarelor şi autotransformatoarelor coincid cu
tensiunile nominale ale RE sau sunt mai mari cu 5 ÷10%.
În practica de exploatare sunt utilizate mai multe scheme şi grupe de conexiuni la
transformatoarele trifazate de putere. Schema de conexiune reprezintă modul de conectare a celor trei
înfăşurări de fază (primar, secundar şi respectiv terţiar), iar posibilităţile de conectare uzuale sunt în
formă de stea sau triunghi, sau zigzag pentru transformatoarele de distribuţie. Alegerea schemei de
conexiune este determinată de modalitatea de tratare a neutrului. Schema de conexiune în stea
facilitează izolaţia înfăşurărilor, deoarece ele se află sub tensiunea de fază. Conexiunea în triunghi se
utilizează pentru îmbunătăţirea indicatorilor de calitate a energiei electrice, întrucât în acest caz se
exclude armonica de ordinul trei din tensiunea de fază. Schema de conexiune zigzag cu comutarea la
punctul neutru se utilizează pe partea de joasă tensiune a transformatoarelor instalate în posturile de
transformare în scopul reducerii gradului de nesimetrie, însă în acest caz se cere de 1,15 ori mai multă
sârmă de bobinaj faţă de schema de conexiune în stea.
41
Grupa de conexiune este simbolizată printr-un număr întreg m cuprins între 1 şi 12 (respectiv 0),
 
care, multiplicat cu , formează un unghi  = m ce reprezintă unghiul de defazaj între tensiunile
6 6
de linie din primar şi secundar. În conformitate cu standardul GOST-11677-85 se utilizează
următoarele grupe de conexiuni:
➢ Transformatoare trifazate cu două înfăşurări:

–Y/Y0–0 – conexiune stea–stea, neutrul înfăşurării secundare accesibil;
– Y0/ Y–0 conexiune stea–stea, neutrul înfăşurării primare accesibil;
– Y/–11 – conexiune stea–triunghi;
– Y0 /–11 – conexiune stea–triunghi, neutrul înfăşurării primare accesibil;
– Y /Z0 –11– conexiune stea–zigzag;
–  Y0 –– conexiune triunghi–stea, neutrul înfăşurării secundare accesibil;
– /–0 – conexiune triunghi–triunghi.
➢ Transformatoare trifazate cu trei înfăşurări:

– Y0/Y0/–0–– conexiune stea–stea–triunghi, neutrul înfăşurărilor primară şi secundară
accesibile;
– Y0/  ––– conexiune stea–triunghi–triunghi, neutrul înfăşurării primare accesibil.
➢ Autotransformator:
– Y0auto/–0–– conexiune stea–triunghi, neutrul înfăşurării primare accesibil.
Determinarea parametrilor transformatoarelor şi autotransformatoarelor presupune cunoaşterea
datelor tehnice, din fişa tehnică, obţinute în urma încercărilor experimentale de scurtcircuit şi în gol:
pierderile de putere activă în înfăşurările transformatorului (autotransformatorului) în regim de scurt
circuit Psc (pierderile nominale); pierderile de putere activă în regim de mers în gol P0; valoarea
procentuală a pierderii de tensiune în înfăşurările transformatorului în regim de scurtcircuit Usc%;
valoarea procentuală a curentului în regim de mers în gol I0%. Valorile acestor mărimi sunt indicate în
fişele tehnice ale transformatoarelor şi variază în funcţie de construcţie, tensiunile nominale ale
înfăşurărilor şi puterea nominală. Cu ajutorul lor se definesc parametrii longitudinali şi transversali ai
schemelor echivalente, adică rezistenţa activă, reactanţa inductivă, conductanţa laterală şi susceptanţa
inductivă.
În cele ce urmează se analizează parametrii şi schemele echivalente ale transformatoarelor
trifazate cu două şi trei înfăşurări, precum şi autotransformatoarelor utilizate în reţelele electrice.
1.4.2 Transformatoare cu două înfăşurări

După cum s-a menţionat mai sus, în conformitate cu standardul GOST-11677-85,
transformatoarele de putere trifazate cu două înfăşurări au schemele de conexiune ale înfăşurărilor de
fază în stea, triunghi sau zigzag. Se consideră că parametrii înfăşurărilor sunt egali între ei şi
transformatorul este un sistem trifazat simetric. Schemele de conexiune uzuale ale celor trei înfăşurări
de fază sunt date în figura 1.18.
42
B B
A B С U AB A B С U AB
U ab U ab
A C A C
X Y Z X Y Z
a b c b b
a b c
U ab
с с
U ab
x y z x y z
a a
a) b)
b
B
A B C
U ab
с A B С U AB
U ab
a
X Y Z B A C
X Y 0 Z
0 a b c U AB a b c b
U ab
U ab
A C a с
x y 0 z x y 0 z
c) d)
Figura 1.18 – Schemele de conexiune a celor trei înfăşurări de fază: a) stea cu neutrul legat la pământ–
triunghi; b) stea-triunghi; c) triunghi-stea cu neutrul legat la pământ; d) stea-stea cu neutrul
legat la pământ şi diagramele fazoriale corespunzătoare
Regimul permanent de funcţionare a transformatorului de putere trifazat cu două înfăşurări se

studiază cu ajutorul schemei echivalente monofazate.
Schema în care legătura magnetică dintre înfăşurări se înlocuieşte printr-o legătură electrică, sau
mai bine zis galvanică, poartă denumirea de schemă echivalentă. Înlocuirea legăturii magnetice cu cea
galvanică transformă schema reală a transformatorului în una echivalentă. La alcătuirea schemei
echivalente s-a considerat că acţiunea fluxurilor de dispersie  şi 2 este echivalentă cu acţiunea
impedanţelor de dispersie X1 şi X'2.
La calculul şi analiza regimurilor de funcţionare a reţelelor electrice, schemele echivalente
monofazate ale transformatoarelor de putere trifazate cu două înfăşurări se reprezintă prin scheme
echivalente în forma de „T”, „Г” şi „П” [11]. În figura 19, a) este dată schema echivalentă în formă de
T cu parametrii raportaţi la tensiunea înfăşurării primare. Această schemă, cea mai precisă, conţine
Z 1 – impedanţa înfăşurării primare, Z  2 – impedanţa înfăşurării secundare raportată la tensiunea
înfăşurării primare şi Y t = Gt − jBt admitanţa de magnetizare. Admitanţa laterală Gt este condiţionată
de pierderile de putere activă în miezul transformatorului (histerezis şi curenţii turbionari), iar
43
susceptanţa inductivă Bt – de puterea de magnetizare a miezului transformatorului. Schema echivalentă
în formă de „T” este incomodă la efectuarea calculelor reţelelor electrice, întrucât şi atunci când o
sarcină este alimentată printr-un transformator schema conţine două circuite. De aceea, la calculul
regimurilor reţelelor electrice pentru reprezentarea transformatoarelor cu două înfăşurări se utilizează o
schemă mai simplă, aşa-numita schemă echivalentă în formă de „Г” (fig. 1.19, b, c).
Schema echivalentă în formă de Г, care redă satisfăcător de precis funcţionarea
transformatorului, include impedanţa longitudinală Z t = Z 1 + Z  2 şi admitanţa laterală (fig. 1.19, b, c).
Admitanţa de magnetizare Yt se conectează la bornele înfăşurării la care se raportează parametrii pasivi
şi activi ai transformatorului. De remarcat că, de regulă, parametrii transformatorului se raportează la
acea treaptă de tensiune, de la care este alimentat transformatorul, adică unde se racordează ramura
transversală a schemei echivalente, ce determină pierderile de mers în gol.
Rt jXt I 2 I2
R1 jX1 R'2 jX'2
I1 I 2 U 1 Gt jBt U 2 U2
U1 Gt jBt U 2 ZS
K t 12
a) b)
U1 I1 Rt jXt I 2 U 
2
Gt jBt
U1 I1 Rt jXt I2 U2
c) d)
Figura 1.19 – Schemele echivalente ale transformatoarelor cu două înfăşurări: a) schema echivalentă a
transformatorului ridicător în forma de „T”; b) schema în formă de „Г” cu transformator
ideal; c) schema în formă de „Г” fără transformator ideal; d) schema fără transformator
ideal cu neglijarea curentului de magnetizare
Raportul de transformare asociat transformatorului ideal din schema echivalentă (fig. 1.19, a)
este un număr real sau complex, în funcţie de grupa de conexiuni. Astfel, la transformatoarele cu
conexiunea Y/Y–12 raportul de transformare este un număr real şi respectiv la transformatoarele cu
conexiunea Y/–11 şi / Y–11 raportul de transformare este un număr complex. De exemplu, în cazul
transformatorului cu conexiune Y/ , întâlnită adesea în SEE, tensiunea dintre două borne de fază ale
 
înfăşurării de înaltă tensiune este defazată cu 11  înainte sau cu în urmă faţă de tensiunea dintre
6 6
bornele analoage ale înfăşurării de joasă tensiune.
La transformatoarele cu grupa de conexiune 12, defazajul dintre cele două tensiuni este zero.
În scopul simplificării reprezentării transformatoarelor, în schemele de calcul al RE, se poate
renunţa la conectarea transformatoarelor ideale. Astfel, dacă transformatorul ideal este un număr real,
se obţin schemele echivalente din figura 1.19, c, d), iar dacă transformatorul ideal este un număr
complex, se obţine schema echivalentă în forma de „П” [11].
În principiu, există modalitatea de calcul al regimului permanent de funcţionare a RE fără
raportarea parametrilor la una şi aceeaşi tensiune, prin includerea rapoartelor de transformare în
matricea admitanţelor nodale [11].
44
În unele cazuri se neglijează curentul de magnetizare I0. În această ipoteză de calcul pentru
transformatorul cu două înfăşurări se utilizează schema echivalentă prezentată în figura 1.19, d).
Totodată, e de menţionat că în calculele tehnico-economice, aferente calculului şi analizei
pierderilor de energie în reţelele electrice de distribuţie, trebuie luate în consideraţie pierderile de mers
în gol, întrucât ele au valori comparabile cu pierderile în sarcină.
Parametrii schemei echivalente în forma de „Г” Z t = Rt + jX t şi Y t = Gt − jBt se determină pe
baza datelor nominale şi a încercărilor la scurtcircuit şi de mers în gol ale transformatorului:
Sn – puterea aparentă nominală a transformatorului, în MVA;
ÎT
U nom – tensiunea nominală dintre faze a înfăşurării de înaltă tensiune, în kV;
JT
U nom – tensiunea nominală dintre faze a înfăşurării de joasă tensiune, în kV;
Psc – pierderi de putere activă în regim de scurtcircuit, în kW;
Usc% – valoarea procentuală a tensiunii de scurtcircuit;
P0 – pierderi de putere activă în fier, în kW;
I0% – valoarea procentuală a curentului în regim de mers în gol.
În regim de scurtcircuit, puterea absorbită de transformator (Pt) este practic egală cu puterea
consumată în înfăşurările transformatorului prin efect Djoule-Lenz  Psc . Pierderile de putere activă în
fier sunt foarte mici, deoarece tensiunea aplicată este mică, deci, în regim de scurtcircuit se poate
considera:
2
S nom
Pt   Psc = 3 I nom
2
Rt = 2
Rt , (1.22)
U nom
de unde obţinem:
2
U nom
Rt =  Psc 2  10 − 3 , [ (1.23)
S nom
Ţinând seama că valoarea procentuală a tensiunii de scurtcircuit se determină prin relaţia:
I Z S Z
U sc% = nom t  100 = nom2 t  100 , (1.24)
U nom U nom
rezultă:
U U2
Z t = sc %  nom ,[ (1.25)
100 S nom
Cunoscând impedanţa şi rezistenţa transformatorului, se poate determina reactanţa inductivă:
X t = Z t2 − Rt2 . (1.26)
La transformatoarele de puteri mari (S ≥ 10 MVA), rezistenţa înfăşurărilor este cu mult mai mică
decât impedanţa, astfel încât relaţia (1.26) poate fi pusă sub forma aproximativă:
X t  Zt , (1.27)
care arată că reactanţa inductivă poate fi calculată prin relaţia (1.25).
Conductanţa laterală (Gt) şi susceptanţa inductivă (Bt) a transformatorului se determină din
încercările de mers în gol. Din schema echivalentă a transformatorului rezultă că puterea absorbită de
transformator în acest regim este determinată de parametrii circuitului de magnetizare.
Astfel:
 P0  U nom
2
 G t şi  Q0  U nom
2
 Bt ,
de unde:
P
Gt = 2 0  10 − 3 , [S]; (1.28)
U nom
 Q0
Bt = 2
 10 − 3 ,[S]. (1.29)
U nom
45
În relaţiile (1.28) şi (1.29) apare factorul 10-3, deoarece se consideră că pierderile de mers în gol
(  P0 ,  Q0 ) sunt măsurate în kVA şi respectiv tensiunea nominală în kV.
Având în vedere că  P0   Q0 , puterea reactivă de magnetizare Q0, de regulă, se consideră
egală cu puterea aparentă (S0) absorbită de transformator în regim de mers în gol.
Întrucât
I 3  I 0  U nom  S0
I 0 % = 0  100 =  100 =  100 ,
I nom 3  I nomU nom S nom
atunci:
I %
 Q0 = 0  S nom . (1.30)
100
Se remarcă, cum s-a arătat mai sus, că în relaţiile (1.23), (1.25), (1.28) şi (1.29) Unom corespunde
înfăşurării la care s-au raportat atât parametrii pasivi, cât şi cei activi.
1.4.3 Transformatoare cu trei înfăşurări
Transformatoarele cu trei înfăşurări în conformitate cu standardul GOST 11677-85 au schemele
de conexiuni ale înfăşurărilor de fază în stea sau triunghi. În figura 1.20 sunt prezentate schemele de
conexiuni uzuale ale celor trei înfăşurări de fază.
A B C 0 A B C
B B
X Y 0 Z U AB X Y 0 Z
x1 x2 y2 z2 b1 x1 y1 z1 0 b2
y1 0 z1 x2 y2 z2
b2 b2
c1 c2
a1 a2
c2 c2
a2 A C a2 A C
a2 b2 c2 330° a1 b1 c1 330°
a1 b1 c1 0
a) b)
Figura 1.20 – Schemele de conexiune ale transformatoarelor cu trei înfăşurări: a) stea cu neutrul legat
la pământ– stea–triunghi; b) stea–triunghi–stea cu neutrul legat la pământ şi diagramele
fazoriale respective
Regimul permanent al transformatorului trifazat cu trei înfăşurări ca şi al transformatorului cu

două înfăşurări se studiază cu ajutorul schemei echivalente monofazate, având parametrii raportaţi la
tensiunea nominală a înfăşurării prin care se alimentează transformatorul, adică tensiunea nominală a
înfăşurării primare. Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfăşurări se poate reprezenta
printr-o stea cu trei ramuri, fiecare ramură corespunzând unei înfăşurări în care se înseriază două
transformatoare ideale, unul cu raport real de transformare şi celalalt cu raport complex
(fig. 1.21,a, b).
E de menţionat că în practica de calcul, pentru transformatoarele cu trei înfăşurări sunt utilizate
diverse scheme echivalente (fig. 1.21).
În figura 1.21,a) este dată schema echivalentă a unui transformator coborâtor de conexiune
Y0/Y/-12-11, care alimentează reţelele de distribuţie de 35 kV şi 10 kV din reţeaua de 110 kV.
Tensiunile nominale au în acest caz valorile de 115 kV, 38,5 kV şi 10,5 kV. Schema echivalentă (fig.
1.21, a) conţine impedanţele înfăşurărilor şi admitanţa Yt raportate la tensiunea de 115kV, precum şi
transformatoarele ideale, înseriate la înfăşurările de medie şi joasă tensiune, unde raportul de
transformare K12 este un număr real, iar K23 un număr complex. La rândul său, în figura din 1.21, b)
este prezentată schema echivalentă a aceluiaşi transformator, însă transformatoarele ideale sunt
46
înseriate la înfăşurările de înaltă şi joasă tensiune. Ca şi în cazul precedent, raportul de transformare
K12 este un număr real, iar K23 un număr complex. Întrucât astfel de transformare, de regulă,
alimentează reţelele electrice de configuraţie arborescentă, la analiza regimurilor permanente ale RE,
ambele rapoarte de transformare se pot considera reale. În această ipoteză de calcul se renunţă la
conectarea transformatoarelor ideale la înfăşurările respective şi ca rezultat se obţine schema
echivalentă prezentată în figura 21, c).
R2 jX'2 U 2 2
U2
1 R1 jX1 I 2
0 K12 I2
I1 I0 R3 jX'3 U 
3 3
U1 U3
Gt I0a I0r jBt I 3 K13 I3
a)
R2 jX'2 2
U2
1 R1 jX1 I2
0
I1 I0 K12 R3 jX'3 U 
3 3
U1 U3
Gt I0a I0r jBt I 3 K23 I3
b)
R2 jX'2 2
U 2
1 R1 jX1 I 2
0
I1 I0 R3 jX'3
3
U1 U 3
Gt I0a I0r jBt I 3
c)
Figura 1.21 – Schemele echivalente ale transformatorului cu trei înfăşurări, cu conexiuni ale
înfăşurărilor de fază Y0/Y/ -12-11
Din punct de vedere matematic, ambele scheme sunt corecte, însă schema din figura 1.21, b) are
avantaje din punct de vedere al calculului. În primul rând, impedanţa înfăşurării secundare, de regulă,
atinge valori mici, de aceea, deseori se consideră egală cu zero. Pentru schema din figura 1.21, b) se
realizează simplu prin deplasarea nodului 2 în nodul 0. În al doilea rând, la calculul regimului
permanent de funcţionare a SEE, de regulă, ca valori iniţiale se aleg tensiunile nominale. De aceea, la
prima iteraţie a procesului iterativ, dacă K12≠K12,nom, latura 2–0 (fig. 1.21, a) va fi străbătută de un flux
de putere de o valoare mare (întrucât Z2 primeşte valori mici) astfel influenţând convergenţa procesului
iterativ. În schema din fig. 1.21, b) aceasta nu se întâmplă.
Parametrii longitudinali şi transversali din schemele echivalente ale transformatorului cu trei
înfăşurări se determină, ca şi pentru transformatorul cu două înfăşurări, în funcţie de datele
caracteristice obţinute din încercările experimentale şi prevăzute în fişa tehnică a transformatorului, şi
anume:
– puterea aparentă nominală a celor trei înfăşurări S1nom, S2nom, S3nom care pot fi egale sau diferite
între ele (se consideră în toate cazurile S1nom= 100%);
47
– U1nom, U2nom, U3nom – tensiunile nominale dintre faze corespunzătoare înfăşurărilor de înaltă,
medie şi respectiv joasă tensiune, în kV;
– Psc(1-2), Psc(1-3), Psc(2-3) – pierderile de putere activă în regim de scurtcircuit pentru fiecare
pereche de înfăşurări, corespunzătoare puterii nominale a înfăşurării respective, în kW;
– Usc(1-2)%, Usc(1-3)%, Usc(2-3)% – valorile procentuale ale tensiunilor de scurtcircuit pentru fiecare
pereche de înfăşurări;
– P0 – pierderile de putere activă în regim de mers în gol, în kW;
– I0% – valoarea procentuală a curentului de mers în gol.
E de menţionat că deseori în cataloage este prezentată numai o valoare a pierderilor de putere în
regim de scurtcircuit. În acest caz, se indică valoarea maximală a pierderilor de putere în regim de
scurtcircuit, adică Psc(1-2). În ultimul timp se fabrică transformatoare cu trei înfăşurări cu puteri
nominale ale înfăşurărilor egale, iar până nu demult au fost fabricate şi transformatoare cu trei
înfăşurări în mai multe variante, în funcţie de puterile nominale ale înfăşurărilor.
A1
a2
Usc(1-2) R'2 jX'2 MT

x2
a3 IT R1 jX1
I2nom.
Usc(1-2) R'3 jX'3 JT
I1nom.
X1 x3
a)
A1
a2
R'2 jX'2 MT
Usc(1-3) x2
a3 R1 jX1
Usc(1-3) R'3 jX'3 JT

I1nom.
X1 x3 I3nom.
b)
A1
a2
Usc(2-3)
x2 R'2 jX'2 MT
a3
IT R1 jX1
Usc(2-3)
R'3 jX'3
X1 x3 JT
c)
Figura 1.22 – Schemele privind realizarea a trei încercări de scurtcircuit
Potrivit schemei echivalente a transformatorului cu trei înfăşurări, spre deosebire de

transformatorul cu două înfăşurări, trebuie determinate impedanţele pentru fiecare ramură, aferentă
unei înfăşurări, în baza datelor obţinute în încercările de scurtcircuit. În aceste încercări una din
înfăşurările transformatorului este scurtcircuitată, a doua se află în regim de mers în gol, iar la a treia
se aplică tensiunea de scurtcircuit Usc% (fig.22). Aceasta permite la calculul impedanţelor să examinăm
schema echivalentă a transformatorului cu trei înfăşurări ca două ramuri conectate în serie. În
încercările de scurtcircuit se măsoară pierderile de putere activă Psc(1-2), Psc(1-3), Psc(2-3) şi
48
tensiunile de scurtcircuit Usc(1-2)%, Usc(1-3)%, Usc(2-3)% pentru fiecare pereche de înfăşurări. De exemplu,
pentru determinarea Psc(1-3) şi Usc(1-3)% se scurtcircuitează înfăşurarea terţiară şi la înfăşurarea primară
se aplică aşa-numita tensiune de scurtcircuit, care asigură ca înfăşurările respective să fie parcurse de
curenţii nominali ai înfăşurărilor şi se măsoară valorile respective.
În baza rezultatelor obţinute în încercările de scurtcircuit se alcătuiesc următoarele ecuaţii liniare:
  Psc (1− 2 ) =  Psc (1 ) +  Psc ( 2 ) ;

  Psc (1− 3 ) =  Psc (1 ) +  Psc ( 3 ) ; (1.31)

  Psc ( 2 − 3 ) =  Psc ( 2 ) +  Psc ( 3 ) .
U sc (1− 2 )% = U sc (1 )% + U sc (2 )% ;

U sc (1− 3 )% = U sc (1 )% + U sc (3 )% ; (1.32)

U sc (2 − 3 )% = U sc (2 )% + U sc (3 )% .
Prin soluţionarea sistemelor de ecuaţii (1.31) şi (1.32) se obţine:
  Psc (1− 2 ) +  Psc (1− 3 ) −  Psc (2− 3 )
  Psc (1) = 2
;

  Psc (1− 2 ) +  Psc (2− 3 ) −  Psc (1− 3 )
  Psc (2 ) = ; (1.33)
 2
  Psc (1− 3 ) +  Psc (2− 3 ) −  Psc (1− 2 )
  Psc (3 ) =
 2
şi respectiv:
 U sc (1− 2 )% + U sc (1− 3 )% − U sc (2 − 3 )%
U sc (1 ) = 2
;

 U sc (1− 2 )% + U sc (2 − 3 )% − U sc (1− 3 )%
U sc (2 ) = ; (1.34)
 2
 U sc (1− 3 )% + U sc (2 − 3 )% − U sc (1− 2 )%
U sc (3 ) = .
 2
În cazul transformatoarelor cu puterile nominale ale înfăşurărilor egale între ele (raportul S1nom
/S2nom / S3nom =100/100/100%) rezistenţele active ale înfăşurărilor, fiind raportate la una şi aceeaşi
treaptă de tensiune, devin egale între ele. Pierderile de putere în regim de scurtcircuit, de exemplu
Psc(1-3), întrucât înfăşurarea secundară funcţionează în gol (fig. 1.22, b), se determină prin relaţia:
 Psc (1 − 3 ) = 3 I 12  R1 + 3( I 3 )2  R3 , (1.35)
unde I1, I 3 şi R1, R3 sunt respectiv intensităţile curenţilor şi rezistenţele active raportate la aceeaşi
tensiune.
Întrucât puterile nominale ale înfăşurărilor sunt egale, rezultă că I1 = I 2 = I 3 = I nom , iar pentru
rezistenţele înfăşurărilor, raportate la aceeaşi treaptă de tensiune, ce sunt invers proporţionale cu
puterile nominale ale înfăşurărilor respective se poate scrie relaţia:
R1 = R2 = R3 = R .
Cu aceste observaţii relaţia (1.35) devine:
 Psc (1 − 3 ) = 6 R  I nom
2
,
de unde rezultă:
49
Psc (1 − 3 )  Psc (1 − 3 )  U nom
2
R= 2 2
=  10 − 3 ,[], (1.36)
6 I nom 2 Snom
unde: R este rezistenţa uneia dintre înfăşurările transformatorului raportată la tensiunea nominală
dintre faze a treptei faţă de care se face raportarea parametrilor transformatorului, în kV;
 Psc (1− 3 ) – pierderile de putere în înfăşurările (primară şi terţiară) transformatorului, în kW;
Snom – puterea aparentă nominală a transformatorului, în MVA.
Astfel, în acest caz R1 = R2 = R3 = R .
La rândul său, în cazul transformatoarelor cu puteri nominale (raportul S1nom /S2nom / S3nom
=100/100/66,7%) sau S1nom /S2nom / S3nom =100/66,7/100%), ţinând cont că rezistenţele diferitor
înfăşurări se consideră invers proporţionale cu puterile nominale corespunzătoare înfăşurărilor
respective, rezultă:
R1 66 ,7 R 66 ,7
= sau 1 = ,
R3 100 R2 100
şi atunci se obţine:
R3  1,5 R1 ; R1 = R2 ;
sau R2  1,5 R1 ; R1 = R3 .
Pentru transformatoarele la care puterile nominale ale celor trei înfăşurări au raportul respectiv
S1nom /S2nom / S3nom =100/66,7/66,7% pierderile în înfăşurările transformatorului în regim de scurtcircuit
se dau în ipoteza că primele două înfăşurări sunt încărcate la puterea nominală, iar a treia este încărcată
la o jumătate din puterea nominală. Ţinând seama de cele expuse mai sus, în acest caz avem R2 = R3
şi I 2 = 0 ,667 I 1 , I 3 = 0 ,33 I 1 .
Astfel, se obţine relaţia:
 
 Psc = 3   I12 R1 + (0 ,667 I1 ) 2 R1 + (0 ,33 I1 ) 2 R1  = 5 ,5 I12 R1
3 3
 2 2 
de unde se obţine:
 Psc  Psc  U nom
2
R1 = 2
= 2
 10 − 3 ,[]. (1.37)
5 ,5 I 1 1 ,83 S nom
Rapoartele dintre rezistenţele înfăşurărilor transformatoarelor cu trei înfăşurări sunt date în
tabelul 1.2.
Tabelul 1.2– Rapoartele dintre rezistenţele transformatoarelor cu trei înfăşurări în funcţie de tipul
constructiv al transformatorului
Puterea nominală a fiecărei înfăşurări, în procente din puterea nominală a transformatorului
Tip transfor- şi rezistenţele înfăşurărilor raportate la treapta de înaltă tensiune Relaţia
mator de calcul
înaltă tensiune (1) medie tensiune (2) joasă tensiune (3)
I 100% R1=RT 100% R2 = RT 100% R3 = RT
IIa 100% R1=RT 100% R2 = RT 66,7% R3 = 1,5 RT 3.36
IIb 100% R1=RT 66,7% R2 = 1,5 RT 100% R3 = RT
III 100% R1=RT 66,7% R2 = 1,5 RT 66,7% R3 = 1,5 RT 3.37
Reactanţele inductive pentru fiecare înfăşurare a transformatorului cu trei înfăşurări, prin

analogie cu transformatorul cu două înfăşurări, se determină prin relaţiile (1.25) şi (1.27).
Reactanţele inductivă X2 sau X3 a transformatorului cu trei înfăşurări aferente înfăşurării dispuse
în mijloc, între celelalte două înfăşurări învecinate, este foarte mică şi deseori în calculele practice se
neglijează.
50
Conductanţa laterală şi susceptanţa inductivă a transformatorului cu trei înfăşurări se determină
prin aceleaşi relaţii (1.28) şi (1.29) din cazul transformatorului cu două înfăşurări.
1.4.4 Autotransformator
Creşterea puterilor tranzitate prin liniile de transport a energiei electrice determină creşterea
tensiunilor nominale ale acestor linii şi a puterilor unitare ale transformatoarelor. Aceasta duce la
creşterea atât a dimensiunilor de gabarit, cât şi a masei transformatorului. Însă posibilitatea creşterii
puterii unitare a transformatorului este limitată de dimensiunile de gabarit admise şi de masa
transformatorului din punct de vedere al posibilităţilor de transport. Un câştig considerabil privind
dimensiunile de gabarit, masa, puterea nominală, pierderile de putere şi costul se obţine în cazul
utilizării autotransformatorului în loc de transformator.
Autotransformatorul diferă de transformator numai prin construcţia înfăşurării de medie tensiune
care este o parte din înfăşurarea de înaltă tensiune şi deci aceste două înfăşurări sunt cuplate mixt.
Astfel, pentru transmiterea energiei electrice din primar în secundar se utilizează simultan legăturile
magnetică şi electrică dintre înfăşurări. În afară de înfăşurările cuplate mixt, autotransformatorul cu
trei înfăşurări este înzestrat cu înfăşurarea terţiară cuplata magnetic cu celelalte două.
Autotransformatoarele sunt utilizate pentru interconexiunea RE cu tensiuni nominale apropiate
(cu raportul de transformare apropiate de 1) şi care funcţionează cu neutrul legat la pământ, adică în
RE cu Unom ≥ 110 kV. În legătură cu aceasta, pe partea de înaltă tensiune schemele de conexiuni ale
înfăşurărilor sunt în stea, iar pe partea terţiară – în triunghi (fig. 1.23,b).
În figura 1.23, b) este prezentată schema de conexiune a autotransformatorului cu trei înfăşurări.
Înfăşurarea de înaltă tensiune (1) este compusă din două înfăşurări – consecutivă şi comună.
Înfăşurarea secundară (2) este o porţiune a înfăşurării de înaltă tensiune şi poartă denumirea de
înfăşurare comună. A treia înfăşurare – înfăşurarea terţiară care este cuplată magnetic cu celelalte două
înfăşurări.
A1 A2 a3 B1 B2 b3 С1 С2 с3
I1
Porţiunea 1
consecutivă
I2 I3
U3
U1 Porţiunea
comună
U2 2
I2-I1
3
a) b)
Figura 1.23 – Schemele de principiu ale autotransformatorului cu trei înfăşurări :
a) monofazat; b) trifazat
Din analiza schemei din figura 1.23, a) rezultă că înfăşurarea comună este parcursă de diferenţa
curenţilor I2 – I1. Întrucât aceşti curenţi au un defazaj de unghi de circa 180°, atunci neglijând curentul
de mers în gol, se poate considera că curentul ce străbate înfăşurarea comună Icom=I2-I1. Astfel, puterea
înfăşurării comune se determină prin relaţia:
 1 
S com = 3U 2 ( I 2 − I 1 ) = 3U 1 I 1  1 −  =  S nom , (1.38)
 K 12 
unde  este aşa-numitul coeficient favorabil de funcţionare a autotransformatorului:
 1 
 =  1 − .
 K 12 
51
La rândul său, puterea înfăşurării consecutive se determină din relaţia:
 1 
Scons = 3 (U1 − U 2 ) I1 = 3U1 I1  1 −  =  Snom . (1.39)
 K 12 
Din analiza relaţiilor (1.38) şi (1.39) rezultă:

Scom = Scons =  S nom = Scalcul . (1.40)
Deci, puterea de calcul a autotransformatorului este mai mică decât a transformatorului cu trei
înfăşurări. În legătură cu aceasta, pentru fabricarea autotransformatoarelor cu trei înfăşurări de aceeaşi
putere nominală se cer mai puţine materiale, pierderile de putere sunt mai mici şi au un gabarit mai
redus decât transformatoarele cu trei înfăşurări.
Prin noţiunea de putere nominală a autotransformatorului se înţelege puterea limită ce poate fi
transmisă din primar în secundar în lipsa sarcinii la înfăşurarea terţiară. Puterea nominală se determină
prin relaţia:
Snom = Sel + S g = 3 (U1nom − U 2 nom )I1nom + 3U 2 nom I1nom =
(1.41)
= 3U1nom I1nom ,
unde Sel este puterea tranzitată din primar în secundar datorită legăturii magnetice dintre înfăşurări;
Sg – puterea tranzitată din primar în secundar datorită legăturii galvanice dintre înfăşurări.
Pentru autotransformatoarele utilizate în Republica Moldova, puterile înfăşurărilor consecutivă şi
comună sunt egale între, fiind egale cu puterea nominală a autotransformatorului.
Puterea înfăşurării terţiare, de regulă egală cu 50% din puterea nominală a autotransformatorului,
se dimensionează la tranzitarea puterii de calcul.
Schemele echivalente de calcul ale autotransformatoarelor sunt identice cu cele stabilite pentru
transformatoarele cu trei înfăşurări (fig. 1.24).
Z 2 U 2 U2 Z 1 U 1 U1
U1 Z1 U2 Z2
K12 K21
Z 3 U 3 U3 Z 3 U 3 U3
Ga Ba Ga Ba
K13 K23
a) b)
Figura 1.24 – Schemele echivalente ale autotransformatorului cu trei înfăşurări:

a) autotransformator coborâtor; b) autotransformator ridicător
Fabricile constructoare dau în cataloage o serie de date cu ajutorul cărora se pot determina prin
calcule parametrii autotransformatoarelor.
Aceste date sunt:
Snom – puterea nominală, în MVA;
Scalcul – puterea de calcul, în MVA;
U1nom, U2nom, U3nom – tensiunile nominale dintre faze respectiv în primar, secundar şi terţiar, în
kV;
Psc(1-2); P'sc(1-3); P'sc(1-3) – pierderile de putere activă în perechile de înfăşurări (determinate în
regim de scurtcircuit), în kW;
Usc(1-2); U'sc(1-3); U'sc(1-3) – valorile procentuale ale tensiunilor de scurtcircuit pentru perechile de
înfăşurări, în procente;
I0 – valoarea procentuală a curentului de mers în gol, în procente .
52
De regulă, valorile Psc(1-2) şi Usc(1-2) sunt raportate la puterea nominală a autotransformatorului,
iar celelalte patru valori, în unele cazuri, sunt raportate la puterea de calcul al autotransformatorului.
Această modalitate specifică de prezentare a parametrilor autotransformatoarelor reflectă condiţiile
privind realizarea încercărilor de scurtcircuit.
În cazul când se scurtcircuitează înfăşurarea terţiară, la înfăşurările primară şi secundară se aplică
tensiuni de scurtcircuit notate prin U'sc(1-3); U'sc(2-3), care asigură în înfăşurarea terţiară un curent ce
corespunde puterii nominale ale acestei înfăşurări, adică puterii de calcul. În aceste încercări se
măsoară pierderile de putere P'sc(1-3); P'sc(2-3) şi tensiunile de scurtcircuit U'sc(1-3); U'sc(2-3).
În legătură cu aceasta apare necesitatea de a raporta aceşti parametri la puterea nominală a
autotransformatorului. Pentru raportarea lor la puterea nominală se utilizează relaţiile:
 Psc (1− 3 )  Psc ( 2 − 3 )
 Psc (1− 3 ) = ;  Psc ( 2 − 3 ) = ;
 2
2
U sc (1− 3 ) U sc ( 2 − 3 )
U sc (1− 3 ) = ; U sc ( 2 − 3 ) = .
 
Dacă cunoaştem pierderile de putere activă în regim de scurtcircuit şi tensiunile de scurtcircuit
pentru perechile de înfăşurări, raportate la puterea nominală, în baza relaţiilor (1.33) şi (1.34)
determinăm pierderile de putere şi respectiv tensiunile de scurtcircuit pentru fiecare înfăşurare.
Cunoscând pierderile de putere activă în regim de scurtcircuit pentru fiecare înfăşurare, se pot
determina rezistenţele active ale înfăşurărilor autotransformatorului raportate la tensiunea nominală a
înfăşurării primare prin relaţiile:
 Psc (1 )U 12nom  Psc ( 2 )U 12nom
R1 = 2
10 ,   ; R2 =
−3
2
10 − 3 ,   ;
S nom S nom
 Psc ( 3 )U 12nom
R3 = 2
10 − 3 ,   .
Snom
Prin urmare, dacă cunoaştem tensiunile de scurtcircuit pentru fiecare înfăşurare a
autotransformatorului, se pot determina reactanţele înfăşurărilor utilizându-se relaţiile:
U sc (1 ) % U 12nom U sc ( 2 ) % U 12nom
X1 =    
 ; X2 =   ;
100 S nom 100 S nom
U sc ( 3 ) % U 12nom

X3 =    .
100 S nom
Conductanţa laterală şi susceptanţa inductivă a autotransformatorului se determină prin acelaşi
relaţii (1.28) şi (1.29) ca şi în cazul transformatorului cu două înfăşurări.
Pentru reglarea tensiunii sub sarcină, la autotransformatoarele cu trei înfăşurări se utilizează mai
multe procedee cum ar fi [5]:
– dispozitivul de reglare sub sarcină este amplasat în neutrul înfăşurării de înaltă şi medie
tensiune (fig. 1.25, a);
– dispozitivul este amplasat la bornele de intrare a înfăşurării de medie tensiune (fig. 1.25, b);
– dispozitivul este amplasat la bornele de intrare a înfăşurării de înaltă tensiune (fig. 1.25, c).
53
ÎT
ÎT ÎT
JT
JT JT
MT
MT
MT
a) b) c)
Figura 1.25 – Schemele de principiu privind reglarea tensiunii cu dispozitivul de reglare sub
sarcină amplasat în neutrul înfăşurărilor (a), la partea de MT (b), la partea
de ÎT (c)
La determinarea coeficienţilor de transformare ai transformatoarelor ideale incluse în schemele

echivalente ale autotransformatoarelor (fig. 1.24) trebuie luat în consideraţie locul de amplasare a
dispozitivelor de reglare a tensiunii sub sarcină. Pentru autotransformatorul cu dispozitivul de reglare
sub sarcină amplasat în neutru coeficienţii de transformare se determină prin relaţiile:
U  U U  U U  U
K 12 = 1 ; K 13 = 1 ; K 23 = 2 . (1.42)
U2   U U3 U3
În cazul când dispozitivul de reglare sub sarcină este amplasat la bornele de intrare a înfăşurării
de medie tensiune se obţin următoarele relaţii pentru coeficienţii de transformare:
U1 U U  U
K 12 = ; K 13 = 1 ; K 23 = 2 . (1.43)
U2   U U3 U3
La rândul său, când dispozitivul de reglare sub sarcină este amplasat la bornele de intrare a
înfăşurării primare, atunci coeficienţii de transformare se determină din relaţiile:
U  U U  U U
K 12 = 1 ; K 13 = 1 ; K 23 = 2 . (1.44)
U2 U3 U3
În relaţiile (1.42)÷( 1.44),  U este tensiunea suplimentară (adiţională) condiţionată de trecerea la
prize pentru care coeficientul de transformare diferă de cel nominal.
1.4.5 Transformatoare cu înfăşurări divizate (scindate)

Transformatorul cu înfăşurarea de joasă tensiune divizată este o varietate a transformatorului cu
două înfăşurări. La acest transformator înfăşurarea de joasă tensiune a fiecărei faze este compusă din
două sau mai multe părţi (ramuri), ce face posibilă racordarea la un transformator a două şi mai multe
generatoare sau sarcini independente. Schema monofilară a acestuia este dată în figura 1.17, e).
Înfăşurările de JT sunt amplasate simetric faţă de înfăşurarea de ÎT (fig. 1.26, a).
54
a1 ÎT
XÎT
JT1
x1 RÎT
A
x2 RJT2 RJT1
JT2 ÎT XJT2 XJT1
a2
X 3 2
a) b)
Figura 1.26 – Transformator cu înfăşurările de JT divizate: a) schema de conexiuni ale
înfăşurărilor;b) schema echivalentă
Tensiunile nominale ale înfăşurărilor de JT pot fi egale sau diferite (cu nivel de tensiuni vecine).
Diferenţa dintre transformatorul cu trei înfăşurări şi cel cu înfăşurări scindate constă în aceea că la
primul puterea totală a înfăşurărilor de JT este mai mare decât puterea înfăşurării primare, iar la
al doilea puterile înfăşurărilor de JT sunt egale între ele şi puterea totală a lor este egală cu puterea
nominală a înfăşurării de ÎT. Transformatoarele cu înfăşurări scindate pot funcţiona cu înfăşurările de
JT conectate în paralel, precum şi separat. În primul caz, transformatorul va funcţiona ca un
transformator cu două înfăşurări. Însă, de regulă, înfăşurările de JT funcţionează separat. În acest caz,
schema echivalentă are forma unei stele cu trei ramuri (fig.26, b). Se admite orice repartizare a
sarcinilor între ramurile înfăşurării scindate (o ramură poate fi încărcată la sarcină maximă, iar a doua
deconectată sau ambele înfăşurări încărcate la sarcini maxime).
Datele de catalog pentru transformatoarele cu înfăşurarea de JT scindată sunt aceleaşi ca şi
pentru transformatorul cu două înfăşurări. În baza lor se determină rezistenţa activă (Rt) şi respectiv
reactanţa inductivă (Xt), în cazul când înfăşurările de JT sunt conectate în paralel, prin relaţiile (1.23),
(1.25) şi (1.26). Iar dacă înfăşurările scindate funcţionează separat, atunci rezistenţele şi reactanţele
înfăşurărilor se determină din relaţiile:
RIT = 0 ,5 Rt ; RJT 1 = RJT 2 = Rt , (1.45)
unde RJT1 şi RJT2 sunt rezistenţele active ale înfăşurărilor de JT.
Dacă se consideră ca reactanţa inductivă a înfăşurării de ÎT XIT=0 , adică reactanţa
transformatorului Xt este înglobată în înfăşurările de JT conectate în paralel, atunci rezultă:
X JT 1 = X JT 2 = 2 X t , (1.46)
unde XJT1 şi XJT2 sunt reactanţele inductive ale înfăşurărilor de JT.
Una din caracteristicile acestui transformator este factorul de scindare KS, care în cazul divizării
înfăşurării de JT în două părţi (ramuri) devine:
X + X JT 2
K S = JT 1 . (1.47)
Xt
Factorul de scindare în lipsa legăturilor magnetice dintre înfăşurările scindate este egal cu 4.
Aceasta are loc pentru transformatorul trifazat constituit din trei transformatoare monofazate
înfăşurările scindate ale căruia sunt amplasate pe coloane diferite. Întrucât înfăşurările scindate ale
fiecărei faze a transformatorului trifazat sunt amplasate pe una şi aceeaşi coloană, factorul de scindare
KS<4.
Pentru acest transformator, în baza încercărilor pentru un set de transformatoare, s-a stabilit că
factorul de scindare variază în limitele 3,34÷3,64. De regulă, se consideră că KS=3,5 şi în această
ipoteză de calcul reactanţele înfăşurărilor scindate constituie:
X JT 1 = X JT 2  1,85 X t . (1.48)
55
Utilizarea transformatoarelor cu înfăşurări divizate, ce dispun de valori ridicate ale reactanţelor
inductive, contribuie la reducerea curenţilor de scurtcircuit pe barele de JT şi ca rezultat, de multe ori,
exclude folosirea reactoarelor limitatoare de curent.
În prezent, transformatoarele cu înfăşurări de JT divizate sunt utilizate în staţiile electrice de
35÷220 kV în care se instalează transformatoare cu puterea nominală Snom ≥ 25 MVA.
1.5 Utilizarea înfăşurării terţiare a autotransformatorului pentru racordarea instalaţiilor

de compensare a puterii reactive
La tranzitarea prin linia electrică aeriană de foarte înaltă tensiune a unei puteri active, valoarea
căreia este apropiată de cea naturală, puterea reactivă generată de linie este compensată de pierderile
de putere reactivă în linie. Astfel, se poate considera că prin înfăşurarea consecutivă a
autotransformatorului se tranzitează în reţeaua de medie tensiune numai puterea activă, adică cos1 =
1. În acest caz, puterea reactivă necesară a fi tranzitată în reţeaua de medie tensiune poate fi generată
de instalaţiile de compensare a puterii reactive, racordate la înfăşurarea terţiară a
autotransformatorului. Puterea admisibilă a instalaţiilor de compensare, racordate la înfăşurarea terţiară
a autotransformatorului, în acest caz se determină în funcţie de încărcarea înfăşurării comune a
autotransformatorului.
În ipoteza neglijării pierderilor de putere activă şi reactivă, în autotransformator are loc bilanţul
puterilor prezentat în figura 27 [12]. Aşadar, din reţeaua de înaltă tensiune se tranzitează în reţeaua de
medie tensiune numai putere activă P, iar din reţeaua terţiară se transmite numai putere reactivă Q,
furnizată de instalaţiile de compensare.
P
U1
I1 P+jQ
U2
I2 I2
jQ
Ic
U1 U2 I1
Ic CS
φ2
a) b)
Figura 1.27 – Bilanţul puterilor (a) şi diagrama fazorială (b)
Dacă se admite, în conformitate cu diagrama fazorială (fig.1.27, b), că fazorii U1 şi U2 au acelaşi

sens şi unghiul de defazaj dintre curentul I2 şi tensiunea U2 este egal cu  atunci relaţia pentru
determinarea curentului ce străbate înfăşurarea comună (Ic) are forma:
I c = I 2 − I1 = (I 2 cos  2 − I1 )2 + (I 2 sin  2 )2 = I 22 cos 2  2 + I 22 sin 2  2 + I 12 − 2 I 1 I 2 cos  2 =

(1.49)
= I 12 + I 22 − 2 I 1 I 2 cos  2 .
Curenţii I 1 şi I 2 se determină prin relaţiile:
P P 2 + Q2 P
I1 =
; I2 = = . (1.50)
3U 1 3U 2 3U 2 cos 2
Ţinând cont de (1.50), relaţia (1.49) devine:
2
P2 P2 P 2 cos  2 P  U2  1 U
Ic = + −2 =   + −2 2 . (1.51)
3U 12 3U 22 cos 2  2 2U 1U 2 cos  2 3U 2  U1  cos  2
2
U1
56
În ipoteza că I c .nom  3U 2.nom = Pc .nom şi Pc .nom = Pnom   se obţine:
2
U  U
Pnom    P  2  − 2 2 + 1 + tg 2 2 . (1.52)
 U1  U1
Astfel, coeficientul de încărcare a autotransformatorului cu putere activă se poate determina prin
relaţia de forma:
P 
Kî =  . (1.53)
Pnom  U2 
2
 − 1  + tg 2 2
 U1 
Deoarece
2
U 
 =  2 − 1  ,
2
 U1 
relaţia (53) devine:
P 1
Kî =  . (1.54)
Pnom  
2
tg 2 
1+ 
  
În ipoteza că cos =0,87 pentru autotransformatorul 330/110 kV valoarea admisibilă a
coeficientului de încărcare cu putere activă este egală:
P 1
Kî =  = 0 ,761 .
Pnom  0 ,566 
2
1+ 
 0 ,666 
Altfel spus, dacă curentul care străbate înfăşurarea comună nu depăşeşte valoarea nominală,
atunci fluxul de putere activă ce poate fi tranzitat din reţeaua de înaltă tensiune în reţeaua de medie
tensiune, pentru raportul de transformare Kt=3 şi factorul de putere cos =0,87, nu poate să
depăşească valoarea de 0,761 din puterea nominală a autotransformatorului.
Deci, utilizarea înfăşurării terţiare pentru racordarea instalaţiilor de compensare diminuează
utilizarea autotransformatorului pentru tranzitarea energiei din rețeaua de înaltă tensiune în cea de
joasă tensiune. În cazurile uzuale are loc reducerea eficacităţii utilizării înfăşurării terţiare a
autotransformatorului pentru compensarea puterii reactive, condiţionată de pierderile de putere ce au
loc în această înfăşurare.
În continuare se analizează regimul de funcţionare a autotransformatorului dat în figura 28. În
acest caz, în afară de faptul că puterea activă se transmite din reţeaua primară în reţeaua secundară, din
linia de foarte înaltă tensiune se scurge o putere reactivă pronunţată. Surplusul de putere reactivă, ce
depăşeşte posibilităţile de absorbţie de către reţeaua secundară, se absoarbă de instalaţiile de
compensare a puterii reactive racordate la înfăşurarea terţiară.
P1+jQ1
U1
I1 P2+jQ2
U2
I2 I2
Ic
j(Q1-Q2) I1
U1 U2
Ic
φ2
φ1
57
a) b)
Figura 1.28 – Bilanţul puterilor (a) şi diagrama fazorială (b) în cazul tranzitării din reţeaua de
înaltă tensiune a puterii active şi reactive
În acest caz, în conformitate cu diagrama fazorială (fig.1.28, b) curentul ce străbate înfăşurarea

comună se determină prin relaţia:
Ic = I 2 − I 1 = ( I 1 sin  1 − I 2 sin  2 )2 + (I 2 cos  2 − I 1 cos  1 )2 =
= I 12 + I 22 − 2 I 1 I 2 (sin  1 sin  2 + cos  1 cos  2 ) =
P12 P22
+ −
3U 12 cos 2  1 3U 22 cos 2  2 (1.55)
= =
P P  sin  1 sin  2 + cos  1 cos  2 
− 2 1 2  
3U 1U 2  cos  1 cos  2 
U 22
− 2 2 (tg 1  tg 2 + 1) .
P 1 U
= +
3U 2 U 1 cos  1 cos  2
2 2 2
U1
Întrucât Pc = 3U 2 I c ; Pc .nom = 3 I c .nomU 2.nom = Pnom , atunci din relaţia (1.55) se obţine:
U 22
− 2 2 (tg 1  tg 2 + 1) .
1 U
Pnom  P + (1.56)
U 1 cos  1 cos  2
2 2 2
U1
Prin împărţirea ambelor părţi ale relaţiei (1.56) la Pnom se obţine:
2
 U2 
− 2 2 (tg 1  tg 2 + 1)
1 1 U
  Kî   + (1.57)
 cos  1 cos  2
2 2
 U1 U1
de unde se obţine:
Kt − 1
Kî  . (1.58)
(tg 1 − K t tg 2 )2 + (1 − K t )2
Dacă factorul de putere cos =0,7, adică valoarea scurgerii de putere reactivă din linia de foarte
înaltă tensiune constituie 104% din puterea activă, în ipoteza ca curentul în înfăşurarea comună este
egal cu curentul nominal şi factorul de putere cos =0,87 pentru autotransformatorul 330/110 kV
încărcarea admisibilă cu putere activă constituie 97,7%.
1.6 Schemele echivalente şi parametrii instalaţiilor de compensare
Consumul de putere reactivă în cadrul sistemelor electroenergetice (SEE) se datorează
receptoarelor electrice şi pierderilor în elementele SEE. Principalele receptoare care consumă putere
reactivă sunt motoarele asincrone, transformatoarele, cuptoarele cu inducţie şi cele cu arc, lămpile cu
descărcări în gaze şi vapori metalici etc. Consumul de putere reactivă are efecte negative atât asupra
procesului de producere a energiei electrice, cât şi a transportului, distribuţiei şi utilizării ei. Spre
deosebire de puterea activă puterea reactivă poate fi furnizată în reţeaua electrică nu numai de
centralele electrice dar şi de instalaţiile care poartă denumirea de instalaţii de compensare a puterii
reactive.
Pentru a reduce consumul de putere reactivă se utilizează instalaţii de compensare a puterii
reactive. Aceste instalaţii se racordează nemijlocit în apropierea consumatorilor.
În calitate de instalaţii de compensare a puterii reactive se utilizează compensatoare sincrone
(CS), baterii de condensatoare (BC), bobine de reactanţă (BR), compensatoare statice de putere
reactivă (SVC) etc.
58
Practica de exploatare demonstrează că la încărcarea nominală generatoarele furnizează circa
60% din puterea reactivă necesară, 20% este generată de LE de înaltă şi foarte înaltă tensiune şi 20%
este furnizată de instalaţiile de compensare a puterii reactive.
1.6.1 Compensatorul sincron
Compensatorul sincron este un motor sincron proiectat să funcţioneze în regim de mers în gol,
fără cuplu la arbore. Acesta absoarbe din reţeaua electrică putere activă ce serveşte la acoperirea
pierderilor în stator, rotor şi puterii consumate prin frecare în rulmenţi, adică pierderilor la mers în gol,
şi poate genera sau absorbi putere reactivă în funcţie de regimul lui de excitaţie. Întrucât puterea activă
absorbită de CS este relativ mică, schema echivalentă a lui se poate reda simplificat, fără a lua în
consideraţie rezistenţa activă (fig. 1.29, a).
+j +j
j 3 I CS X d
jI CS
Eq UCS
Eq Eq
+1
jXd UCS
+1
UCS=const j 3 I CS X d − jI CS
ICS
a) b) c)
Figura 1.29 – Schema echivalentă şi diagramele fazoriale de tensiune ale CS: a) schema
echivalentă simplificată; b,c) regimurile respectiv de supraexcitaţie şi subexcitaţie
În nodurile reţelei electrice de transport şi distribuţie în care sunt montate CS (fig. 1.29, a) se
impune tensiunea (UCS=const) şi marja de variaţie a puterii reactive.
În regim de supraexcitaţie, CS furnizează putere reactivă în reţeaua electrică. Curentul ICS
depăşeşte tensiunea nodului în care este racordat CS cu 90° (fig. 1.29, b). La rândul său, în regim
subexcitat, CS absoarbe putere reactivă din reţea. În acest caz, curentul ICS rămâne în urmă faţă de
tensiunea UCS cu 90°(fig. 1.29, c).
Pentru schema electrică echivalentă şi diagramele fazoriale redate în figura 1.29 se poate scrie
relaţia pentru curentul CS sub forma:
U − Eq U − Eq
I CS = CS = − j CS . (1.59)
j 3Xd 3Xd
Puterea complexă debitată (absorbită) va fi:
*
S CS = PCS + jQCS = 3 U CS I CS . (1.60)
Ţinând seama că valoarea complex conjugată a curentului CS se determină cu relaţia
*
U CS − E q
*
*
I CS = j ,
3Xd
expresia (1.60) devine:
*  U CS − E q 
* * 2 * *
  U U CS E q
S CS = U CS j = j CS
−j . (1.61)
 Xd  Xd Xd
 
În cazul când tensiunea electromotoare Eq este defazată cu unghiul  în urma tensiunii UCS,
considerată ca axă de referinţă, se scrie E CS = ECS e + j , iar relaţia (1.61) ia forma:
*
U2 U CS Eq (cos  + j sin  )
S CS = j CS − j =
Xd Xd
(1.)
 U CS
2
EqU CS  EqU CS
= j  − cos   + sin  .
 d
X X d  Xd
La funcţionare în gol, cazul CS,  =0 şi respectiv PCS=0. Astfel, puterea furnizată (absorbită) de
CS se determină cu relaţia:
59
EqU CS − U CS
2
QCS = − . (1.63)
Xd
De aici rezultă ca valoarea şi semnul puterii reactive a CS este influenţată de raportul dintre
tensiunea electromotoare (Eq) şi tensiunea nodului reţelei la care este racordat CS (UCS). Tensiunea
electromotoare este determinată de curentul de excitaţie: creşterea curentului de excitaţie duce la
majorarea lui Eq, şi invers. Din analiza relaţiei (1.63) rezultă:
– dacă Eq<UCS, atunci CS funcţionează în regim subexcitat şi se comportă ca o bobină de
reactanţă, adică absoarbe putere reactivă din reţeaua electrică şi curent ce rămâne în urmă faţă de
tensiune cu 90° (fig. 1.28, c);
– dacă Eq>UCS, atunci CS funcţionează în regim supraexcitat şi se comportă ca o baterie de
condensatoare, adică debitează putere reactivă în reţeaua electrică şi absoarbe curent ce depăşeşte
tensiunea cu 90° (fig. 1.28, b);
– dacă Eq=UCS, atunci puterea reactivă a CS este nulă;
– dacă Eq=0, atunci CS racordat la reţeaua electrică este fără excitaţie şi absoarbe din ea putere
reactivă:
2
U CS
QCS = , (1.64)
Xd
ce constituie circa 50-60% din puterea nominală.
Compensatoarele sincrone se utilizează la staţiile electrice cu tensiunea în primar 330 kV şi mai
mult şi se racordează la înfăşurarea terţiară a autotransformatorului.
Avantajele CS sunt: reglarea lentă a puterii reactive, posibilitatea de a majora puterea reactivă la
scăderea nivelului de tensiune în nodul în care este racordat, precum şi posibilitatea atât de a furniza,
cât şi a absorbi putere reactivă, adică există o marjă largă de reglare.
Ca dezavantaje ale CS trebuie de menţionat preţul şi cheltuielile de exploatare mari, precum şi
pierderile de putere activă ridicate în comparaţie cu alte surse.
1.6.2 Bobinele de reactanţă. Bateriile de condensatoare
Bobinele de reactanţă (BR) şi bateriile de condensatoare (BC), montate în diverse noduri ale
reţelelor electrice, se reprezintă în schema echivalentă monofazată prin dipoli cu reactanţă, conectaţi
transversal între nodurile respective şi pământ (fig. 1.30).
U U
jQBR jX BR jQBC − jX BC
a) b)
Figura 1.30 – Reprezentarea bobinei de reactanţa (a) şi bateriei de condensatoare
(b) conectate în derivaţie
Puterea nominală a BR se determină prin relaţia:
QBRn = 3 I BRn
2
X BR . (1.65)
Ţinând seama că curentul nominal al BR IBRn este dat de relaţia
S BRn P 2 + QBRn
2
I BRn = = , (1.66)
3U n 3U n
60
P 2 + QBRn
2
QBRn = X BR , (1.67)
U n2
de unde se obţine:
U n2
X BRn = QBRn , (1.68)
 P 2 + QBRn2
unde P sunt pierderile de putere activă în bobina de reactanţă.

Dacă în relaţia (1.68) QBRn se exprimă în Mvar, P în kV, atunci XBRn se obţine în [
Se ştie că expresia pentru determinarea puterii complexe este are forma:
*
S BC = 0 + jQ BC = 3 I BC U BC  (1.69)
Deoarece valoarea complex conjugată a curentului ce străbate bateria de condensatoare (fig.1.30,
b) se determină prin relaţia:
*
* U BC
I BC = , (1.70)
j 3 X BC
2
U BC
QBC = − , (1.71)
X BC
şi respectiv
U2
X BC = − BC . (1.72)
QBC
În reţelele electrice trifazate condensatoarele pot fi conectate atât în stea, cât şi în triunghi
(fig. 1.31).
U U U U
Uf
Uf Uf
a) b)
Figura 1.31 – Conectarea fazelor BC: a) în stea; b) în triunghi
La conectarea în stea, relaţia (1.71) se poate scrie sub forma:

3U 2f U2
QBC = − =− = −U 2 C . (1.73)
X BC X BC
Dacă condensatoarele se conectează în triunghi, atunci relaţia (1.71) devine:
QBC = −
( )
3 3U f 2
=−
9U 2f
= −3 U 2 C . (1.74)
X BC X BC
La conectarea în triunghi a condensatoarelor, puterea BC este de trei ori mai mare faţă de
conectarea în stea.
Bateria de condensatoare poate fi reglabilă sau nereglabilă. La BC nereglabilă numărul de
condensatoare este neschimbat. La rândul său, la BC reglabilă în funcţie de regimul de funcţionare o
parte din condensatoare se poate deconecta. Deconectarea se poate realiza manual sau automat.
Întrucât se deconectează o parte din condensatoare, puterea BC se modifică în trepte. Reglajul
puterii BC poate fi realizat într-o treaptă sau în mai multe trepte.
Avantajele BC sunt:
– simplitatea construcţiei şi uşurinţa deservirii;
61
– pierderile de putere activă mici:
PBC 0,003 kW/kVar.
Dezavantajele BC sunt:
– dependenţa puterii BC de tensiune;
– reglarea puterii BC se realizează în trepte;
– sensibilitatea condensatoarelor la distorsiunea undei de tensiune;
– rezistenţa la străpungere a condensatoarelor insuficientă şi respectiv durata relativ mică de
exploatare.
1.6.3 Compensatoare statice de putere reactivă SVC (Static Var Compensator)

De-a lungul timpului au fost propuse şi dezvoltate un număr mare de diferite dispozitive statice
de compensare a puterii reactive, utilizând electronica de putere şi scheme digitale pentru control
denumite dispozitive FACST. Cel mai utilizat dispozitiv FACST este Static Var Compensator (SVC).
Acest dispozitiv reprezintă un echipament complex conectat la derivaţie la nodurile reţelei electrice,
utilizat pentru injecţia sau absorbţia rapidă de putere reactivă.
Nod de înaltă tensiunea al SEE
Mărimi
măsurate din
SEE
RAT
Filtre TCR
electrice
TSC
Figura 1.32 – Structura generală a unui compensator static de putere reactivă
În figura 1.32 este reprezentată schema simplificată a unui compensator static de putere reactivă.
Se disting următoarele componente:
– bobina de reactanţă comandată cu tiristoare (TCR –Thyristor Controlled Reactor) care
constituie o inductivitate variabilă continuu între L= 0 (tiristoarele nu conduc) şi valoarea maximă L =
max (tiristoarele sunt în conducţie totală);
– condensatoarele comutate cu tiristoare (TSC – Thyristor Switched Capacitor) care pot
introduce sau nu compensarea capacitivă în funcţie de necesităţi. Condensatoarele comutate cu
tiristoare se utilizează în combinaţie cu bobina de reactanţă comandată pentru a dispune de un control
continuu în banda de reglare între maxim capacitiv şi maxim inductiv;
– filtre fixe, în special pentru filtrarea emisiilor armonice de ordin scăzut produse de
funcţionarea TCR. Condensatoarele din componenţa acestora contribuie suplimentar la frecvenţa
fundamentală şi la producerea de putere reactivă.
În cadrul schemelor de compensare, modulele cu tiristoare sunt conectate câte două în
antiparalel, asigurând prin aceasta conducţia pe ambele alternanţe ale tensiunii.
Principiul de funcţionare a SVC constă în a compensa cât mai precis variaţiile de putere reactivă
a consumatorilor prin reglajul continuu al curentului ce străbate bobina comandată prin tiristoare,
62
dispozitivul fiind completat cu o baterie de condensatoare care permite corectarea bilanţului puterii
reactive absorbite de ansamblul sarcină – consumator.
În figura 33 este dată caracteristica statică a SVC, unde U este tensiunea nodului de conectare a
compensatorului, iar IL este curentul BR şi IC respectiv curentul BC. Caracteristica prezintă trei zone
distincte: o zonă în care numai bateria de condensatoare funcţionează TSC; o zonă de reglaj în care
sunt conectate atât bateria de condensatoare, cât şi bobina de reactanţă (TSC+TCR); o zonă în care
doar bobina de reactanţă este conectată – TCR.
U
SVC
Regim
Regim TCR inductiv
capacitiv
TSC
IC IL
Figura 1.33 – Caracteristica statică a SVC
SVC în calculul regimului permanent de funcţionare a SEE se poate prezenta prin puteri
constante P = const şi Q = const sau P = const şi U = const cu valori mici ale puterii active, ce
acoperă pierderile de putere activă în BC şi BR, precum şi marja de variaţie a puterii reactive
Qmin  Q  Qmax .
1.7 Curbe de sarcină
La calculul şi analiza regimurilor de funcţionare ale RE trebuie să se ia în consideraţie
caracteristicile principale ale elementelor lor (linii electrice, transformatoare, surse de putere reactivă
etc.) inclusiv a sarcinilor electrice ale consumatorilor. Una dintre principalele caracteristici ale sarcinii
electrice sunt valorile puterii active şi respectiv reactive ale acesteia.
Deoarece energia electrică nu poate fi stocată pe scară largă în condiţii economice avantajoase,
satisfacerea necesarului de energie la consumatori impune cunoaşterea nu numai a puterilor cerute, ci
şi a modului de variaţie a consumului sub forma curbelor de sarcină.
Curba de sarcină reprezintă o diagramă în formă de curbă lină, frântă sau cu trepte trasată în
coordonatele carteziene, ce indică modificarea în timp a sarcinii electrice a unui consumator „curba
individuală” sau a unui grup de consumatori „curba de grup”.
Forma curbei de sarcină individuală este determinată de procesul tehnologic şi regimul de
funcţionare a consumatorului. Curbele de sarcină individuale sunt necesare la determinarea sarcinilor
pentru fiecare receptor aparte.
La analiza regimurilor de funcţionare ale RE, de regulă, mai des sunt utilizate curbele de sarcină
de grup, aferente unui set de receptoare electrice racordate la o LE, la barele unei staţii electrice sau a
unui punct de transformare. Curbele de sarcină de grup se obţin prin însumarea curbelor de sarcină
individuale.
În urma unor studii îndelungate au fost întocmite curbele de sarcină activă şi reactivă pe diferite
categorii de consumatori. Aceste grafice de sarcină de obicei sunt denumite curbe tipice de sarcină şi
se întocmesc în valori raportate, valorile puterilor pentru diferite ore sunt exprimate faţă de valoarea
maximă, considerată egală cu 1.
De corectitudinea cu care este evaluată curba de sarcină depind toţi indicatorii principali ai
sistemului de alimentare cu energie electrică (investiţiile, cheltuielile de exploatare, pierderile de
putere, consumul de metale conductoare şi materiale de construcţii etc.).
63
În practica de proiectare şi exploatare a RE se deosebesc diferite curbe de sarcină în funcţie:
– durata de timp considerată;
– locul unde s-a înregistrat curba de sarcină;
– natura puterii;
– metoda de obţinere a curbei de sarcină.
• După durata de timp există curbe de sarcină: zilnice (zilele de repaus, zilele de lucru),
săptămânale, lunare, semestriale, anuale şi clasate anuale;
• După locul unde s-a înregistrat curba de sarcină: la bornele unui consumator, la capetele unei
linii electrice, la intrarea sau ieşirea unei staţii electrice (post de transformare), la bornele unui
transformator, la bornele unui generator, la bornele unui motor electric;
• După natura puterii măsurate: puterea activă, puterea reactivă, puterea aparentă;
• După metoda de obţinere a lor: prin măsurători, prin calcule, prin prognoză.
În figura 34 sunt date curbele de sarcină activă pentru consumator casnic (a), curbele zilnice de
sarcină activă la barele de 10 kV a staţiei electrice „Floreşti” -110/10 şi curba zilnică de putere activă a
SEE a Republicii Moldova (c). E de menţionat, că curba de sarcină zilnică cu durata ciclului de 24 de
ore, are patru zone caracteristice: vârful de dimineaţă Vd, golul de zi gz şi golul de noapte gn. Unele
notaţii utilizate pentru caracteristica curbelor de sarcină sunt prezentate în figura 34, a.
Consumul de energie electrică conform curbelor de sarcină poate fi caracterizat printr-o serie de
mărimi: energie, puteri, durate, coeficienţi – numite indicatori ai curbelor de sarcină. Aceşti indicatori
sunt de o deosebită importanţă pentru determinarea condiţiilor optime de alimentare cu energie
electrică a consumatorilor şi managementul consumului de energie.
În cele ce urmează se prezintă definirea indicatorilor curbei de sarcină, care se referă la puterea
activă (în mod similar se definesc indicatorii şi pentru puterile reactivă şi aparentă).
Prima categorie de mărimi caracteristice ale curbei de sarcină zilnică o constituie energia
consumată în fiecare zi şi se obţine direct prin citirea indicatorilor contoarelor de energie electrică.
Energia consumată, notată cu Wa, reprezintă aria suprafeţei cuprinsă între sistemul de axe coordonate
şi curba de sarcină.
În general, fiecare curbă de sarcină este caracterizată de o valoare maximă a puterii medii orare
(Pmax). Intervalul orar în care se realizează această valoare depinde de specificul fiecărui consumator.
P/Pmax
Pi
Pmax
1
0,8
gn gz Vs
0,6
Pmp
Pmed
0,4
Vd 1
0,2
2
Pmin
T
0 4 8 12 16 20 24
a)
64
b)
c)
Figura 1.34 – Curbele zilnice de sarcină de putere activă: a) consumator casnic; b) la barele de 10 kV
a SE „Floreşti” 110/10; c) SEE a Republicii Moldova
Valorile puterilor medii orare maxime sunt utilizate pentru dimensionarea conductoarelor la
etapa de proiectare sau pentru instalaţiile în funcţiune, pentru calculul încărcării conductoarelor şi
respectiv pentru determinarea pierderilor de putere şi tensiune.
De asemenea, trebuie de remarcat că la calculul reglajelor de protecţie, precum şi la alegerea
siguranţelor fuzibile se utilizează puterea maximă de scurtă durată (de vârf), care poate atinge
intervalul de (1÷10) s.
Puterea minimă (Pmin) reprezintă, pentru fiecare curbă de sarcină, valoarea cea mai mică a
puterii medii orare şi este mărimea care pune în evidenţă, împreună cu puterea maximă, banda de
variaţie a puterilor absorbite.
Puterea medie (Pmed) este indicatorul cu semnificaţia unei puteri constante pentru un interval de
timp T, care ar determina un consum de energie egal cu cel real. Valoarea puterii medii este folosită la
calculul pierderilor de energie în reţelele electrice, precum şi pentru determinarea altor mărimi ce
caracterizează curba de sarcină. Puterea activă medie se determină prin relaţia:
n n
Wai
W a i =1  Pi  t i
Pmed = = = i =1
, (1.75)
T T T
în care Pi este puterea medie în intervalul  t i pentru care energia consumată constituie Wai .
65
Puterea medie pătratică în intervalul de timp T(Pmp) este dată de relaţia:
n
P t i
2
i
Pmp = i =1
n
(1.76)
t
i =1
i
şi curentul mediu pătratic:

n
I 2
i  ti
I mp = i =1
n , (1.77)
t
i =1
i
ce caracterizează efectul termic al conductorului de un curent constant, care la trecerea lui prin
conductor într-un interval de tip T provoacă pierderile de energie:
n
I 2
i  ti
 W = 3R I 2
mp = 3R i =1
n
. (1.78)
t
i =1
i
O mărime caracteristică a curbei de sarcină, care nu aparţine curbei de sarcină, dar care pune în
evidenţă consecinţe tehnice importante, este puterea instalată (Pi) ce reprezintă suma puterilor
nominale ale tuturor receptoarelor pentru ce se realizează curba de sarcină. Întrucât suma puterilor
nominale ale receptoarelor instalate este în principiu o constantă, în figura 1.34 este redată ca valoare
constantă Pi. Între valorile caracteristice ale puterii active instalate, maxime, medie şi medie pătratică
(fig. 1.34) există relaţiile de inegalitate:
Pmed  Pmp  Pmax  Pmax .
➢ Coeficientul de aplatizare Kapl reprezintă raportul:
P
Papl = min (1.79)
Pmax
şi care are valori subunitare. Este cu atât mai mic, cu cât în curba de sarcină apar vârfuri de consum
pentru perioade scurte şi se apropie de unitate în cazul curbelor cu variaţii mici ale puterilor preluate
din reţea.
➢ Coeficientul de umplere a curbei de sarcină Ku este definit ca raportul dintre puterea
medie Pmed şi puterea maximă:
P W  Tmax Tmax
K ump = med = = , (1.80)
Pmax T W T
în care Tmax este durata de utilizare a puterii maxime, iar T este durata de timp pentru care s-a trasat
curba de sarcină.
➢ Coeficientul de formă al curbei de sarcină Kf este raportul dintre puterea medie pătratică
Pmp şi puterea medie din acelaşi interval de timp:
Pmp
Kf = . (1.81)
Pmed
Pentru curbele de sarcină frecvent întâlnite în reţelele electrice de distribuţie Kf ia valori în gama
1,03÷1,15.
➢ Coeficientul de simultaneitate KS se poate stabili pentru două sau mai multe receptoare
care funcţionează simultan şi exprimă raportul dintre puterea maximă a curbei de sarcină rezultante, a
tuturor receptoarelor în funcţiune, şi suma puterilor maxime corespunzătoare curbei de sarcină a
fiecărui receptor sau grupe de receptoare. Acest coeficient pune în evidenţă poziţia reciprocă în timp a
puterilor maxime ale curbelor de sarcină componente şi se stabileşte prin expresia:
66
Pmax,rez
Ks = n , (1.82)
P
i =1
max,com i
unde: Pm ax,rez – puterea maximă a curbei rezultante;

Pm ax,com i – puterea maximă a fiecărei curbe de sarcină componentă.
Valorile coeficientului KS sunt subunitare şi se găsesc, în general, în marja (0,7÷0,95), depinzând
de gradul de aplatizare a curbelor de sarcină componente şi de dispersia puterilor maxime ale acestora
în perioada pentru care s-au trasat curbele de sarcină.
Indicatorii importanţi ai curbelor de sarcină ale întreprinderilor industriale sunt coeficientul de
maxim, coeficientul de cerere şi coeficientul de utilizare a puterii instalate, precum şi durata de
utilizare a puterii maxime.
➢ Coeficientul de maxim Kmax definit ca inversul coeficientului de umplere:
P
K max = max . (1.83)
Pmed
➢ Coeficientul de cerere Kc. În timpul funcţionării receptoarelor electrice şi îndeosebi ai
motoarelor, puterile absorbite din reţea sunt mai mici decât puterile instalate Pi, ele variind după
anumite curbe de sarcină. Dintre aceste puteri prezintă importanţă cea care corespunde încărcării
maxime Pmax (Pc) a fiecărui agregat. Coeficientul de cerere este stabilit prin raportul:
P
Kc = c , (1.84)
Pi
unde Pc este puterea maximă, adică puterea cerută denumită şi puterea de calcul. Valorile
coeficientului de cerere sunt subunitare şi se grupează în jurul unor valori medii care se stabilesc prin
prelucrare statistică a unui număr cât mai mare de valori obţinute prin măsurători şi care
caracterizează diferite tipuri de agregate, ateliere sau secţii în care se realizează diferite procese
tehnologice.
➢ Coeficientul de utilizare a puterii instalate. Acesta se determină prin raportul:
P
K ut = med (1.85)
Pi
şi arată, ca şi coeficientul de cerere Kc, gradul de încărcare a receptoarelor. Diferenţa constă în faptul
că, în timp ce Kc reduce examinarea la un interval de timp scurt din perioada de funcţionare, Kut
exprimă gradul de încărcare a receptoarelor pentru toată durata aleasă de funcţionare. Ţinând seama de
forma curbelor de sarcină, în care există puteri maxime şi minime, rezultă că practic totdeauna Kc>Kut.
Coeficientul de utilizare se poate determina pentru diferite perioade de funcţionare, şi anume: o oră, un
schimb (în general pentru schimbul cel mai încărcat) o zi, o săptămână, o lună, un an.
Întrucât
W
Pmed = a ,
Tf
unde T f este durata de funcţionare pentru care se determină Kut rezultă că, pentru determinarea
coeficientului de utilizare corespunzător unei perioade, nu este necesar să se cunoască forma curbei de
sarcină, ci numai energia activă (Wa) consumată în perioada respectivă, ceea ce este mai simplu,
putând fi utilizate indicaţiile contoarelor.
Durata de utilizare a puterii maxime (Tmax) reprezintă intervalul de timp în care consumatorul ar
absorbi din reţea o putere constantă şi egală cu Pmax, pentru a consuma aceeaşi cantitate de energie Wa
ca şi în cazul funcţionării după curba de sarcină reală:
W
Tmax = a . (1.86)
Pmax
67
Valoarea lui Tmax este o mărime caracteristică pentru întreprinderile industriale şi depinde mult
de numărul de schimburi de lucru:
– pentru întreprinderile care lucrează într-un schimb – Tmax= 2000-2500 ore/an;
– pentru întreprinderile care lucrează în două schimburi Tmax=4000-4500 ore/an;
– pentru întreprinderile care lucrează în trei schimburi Tmax=5500-6500 ore/an;
– pentru întreprinderile care lucrează în flux continuu Tmax=6500-7000 ore/an.
Cunoaşterea duratei de utilizare a puterii maxime este necesară pentru determinarea pierderilor
de energie electrică, precum şi pentru determinarea altor indicatori.
1.8 Reprezentarea sarcinilor în calculul regimurilor permanente de funcţionare ale

reţelelor electrice
1.8.1 Reprezentarea sarcinilor prin caracteristici statice

În calculele regimurilor permanente de funcţionare ale reţelelor electrice se utilizează diverse
modalităţi de reprezentare a sarcinilor în schemele de calcul (fig. 1.35), mai simple sau mai complexe,
în funcţie de cantitatea de informaţii iniţiale disponibile, de tipul reţelei, scopul calculului, precizia
căutată şi de timpul de calcul disponibil.
US US US
S S = P (U ) + jQ(U ) I S = const S S = PS + jQS = const

a) b) c)
US US US
SS SS SS
PS jQS rS
GS
jXS jBS
RS jxS
d) e) f)
Figura 1.35 – Modalităţile de reprezentare (modelare) a sarcinilor consumatorilor:
a) prin caracteristicile statice; b) prin curent constant; c) prin putere constantă;
d,e) prin impedanţă constantă; f) prin admitanţă constantă
68
În orice moment de timp, caracteristica de bază a sarcinii este caracteristica statică după
frecvenţă şi tensiunea aplicată, care reflectă pe deplin modificările sarcinilor în funcţie de frecvenţă şi
tensiunea aplicată, de aceea este cea mai exactă modalitate de reprezentare a sarcinilor în schemele de
calcul al reţelelor electrice. Dependenţa puterii active şi reactive de tensiune şi frecvenţă (1.87) la
modificarea lentă a lor (mai puţin de 1% în sec.) poartă denumirea de caracteristici statice după
tensiune şi frecvenţă:
P =  (U , f ) ; Q =  (U , f ) . (1.87)
Baza privind determinarea şi studierea lor sunt încercările în care se modifică frecvenţa şi
tensiunea aplicată şi se înregistrează variaţiile respective ale puterii. Caracteristicile obţinute în aşa
mod poartă denumirea de caracteristicile statice naturale.
P*,Q
P*,Q
Q S (6 kV)
1,0 1,08 Q S (110 kV)
PS (6,110 kV)
0,9 Q S (110 kV)

Q S (110 kV)
1,0
Q S (6 kV)
0,8 Q S (6 kV) P S (6,110 kV)
0,92
0,8 0,9 1,0 U 46 48 50 52 f,Hz
a) b)
Figura 1.36 – Caracteristici statice în funcţie de tensiune (a) şi frecvenţă (b)
Diferite categorii de consumatori (iluminat, motoare sincrone şi asincrone, sobe, reşouri etc.) au
caracteristici individuale. De regulă, în calculele regimurilor permanente se utilizează aşa- numitele
caracteristici statice complexe pentru nodurile (6-10) kV, şi mai mult, fără ale diviza pe categorii de
consumatori. Caracteristica statică complexă este influenţată de treapta de tensiune, unde se măsoară
puterea, componenţa sarcinii complexe şi pierderile de putere. Pentru o analiză mai evidentă,
caracteristicile statice comune după frecvenţă şi tensiune se examinează separat în formă de
dependenţa puterilor active şi reactive după frecvenţă P(f), Q(f) şi tensiune P(U) şi Q(U) (fig.36).
Evidenţa ultimelor caracteristici se realizează în ipoteza că frecvenţa nu se modifică. Dacă
caracteristicile statice naturale nu sunt cunoscute, atunci pot fi utilizate caracteristicile statice
complexe-tipice.
Caracteristicile statice, cu precizie satisfăcătoare, pentru calculele practice pot fi descrise analitic
printr-un polinom de gradul doi. Astfel, de exemplu, caracteristicile după tensiune pot fi prezentate sub
forma:
P (U ) = Pnom (a 0 + a1U  + a 2U 2 ) ; (1.88)
(
Q (U ) = Qnom b0 + b1U  + b2U 2 , ) (1.89)
U
unde U  = este valoarea relativă curentă a tensiunii.
U nom
Valorile coeficienţilor pentru diverse tipuri de caracteristici statice îndeplinesc condiţiile:
a0 + a1 + a2 = 1; b0 + b1 + b2 = 1
şi sunt prezentate în tabelul 1.3.
Caracteristicile statice după frecvenţă se utilizează la calculul regimurilor postavarie, în care are
loc deficit de putere activă, şi ca rezultat valoarea frecvenţei diferă pronunţat de cea nominală.
Utilizarea caracteristicilor statice după tensiune pentru reprezentarea sarcinilor în schemele de
calcul este necesară când excluderea lor poate duce la obţinerea rezultatelor calitative eronate. Aceasta
în mod deosebit se manifestă la calculul regimurilor reţelelor electrice puternic încărcate, în care au loc
69
abateri pronunţate ale tensiunii faţă de valorile nominale. Însă deseori, în practica de calcul nu este
justificată utilizarea caracteristicilor statice după tensiune. De aceea se acceptă o descriere mai puţin
riguroasă a proprietăţilor sarcinii.
Tabelul 1.3 Coeficienţii caracteristicilor statice
Numărul
caracteristicii Tipul caracteristicii a0,b0 a1,b1 a2,b2
statice
1 Admitanţa constantă Y sar = Gsar − jBsar = const 0 0 1
2 Curent injectat constant
I sar = I sar ,a − jI sar ,r = const 0 1 0
3 Sarcina constantă
1 0 0
S sar = Psar + jQsar = const
4 Caracteristica statică tipică tensiune-putere
(
activă, Psar = f U ) 0,83 -0,3 0,47
5 Caracteristica statică tipică tensiune-putere reactivă la
tensiunea de 6÷10 kV 4,9 -10,1 6,2
Qsar = f (U )
6 Caracteristica statică tipică tensiune-putere reactivă la
tensiunea de 110 kV 3,7 -7,0 4,3
Qsar = f (U )
Mai des se utilizează următoarele modalităţi de evidenţă a sarcinilor consumatorilor din noduri:
– prin curent injectat constant;
– prin putere activă şi reactivă constantă;
– prin impedanţă (admitanţă) constantă.
1.8.2 Reprezentarea sarcinilor printr-un curent constant

În schema echivalentă monofilară, sarcina se poate înlocui cu o sursă ideală de curent
(fig. 1.35, b), reprezentată obişnuit printr-un curent complex injectat în nod J S = − I S unde I S este
curentul complex de sarcină determinat prin relaţia:
*
SS
IS = * = I S + jI S = const . (1.90)
3U S
Variaţia tensiunii în nodul sarcină, în ipoteza că IS=const, determină modificarea puterii
*
absorbite din acest nod în conformitate cu relaţia S S = 3U S I S . Astfel, se obţine o anumită
coincidenţă calitativă cu caracteristica statică reală a sarcinii, ce determină descreşterea puterii la
reducerea tensiunii şi respectiv creşterea puterii absorbite la ridicarea nivelului de tensiune în nodul în
care este racordată sarcina şi se caracterizează printr-o dependenţă liniară (fig. 1.37). Însă, până la
realizarea calculului regimului permanent al reţelei electrice, tensiunile în noduri sunt necunoscute, de
aceea nu este posibil a utiliza relaţia exactă (1.90). În calculele uzuale, mai des, intensitatea curentului
sarcinii se determină prin relaţia:
*
SS
IS = *
= I a + jIr = const . (1.91)
3 U nom
70
Dacă se utilizează relaţia (1.90) se obţin componentele reală şi imaginară ale curenţilor la noduri,
iar dacă (1.91), respectiv, componentele activă şi reactivă ale curenţilor.
Din analiza relaţiei (1.90) rezultă că dacă tensiunea după modul şi unghiul de defazaj, dintre
tensiunea în nodul respectiv şi nodul de echilibru, se modifică într-o bandă îngustă, atunci gradul de
coincidenţă a rezultatelor folosind relaţiile (1.90) şi (1.91) este înalt. De aceea, această modalitate de
evidenţă a sarcinii se utilizează în reţelele electrice cu tensiunea U nom  1kV . De regulă, această
modalitate se utilizează şi în reţelele electrice de medie tensiune U nom  35kV .
În figura 1.37 sunt prezentate caracteristicile statice ale sarcinilor în funcţie de tensiune pentru
diferite modalităţi de modelare a lor.
Figura 1.37 – Caracteristicile statice în funcţie de tensiune
Totodată, e de menţionat că această modalitate de modelare a sarcinii se utilizează şi în reţelele

electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiune. În acest caz, sarcina se prezentă printr-un curent injectat
(sau absorbit) în nod la un pas oarecare al procesului iterativ. De exemplu, la pasul i curentul în nodul j
se determină prin relaţia:
*
(i ) Sj
Ij = . (1.92)
3 U j (i −1)
*
1.8.3 Reprezentarea sarcinii printr-o putere constantă

În calculele regimurilor permanente de funcţionare ale reţelelor electrice de înaltă şi foarte înaltă
tensiune, iar în unele cazuri şi de medie tensiune, sarcinile se caracterizează prin puteri constante
PS=const, QS=const. În acest caz, caracteristica statică reală se înlocuieşte cu o caracteristică
convenţională (fig. 1.37), ce reprezintă o linie dreaptă 4, care este paralelă cu axa X. Din figura 1.37 se
observă că diferenţa dintre caracteristicile convenţionale şi reale este comparativ mică numai dacă
tensiunea variază într-o marjă îngustă. Această restricţie de obicei corespunde condiţiei ce se ia în
considerare la etapa de proiectare a RE, pentru consumatorii cărora se cere a fi asigurate abateri mici
de tensiune.
1.8.4 Reprezentarea sarcinilor printr-o impedanţă (admitanţă)

constantă
La calculul regimurilor RE, caracterizate prin valori mari ale pierderilor de tensiune, este
rezonabil a reprezenta sarcina printr-o impedanţă (admitanţă) constantă, cu rezistenţele şi reactanţele
conectate în serie sau în paralel (fig. 1.35, d, e). În acest caz, curbele ce descriu variaţia puterilor
absorbite din noduri în funcţie de tensiunile în aceste noduri sunt nişte parabole pătratice (fig. 1.37).
Valorile rezistenţei active şi reactanţei inductive se aleg astfel, încât puterea determinată în baza
71
acestor valori şi a tensiunii din regimul normal să fie egală cu puterea impusă a sarcinii.
Astfel, la conectarea în paralel a rezistenţei active şi a reactanţei inductive (fig. 1.35, d) se obţine:
U U U U
Ia = f = ; Ir = f = , (1.93)
RS 3 RS XS 3XS
de unde se obţine:
U U2 U U2
RS = = ; XS = = . (1.94)
3 I a PS 3 I r QS
La conectarea în serie a rezistenţei active şi reactanţei inductive (fig. 1.35, e) se poate scrie:
US U2
IS = ; S S = *S , (1.95)
3ZS ZS
şi respectiv
U2 U2
Z S = * S = S2 ( PS + jQS ) (1.96)
S S SS
sau
U2 U2
rS = S cos ; x S = S sin . (1.97)
SS SS
Pentru relaţiile obţinute se îndeplinesc restricţiile:
RS>rS ; XS>xS . (1.98)
La rândul său, dacă sarcina se reprezintă printr-o admitanţă (fig. 1.34, f), rezultă:
1 1 r xS
YS = = = 2 S 2 −j =
Z S rS + jxs rS + x S rS + x S2
(1.99)
1 1
= −j = G S − jBS .
RS XS
Reprezentarea sarcinilor prin impedanţe (admitanţe) constante în formă de parabole pătratice:
U2 U2
PS = S = GSU S2 ; QS = S = BSU S2 (1.100)
RS XS
nu asigură o exactitate înaltă a rezultatelor, întrucât însuşi rezistenţa activă şi reactanţa inductivă ce
înlocuiesc sarcina sunt influenţate de tensiunea aplicată. Însă această modalitate de evidenţă a
sarcinilor RE asigură o exactitate mai înaltă a rezultatelor în comparaţie cu evidenţa sarcinilor în formă
de puteri constante.
1.9 Formele de scriere a puterii complexe
După cum se cunoaşte din electrotehnică [13], atât produsul valorilor complexe ale tensiunii şi
curentului de fază, cât şi produsul valorilor complex conjugate:
S f = U f I f = U f e j  I f e j  = U f I f e j ( + ) ; (1.101)
 
S f = U f I f = U f e − j  I f e − j  = U f I f e − j ( + ) (1.102)
nu constituie valorile puterilor activă şi reactivă aparte, întrucât unghiul de defazaj  + din relaţiile
(1.101) şi (1.102) nu reprezintă unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent, după cum ar trebui să fie,
pentru a obţine expresiile puterilor activă şi reactivă.
Pentru a obţine unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent ( = − sau  =  − ) evident că
trebuie de avut în relaţia (1.101) negativ unul din defazajele de unghi  sau) şi respectiv pozitiv în
relaţia (1.102), adică un înmulţitor din relaţia (1.102) trebuie să fie în formă complex conjugată şi
respectiv în formă complexă în expresia (1.102).
72
Necesitatea utilizării valorii complex conjugate în relaţia (1.101) şi complexe în relaţia (1.102)
este condiţionată de faptul că puterea este proporţională cu unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent
( = − sau  =  − )
În complex puterea de fază se defineşte prin relaţiile:

Sf =U f If , (1.103)
sau

Sf =U f If , (1.104)
unde U f este valoarea complexă a tensiunii de fază;

U f respectiv valoarea complex conjugată a tensiunii;
I f – valoarea complexă a curentului de fază;

I f - respectiv valoarea complex conjugată a curentului.
Luând ca origine de fază axa reală (fig. 1.38), valorile complexe ale tensiunii şi curentului se
determină astfel:
U f = U f e j = U f (cos  + j sin  ) ; (1.105)
I f = I f e j = I f (cos + j sin ) (1.106)
şi respectiv valorile complex conjugate:
U f = U f e − j = U f (cos  − j sin  ) ;

(1.107)
I f = I f e − j  = I f (cos  − j sin  ) .

(1.108)
De remarcat că la calculul şi analiza regimurilor de funcţionare ale RE se utilizează noţiunile:

• componentele reale (longitudinale) respectiv ale tensiunii U f şi curentului I f (fig. 1.38);
• componentele imaginare (transversale) respectiv ale tensiunii U f şi curentului I f (fig.38);
• componentele activă Ia şi reactivă Ir ale curentului (fig. 1.38).
Substituind (1.105) şi (1.108) în (1.103) şi respectiv (1.106) şi (1.107) în (1.104), în ipoteza că
sarcina are caracter activ reactiv inductiv, adică  > (fig. 1.38, a), se obţine:
S f = U f I f = U f e j  I f e − j  = U f I f e j ( − ) = U f I f (cos  + j sin  ) = P f + jQ f ;

(1.109)
S f = U f I f = U f e − j  I f e j  = U f I f e − j ( − ) = U f I f (cos  − j sin  ) = P f − jQ f ,

(1.110)
unde  =  −  este unghiul de defazaj dintre curent şi tensiune (fig. 1.38).
j j
Uf
U f If
Ia I f
Ir Ir
Uf
U f
I f  If  Ia
I f U f I f U f
   
−  −  +1 −
+1
− If
− Ia
Ir
Ia Ir 

If Uf +1

Uf
a) b)
Figura 1.38 – Fazorii de tensiune şi curent: a) sarcina are caracter activ reactiv inductiv;
b) sarcina are caracter activ reactiv capacitiv
La rândul său dacă sarcina are caracter activ reactiv capacitiv adică  >  (fig. 1.38, b) atunci
relaţiile (1.103) şi (1.104) devin:
S f = U f I f = U f e j  I f e − j  = U f I f e − j ( − ) = U f I f e − j  = U f I f (cos  − j sin  ) = P f − jQ f ; (1.114)

73
S f = U f I f = U f e − j  I f e j  = U f I f e j ( − ) = U f I f e j  = U f I f (cos  + j sin  ) = P f + jQ f .

(1.115)
Aşadar, aceste forme de scriere a puterii complexe (1.103) şi (1.104) se deosebesc numai prin
semnul în faţa componentei imaginare a puterii complexe.
La utilizarea expresiei (1.105), cum rezultă din relaţiile (1.110) şi (1.111), componenta imaginară
se obţine cu semnul plus dacă sarcina reactivă are caracter inductiv şi respectiv minus dacă are caracter
capacitiv. La rândul său, utilizarea relaţiei (1.104) duce la modificarea semnului în faţa componentei
imaginare a puterii complexe.
Din punct de vedere matematic, pentru calculul şi analiza regimurilor de funcţionare ale reţelelor
electrice ambele relaţii (1.103) şi (1.104), totalmente, sunt identice şi respectiv alegerea uneia sau
alteia, din cele două, nu are importanţă.
Trebuie de menţionat că în prezent mai des se utilizează relaţia (1.103), deoarece dacă sarcina
are caracter activ reactiv inductiv, atunci atât puterea activă, cât şi cea reactivă se transmit de la sursă
spre consumator (fig. 1.39), adică ambele puteri se iau cu semnul plus, ce are loc în cazul utilizării
relaţiei (1.103). Totodată, trebuie de remarcat că forma de scriere a puterii complexe (1.103) are şi un
dezavantaj faţa de forma de scriere (1.103), întrucât puterea reactivă se ia cu semnul plus, iar
componenta reactivă a curentului cu semnul minus.
Ug
Pg Rl Xl Ps
~
Qg Qs Rs
Xs
Figura 1.39 – Schema echivalentă a LE de medie tensiunece alimentează

un consumator cu sarcină activă reactivă inductivă
În circuitele trifazate, puterea complexă de alimentare a consumatorilor se determină ca suma

puterilor pe cele trei faze:
 U  
S = 3 S f = 3U f I f = 3  I = 3U  I = P + jQ; (1.113)
3

 U 
S = 3 S f = 3U f I f = 3  I f = 3U  I = P − jQ , (1.114)
3
unde P, Q sunt respectiv puterile activă şi reactivă pe cele trei faze;
*
U şi U sunt valorile complexă şi complex conjugată a tensiunii de linie;

I şi I respectiv valorile complexă şi complex conjugată a curentului de linie.
+j +j
S P
+1
Q −
Q

+1 S
P -j
-j
a) b)
Figura 1.40 – Diagramele triunghiurilor de puteri: a) sarcina are caracter activ reactiv inductiv;
b) sarcina are caracter activ reactiv capacitiv
74
Utilizând relaţiile trigonometrice cunoscute, se obţin relaţiile:
P = S cos ; Q = S sin ;
P
S= ; Q = P tg .
P 2 + Q 2 ; cos  =
S
Se observă că atât puterea activă P, cât şi puterea reactivă Q iau doar valori reale, puterea
complexă fiind exprimată prin numere complexe.
Modulul puterii complexe, 3  U  I , se numeşte putere aparentă şi se notează prin S.
Este important de observat că puterea activă, reactivă şi complexă nu sunt fazori rotitori,
deoarece evoluţiile lor în timp nu sunt sinusoidale, chiar dacă tensiunea şi curentul sunt sinusoidale,
deci nu pot fi reprezentate prin fazori rotitori.
2. METODE PRACTICE DE CALCUL AL RETELELOR ELECTRICE

2.1 Aspecte generale
Regimul de funcționare al unui nod a RE se considera că este determinat dacă se cunosc 4
parametri: Pi,Qi,Ui,δ1, Pi,Qi,U′i,U"i. Deoarece aceste 4 mărimi sunt dependente intre ele, două din ele
se impun în calcul iar celelalte două se determină prin soluționarea sistemului de ecuații ce descrie
regimul permanent de funcționare a RE. În funcție de modalitatea de impunere a parametrilor în
nodurile RE in practica de calcul se deosebesc următoarele tipuri de noduri:
1. nod –generator;
2. nod –consumator;
3. nod de referinţa;
4. nod de echilibru;
2.2 Calculul electric al unei linii care alimentează un singur consumator
În practica de calcul se întâlnesc 4 cazuri particulare de calcul al unei linii care alimentează un
singur consumator.
Se impune Se determină
S 2 , U 2 , 2 S 1 , U1 ,1
S 1 , U1 ,1 S 2 , U 2 , 2
S 2 , U1 ,1 S 1 , U 2 , 2
S 1 , U 2 , 2 S 2 , U1 ,1
− −
2.2.1 Cazul particular 1.
Se consideră o LEA de 110kV, cunoaştem lungimea liniei şi construcţia ei (secţiunea şi distanta
medie geometrică).
Sl Rl Xl Sl
S1 S2
Bl Bl
jQC jQC 2
2
U1 U2
Figura 2.1 – Schema echivalentă a unei LEA 110 kV
75
ro  Rl = r0l (2.1)

x0   l X l = x0l
b0  Bl = b0l
După ce sa alcătuit schema echivalentă şi s-a determinat parametrii schemei respective se trece
la determinarea parametrilor activi:
1.În baza lui |U2| si Bl/2 calculăm puterea reactivă generată de LE Qc
U 22 (2.2)
S c = 3U 2 I c
* 
S c = 0 + jQc = j Bl
2
0 −U 2 U2 U (2.3)
I c = =− = − 2  Y c
3  Z c 3  Z c 3
1 1 1 B (2.4)
Y c = = = j = j l
Z c 0 − jX c X c 2
U2
* (2.5)
I c = j
*
Bl
32
U 22 (2.6)
S c = 3  I c U 2 = 0 + j
*
Bl
2
U 22 (2.7)
Q ''c = Bl
2
2.Dacă cunoaștem S2 şi jQ"c calculam S"2
− S ''l − jQ ''c + S 2 = 0 → S ''l = S 2 − jQ ''c = P2 + (Q2 − Q ''c ) (2.8)
deci S ''l = P2 + j (Q2 − Q ''c ) P ''l = P2 ; Q ''l = (Q2 − Q ''c )
3.În baza lui U2 şi S l determinăm fazorul căderii de tensiune ΔUl . Prin noțiunea fazorul
căderii de tensiune se înțelege diferența geometrică a fazorilor de tensiune la extremităţile liniei.
U l = U 1 − U 2 = 3 I ''l Z l (2.9)
Alături de această noţiune se utilizează şi noţiunea de pierderi de tensiune. Prin noţiunea pierderi
de tensiune se înțelege diferența algebrică a fazorilor la extremitățile liniilor adică diferenţa modulelor
fazorilor tensiunilor la extremitățile liniei: U12 =| U1 | − | U 2 | .
Ca axă de referință alegem fazorul U2, de aceea componenta transversală a fazorului cădreii de
tensiune este egal cu 0 (  U ''l = 0 ).
Pl− jQl PR + QX PX − QR (2.10)
U l = 3 I l ( Rl + jX l ) = ( Rl + jX l ) = l l l l + j l l l l
U2 U2 U2
76
+j
U1
Ul
∆ δ U``l
δ1 +1
U2 U``l
∆
Figura 2.2 – Diagrama vectorială a tensiunilor :

 U ''l − componenta longitudinală;  U ''l − componenta transversală (imaginară) a căderii de tensiune.
4. Dacă cunoaștem U2 şi ΔUl calculăm U1

P '' R + Q ''l X l P '' X − Q ''l Rl (2.11)
U 1 = U 2 + U l = U 2 + l l +j l l
U2 U2
| U 1 |= (U '1 ) 2 + (U ''1 ) 2 (2.12)
U ''1 (2.13)
tg1 =
U '1
5.În baza lui U2 si S"l calculam ΔSl

 S l = 3 ( Il) ( Rl + jX l ) (2.14)
2
S l
*
S l ( Sl)2
( Il)2 = I l  I*l =  =
3U 2 3U 2 3  U 22
( Sl)
2
( Pl) + ( Ql)
2 2
S l = ( Rl + jX l ) = ( Rl + jX l )
U 22 U 22
6.Dacă cunoaștem S"l şi ΔSl →S′l
S 'l = S ''l +  S l (2.15)
7.În baza lui |U1| si Bl/2 calculăm Q′c

 U 12  (2.16)
Qc =    B1
 2 
8.Dacă cunoaștem S′l si Q′c calculăm S1
− S1 − jQc + S l = 0 (2.17)
S 1 = S 'l − jQ 'c = P 'l + j (Q 'l − Q 'c ) (2.18)
77
2.2.2 Cazul particular 2:
Se impune: Se determină:
S1 , | U1 |, 1 S 2 , | U 2 |,  2
U 21
1.Q'c = Bl
2
2. − S1 + S 'l − jQ 'c = 0 → S 'l = S 1 + jQ 'c
3.S 'l si U 1 calculam U l = U 'l + jU 'l
4.U 2 = U1 − U l = (U1 − U 'l ) − jU 'l | U 2 |= (U1 − U 'l )2 + (U 'l )2
+j
U1 ∆ U` U1 +1
0
δ2
δ U2
∆ Ul
Figura 2.3 – Diagrama vectorială a tensiunilor

U 'l 1(U 'l )
2
tg 2 = | U 2 | (U 1 − U 'l ) +
U 1 − U 'l 2(U 1 − U 'l )
( S 'l )2
5.U1 si S 'l calculam S l S l ( Rl + jX l )
U 21
6. S 'l si  S l → S ''l = S 'l −  S l
B U 22
7. | U 2 |, l → Q ''c = Bl
2 2
8. − S ''l − jQ ''c + S 2 = 0 → S 2 = S ''l + jQ ''c

Se impune: Se determină:
S 2 , | U1 |, 1 S 1 , | U 2 |,  2
0→ se consideră că U(0)2=Unom
S2 si U ( 0 ) 2 → U (1)1, calcul = U1,impus
U (1)1, calcul  U1,impus → U 2  U2 → U1,
(1) (0) ( 2)
calcul
U (1)1, calcul  U1,impus → U 2  U2 → U1,

(1) (0) ( 2)
calcul

Se impune: Se determina:
U (1) 2,calcul = U 2,impus
U (1) 2,calcul  U 2,impus 78
U (1) 2,calcul  U 2,impus

S1 , | U 2 |,  2 U 2 , | U 1 |,  1
1.Se alege U(0)1=Unom şi în baza lui S1 si U(0)1 calculăm
2.3 Calculul electric al unei rețele inelare

Se consideră o RE inelară schema de principiu a cărei este reprezentată în figura 2.4.
Dacă rețeua inelară se secționează convenţional prin sursa atunci se transforma într-o aşa
numită linie alimentată de la două capete.
0
S01 S02
1 2
S12
S1 S2
Figura 2.4 – Schema de principiu a unei reţele inelare
1 S12 S02
0 2 0
S1 S2
Figura 2.5 – Schema de principiu a unei linii alimentate de la două capete
Calculul electric al unei linii alimentate de la două capete (cu tensiuni de alimentare egale) se
efectuează în mod analogic ca şi calculul unei rețele inelare. De aceea în continuare vom analiza cum
se efectuează calculul rețelei inelare.
Calculul rețelei inelare se începe cu determinarea a unui flux de putere în unul din tronsoanele
racordate în nodul cu tensiunea constantă (de echilibru) U0=const.
În continuare vom determina S01 în acest scop alcătuim o ecuaţie în baza legii II lui Kirchhoff.
 Z ij  I ij = 0 (2.19)
3 Z 01 I 01 + 3 Z 12 I 12 − 3 Z 02 I 02 = 0 (2.20)
Deoarece în nodurile RE sunt impuse puterile procedăm în felul următor: Considerăm că

pierderile de tensiune sunt nule. In această ipoteză de calcul determinăm curenții ce parcurg laturile
rețelei electrice.
U1 = U 2 = U 0 = U nom (2.21)
79
S01 (2.22)
I 01 =
3  U nom
S12 (2.23)
I 12 =
3  U nom
S 02 (2.24)
I 02 =
3  U nom
Ținând cont de (2.22)-(2.24) relația (2.20) devine:

S01  Z 01 + S12  Z12 − S02  Z 02 , (2.25)
sau :
S01  Z 01 + S12  Z12 − S02  Z 02 (2.26)
Din analiza relației (2.26) rezultă că problema calculului fluxurilor de puteri ce parcurg laturile
RE este nedeterminată deoarece sa alcătuit numai o ecuaţie în baza legii II a lui Kirchhoff. Pentru ca
problema să devină determinată este necesar să alcătuim suplimentar (n-1) ecuaţii în baza legii îtâi
Kirchhoff.
(1) → −S 01 + S 12 + S 1 = 0 → S 12 = S 01 − S 1 (2.27)
( 2 ) → −S 02 − S 12 + S 2 = 0 → −S 02 = S 12 − S 2 = S 01 − S 1 − S 2 (2.28)
S 01 Z 01 + ( S 01 − S1 ) Z 12 − ( S 01 − S1 − S 2 ) Z 02 = 0 (2.29)
* * *
* *
 * (2.30)
S 1  Z 12 + Z 20  + S 2 Z 20
S 01 =  * *

*
Z 01 + Z 12 + Z 20
* *
 * (2.31)
S 2  Z 21 + Z 10  + S 1 Z 10
S 02 =  * *

*
Z 01 + Z 12 + Z 20
Dacă cunoaștem S01 în baza expresiilor (2.27) şi (2.28) calculăm S12 şi S02
În urma calculului fluxurilor de puteri ce parcurg laturile RE se determină nodul sarcină căruia
este alimentată din două părţi. Acest nod poartă denumirea de nod de separare. După ce sa identificat
nodul de separare reţeaua inelară se secționează atât prin sursă cât şi prin nodul de separare şi ca
rezultat reţeaua inelară se prezintă printr-un set de reţele de configuraţie arborescentă.
S02 S01 S12
2`` 0`` 0` 1 2`
S02 S1 S12
a) b)
Figura 2.6 – Reprezentarea REI prin două RE de configuraţie arborescentă
80
In continuare se prezintă calculul rețelelor electrice din figura 2.6 independent una de alta.
Analizăm reţeaua de configuraţie arborescentă din figura.2.6, b.
0` R01 X01 1 R12 X12 2`

S``01 S``12
S1 S 12
Figura 2.7 – Schema echivalentă a RE cu Unom=35kV
Cunoaştem: Se cere:
| U 0 |,  0 = 0 U1siU 2
 ( S ''12 )
2
1.U 2 = U nom S 12 siU nom  S 12 = 2

( R12 + jx12 )
 U nom
 2. Calculam S '12 = S ''12 +  S 12

 3.Calculam S ''01 = S '12 + S 1

 ( S ''01 ) 2
 4.S ''01 si U1 = U const →  S 01 = 2
( R01 − jx01)
 U nom
 5.Calculam S '01 = S ''01 +  S 01



Etapa inversa

P' R + Q'01 X 01
1
.S '01 si U 0 calculam U 01 = 01 01
U1
2.U 0 − U 01 = U1
P'12 R12 + Q'12 x12
3.S '12 si U1 calculam U12 =
U1
4.U 2 = U1 − U12
3. CALCULUL ELECTRIC AL RE COMPLEX BUCLATE

3.1.Matricea de incidentă (de legătură)
Pentru descrierea analitică a configuraţiei RE în teoria circuitelor electrice sunt utilizate matrice
de incidentă, mai des sunt utilizate două matrice de incidență:
--- Matricea de incidentă noduri-laturi (prima matrice de incidentă) notată prin: n M 

l
--- Matricea plină –în caz general este o matrice dreptunghiulară numărul liniilor este egal cu
numărul nodurilor, iar numărul coloanelor este egal cu numărul laturilor. Elementele matricei se
determină în felul următor:
81
1.Elementul mij=+1 dacă latura j este incidentă pozitiv nodul i, adică latură j are legătură cu
nodul i şi este îndreptată de la nodul j.
k
j
2.Elementul mij=-1 dacă latura j este incidentă negativ nodului i, adică latura are legătura cu
acest nod si sensul laturii spre nod.
k
j
3.Elementul mij=0 dacă latura j nu are legătura cu nodul i

k
i j
Matricea c N  tot este o matrice dreptunghiulară numărul liniilor este egal cu num circuitelor
l
independente,iar numărul coloanelor cu numărul laturilor.

Elementul nij=+1 dacă latura j este incidentă pozitiv circuitului i.
k
j
nij=-1 dacă latura j este incidentă negativ circuitului independent i.

k
j
nij=0 dacă latura j nu este incidentă circuitului i.

k
j
i
Pentru exemplificare vom analiza cum se alcătuiesc matricele de incidentă pentru o reţea
electrică, graful căreia este prezentat n figura 3.1.Pentru a alcătui matricele de incidentă este necesar: 1
1. De alcătuit graful rețelei electrice, prin noţiunea de graf al RE se înțelege schema care se
obține prin înlocuirea fiecărei laturi a RE printr-o ramură orientată sau neorientat;
2.De numerotat nodurile grafului rețelei electrice;
3. De ales sensul laturilor si de numerotăm ;
4. De determinat numărul circuitelor independente şi ales aceste circuite independente;
82
5. De numerotat circuitele independente.
I1
1
1 I2
I6
0 I 4 II 2
2 6
III
3
Figura 3.1 – Graful reţelei electrice
C=l-n+1 –formula lui Euler.
0 1 1 1 0 0 0
l
1 −1 0 0 1 1 0
n  M   = =
2 0 0 −1 0 −1 −1
3 0 −1 0 −1 0 1
Mij →i=0,j=1
Deoarece fiecare latură are început şi sfârșit suma elementelor fiecărei coloane este egală cu
zero. Acesta ne vorbește despre aceea că aceasta matrice include în sine informație şi de aceea în
practica de calcul se utilizează matricea [M] care se obține din [MΣ] prin înlăturarea liniei ce
corespunde nodului de echilibru.
Circuitul I este constituit din laturile 1,2,4, Circuitul II cuprinde laturile 4,5,6 și ,respectiv,
III 2, 3,6.
l
I 1 −1 0 1 0 0
c N  = II 0 0 0 − 1 1 − 1 αЄ1,2,3 –laturile arbore și β Є4,5,6 –laturile de legătura.
l
III 0 − 1 1 0 0 − 1
Arbore este o reţea electrică de configurație deschisă (ne buclată) care leagă nodul de echilibru
cu toate celelalte.
În practică se utilizează două sisteme de circuite independente:
- sistemul de circuite principal;
- sistemul de circuite natural.
Dacă în componenta fiecărui circuit independent se află numai o latură de legătura atunci se
obține sistemul principal de circuite independente. La rândul său dacă în componenta unui sau mai
multor circuite independente se află 2 si mai multe laturi atunci se obține sistemul natural de circuite
independente.
Pentru matricea [M] este caracteristic ca pentru fiecare schemă se poate alcătui numai o matrice
[M] şi astfel în baza matricei [M] se poate alcătui configurația rețelei analizate. Spre deosebire de
matricea [M] pentru fiecare schemă se poate de alcătuit un set de matrice [N] şi în legătură cu această
în baza matricei [N] nu se poate trasa configurația RE.
83
3.2 Ecuațiile de baza ale RE în forma matricială.
Sistemul de ecuații alcătuit in baza legii întâi Kirchhoff se poate scrie sub forma unei ecuații
matriciale si anume:
 M  I l  =  I  (3.1)
I1 
 
Matricea curenţilor ce parcurg laturile RE I l  =  I 2 
 I 6 
[ I ] –matricea coloană a curenților injectați în nodurile independente a RE.
Pentru RE de configurație arborescentă ecuația (3.1) se scrie sub forma:
[ M a ] I l  = [i] (3.2)
[Ma] –este o matrice pătrată.
Determinantul principal diferă de zero deci există matricea inversă.
Din (3.2) se obține:
[ I ] = [ M a ]−1[i ] (3.3)
M a −1 =
1
| Ma |

(− 1) j +1 M ji  M a −1 = C a 
Sistemul de ecuații alcătuit în baza legii II Kirchhoff in formă matricială se poate scrie sub
forma:
 N   Z l   I l  =  N   E l  =  E c  (3.4)
[El] –matricea coloană a tensiunilor electromotoare incluse în laturile RE;

[Ec] –matricea TEM de contur.
Sistemul de ecuații alcătuit în baza legii lui Ohm se scrie sub forma:
 Z  I  -  E  = U 
l l l l
(3.5)
[Ul] –matricea coloană a căderilor de tensiune prin laturile RE.

3.2.1 Metoda tensiunilor nodale
Se consideră o RE buclată schema echivalentă a cărei este reprezentată în fig.3.2 se cere de
alcătuit sistemul de ecuații nodale care descrie regimul de funcționare al rețelei analizate (ecuațiile de
stare) ale RE.
2 4
S4
0 1
5
S1 S5
3
Figura 3.2 – Schema echivalentă a RE
84
Pentru a obține sistemul de ecuații nodale trebuie de parcurs următorii pași:
Se alcătuesc (n-1) ecuații în baza legii întâi a lui Kirchhoff:

1. − I 01 + I 12 + I 13 = i 1 3. − I 13 + I 35 = i 3
2. − I 12 + I 24 + I 25 = i 2 4. − I 24 = i 4 5. − I 25 − I 35 = i 5
SE alcătuesc l ecuații în baza legii lui Ohm :

( )
(01) U 0 − U 1 y 01 = I 01 (24) (U 2 − U 4 ) y 24 = I 24
3 3
(12) (U 1 − U 2 ) y 12 = I 12
( )
(25) U 2 − U 5 y 25 = I 25
3 3
( )
(13) U 1 − U 3 y 13 = I 13
( )
(35) U 3 − U 5 y 35 = I 35
3 3
Substituind expesiile obținute în baza legii lui Ohm în relațiile obținute în baza legii întâi
Kirchhoff se obține :
1. − (U − U ) y + (U − U ) y + (U − U ) y = 33Ii
0 1 10 1 2 12 1 3 13 11
(3.6)
2. − (U 1 − U 2 ) y12 + (U 2 − U 4 ) y 24 + (U 2 − U 5 ) y 25 = 3 Ii 2 (3.7)
;
5. − (U 2 − U 5 ) y 25 − (U 3 − U 5 ) y 35 = 3 iI55 (3.8)
;
1.
( y10 + y12 + y13 )U1 − y12U 2 − y13U 3 = 3i1 + y10U 0
;
(3.9)
2.
( y12 + y24 + y25 )U 2 − y 21U 1 − y 24U 4 − y 25U 5 = 3i 2
;
(3.10)
5.
(
− y 52U 2 − y 53U 3 + y 52 + y 53 U 5 = 3i 5) .
(3.11)
Forma generalizată:
 yn  U n  = 3  J n  +  y  U 0  (3.12)
    n
13 10 12 13 12 (
y U0 − y U0 − y U0 = y + y + y U0 − y U0 − y U0 = y U 0
11 12 13 10 ) (3.13)
n −1
Matricea n − 1[ y n ] este o matrice pătrată de ordin (n-1) şi este numită matricea de admitanțe
nodale.
Determinantul diferă de zero.
yn −1 = z n  - matricea de impedanțe nodale.
n −1
Matricea n − 1[ y n ] are proprietățile:
1.Este o matrice simetrică faţă de diagonal principală dacă rapoartele de transformare sunt
mărimi reale.
2.Elementele acestei matrice se pot determina pe două căi:
a) analitică
 yn  =  M   y   M t  (3.14)
   l
a) direct analizând graful RE
Elementul diagonal este egal cu suma admitanţelor laturilor racordate la nodul respectiv:
n
y =  y .
ii
j =1
ij (3.15)
85
elementul nediagonal este egal cu admitanța laturii care direct leagă nodurile respective şi se ia
cu semnul minus. yij=-ylij.
coeficientul de umplere:
N real (3.17)
ku % = 100 N real = n + 2l , de regula l este egal cu 1,5n. Astfel, Nreal =4 .
Ntot
Ntot = n 2 . (3.18)
4n 4 (3.19)
ku % = 2
100 = 100 .
n n
U n  = 3  Z n   J n  + U 0  . (3.20)
[Zn] – este o matrice plină.
3.3 Metode Iterative de Calcul

3.3.1 Aspecte generale
Dat fiind faptul că atât sursele de energie cât şi consumatorii în schemele de calcul se
reprezintă prin puteri, sistemul de ecuații care descrie regimul de funcționare al RE analizate (ecuațiile
de stare) este un sistem de ecuații algebric neliniar. Soluționarea unui asemenea sistem de ecuații se
poate realiza numai prin utilizarea metodelor iterative de calcul.
În ultimul timp practic sunt utilizate două metode:
- Metoda Gauss –Seidel;
- Metoda Newton –Raphson.
3.3.2 Metoda Gauss –Seidel
Se consideră o RE schema echivalentă fiind reprezentată în figura 3.3
S2 S3
2 3
0 1
6
S1 S6
4 5
S4 S5
Figura 3.3 – Schema echivalentă a rețelei electrice

Se pune problema de obținut relațiile care ne dau posibilitatea să determinăm tensiunile nodale
utilizând metoda Gauss –Seidel. În acest scop la prima etapă se alcătuiește sistemul de ecuații nodale
în forma desfășurată.
86
y11U 1 − y12U 2 − y14U 4 − y10U 0 = S 1 / U 1  (3.21)
* *

− y 21U 1 + y 22U 2 − y 23U 3 + 0 = S 2 / U 2 
* *

0 − y 32U 2 + y 33U 3 − y 36U 6 = S 3 / U 3
* * 


− y 41U 1 + 0 + 0 + y 44U 4 = S 4 / U 4
* *


0 + 0 − y 54U 4 + y 55U 5 − y 56U 6 = S 5 / U 5 
* *

0 + 0 − y 63U 3 − y 65U 5 + y 66U 6 = S 6 / U 6 
* *
In baza metodei Gauss –Seidel este pusă ideea ca variabila Ui Să se detrmine din ecuația i.
În acest scop secuaţia „i” a sistemului (3.21) se scrie sub forma:
 *  (3.22)
+ y10U 0 + y12U 2(i ) + y14U 4  
( i +1) 1  S1
U1 =
(i )
y11  * (i ) 
U 1  

 *  
1  S2
+ y 21U 1 + y 23U 3( i )  
( i +1) ( i +1)
U2 =
y 22  * ( i )   
 U 2  
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− 

 *  
1  S6
+ y 63U 3 + y 65U 5(i +1)  
( i +1) ( i +1)
U6 =
y 66  * (i )  
U 6   
| U (ji +1) | − | U (j ) | 
i
 = 1...n − 1  = 0,1  0,001
3.3.3 Metoda Newton – Raphson

Această metodă se utilizează pentru soluționarea sistemelor de ecuații neliniare. În baza acestei
metode este pusa ideea de liniarizare a funcțiilor neliniare prin dezvoltarea acestor funcții in serie
Taylor.
n f ( x ) x (3.23)
k k
f ( x0 + x ) = f ( x0 ) + f  ( x0 ) x +  0
k =2 k!
Pentru exemplificare se consideră o linie electrică care alimentează un singur consumator. Se
pune problema de rezolvat sistemul de ecuații utilizând metoda Newton – Raphson.
0 Rl Xl 1
S1
În acest caz se alcătuește o ecuație în formă compleză:
87
* * (3.24)
y11U 1 − y10 U 0 = S 1 / U 1 .
sau :
* * (3.25)
U 1 ( y11U 1 − y10U 0 ) − S 1 = ws .
* * (3.26)
y11y= G=11G−11j −11jB
; 11; yy10 = =GG − j−10jB10 U 1 = U '1 − jU ''1
10 10 S 1 = P1 − jQ1 .
11 10
Pentru nodul j , în formă generală, ecuația nodală se poate scrie sub forma:
n−1
y jj U j −  y jk U k = i j . (3.27)
k =0
k j
Ecuația complexa (3.25) se poate scrie în formă:

(U 1 '− jU1 '') ( G11 − jB11 )(U1 '+ jU1 '') − ( G10 − jG10 )U 0  − P1 + jQ1 = wS1 (3.28)
După separarea părţilor reală şi imaginară ale expresiei (3.28) rezultă:
G11 (U1 ) + G11 (U1) − G10U 0U1 + B10U 0U1 − P1 =  P1 ;
2 2
B11 (U1 ) + B11 (U1) − B10U 0U1 − B10U 0U1 − Q1 = Q1 .

2 2
Pentru linearizarea funcţiilor P1 şi Q1 dezvoltăm aceste funcţii în seria Taylor:
     
(P1 )i +1 = (P1 )i +  P1   (  U1 )i +1 +  P1  (  U1)i +1 = 0 ;
  U1 ii   U1 
     Q1 
(Q1 )i +1 = (Q1 )i +   UQ1   (  U1 )i +1 + 
 
 (  U1)i +1 = 0 .
 1 ii  U1 
f ( x0 + x ) = f ( x0 ) + f  ( x0 )   x = 0
1
x = −  f ( x0 ) .
f  ( x0 )
  U i +1 = −  J (−i1) W (i ) . (3.29)
 J (i ) –matricea Iacobi determinată la pasul „i”.

Matricea elementele căreia sunt derivatele de ordinul întâi poarta denumirea de matricea
Iacobi.
[W]i –matricea abaterilor puterilor la pasul „i”
 wP1 wP1 
 wP1   U  U1 
 wi =  w  ;  J (i ) =  w 1 
wQ1  .
 Q1 ( i ) Q1
 
 U1 U1 
 wP1   wP1 
  = ( 2G11U1 − G10U 0 )( i ) ;   = ( 2G11U1 − G10U 0 )( 0 ) = 2G11U nom − G10U 0 .
 U1 ( i )  U1 ( 0 )
( wP1 )( i ) = (G 11 (U1 )
2 2
( ) )
+ G11 (U1) − G10U 0U1 + B 10U 0U1 − P1 ; ( wP1 ) 0 = G11U nom
2
− G10U 0U nom − P1.
 U1 ' 
Dacă cunoaștem  J  0 și [w](0) calculăm matricea U (1) =  
( ) U1 ' ' (1)
88
 U1 '  U nom + U1 '
U (1) = U (0 ) + U (1) = 
U1 ' 
 + U ' ' =  U ' ' 
 1  (0 )  1  
U ' ' 1  (1)
Operația de inversare a matricei este o operație dificilă, în legătură cu această în scopul
simplificării calculelor după 2 sau 3 iterații se utilizează una şi aceeași matrice Iacobi.
3.4.Metoda de transfigurare a RE
Ideea de baza a acestei metode consta in aceea ca RE complex buclată utilizând regulile
elementare de reducere a RE se transformă într-o rețea simplă (linia alimentata de la un capăt, linie
alimentată de la două capete, reţea inelară) în care determinarea circulației de puteri nu întâmpină
dificultăți. După ce s-a determinat circulația de puteri în rețeua simplă, utilizând transfigurarea inversa
se determină circulațiile de puteri atât in schemele intermediare cât şi în cea inițială.
Pentru a transfigura o RE complex buclată intr-o reţea simplă se utilizează următoarele reguli
elementare de reducere a RE.
a)Compunerea ramurilor cu tensiuni de alimentare diferite racordate intr-un nod. Se consideră
ca în nodul zero sunt racordate 3 ramuri cu tensiuni de alimentare diferite ( figura3.4). Se cere de
prezentat aceste trei ramuri printr-o ramură echivalentă (figura 3.5).
E1
RE
I0 0 E2 Ysum
E2 0 I0
E3
Figura 3.4 Figura 3.5
Se pune problema de determinat parametrii ramurii echivalente Eech., yech. Acești parametrii se
determină în ipoteza ca regimul rețelei exterioare sa rămână neschimbat. Regimul rețelei exterioare va
rămâne neschimbat dacă U0=const I0=const.
a → ( E1 − U 0 ) y10 + ( E2 − U 0 ) y20 + ( E3 − U 0 ) y30 = I 0 . (3.30)
b → ( E0 − U 0 ) y = I 0 . (3.31)
y = y10 + y20 + y30 . (3.32)
E y + E2 y20 + E3 y30 (3.33)
E0 = 1 10 .
y10 + y20 + y30
Compunerea ramurilor in paralel

Z1
Z ech
I1
Z2
I ech
I2
Figura 3.6 – Compunerea ramurilor in paralel
89
Parametrii ramurii echivalente se determină din condiția că parametrii regimului rețelei
exterioare să rămână neschimbați.
Z Z (3.34)
Z ech = 1 2
Z1 + Z 2
I ech = I 1 + I 2 (3.35)
Trebuie de menționat că la etapa de transfigurație inversă numaidecât apare problema de calcul a
curenţilor I1 si I2 în baza parametrilor ramurii echivalente.
I Z (3.36)
 U1 = U ech → Z 1 I 1 = Z ech I ech → I 1 = ech ech
Z1
I Z (3.37)
 U 2 = U ech → Z 2 I 2 = Z ech I ech → I 2 = ech ech
Z2
Deoarece în noduri sunt impuse puterile la etapa de transfigurare inversa apare problema de a
determina puterile S1,S2 in baza Sech,Zech.
S  3U I
*
S  3U
*
I (3.38)
1 nom 1 2 nom 2
* * (3.39)
Sech  Z ech Sech  Z ech
S1 = * S2 = *
Z1 Z2
Compunerea ramurilor conectate in serie
Z 1 Z 2 Z ech
I ech
I 1
Figura 3.7 – Compunerea ramurilor în serie
Z ech = Z 1 + Z 2 (3.40)
I ech = I (3.41)
Transfigurarea unei RE in forma de stea cu 3 ramuri intr-o reţea echivalenta in forma de

triunghi.
1 1 1 1
3 2 2 3 2 3 3 b)
a) b) a) 2
Figura 3.8 – Transfigurarea stea-triunghi Figura 3.9 – Transfigurarea triunghi-stea
90
z z
z12 = z1 + z 2 + 1 2 (3.42)
z3
z z
z10 = 12 13 (3.43)
z
Aruncarea sarcinilor la noduri
Se consideră o linie electrică alimentată de la două capete cu n sarcini intermediare. Se cere

de aruncat sarcina S1 în nodurile A si B adică se cere de determinat S1 aruncat în A si S1 aruncat în B.
A B A 1 2 n B
1 2 n
( A)
S1, a
S1 Sn ( B)
S1, a
S1 S2 Sn
a) b)
Figura 3.10 – LE alimentată de la două capete
( A)
A → S1, a
S1 →
( B)
B → S1, a
Aruncarea sarcinilor se efectuează in ipoteza ca regimul rețelei exterioare rămâne neschimbat

SA=const SB=const regimul rămâne neschimbat dacă SA si SB nu se modifica. Fluxul de putere SA din
figura 3.10 de mai sus a) care este egal cu fluxul A1 se determină:
* * * (3.44)
S1 Z 1, B + S 2 Z 2 B + ... + S n Z nB
S A = S A1 = *
Z AB
( A) * * * ( B)
S1, a Z AB + S 2 Z 2 B + ... + S n Z AB + S n,0  0
(3.45)
SA = *
Z
De unde se obţine:
* ( A)
S1 Z 1B = S1, a Z AB
* (3.46)
( A) * (3.47)
( A ) S1, a Z AB
S1, a = *
Z AB
In mod analogic se poate de demonstrat că :

* (3.48)
S
( B ) = S1 Z 1, A
1, a *
Z AB
( A) ( B)
S1, a + S1, a = S1
(3.49)
91
( B) ( A)
S1, a = S1 − S1, a
(3.50)
3.5 Aplicarea metodei de transfigurare la calculul RE

Se considera o RE de configurație complex buclată , chema de principiu a căreia este
reprezentată în figura 3.11. Pentru exemplificare, în continuare se prezintă calculul electric al acestei
reţele, prin utilizarea metodei de transfigurare . Conveţional, calculul se poate diviza în două etape:
➢ Etapa directă;
➢ Etapa inversă.
S5 S65 S67 S7
5 6 7
S17
S06
4
S04 0 S01 1 S1
S4
S43 S12
3 2
S32 S2
S3
Figura 3.11 – RE complex buclată
Etapa directă
La etapa directă, prin utilizarea regulelor elementare de reducere reţelelor electrice,
nominalizate anterior reţeaua complex buclată (figura 3.11) se tranformă într-o reţea simplă (reţea
inelară), în care determinarea circulaţiilor de puteri nu întâmpină dificultăţi.
Etapa directă cuprinde următoare paşi:
1. Aruncăm sarcina S5 în nodurile 6 şi 4:

* *
(6 ) S Z (4 ) S Z
S 5 ,a = 5* 54 ; S 5 ,a = 5* 56 .
Z 456 Z 456
2. Determinăm sarcina nodului 4, după aruncarea sarcinii 5 în nodul 4:
(4 )
S 4 ,c = S 4 + S 5 ,a .
3. Determinăm impedanţa totală Z 456 :
Z 456 = Z 45 + Z 56 .
După etapa 3 schema monofilară a RE din figura 3.11 se poate prezenta în felul următor (figura
3.12).
(6 )
S 6 = S 5 ,a
S 76 S7
6 7
S 46
S 17
S 06
(4)
8
S4,c = S4 + S5,a
1
S1
4 0
S 43 S 23 S 01 S 12
S3 3 2 S2
Figura 3.12 – Graful RE după pasul 3
92
4. Transformăm RE în formă de triunghi (046) într-o reţea echivalentă în formă de stea:
Z Z Z Z Z Z
Z 48 = 46 40 ; Z 08 = 04 06 ; Z 68 = 64 60 .
Z 06 Z 46 Z 04
5. După transfigurarea triunghiului (046) într-o reţea echivalentă în formă de stea se obţine
schema prezentată în figura 3.13.
(6 )
S 5 ,a
S76 S7
6 7
S86
S84 S17
S08 S01
4 8 1
S4,c S1
S43 0 S12
3 S23
S3 2
S2
Figura 3.13 – Graful RE după pasul 5
6. Aruncăm sarcinile:
*
(8 ) Z 4321
8 → S 4 ,a = S 4 ,c * ;
Z 84321
1) 4 → (1) Z 48
*
1 → S 4 ,a = S 4 ,c * ;
Z 84321
*
(8 ) Z
8 → S 3,a = S 3 * 321 ;
Z 84321
2) 3 → (1) Z
*
1 → S 3,a = S 3 * 348 ;
Z 84321
*
(8 ) Z 21
8 → S 2 ,a = S 2 * ;
Z 84321
3) 2 → Z
*
(1)
1 → S 2 ,a = S 2 * 2348 ;
Z 84321
*
(8 ) Z 71
8 → S 7 ,a = S 7 * ;
Z 8671
4) 7 → (1) Z
*
1 → S 7 ,a = S 7 * 768 .
Z 8671
*
(8 ) Z 671
8 → S 6 ,a = S 6 * ;
Z 8671
5) 6 → (1)
*
Z 68
1 → S 6 ,a = S 6 * .
Z 8671
7. Determinăm sarcinile din nodurile RE după aruncarea sarcinilor la noduri:
93
(8 ) (8 ) (8 ) (8 ) (8 ) (1) (1) (1) (1) (1)
S 8 ,c = S 4 c ,a + S 3 ,a + S 7 ,a + S 6 ,a + S 2 ,a ; S 1,c = S 1 + S 4c ,a + S 3 ,a + S 7 ,a + S 6 ,a + S 2 ,a .
După pasul 7 se obţine schema echivalentă:
6 S1768 7
S08 0 S01
8 1
S1,c
S8,c
4 3 2
S12348
Figura 3.14 – Schema monofilară a RE după pasul 7
8. Z 8671 = Z 86 + Z 67 + Z 71 ; Z 84321 = Z 84 + Z 43 + Z 32 + Z 21 .
După pasul 8 se obţine schema echivalentă simplă:
Z18,ech
S18,ech
8
1
S8,c S1,c
S08 0 S01
Figura 3.15 – Schema echivalentă simplă
Z 8671  Z 84321
Z 18.ech = .
Z 8671 + Z 84321
9.Determinăm fluxurile de putere în RE simplă

Fluxul de putere S01 se determină cu relaţia:
* *
S  Z + S 8  Z 80
S 01 = 1,c 180* .
Z 0180
Dacă cunoaştem fluxul de putere S01 determinăm fluxul de putere ce străbate tronsonul 18:
S 18,ech = S 01 − S 1,c .
Fluxul de puetere S 08 se determină astfel:
S 08 = S 8,c − S 18,ech .
Etapa inversă
La etapa inversă, prin transfigurarea inversă, se determină circulaţiile de puteri în schemele
intermediare (figurile 3.14, 3.13 şi 3.12), obţinute prin transfigurări succesive, precum şi cea iniţială
(figura 3.11).
1. Dacă cunoaştem S 18,ech şi Z 18,ech putem determina fluxurile de putere S 1768 şi,
respectiv S 12348 (figura 3.15), utilizând relaţiile
* * * *
S 18 ,ech  Z 18 ,ech = S 1768  Z 1768 ; S 18 ,ech  Z 18 ,ech = S 12348  Z 12348 ,
de unde rezultă
94
* *
S 18 ,ech  Z 18 ,ech S 18 ,ech  Z 18 ,ech
S 1768 = * ; S 12348 = * .
Z 1768 Z 12348
2. Pe baza fluxurilor S 1768 şi S 12348 se pot determina circulaţiile de puteri ce trăbat laturile reţelei
electrice din figura 3.13, utilizând relaţiile:
(8 )
S 17 = S 1768 + S 7 ,a + S 6 + S 5 ,a ( )
(6 ) (8 )
a
; S 76 = S 7 − S 17 ;
(6 )
S 86 = S 5 ,a − S 76 ;
(8 ) (8 )
S 12 = S 1234 + S 2 ,a + S 3,a + S 4 + S 5 ,a ( )
(4 ) (8 )
a
(4 )
. S 23 = S 12 − S 2 ; S 43 = S 3 − S 23 ; S 84 = S 43 + S 4 + S 5 ,a .
3. Dacă cunoaştem circulaţiile de puteri S 08 , S 86 şi S 84 se pot determina fluxurile de putere ce

străbat laturile triunghiului 046 (figura 3.16).
I
III 8
II
4 0
Figura 3.16 – Transfigurarea triunghiului în stea

Pentru a determina fluxurile respective se alcătuiesc trei ecuaţii în baza legei doi Kirchhoff
pentru circuite independente:
* * *
− S 06  Z 06 + S 08  Z 08 + S 86  Z 86 = 0 ;
* * *
S 08  Z 08 + S 84  Z 84 − S 04  Z 04 = 0 ;
* * *
S 86  Z 86 − S 46  Z 46 − S 84  Z 84 = 0 ,
de unde rezultă:
* * * * * *
S Z + S Z S Z + S Z S Z −S Z
S 06 = 08 08 * 86 86 ; S 04 = 08 08 * 84 84 ; S 46 = 86 86 * 84 84 .
Z 06 Z 04 Z 46
4. Dacă cunoştem fluxul de putere S456 se poate determina fluxul de putere ce trăbate latura 45
din relaţia:
(6 )
S 45 = S 456 + S 5 ,a ş respectiv S 65 = S 5 + S 45 .
3.6 Calculul RE utilizând factorii de distribuţie a curenţilor injectați in nodurile RE.

După cum sa menţionat mai sus sistemele de ecuaţii alcătuite în baza legilor I, II Kirchhoff în
formă matricială se scriu astfel:
 M   I l  =  J n  (3.51)
 N   Z l   I l  =  N   E l  =  E c  (3.52)
95
Utilizând noţiunea de matrice compusa aceste două ecuaţii se pot scrie sub forma de o ecuaţie
matricială.
M M  J n  patratica −1
(3.53)
   I  =  
c  N Z l   l  Ec 
l  A →
A 0
→  A 
Dacă există matricea inversă [A]-1 din (3.53) se obţine:

−1 J n  (3.54)
 I l  =  A  B  = C Y h   
 Ec 
Din (3.54) rezulta ca dacă [El]=0→[Ec]=0, atunci
 I l  = C   J n  (3.55)
unde: [C] –matricea factorilor de distribuţie a curenţilor injectați în nodurile RE prin ramurile RE.
ΔS=0 (3.56)
În ipotezele de calcul când pierderile sunt nule relaţia (3.55) se poate scrie sub forma:
[Sl]=[C][Sn] (3.57)
Trebuie de menționat că matricea [C] se poate determina şi pe cale experimentală utilizând
metoda curenților unitari sau metoda puterilor unitare. În forma desfășurata ecuaţia matric (3.57) se
scrie sub forma:
S l1 = C11 S1 + C12 S 2 + ... + C1n −1 S n −1; (3.58)
S l 2 = C 21 S1 + C 22 S 2 + ... + C 2 n −1 S n −1; (3.59)
(3.60)
S ll = C l1 S1 + C l 2 S 2 + ... + C1n −1 S n −1.
Pentru a determina elementele matricei [C] pe cale experimentală se utilizează metoda

ecuațiilor nodale.
Se consideră că:
S 4 = S 3 = S 2 = 0 ; S1 = 1 + j 0 ;
S n1 = 1 + j 0 ; S l1 = C11 S n1 = C11 .
4 5 1
6 4
0 2
3 7 2
Figura 3.16 -Schema de calcul al rețelei electrice privind determinarea elementelor primei
coloane a matricei [C]
3.7 Cazuri particulare de calcul al rețelelor electrice

În practica de caclul se întâlnesc următoarele cazuri particulare de calcul:
1. r0=0;
2. x0=0;
3.z0=r0+jx0=const;
96
4.cos=1;
5. rețeua electrică este omogenă.
Se consideră o linie electrică alimentată de la două capete şi se consideră că linia este omogenă.
Linia se consideră că este omogenă dacă se îndeplinește condiția: x0/r0=const
A 1 2 3 B
S1 S2 S3
Figura 3.17
* * *
S1 Z 1B + S 2 Z 2 B + S 3 Z 3B (3.61)
S A1 = *
Z AB
*
( ) (
Z 1B = R1B − jX1B = r0  l1B − j  x  l1B ) = r0  l1B (1 − j  )
*
(
Z 2 B = R2 B 1 − j  ) 


*
Z 3B = R3B 1 − j ( ) 

*
Z AB = RAB 1 − j  ( ) 
S 1  R1B + S 2  R2 B + S 3  R3 B (3.62)
S A1 =
RAB
În mod analogic se poate demonstra că fluxul de putere SA1 se determină:

S  X + S 2  X 2 B + S 3  X 3B (3.63)
S A1 = 1 1B
X AB
De utilizat metoda de Scindare a RE. Z ij → Rij Z ij → X ij x0 / r0  const

Deoarece in RE reale x0/r0≠const apare problema care din relaţiile prezentate mai sus trebuie
de utilizat pentru calculul fluxurilor de putere in RE cu un grad scăzut de neumogenitate. Se
recomandă pentru determinarea fluxurilor de putere activă de utilizat relația (3.63) iar pentru calculul
fluxurlor de putere reactivă,respectiv,relația (3.62), in acest caz eroarea de calcul este mai mica. In
practica de calcul se utilizează şi ipoteza de calcul Z0 este o mărime constanta, în acest caz în relaţiile
(3.62 ) si (3.63) Zij se înlocește cu lij.
Trebuie de menţionat ca în RE omogenă pierderile de putere sunt minime de aceea în această
reţea nu apare problema de a optimiza circulaţiile de puteri în scopul reducerii pierderilor de putere
Deoarece, de regulă, RE reale sunt neomogene deseori apare problema de a modifica circulaţiile de
putere activă şi reactivă în scopul reducerii pierderilor de putere.
Pl X l − QlRl P X − QlRl
 U  =  0 − caracter inductiv U  = l l  0 − caracter capacitiv
U2 U2
4. PIERDERILE DE PUTERE ŞI ENERGIE ÎN REŢELELE ELECTRICE ŞI

REDUCEREA LOR
4.1 Consideraţii generale
97
Transportul şi distribuţia energiei electrice sunt însoţite de pierderi de putere (activă şi reactivă)
şi implicit de pierderi de energie electrică în toate elementele componente ale reţelelor electrice, după
cum rezultă din figura 4.1. Nivelul pierderilor de energie activă în reţelele electrice variază între
4÷15% din energia electrică livrată în reţeaua electrică, în funcţie de structura reţelei electrice, de
condiţii de exploatare etc.
Sarcina principală a calculului şi analizei pierderilor de energie constă în stabilirea structurii
detaliate şi identificarea posibilităţilor privind reducerea lor până la valori motivate din punct de
vedere economic.
În tabelul 4.1 este prezentată evoluția pierderilor de energie activă în reţelele de transport şi
distribuţie din Republica Moldova în intervalul 2001-2019. Din acest tabel rezultă că în acest interval
de timp a avut loc o reducere pronunţată a pierderilor de energie în reţelele de distribuţie. Din punct de
vedere tehnic, sunt posibile îmbunătăţiri suplimentare, numai cu investiţii considerabile în RE de
distribuţie, ceea ce ar determina prin urmare majorarea tarifului final la consumator.
Consumuri în centrale
Generare
Pierderi în reţele de
1 FÎT şi ÎT Transport
FÎT şi ÎT
2 Consumatori la ÎT
Pierderi în reţele de Distribuţie

3 distribuţie de MT MT
Consumatori la MT
4
5 Pierderi în reţele de
distribuţie de JT Distribuţie
JT
Consumatori la JT
6
Figura 4.1 – Pierderile în reţelele electrice

Tabelul 4.1 Pierderile de energie în reţelele electrice de distribuţie şi transport
Pierderile de energie electrică (în %) faţă de energie electrică întrată în
Operatorul sistemului
reţelele electrice
de distribuţie
2001 2005 2010 2015 2016 2017 2018 2019 2020
RED Nord 28,4 14,39 10,43 9,19 8,82 8,74 8,87 7,95
s-a comasat
RED Nord Vest 39,9 20,07 12,98 9,32 9,77 9,13 cu RED Nord
98
Premier Energy
Distribution (RED 28 21,44 13,68 8,1 8,25 8,12 8,13 8,1
Union Fenosa)
Reţelele electrice Î.S.
4,38 3,6 3,49 2,66 2,69 2,68 2,63 2,48
„Moldelectrica”
La soluţionarea problemelor privind calculul, analiza, normarea şi reducerea pierderilor de

energie în reţelele electrice sunt utilizate următoarele noţiuni şi definiții (figura 4.2)
Pierderile comerciale
Pierderile de energie
Pierderile tehnologice
Pierderi
Pierderile tehnice Consum
condiţionate de
de energie erorile grupurilor
electrică de măsurare
de
Pierderi serviciile
Pierderi Pierderi
la mers în proprii Pierderi la realizarea
variabile cilmatice
gol energiei electrice
Pierderile independente de sarcină
Pierderile dependente de sarcină
Figura 4.2 – Structura pierderilor reale de energie electrică
Pierderile de evidenţă (pierderile reale de energie electrică), notate prin  W e , reprezintă

diferenţa dintre energia electrică injectată în reţea şi energia vândută consumatorilor, se compun din:
• pierderi tehnologice aferente procesului de transport şi distribuţie a energiei electrice;
• pierderi comerciale, rezultate din erorile introduse de grupurile de măsură şi organizarea
evidenţei energiei; în aceasta categorie se includ şi consumurile nemăsurate ale transformatoarelor de
măsură, precum şi furturile de energie (consumul fraudulos);
Pierderile de evidenţă, notate prin We, se determină pe baza datelor obţinute de la sistemele de
evidenţă a energiei electrice cu relaţia:
 W e = W ai − W a l , (4.1)
unde Wai – energia electrică intrată în rețeaua electrică (emisă în reţelele electrice de către centralele
electrice sau importată);
99
W a l – energia electrică ieşită din reţeaua electrică (vândută consumatorilor, inclusiv cea
exportată).
Energia electrică Wa l , pentru toţi consumatorii, în afară de cei casnici, se determină în baza
indicaţiilor contoarelor.
Pentru consumatorii casnici valoarea Wa l se determină în baza facturilor achitate (Fc) şi a
tarifului (Tc) pentru energia electrică:
Fc
Wac = . (4.2)
Tc
Valoarea procentuală a pierderilor de evidenţă se determină cu relaţia:
We
We % =  100 . (4.3)
Wai
La rândul său pierderile tehnologice se compun din:
➢ pierderi tehnice;
➢ pierderi condiţionate de erorile admisibile ale grupurilor de măsură;
➢ consum de serviciile proprii.
• Pierderile tehnice condiționate de fenomenele fizice care au loc la tranzitarea energiei electrice
prin RE, şi exprimate prin transformarea unei părţi a energiei electrice în căldură în elementele RE.
• Pierderile tehnice, se pot determina numai prin calcul, şi reprezintă suma pierderilor localizate
în:
– conductoarele liniilor electrice aeriene şi în cablu, precum şi în înfăşurările transformatoarelor
sau autotransformatoarelor, datorită curentului electric, prin efect termic;
– miezul magnetic al transformatoarelor sau autotransformatoarelor, datorită prezenţei câmpului
magnetic, prin curenţii turbionari şi prin histerezis;
– liniile electrice aeriene cu Unom ≥ 330 kV, datorită câmpului electric, prin efect descărcarea
corona;
– dielectricul izolaţiei, în cazul liniilor în cablu cu tensiunea Unom ≥ 35 kV, datorită prezenţei
câmpului electric;
– pierderi în transformatoare de măsură, contoare cu conexiune directă;
– conductoarele de legătură și barele colectoare;
– descăcătoare, limitatoare e supratensiuni, dispozitive de conectare ale sistemelor de comunicații
la fecvență înaltă.
Într-un element de reţea se produc pierderi de energie longitudinale, dependente de sarcină
(pierderi prin efect termic) şi pierderi transversale, independente de sarcină (pierderi datorită
magnetizării transformatoarelor, efectului descărcarea corona şi pierderi în dielectric).
• Pierderile condiţionate de erorile admisibile ale grupurilor de măsură. Această componentă a
pierderilor se determină pe baza datelor privind caracteristicile metrologice şi regimurilor de
funcţionare ale aparatelor de măsură.
• Consum de serviciile proprii, necesar pentru asigurarea funcţionării utilajului tehnologic al
staţiei electrice şi a activităţii vitale a personalului de deservire. Contoarele instalate la staţia electrică
înregistrează consumul de energie de serviciile proprii.
Valoarea pierderilor de energie, de la barele centralelor electrice până la zonele de consum, poate
atinge uneori 10÷15 % din energia electrică produsă. Acoperirea lor impun cheltuieli determinate de
instalarea suplimentară a unor grupuri de puteri în centralele electrice şi necesitatea de a asigura
resursele energetice primare corespunzătoare.
În aceste condiţii, reducerea pierderilor de energie în fiecare instalaţie şi loc de muncă constituite
sarcina cea mai importantă a celor ce proiectează şi exploatează instalaţiile electrice de producere,
transport şi distribuţie şi cele din întreprinderile consumatoare.
100
Reducerea pierderilor însemnă utilizarea eficientă a energiei, însemnă energie economisită,
însemnă mai puţină energie generată. Toate acestea converg către folosirea raţională a resurselor, adică
spre o politică de dezvoltare energetică durabilă.
Experţii internaţionali consideră că în reţelele electrice de distribuţie 0,4÷10 kV pierderile
tehnice de 4÷5 % sunt admisibile, iar 10% sunt pierderile maxim admisibile. Pentru sistemul
electroenergetic în ansamblu începând de la surse până la consumatori nivelul de 15÷16% este maxim
admisibil. Este clar că pentru nişte valori mai mari ponderea pierderilor comerciale este pronunţată.
4.2 Determinarea pierderilor de putere şi energie în linii şi transformatoare

4.2.1 Pierderile de putere şi energie în linii
Pierderile de putere în liniile electrice trifazate de tensiune alternativă, datorită efectului Joule se
determină cu relaţia:
( )
 P = 3 I 2  Rl = 3 I a2 + I r2 Rl , (4.4)
sau exprimând curentul prin puterea aparentă S sau activă P şi reactivă Q ce străbat linia şi tensiunea
U, relaţia (4.4) devine:
S2 P2 + Q2
P = Rl =  Rl , (4.5)
U2 U2
în care:
R – rezistenţa activă a unei faze;
I, Ia şi Ir – curentul total, componentele activă şi reactivă a curentului ce străbate linia;
S, P, Q – puterile tranzitate prin linie aparentă, activă şi reactivă;
U – tensiunea de funcţionare a liniei, care de regulă, în calculele mai puţin riguroase se consideră
egală cu cea nominală.
Pierderile de putere reactivă în liniile electrice se calculează astfel:
( )
 Q = 3 I 2  X l = 3 I a2 + I r2 X l , (4.6)
sau
S2 P2 + Q2
Q = X l =  Xl , (4.7)
U2 U2
unde Xl reprezintă reactanţa inductivă a unei faze a liniei.
De regulă, valorile P şi Q ce străbat liniile electrice sunt necunoscute, însă sunt cunoscute
valorile P şi Q impuse în nodurile reţelei electrice. Pentru a determina aceste valori se efectuează
calculul regimului permanent de funcţionare, ţinând cont de puterile impuse în nodurile reţelei
electrice și configurația ei.
Pierderile de energie pentru treapta i a curbei de sarcina, de durata de ti, se determină cu relaţia
de formă:
 Wi =  Pi   ti  ()
iar pentru perioada totală T (zi, luna, trimestru,an) se determină astfel:
N N N
Pi 2
W =  Wi =  Pi   ti =   R  ti  ()
i ==1 U cos
2 2
i =1 i =1
2
Transformând expresia (4.9) prin multiplicarea numărătorului şi numitorului cu Pmax se obţine:
101
2
Pmax N
Pi 2
W =
U 2 cos 2
 R  2
i =1 Pmax
  ti = Pmax   ()
2
Pmax
În expresia (4.10) valoarea  R reprezintă pierderile de putere în orele de sarcină
U 2 cos 2
N
Pi 2
maximă, iar valoarea  2
i =1 Pmax
  ti reprezintă durata pierderilor maxime.
Durata pierderilor maxime este intervalul de timp în care, dacă linia ar fi încărcată la sarcina
maximă, în ea s-ar produce aceleaşi pierderi de energie ca şi în cazul funcţionării după graficul real de
încărcare, şi se notează prin  :
N
P2
 =  2i   ti . (4.11)
i =1 Pmax
În caz general, când factorul de putere cos se modifică pe parcursul perioadei de facturare, este
necesar ca în (4.11) de înlocuit puterea activă P cu cea aparentă S, adică în caz general durata
pierderilor maxime se determină utilizând curba de sarcină a puterii aparente:
N
S 2  t
 = i 2 i . (4.12)
i =1 S max
2
În mod analogic, expresia (4.9) prin înmulţirea numărătorului şi numitorului cu Pmed , se poate
aduce la o altă formă:
2
Pmed N
Pi 2
W =
U 2 cos 2
 R  2
i =1 Pmed
  ti  ()
Sarcina medie se determină cu formula:

W
Pmed = , (4.14)
T
unde W este energia tranzitată prin linie în intervalul de timp T.
P2
În expresia (4.13) valoarea 2 med 2  R reprezintă valoarea medie a pierderilor de putere. La
U cos 
N
Pi 2
rândul său valoarea  2
i =1 Pmed
  ti reprezintă durata de timp în care, dacă linia va fi încărcată la sarcina
medie, în ea s-ar produce aceleaşi pierderi de energie ca şi în cazul funcţionării după graficul real de
încărcare. Dacă vom exprima această durată de timp în unităţi relative, atunci se obţine pătratul
factorului de formă a curbei de sarcină:
N
Pi 2   ti
Kf = 2
2
. (4.15)
i =1 Pmed  T
Ţinând cont de (4.15) relaţia (4.13) devine

2
Pmed
W = 2  R  K 2f  T ()
U cos  2
4.2.2 Pierderile de putere şi energie în transformatoare
Pierderile de putere în transformatoarele de putere pot fi împărţite în două categorii, şi anume:

✓ pierderi de putere independente de sarcina transformatorului;
✓ pierderi de putere dependente de sarcina transformatorului.
Prima categorie de pierderi se referă la pierderile în fierul transformatoarelor, iar cea de-a doua
la pierderile în înfăşurări.
102
Datorită magnetizării miezului transformatorului, apar pierderi de putere activă în fier PFe , care
sunt practic egale cu pierderile active la mers în gol P0. Aceste pierderi se regăsesc în cartea tehnică a
transformatorului sau în cataloage.
Pierderile de putere reactivă în fierul transformatorului QFe, sunt aproximativ egale cu puterea
de magnetizare la mers în gol şi se determină în funcţie de puterea aparentă nominală Snom şi valoarea
procentuală a curentului la mers în gol al transformatorului I0%, utilizând relaţia :
I %
 QFe = 0  S nom . (4.17)
100
La rândul său, pierderile de putere activă în înfăşurările transformatorului, notate prin PCu, sunt
proporţionale cu pătratul sarcinii S tranzitate prin transformator la un moment dat. La sarcina nominală
aceste pierderi PCu,nom sunt aproximativ egale cu pierderile la funcţionarea transformatorului în
regim de scurtcircuit şi, de asemenea, se regăsesc în cartea tehnică sau în cataloage. Pierderile de
putere reactivă în înfăşurările transformatorului QCu sunt proporţionale cu pătratul sarcinii, pentru
transformatoarele încărcate la sarcina nominală, aceste pierderi se determină în funcţie de puterea
aparentă nominală Snom şi tensiunea de scurtcircuit după cum urmează:
• pentru transformatoarele de puteri mari:
U S
 QCu ,nom = sc ,r % nom , (4.18)
100
• pentru transformatoarele de puteri mici:
U S
 QCu ,nom = sc ,r % nom , (4.19)
100
unde U sc , r % = ( U sc,% ) 2− ( U sc,a % ) 2 – componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit.
Dacă sarcina S a transformatorului diferă de sarcina nominală, pierderile de putere activă şi
reactivă în înfăşurările transformatorului se determină astfel:
2
 UCu, nom  S 
2
 S 
 PCu =  PCu ,nom   ;  QCu =    Snom . (4.20)
 S nom  100  Snom 
Pierderile totale de putere într-un transformator se determină ca suma pierderilor în fier şi în
înfăşurări, utilizând relaţiile:
2
 S 
 Pt =  PFe +  Psc   ;
 S nom 
2
(4.21)
U sc %  S 
 Qt =  QFe +   S nom .
100  S nom 
Dacă în staţia electrică sau în punctul de transformare sunt instalate n transformatoare atunci
relaţiile (4.21) devin:
2
 Psc  S 
 Pt  = n   PFe +   ;
n  S nom 
2
(4.22)
U sc %  S 
 Qt  = n   QFe +   S nom .
n 100  S nom 
La rândul său pierderile de energie activă într-un transformator conectat la reţeaua electrică pe o
durată de timp T,se pot estima cu o relaţie de forma:
2
 S max 
 Wt =  PFe  T +  Psc    , (4.23)
 S 
şi respectiv în cazul când sunt conectate n transformatoare identice în paralel :
103
N 
 P  S max, j  
Wt  =  n j   PFe  t j + Cu     j  , (4.24)
j =1 
 n j  n  
S 
unde nj – numărul transformatoarelor care funcţionează în paralel în intervalul de timp tj din perioada
N
T = t j ;
j =1
Smax,j – sarcina maximă în intervalul de timp tj ;

 j – durata pierderilor maxime corespunzătoare sarcinii aparente în intervalul de timp tj.
4.3. Determinarea pierderilor de energie în reţelele electrice

4.3.1 Consideraţii generale
Volumul şi caracteristica datelor iniţiale privind schemele şi sarcinile reţelelor electrice de
diverse tensiuni nominale diferă substanţial, şi de aceea pentru calculul pierderilor de energie în
reţelele electrice se utilizează diferite metode.
Reţele electrice cu Unon≥110 kV. La staţiile electrice ale acestor reţele, de regulă, se efectuează
măsurători de control, şi în legătură cu aceasta pentru calculul pierderilor de energie poate fi utilizată
cea mai completă informaţie - valorile de energie consumată lunar din nodurile reţelei electrice, şi
respectiv, configuraţia curbelor de sarcină zilnice aferente zilelor când s-au efectuat măsurătorii de
control.
Reţelele electrice de 35 kV. La unele staţii electrice ale acestor reţele, valorile P şi Q se măsoară
nu pentru toate 24 de ore, însă, numai în orele de sarcină maximă dimineaţa şi seara precum şi noaptea
în orele de sarcină minimă.
Dacă lipsesc curbele de sarcină zilnice, pentru 24 de ore ale staţiilor electrice, se poate de utilizat
numai valorile de energie consumată din nodurile reţelei în luna pentru care s-au efectuat măsurătorii
de control precum şi datele despre duratele de utilizare a sarcinii maxime (factorul de umplere a curbei
de sarcină).
Reţelele electrice 6-10 kV. Pentru aceste reţele sunt cunoscute schemele feederelor şi energia
electrică livrată în fiecare feeder (energia totală consumată cu includerea pierderilor de energie în
feeder).
Pentru reţelele electrice cu tensiunea de 35 kV şi mai mult sarcinile nodale sunt cunoscute şi prin
calcul se determină sarcina totală. La rândul său pentru reţelele electrice cu tensiunea 6-10 kV este
cunoscută sarcina totală pentru fiecare feeder şi prin calcul se determină sarcinile nodale pentru
punctele de transformare racordate la fiecare feeder. Întrucât în reţelele electrice cu tensiunea de 6-10
kV sarcinile pe faze, practic, sunt egale, calculele se realizează utilizând schema echivalentă pentru o
fază.
Reţelele electrice de distribuţie de 0,4 kV. Calculul pierderilor de energie în aceste reţele
constituie un proces complex care necesită un volum mare de muncă, şi este legat de particularităţile
reţelelor de distribuţie de joasă tensiune:
– volum mare de informaţii;
– certitudinea limitată;
– lungimi mari în structuri ramificate;
– modificarea dinamică a configuraţiei şi parametrilor RE;
– diversitate de realizare a RE;
– nesimetria sarcinilor pe faze;
– modificarea tensiunilor de fază.
Este de menţionat, că dacă sunt puse la dispoziţie schemele acestor reţele, atunci pentru calculul
pierderilor de energie pot fi utilizate aceleaşi metode ca şi pentru reţelele electrice cu tensiuni mai
înalte. Totodată, specificul acestor reţele este dezechilibru sarcinilor pe faze,precum şi existenţa
porţiunilor de reţele cu faze incomplete (derivaţii monofazate şi bifazate de la magistrală). Majoritatea
sarcinilor în aceste reţele sunt monofazate, conectate între conductor de fază şi cel de nul la tensiunea
de 0,23 kV. Este de menţionat că, de regulă, se încearcă ca sarcinile sî fie uniform repartizate între
104
faze, însă nu totdeauna se izbutește. În afară de aceasta, conectarea şi deconectarea receptoarelor la
consumatori se realizează în mod aleatoriu. În legătură cu aceasta calculul reţelelor electrice cu
tensiunea de 0,4 kV este necesar de efectuat pentru fiecare fază, cu schema şi sarcinile aferente acestei
faze. Totodată, trebuie de menţionat că pentru multe probleme practice (alcătuirea bilanţei energiei
electrice, determinarea pierderilor de energie pentru normarea lor etc) este suficient de determinat
pierderile totale în aceste reţele. Este de menţionat, că pierderile totale pot fi evaluate, cu o precizie
suficientă, în baza parametrilor generalizaţi ai acestor reţele electrice.
4.3.2 Pierderile de energie în reţelele electrice de distribuție (0,4-10) kV

4.3.2.1 Pierderile de energie în reţelele electrice de joasă tensiune 0,4 kV
În prezent reţelele electrice de distribuţie de joasă tensiune alimentează un număr crescând de
utilizatori dezechilibraţi şi neliniari care determină un regim de funcţionare nesinusoidal şi nesimetric
al acestor reţele. Acest fapt are ca primă consecinţă negativă creşterea pierderilor de putere şi energie
în liniile electrice de transport şi distribuţie, respectiv în transformatoare. Creşterea pronunţată a
pierderilor de putere şi energie are loc datorită însumării celor două regimuri (dezechilibrat şi
nesinusoidal). E de menţionat, că în regim nesinusoidal pierderile sunt influenţate în special de
armonicile de rang multiplu de 3, deoarece acestea se însumează pe conductorul de nul.
Pierderile dependente de sarcină în reţelele electrice de 0,4 kV pot fi evaluate utilizând
următoarele metode [2]:
• calculul pierderilor de energie în baza valorii procentuale a pierderilor de tensiune în
orele de vârf a curbei de sarcină;
• calculul pierderilor de energie în baza informaţiei generalizate privind schemele şi
sarcinile reţelei electrice.
Calculul pierderilor dependente de sarcină în reţelele electrice de 0,4 kV se admite de realizat pe
un şanţion arbitrar de reţele de 0,4 kV ce se alimentează de la un număr de puncte de transformare, ce
constituie mai mult de 20% din numărul total de puncte de transformare, dacă acest număr depăşeşte
100.
În continuare se prezintă prima metodă.
Având în vedere faptul că există o dependenţă între valoarea pierderilor de energie şi tensiunea la
care funcţionează reţeaua electrică este util să se pună în evidenţă legătură dintre pierderile de tensiune
şi pierderile de energie. Pentru o linie electrică trifazată, alimentată cu un sistem simetric de tensiuni
(figura 4.3) şi încărcată echilibrat pe cele trei faze, relaţia prin care se poate determina fazorul căderii
de tensiune prin linie U , se poate scrie sub forma:
 U 01 = 3 ( I a − jI r )  ( R + jX l ) = 3 ( I a Rl + I r X l ) + 3 ( I a X l − I r Rl )  ()
în care Ia , Ir – respectiv componentele activă şi reactivă ale curentului ce străbate linia electrică;
Rl – rezistenţa activă a liniei;
Xl –reactanţa inductivă a liniei.
X01
0 R01 1
S1
Figura 4.3 – Schema echivalentă a liniei de joasă tensiune
În ipoteza neglijării componentei transversale a fazorului căderii de tensiune pierderea de

tensiune pe linie se poate identifică cu componenta longitudinală a căderii de tensiune pe linie:
P R + Ql X l
U 01  U 01 = 3 (I a Rl + I r X l ) = l l , (4.26)
U nom
unde Pl şi Ql sunt respectiv puterile activă şi reactivă, ce circulă prin linie.
105
Valoarea procentuală a pierderii de tensiune se evaluează cu relaţia:
 U 01 P R (1 +  tg )
 U 01% = 100 = l l 2 100 , (4.27)
U nom U nom
de unde rezultă :
U 01%U nom 2
Pl Rl = , (4.28)
(1 +  tg )100
X Q
unde  = l şi tg = l .
Rl Rl
Totodată, valoarea procentuală a pierderii de putere activă este:
 Pl 100 Pl 2  Rl 100 P  R 100
 Pl % = = = l2 l 2 . (4.29)
Pl cos  U nom  Pl cos  U nom
2 2
Substituind (4.28) în (4.29) se obţine:
 Pl % =
(
 U 01% 1 + tg 2) = K p /uU 01% , (4.30)
(1 +  tg )
unde K p / u =
( 1 + tg 2 )
este coeficientul de legătură dintre valorile procentuale ale pierderii de
1 +  tg
tensiune şi putere în orele de sarcină maximă.
La rândul său valoarea procentuală a pierderilor de energie se evaluează cu ajutorul relaţiei:
 Wl  Pmax  
Wl % = 100 = 100 =  Pl ,max % , (4.31)
Wl Pmax  Tmax Tmax
în care Pl,max sunt pierderile variabile de putere activă în orele de sarcină maximă;
Tmax – durata de utilizare a sarcinii maxime
 – durata pierderilor maxime.
Ţinând cont de (4.30) relaţia (4.31) devine:
 Wl % = K p / u  K   U 01 % . (4.32)
Relaţia (4.32) a fost obţinută în ipoteză că linia electrică este echilibrată şi funcţionează în regim
simetric. Pentru o linie electrică neechilibrată şi care funcţionează în regim nesimetric relaţia (4.32) se
scrie sub forma:
 Wl % = K nes  K p / u  K   U 01 % , (4.33)

I A2 + I B2 + I C2 
în care K nes = 1 + 1,5 RN  − 1,5 RN este un coeficient de creştere a pierderilor de
2
3 I med R f  Rf

energie în linia electrică de joasă tensiune ce funcţionează în regim nesimetric,
IA, IB,IC – modulele curenţilor, din fazele A,B, şi C a liniei analizate şi respectiv
Rf, RN – rezistenţele conductoarelor de fază și nul a liniei electrice şi
I + I B + IC
I med = A – valoarea medie a curentului ce străbate linia electrică.
3
La rândul său, pentru o reţea electrică cu ramificări relaţia (4.33) este de formă:
 W % = K ram  K nes  K p / u  K   U % , (4.34)
unde K ram este coeficientul de ramificare a reţelei electrice şi respectiv
U% – valoarea procentuală a pierderii de tensiune de la bornele sursei de energie până la cel
mai îndepărtat consumator, din punct de vedere electric, în orele de vârf ale curbei de sarcină.
Determinarea factorului de ramificare a reţelei electrice este prezentată în Anexa 4.1.
Pierderile relative de energie electrică în l linii de 0,4 kV, se evaluează cu expresia:
106
l
 W i
%  Ii
 W%  = i =1
l
, (4.35)
I
i =1
i
unde  W% sunt pierderile de energie electrică în reţeaua i, calculate cu utilizarea expresiei (4.34);
i
Ii – valoarea maximă a curentului ce străbate tronsonul de plecare a reţelei i.
4.3.2.2 Pierderile de energie în reţelele electrice de distribuţie (6-10) kV

Pierderile de energie în reţelele electrice de distribuţie (6-10) kV se determină ca suma a trei
componente:
– pierderi dependente de sarcină (prin efect Joule) în linii,  Wl ;
– pierderi dependente de sarcină (prin efect Joule) în transformatoare  Wt ;
– pierderi convenţional constante în fierul transformatoarelor,  W Fe .

În intervalul de timp T pentru feederul analizat, pierderile totale de energie activă sunt de forma:
 W =  Wl +  Wt +  WFe . (4.36)
Întrucât pentru fiecare feeder al reţelelor electrice de 6-10 kV se cunoaşte volumul de energie
electrică activă (WP) tranzitat prin primul tronson al feederului, în intervalul de timp T, pentru
determinarea pierderilor de energie prin efect Joule, de regulă, se utilizează o metodă simplificată –
metoda rezistenţei echivalente.
În intervalul T, pierderile prin efect Joule se calculează cu relaţia:
Wl + Wt = 2P
(
W 2 1 + tg 2 )
 K 2f  Rech , (4.37)
U  cos 2   T
unde WP –volumul de energie tranzitat prin primul tronson în intervalul de timp T;
tgφ – coeficientul de putere reactivă;
cosφ – factorul de putere reactivă;
Kf – factorul de formă a curbei de sarcină aferentă primului tronson;
Rech = Rl ,ech + Rt ,ech – rezistenţa echivalentă a feederului;
T – intervalul de timp analizat, de regulă, perioada de facturare (o lună, un trimestru, un semestru
sau un an);
U – tensiunea medie de exploatare, de regulă, se consideră egală cu tensiunea nominală.
Factorul de formă a curbei de sarcină aferentă primului tronson se evaluează cu expresia:
I
K f = med . pat , (4.38)
I med
unde I med . pat – valoarea medie pătratică a curentului ce străbate primul tronson;
Imed – valoarea medie a curentului.
Pentru determinarea rezistenţei echivalente, Rech, feederul analizat (figura 4.4,a) se reprezintă
printr-o reţea echivalentă (figura 4.4,b) din punct de vedere a pierderilor de putere. Reţeaua
echivalentă se consideră parcursă de un curent egal cu cel din primul tronson al feederului real.
Rezistenţa echivalentă a feederului se determină din condiţiile de egalitate a pierderilor de putere în
cele două reţele (feederul real şi echivalent).
107
S1 S3 S5
T1 T3 T5
0
2 4 5
Ipt 1 3 Rech
T2 T4 Ipf
S2 S4
a) b)
Figura 4.4 – Echivalarea feederului de distribuţie (T1,T2,T3,T4,T5 – transformatoarele
din punctele de transformare)
Rezistenţa echivalentă a feederului se determină astfel:
n m
2 2
 Rli Sni +  Rtj Snj
i =1 j =1
Rech = Rl , ech + Rt , ech = , (4.39)
S2
unde Rli – rezistenţa activă a tronsonului i;
Rtj – rezistenţa activă a transformatorului j;
Sni – puterea instalată totală a transformatoarelor care se alimentează prin tronsonul i;
Snj – puterea nominală a transformatorului j;
SΣ – puterea instalată totală a transformatoarelor din posturile de transformare care se
alimentează de la feederul analizat ( în cazul dat SΣ = Sn1+ Sn2 + Sn3+ Sn4 + Sn5).
E de menţionat, că relaţia (4.39) s-a obţinut, admițându-se că sarcina primului tronson al
feederului analizat se va repartiza prin laturile feederului în conformitate cu puterile nominale ale
transformatoarelor instalate în punctele de transformare.
În cea ce priveşte pierderile în fierul transformatoarelor , acestea variază nesemnificativ cu
tensiunea de exploatare şi se pot calcula, pentru un interval de timp T, cu relaţia:
WFe =  PFe , i   ti , (4.40)
unde PFe , i – pierderile de putere activă în fierul transformatorului i;  t i – numărul de ore cât
transformatorului i este conectat la reţea.
4.3.3 Pierderile de energie în reţelele electrice complex buclate
În intervalul T pentru rețeaua buclată complex, pierderile de energie sunt de formă:
 W =  WFe +  Wcorona +  WJoule , (4.41)
unde  W Fe – pierderile de putere activă în fierul transformatoarelor şi autotransformatoarelor;
 Wcorona – pierderile datorate efectului descărcarea corona, ca urmare a ionizării aerului în jurul
conductorului din cauza câmpului electric foarte intens la suprafaţa acestor conductoare şi a condiţiilor
de mediu;
 W Joule – pierderile în elementele reţelei prin efect Joule.
Pierderile de putere activă în fierul transformatoarelor şi autotransformatoarelor se pot determina
utilizând relaţia (4.40).
Pentru calculul pierderilor de energie prin efect descărcarea corona se utilizează relaţia:
108
l
 Wcorona =   W j  T j , (4.42)
j =1
unde  W j – pierderile de putere activă datorită efectului descărcarea corona în linia electrică j;
Tj – numărul de ore cât linia j este conectată la reţea;
l – numărul de linii electrice aeriene.
În aceea ce priveşte pierderile de energie datorate efectului descărcarea corona în linia electrică
aeriană se pot calcula pentru un interval de timp Ti, cu relaţia:
( ) = l    P( )  T  K
j
Wcorona
n j
j corona i U ,corona , (4.43)
i =1
unde lj – lungimea liniei electrice j, în km;
( ) – pierderile specifice de putere activă în linia j pentru timpul i de condiţii atmosferice
j
 Pcorona
(timp frumos, ninsoare uscată, timp umed, promoroacă), în kW/km;
Ti – durata timpului i de condiţii atmosferice, în ore;
KU ,corona = 6, 88  U*2 − 5, 88  U* –coeficientul de corelaţie a tensiunii de exploatare a liniei.
Valoarea relativă a tensiunii de exploatare (U*) se determină ca raportul dintre tensiunea de
exploatare (U) şi cea nominal (Unom).
n – numărul de tipuri de condiții atmosferice pentru care se măsoară pierderile specifice
condiționate de descărcarea corona.
Pentru determinarea pierderilor de putere activă prin efect Joule se utilizează relaţia:
WJoule =   Pj   t j , (4.44)
j
unde  P j – pierderile de putere activă în rețeaua analizată, determinate prin calculul de regim pentru
eșantionul j, în MWh;
 t j – intervalul de timp pentru care sunt determinate pierderile de putere  P j , în ore;
m – numărul de intervale pentru care se determină pierderile de putere.
4.4. MĂSURĂRILE DE REDUCERE A PIERDERILOR DE ENERGIE

4.4.1 Considerații generale
Din analiza structurii pierderilor de energie electrică (fig.1) rezultă că reducerea lor se poate
obţine prin reducerea pierderilor tehnologice şi comerciale. La rândul său reducerea pierderilor
tehnologice se poate realiza:
– prin reducerea pierderilor tehnice;
– prin reducerea consumului de energie electrică de serviciile proprii;
– prin reducerea pierderilor condiţionate de erorile grupului de măsurare a energiei electrice
(transformatoare de tensiune şi curent precum şi contoare);
– prin luarea de măsuri organizatorice pentru reducerea pierderilor comerciale.
➢ Măsurările de reducere a pierderilor tehnice

– Demontarea punctelor de transformare cu sarcini mici;
– Redistribuirea transformatoarelor sub şi supraîncărcate din posturilor de transformare existente
precum şi alegerea corectă a transformatoarelor din noile staţii electrice şi posturile de transformare;
– Evitarea prin măsuri organizatorice şi tehnice a regimurilor de funcţionare nesimetric şi
dezechilibrat;
– Creşterea nivelului de tensiune în exploatare;
– Echilibrarea sarcinilor pe faze;
– Majorarea secţiunilor conductoarelor de nul în reţelele de joasă tensiune;
109
– Aplatizarea curbei de sarcină;
– Înlocuirea reţelelor de joasă tensiune cu conductoare neizolate cu reţele cu conductor torsadat;
– Îmbunătăţirea calităţii energiei electrice.
➢ Măsurările de reducere a pierderilor condiţionate de erorile grupului de măsurare

– Verificarea şi atestarea metrologică a transformatoarelor de tensiune şi curent precum şi a
contoarelor;
– Accelerarea implementări sistemului de monitorizare orară, în timp real, a energiei
achiziţionate şi respectiv a celei distribuite.
➢ Măsurările de reducere a consumului de energie electrică de serviciile proprii
– Modernizarea utilajului serviciilor proprii ale staţiilor electrice;
– Montarea dispozitivelor de conectare/deconectare automată a sistemelor de încălzire
/ventilare/răcire a utilajelor din staţiile electrice;
– Montarea dispozitivelor de conectare/deconectare automată a iluminatului instalaţiilor de
distribuţie şi a celui exterior.
➢ Măsurările de reducere a pierderilor comerciale
– Întocmirea de bilanţe energetice pe staţii electrice, posturi de transformare şi localităţii pentru
localizarea zonelor cu consumuri frauduloase foarte mari;
– Intensificarea acţiunilor de depistare a consumatorilor frauduloşi de energie electrică.
4.4.2 Influenţa puterii reactive asupra caracteristicilor economice şi tehnice ale reţelelor
electrice de distribuţie
Valoarea aparentă a curentului I, pierderile de tensiune U şi putere P în linia electrică sunt
legate atât de sarcina consumatorului, cât şi de rezistenţele liniei R şi X corespunzător:
P 2 + Q2 P 1 + tg 2
I= = ; (4.46)
3 U 3 U
P  R + Q  X P  R(1 +  tg )
U = = ; (4.47)
U U
P=
(P 2 + Q 2 ) R = P 2  (1 + tg 2 ) , (4.48)
U2 U2
unde U – componenta longitudinală a căderii de tensiune;
tg – factorul puterii reactive .
Notând prin L parametrii ( U, P) din relaţiile (4.46÷4.48) şi respectiv prin La aceeaşi
parametrii în ipoteza de calcul că tg =0 evaluăm ponderea valorii L, condiţionată, de tranzitarea
puterii reactive prin linii, transformator cu relaţia:
d=
(L − La )  100 =  1 − La   100  ()
 
L  L
Substituind în (4.49) mărimile  U, şi P, evaluate în baza relaţiilor (4.46÷4.48), se obţine:
 1 
d I = 1 −   100 ; (4.50)
 1 + tg 2 

în reţelele electrice de distribuţie pierderea de tensiune se identifică cu componenta longitudinală a fazorului căderii de
tensiune
110
 1 
d  U = 1 −   100 ; (4.51)
 1 +   tg 
 1 
d  P = 1 − 2 
 100 . (4.52)
 1 + tg  
Valorile dI, dU şi dP, evaluate cu relaţiile (4.50÷4.52) pentru diferite valori ale factorului puterii
reactive tg , sunt prezentate în tabelul 4.2. Valorile dU sunt evaluate pentru conductoarele AL-OL-
35/6,2 (=)AL-OL-50/8 (=) şi AL-OL-70/11 (=) mai des utilizate în reţelele
electrice de distribuţie (0,4÷10) kV.
Tabelul 4.2 –Variaţia valorilor procentuale ale parametrilor liniei electrice în funcţie de
factorul puterii reactive
Factorul puterii reactive,
0 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7
tg
dI, % 0 1,9 4,2 7,2 10,6 14,3 18,1
dU (AL-OL-35/6,2),% 0 30 39 46 51,6 56 60
dU (AL-OL-50/8),% 0 25,6 34,1 40,8 46,3 50,8 54,7
dU(AL-OL-70/11),% 0 20,1 27,4 33,5 38,7 43 46,9
dP, % 0 3,8 8,3 13,8 20,0 26,5 32,9

Din analiza rezultatelor prezentate în tabelul 4.2 rezultă că tranzitarea puterii reactive duce:
– la reducerea puterii active care poate fi tranzitată, prin linie sau transformator (pentru tg =0,5
capacitatea de transport a puterii active se reduce cu mai mult de 10%;
– la creşterea pierderilor de putere activă (pentru tg=0,5 pierderile cresc cu circa 20%);
– la o creştere mai pronunţată a pierderilor de tensiune (pentru tg=0,5 pierderile cresc mai mult
de 40%).
La rândul său reducerea tensiunilor în nodurile reţelei electrice, provocată de creşterea
pierderilor de tensiune duce la o majorare şi mai mare a pierderilor de putere activă precum şi la o
reducere a capacităţilor de transport ale liniilor electrice şi transformatoarelor.
Pentru transformatoarele din posturile de transformare, cu puterile nominale mai mari de
X
160 kVA, pierderile de tensiune vor atinge valori şi mai mari, întrucât valoarea  = t depăşeşte
Rt
valorile pentru liniile electrice din reţelele de distribuţie.
La alegerea puterii optimale a surselor de putere reactivă trebuie de comparat costul sursei cu
efectul economic, obţinut în urma îmbunătăţirii a tuturor parametrilor mai sus nominalizaţi.
Din relaţia (4.48) rezultă că pierderile de putere activă condiţionate de transportul puterii reactive
se determină cu relaţia:
Q2
 PQ = 2 R . (4.53)
U
Pentru acoperirea acestor pierderi trebuie de majorat puterea instalată a centralelor electrice cu
 PQ . Cheltuielile de investiţii pentru acoperirea acestor pierderi de putere activă constituie:
Q2
I P = 2  R  i 0 , P , (4.54)
U
unde i0 ,P , lei/kW este costul unui kilowatt putere instalat în centralele electrice.
111
Cheltuielile de investiţii menite pentru montarea instalaţiilor de compensare a puterii reactive la
consumator QBC, se evaluează cu relaţia:
I BC = QBC  i0 ,BC , (4.55)
unde i0 ,BC este costul specific al instalaţiei de compensare.
Acoperirea pierderilor de putere activă condiţionate de tranzitarea puterii reactive prin
elementele reţelei electrice se efectuează parţial de centralele electrice şi parţial de consumator [2] ,
adică:
Q2 Q2
I = I P + I BC = 2  R  i0 ,P + QBC  i0 ,BC = 2  R  i0 ,P + (QC − Q )  i0 ,BC , (4.56)
U U
unde QC este puterea reactivă absorbită de consumator.
Pentru a determina valoarea optimă a puterii reactive tranzitate prin elementul reţelei electrice
anulăm derivata de ordinul întâi a funcţiei I = f (Q) în raport cu puterea tranzitată Q:
dT 2  Q  R  i0 ,P
= + 0 − i0 ,BC = 0 , (4.57)
dQ U2
de unde se obţine:
i U 2
Q = 0 ,BC . (4.58)
i 0 ,P  2  R
Valoarea optimă a puterii reactive Q tranzitate prin elementul reţelei electrice se poate determina
şi pe cale grafică (figura 4.5)
100%
I0P I0P=f (Q2)
IBC
IΔP
IBC=f (QBC)
Q0P
100
QC
Q QBC
Figura 4.5– Determinarea valorii optime a puterii reactive tranzitate prin elementul reţelei
electrice pe cale grafică
Sensizitivitatea pierderilor de energie la modificarea puterii reactive maxime tranzitate printr-un

element al reţelei electrice se poate evalua cu relaţia[1]:
dPmax d  Pmax
2
+ Qmax
2
  2  Qmax  R   2  Pmax  tg  R  
w = =  2
  R   = = , (4.59)
dQ dQ  U   U2 U2
unde  Pmax sunt pierderile de putere activă în orele de vârf al curbei de sarcină; Pmax şi Qmax –
respectiv sarcinile maxime de putere activă şi reactivă.
112
Pierderile variabile de energie în elementul respectiv al reţelei electrice se determină cu relaţia:
P 2 (1 + tg 2 )
 W sar = max 2  R  , (4.60)
U
de unde se obţine:
W sar  U 2
R= 2
( )
Pmax 1 + tg 2  
. (4.61)

2   Wsar  tg
w =
(
Pmax 1 + tg 2) , (4.62)
Dacă se consideră că:

W sar % W
 W sar =  W , şi Pmax = ,
100 T  Ku
atunci relaţia (4.62) se poate scrie sub forma:
tg
W = 175 ,2  K u   Wsar .% ,
( )
1 + tg 2
(4.63)
T
unde K U = max – factorul de umplere a curbei de sarcină.
T
În ipoteza că KU=0,7 şi tg=0,6 relaţia (4.63) devine:
w = 54,1  Wsar .% . (4.64)
Din analiza relaţiei (4.64) rezultă că montarea instalaţiei de compensare în reţeaua electrică de
distribuţie, în care valoarea procentuală a pierderilor variabile de energie activă constituie 5%va duce
la reducerea cu 270,1 kWh/kvar într-un an.
4.4.3 Creşterea nivelului de tensiune în exploatare

Menţinerea unui nivel ridicat de tensiune în reţele influenţează reducerea pierderilor de putere şi
energie electrică. Dacă nu se consideră caracteristicile statice ale sarcinilor (P-U; Q-U) pierderile de
putere prin efect Joule, în ipoteza că la bornele consumatorului se aplică tensiunea nominală, se
determină cu relaţia:
S2
 Pnom = 2  R . (4.65)
U nom
Dacă tensiunea nominală Unom creşte cu U% pierderile sunt definite de relaţia:
 
 
S2 S2  1 .
 P1 =  R = 2  R (4.66)
 U % 
2
U   U %  
2
 U nom +  U nom  1 +  

nom
 100   100  
Variaţia pierderilor de putere într-un element longitudinal al reţelei electrice când tensiunea
nominală Unom creşte cu U% este dată de relaţia:
 
  2
1  S R.
 P1 = P1 − Pnom =  − 1 (4.67)
 U % 
2
 U nom
2
1 +  
 100  
în care
Pnom sunt pierderile de putere elementul longitudinal al reţelei la o tensiune aplicată la bornele
consumatorului egală cu valoarea nominală Unom;
P1 – pierderile de putere în reţea când tensiunea la bornele consumatorului creşte cu U% faţă
de valoarea nominali.
Reducerea procentuală a pierderilor de putere prin efect Joule la creşterea tensiunii este
113
 S2 
 R 
P1 − Pnom 
2
U nom   100 = − 2 + U %  U % .
 P1 =  100 = 1 − (4.68)
P1  2  U %  
2
 100 
 U nom  1 +  
  100  
Din analiza relaţiei (4.68) se desprinde concluzia că ridicarea nivelului tensiunii de exemplu cu
5% duce la scăderea pierderilor de putere prin efect Joule în linii şi transformatoare cu circa 10,25%.
Într-adevăr dacă U%=5% atunci din relaţia (4.68) reiasă:
 5 
2+ 5
 P1 =  100 
=
(2 + 0 ,05)  5 = 10 ,25 = 9 ,3 %
 5 
2
(1 + 0 ,05)2 1,1025
1 + 
 100 
Menţinerea nivelului ridicat al tensiunii se realizează prin exploatarea raţională a dispozitivelor
de reglaj.
Totodată, trebuie de menţionat faptul că creşterea nivelului de tensiune duce şi la majorarea
pierderilor în fierul transformatoarelor instalate în punctele de transformare. Creşterea procentuală a
acestor pierderi se evaluează cu relaţia
   U % 
  2+  U %
Pt 1 − Pt ,nom G U 2
 
 100 = 1 −   100 = 100
 P1 = t nom
. (4.69)
Pt 1    U % 
2
   U % 
2
 Gt U nom  1 +   1 + 
2
  100    100 
în care
2
 U % 
Pt 1 = Gt  U nom +  sunt pierderile de putere în miezul transformatorului când tensiunea
 100 
aplicată la înfăşurarea primară creşte cu U% faţă de valoarea nominală;
 Pt ,nom = Gt U nom
2
sunt pierderile de putere în miezul transformatorului când tensiunea aplicată
este egală cu cea nominală;
P
Gt = 2 0 10 − 3 este conductanţa laterală a transformatorului.
U nom
Întrucât, în regim normal de funcţionare, pierderile de putere constante nu depăşesc (30-35)%
din pierderile totale, ridicarea nivelului de tensiune în reţelele electrice duce la reducerea pierderilor de
putere şi energie.
Considerarea caracteristicilor statice ale sarcinii nu modifică semnificativ caracterul relaţiilor
(4.68) şi (4.69).
Pentru obţinerea nivelului corespunzător de tensiune în reţelele de distribuţie este necesară
schimbarea sezonieră a ploturilor transformatoarelor nereglabile sub sarcină din posturile de
transformare.
4.4.4 Aplatizarea curbei de sarcină
Prin definiţie curba de sarcină reprezintă variaţia puterii active şi reactive în funcţie de timp,
respectiv variaţia consumului de energie electrică în timp. Curba de sarcină a oricărui consumator este
caracterizată de o serie de indicatori care determină regimul de funcţionare în timp a receptoarelor.
Ca măsură a modului de utilizare a energiei electrice poate fi utilizat coeficientul de formă a
curbei de sarcină ce reflectă indirect influenţa diferitor consumatori asupra atât a performanţelor
tehnice, cât şi economice ale companiei de distribuţie ce alimentează aceşti consumatori. Cu cât
valoarea coeficientului de formă este mai apropiată de unitate, cu atât consumatorul respectiv
utilizează mai eficient energia.
114
Până la aplatizarea curbei de sarcină pentru evaluarea pierderilor de energie se poate utiliza
relaţia:
S2
Wna = Pmax   = max  R  , (4.70)
U2
şi respectiv după aplatizare se evaluează cu expresia:
S2
Wap = Pmed  T = med  RT . (4.71)
U2
Considerând că factorul de putere nu variată în timp relaţiile (4.70) şi (4.71) devin:
P2
Wna = 2 max2  R   ; (4.72)
U cos 
2
Pmed
Wap = 2  RT . (4.73)
U cos 2 
Reducerea pierderilor de energie în urma aplatizării curbei de sarcină se poate evalua ca raportul
pierderilor de energie până la aplatizarea curbei de sarcină către pierderile după aplatizare.
Wna Pmax
2
 R   cos2   U 
= 2  2 = 2 . (4.74)
Wap U cos  Pmed  R  T K u  T
2
Ţinând cont că  = K U2  K 2f  T expresia (5) devine

Wna K U  K f  T
2 2
= = K 2f . (4.75)
Wap K U2  T
Astfel, dacă factorul de formă atinge valoarea de 1,065 atunci pierderile de putere cresc cu
13,4%.
4.4.5 Echilibrarea sarcinilor pe faze
Pentru reţelele electrice de joasă tensiune este caracteristică încărcarea neuniformă a fazelor
reţelei, ceea ce conduce la creşterea pierderilor de putere şi energie.
Pentru a analiza sensibilitatea pierderilor de putere faţă de gradul de nesimetrice a regimului de
funcţionare a unei linii electrice se consideră o linie electrică în cablu cu lungimea de 0,5 km, care
alimentează o sarcină nesimetrică:IA=120A, IB=70 A, şi IC=70 A. Secţiunea conductoarelor de fază
este de 185 mm2 şi respectiv a conductorului de nul de 95mm2.
Rezistenţa conductorului de fază este:
R f = r0 ( f )  l = 0 ,167  0 ,5 = 0 ,0835  ,
şi respectiv rezistenţa conductorului de nul este:
RN = r0 ( N )  l = 0 ,326  0 ,5 = 0 ,163  .
Pierderile de putere în regim simetric se determină din relaţia:
 R f = 3  ( 86, 27 )  0,835 = 1,88 kW .
2
Psim = 3  I med
2
La rândul său pierderile de putere în regim nesimetric se evaluează cu relaţia:

Pnes = K nes  Psim ,
unde
K nes = 3
(120 + 702 + 702 
2
)
1 + 1,5
0 ,163 
 − 1,5
0 ,163
= 1,29 ,
2 
(120 + 70 + 70)  0 ,0835  0 ,0835
şi respectiv:
Pnes = K nes  Psim = 1,29  1,88 = 2 ,4252 kW .
Valoarea procentuală a reducerii pierderilor se evaluează din relaţia:
P % =
(Pnes − Psim ) 100 = (2 ,4252 − 1,88) 100 = 0 ,5452 100 = 22 ,48% .
Pnes 2 ,4252 2 ,4252
115
În aşa fel, în urma echilibrării sarcinilor pe faze pierderile de putere s-au redus cu 22,48%.
Pentru reducerea pierderilor de putere şi energie în reţelele electrice datorită dezechilibrului este
necesar ca, sistematic, în exploatare să se controleze asimetria curenţilor şi tensiunilor şi să se
redistribuire sarcinile pe faze dacă curentul pe conductorul de nul al liniei de 0,4 kV pe prima porţiune
depăşeşte 20 A. Măsura de simetrizare a sarcinii reţelelor electrice de distribuţie trebuie avută în
vedere încă la etapa de proiectare a ei. Însă trebuie de menţionat, că nu trebuie urmărită o completă
simetrizare a sarcinii, întrucât coeficientul de nesimetrie a sarcinii variază în funcţie de regimul de
funcţionare a reţelei electrice.
În reţeaua electrică de (6÷35) kV reducerea pierderilor de putere în urma dezechilibrului sarcinii,
în ipoteza că o fază se încarcă şi cealaltă se descarcă, se poate evalua cu relaţia:
P = Pnes − Psim = I med R f + ( I med − I ) R f + ( I med + I ) R f = 3 I med + 2I 2 R f = Psim + Psup ,
2 2 2 2
(4.76)
unde
Psim = 3 I med
2
R f sunt pierderile de putere în reţeaua electrică echilibrată;
Psup = 2I 2 R f sunt pierderile suplimentare care apar datorită dezechilibrului sarcinii.
Astfel, pierderile suplimentare în reţeaua electrică de (6÷35) kV se pot evalua prin utilizarea unei
relaţii foarte simple.
4.4.6 Majorarea secţiunii conductorului de nul
Pierderile de putere prin efect Joule-Lenz în reţeaua de joasă tensiune care funcţionează în regim
nesimetric, în coordonatele de fază, se determină din relaţia:
( )
Pnes = I A2 + I B2 + I C2 R f + I N2 RN , (4.77)
sau
Pnes = K nes  Psim , (4.78)
şi ,respectiv, în coordonatele componentelor simetrice:
( )
Pnes = 3  I 12 + I 22 + I 02 R f + 9 I 02 RN ; (4.79)
sau
  R 
Pnes = 3 I12 R f 1 + k22 + k02  1 + 3 N   = K nes Psim ,
 (4.80)
  Rf  
în care
IA,IB,IC – modulele curenţilor ce străbat fazele reţelei electrice;
IN – modulul curentului în conductorul de nul;
Rf,RN – rezistenţele active ale conductoarelor de fază şi nul;
I1,I2,I0 – modulele curenţilor de secvenţă directă, inversă şi homopolară;
Psim , Pnes – pierderile de putere, respectiv, în regim simetric şi nesimetric;
I2
k2 = – factorul de nesimetrie inversă a curentului;
I1
I0
k0 = – factorul de nesimetrie homopolară a curentului;
I1
Knes – factorul de nesimetrie, care se determină din relaţia:
I 2 + I B2 + I C2  Rn  R
K nes = 3 A 1 + 1 ,5 − 1,5 N . (4.81)
(I A + I B + I C ) 
2 
Rf  Rf
Pentru a evalua sensibilitatea pierderilor de putere la modificarea secţiunii conductorului de nul

se consideră că în linia electrică aeriană confecţionată cu conductoare de fază de tipul AL-OL-50 şi
respectiv cel de nu cu AL-OL-25, care funcţionează în regim nesimetric (IA=50 A, IB=30 A, IC=30 A),
116
conductorul de nul existent s-a înlocuit cu conductor de tipul Al-OL-50. Din relaţia (4.81) rezultă că
dacă FN=0,5 Ff atunci coeficientul de nesimetrie constituie:
502 + 302 + 302
K nes (1) = 3 (1 + 1,5  2) − 1,5  2 = 1,066  4 − 3 = 1,2645 ,
(50 + 30 + 30)2
şi, respectiv, dacă FN=Ff se obţine:
K nes (2 ) = 1,066  2 ,5 − 1,5 = 1,165 .
Valoarea procentuală a reducerii coeficientului de nesimetrie se evaluează din relaţia:
K ( ) − K nes (2 )
K nes % = nes 1  100 =
(1,2645 − 1,165) 100 = 7 ,9% .
K nes (1) 1,2645
Astfel, pierderile de putere în urma majorării secţiunii conductorului de nul s-au redus cu circa
8%.
4.4.7 Analiza eficienței tehnice privind utilizarea conductoarelor torsadate
Conductoarele torsadate sunt nişte produse comparativ noi şi se utilizează la liniile electrice de
joasă şi medie tensiune, iar în unele ţări şi la tensiune înaltă. Ele reprezintă conductoare cu izolaţie de
polietilenă reticulată, răsucite în fascicul.
Avantajele liniilor electrice cu conductoare torsadate (LEAT): siguranţa în funcţionare sporită,
spaţiu ocupat mai redus, evitarea pericolului de atingere directă, aspectul estetic şi nu în ultimul rând
reducerea pronunţată a pierderii de tensiune faţă de liniile aeriene (LEA) cu conductoare neizolate.
Dezavantajul principal al LEAT: costul mai ridicat în comparaţie cu cel al LEA, însă tinde să se
micşoreze prin dezvoltarea tehnologiei de fabricaţie.
Neglijând efectul de proximitate reactanţa inductivă a LEAT (figura 4.6) se poate de evaluat cu
relaţia:
2 ,29  D
X 0 LEAT = 0 ,1445 lg + 0 ,0157 ,1 (4.82)
(D −  )
în care
D – diametrul conductorului împreună cu izolaţia, mm;
 − grosimea stratului de izolaţie, mm;
F – secţiunea transversală a conductorului, mm2.
0,3
А
B
D DAB
D
0,5
А B DAC
0,2 DBC
C 0,5
D C
0,2
1,5D
a) b)
Figura 4.6 – Amplasarea conductoarelor: a – Fascicul de conductoare izolate torsadate (СИП-4);

b – Coronamentul conductoarelor neizolate a LEA
Raportul dintre pierderile de tensiune în LEAT şi LEA tradiţională, în ipoteza că sarcina este
echilibrată, se evalua din relaţia:
P  r0 + Q  x0 LEAT r0 + X 0 LEAT  tg
K U = = . (4.83)
P  r0 + Q  x0 LEA r0 + X 0 LEA  tg
3
D  D  D 1.5 2, 29 D
1
lg  2 = lg
(D − ) D −
117
32
Ţinând cont că r0 = [1] expresia (4.83) devine:
F
32  2 ,29 D 
+ tg   0 ,1445 lg  + 0 ,0157
K U =
F  ( D −  )
. (4.84)
32  Dmed g 
+ tg   0 ,1445 lg  + 0 ,0157
F  r 
Pierderile de putere reactivă în linia electrică aeriană tradiţională prin care se tranzitează puterile
activă şi reactivă P şi Q se determină din relaţia:
QLEA =
( )
P 2 1 + tg 2
X LEA , (4.85)
2
U nom
şi respectiv în LEAT pentru aceiaşi putere P şi lungime l :
QLEAT =
( )
P 2 1 + tg 2
X LEAT . (4.86)
2
U nom
Factorul de reducere a pierderilor de putere reactivă în urma utilizării conductoarelor torsadate

poate fi evaluat ca raportul relaţiilor (4.86) şi (4.85):
Q X X 0 LEAT
K Q = LEAT = LEAT = , (4.87)
QLEA X LEA X 0 LEA
sau
2 ,29 D
0 ,1445 lg + 0 ,0157
K Q =
( D − ) . (4.88)
Dm − g
0 ,1445 lg + 0 ,0157
F
n
La rândul său factorul de reducere a pierderilor de putere activă se poate evalua din relaţia:
K P =
( )
P 2 1 + tg 2
=
1 + tg 2
. (4.89)
2 X LEAT  1 + tg 2 X LEAT
P  1 + tg 
2

 X LEA 
X LEA
4.4.8 Optimizarea regimurilor de funcţionare ale transformatoarelor din posturile de

transformare
O măsură importantă privind reducerea pierderilor de putere şi energie activă, precum şi a
majorării factorului de putere cos este deconectarea la timp a transformatoarelor la reducerea sarcinii
pe o perioadă îndelungată şi conectarea transformatoarelor la creşterea sarcinii, adică identificarea
gradului naţional de încărcare a transformatoarelor.
Analiza gradului de încărcare a unui transformator se face, de regulă, în mai multe scopuri [7]:
– de verificare a capacităţii unui transformator, existent în exploatare, privind corespunderea lui
cerinţelor (fără suprasarcini peste cele admise ca valoare şi durată);
– de comparare a regimului de exploatare realizat în raport cu regimul optim al unităţii existente;
– de analiza a oportunităţii înlocuirii, pe criterii de eficienţă economică, a unui transformator cu
altul având caracteristici tehnice diferite (putere nominală, pierderi la mers în gol şi în regim de
scurtcircuit).
Dacă în postul de transformare este instalat un singur transformator sarcina optimă (economică)
poate fi stabilită prin utilizarea următoarelor criterii:
• pierderile relative de putere activă minime;
• pierderile relative de energie activă minime;
• randamentul momentan maxim;
118
• randamentul anual maxim;
Pierderile relative de putere activă minime

Pierderile relative de putere activă minime se determină cu relaţia:
2
 S 
P0 + Psc  
P Pt  S n  = P0 + P S
 Pt* = t = = , (4.90)
S  cos  S  cos  S  cos  S n  cos 
sc 2
P
a cărei valoarea este minimă pentru:
( P ) P0
S opt = Sn ; (4.91)
Psc
şi
( P ) P0
K opt = , (4.92)
Psc
în care P0 – pierderile de putere activă la mers în gol;
Psc – pierderile de putere activă în înfăşurările transformatorului în regim de scurtcircuit;
Sn – puterea minimală a transformatorului;
S – sarcina aparentă vehiculată prin transformator;
( P ) ( P )
S opt , K opt – sarcina optimă, respectiv coeficientul de încărcare optim, stabiliţi din condiţia
mai sus nominalizată.
Coeficienţii optimali de încărcare a transformatoarelor montate în posturile de transformare,
determinaţi din condiţia nominalizată, sunt prezentaţi în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3 – Coeficienţii optimali de încărcare a transformatoarelor instalate în posturile de

transformare
Pierderile de
Pierderile de Coeficientul
Puterea putere activă în
Nr. putere activă la optimal de
Tipul transformatorului nominală, regim de
crt. mers în gol, încărcare,
kVA scurtcircuit,
P0, kW Kop
Psc, kW
1 TM-25/10 25 0,13 0,6 0,465
2 TM-40/10 40 0,19 0,88 0,465
3 TM-63/10 63 0,26 1,28 0,450
4 TM-100/10 100 0,36 1,97 0,427
5 TM-160/10 160 0,56 2,65 0,460
6 TM-250/10 250 0,82 3,7 0,470
7 TM-400/10 400 1,05 5,5 0,437
8 TM-630/10 630 1,56 7,6 0,453
9 TM-1000/10 1000 2,45 12,2 0,448
10 TM-1600/10 1600 3,3 18 0,428
11 TM-2500/10 2500 4,6 26 0,421
Ţinând seamă de pierderile suplimentare ce se produc în reţeaua din amonte relaţiile (4.91) şi
(4.92) devin:
( P ) P0 + K Q Q0
S opt = Sn ; (4.93)
Psc + K Q Qsc
119
( P ) P0 + K Q Q0
K opt = , (4.94)
Psc + K Q Q sc
în care:
I0%
Q0 = S n este puterea reactivă de magnetizare a transformatorului la tensiunea nominală;
100
U %
Qsc = sc S n – pierderea de putere reactivă în înfăşurările transformatorului în regim de
100
scurtcircuit;
KQ – echivalentul economic energetic al puterii reactive, adică puterea activă pierdută în reţea
pentru tranzitarea puterii reactive, în kW/kvar.
( P )
Relaţia S opt (4.93) arată că sarcina optimă a unui transformator instalat într-o staţie electrică
sau post de transformare este influenţată nu numai de caracteristicile sale (datele de catalog), însă, prin
echivalentul energetic economic a puterii reactive KQ şi de locul unde este amplasată staţia electrică
sau postul de transformare.
Pierderile relative de energie activă minime
Pierderile relative de energie activă se exprimă prin expresia:
2
 S 
P0  T + Psc    
W t  n
S
 W t* = = , (4.95)
W S  cos  Tm
a cărei valoare este minimă pentru:
( W ) P0  T
S opt = Sn ; (4.96)
Psc  
( W ) P0  T
K opt = , (4.97)
Psc  
( W ) ( )
în care S opt , K optW sunt sarcina optimă, respectiv coeficientul optim de încărcare a
transformatorului, stabiliţi din condiţia pierderilor relative de energie activă minime.
Întrucât, de regulă, <T mărimile obţinute prin utilizarea relaţiilor (4.91) şi (4.92) primesc valori
mai mici faţă de mărimile obţinute din relaţiile (4.96) şi (4.97).
În caz dacă se ţine seama şi de pierderile de energie suplimentare ce se produc în reţeaua din
amonte atunci relaţiile (4.96) şi (4.97) devin:
( W ) (P0 + K Q Q0 )  T ;
= Sn
S opt
(Psc + K Q Qsc )   (4.98)
( W ) (P )
+ K Q Q 0  T
=
0
K opt
(P sc + KQ Q )  
sc
. (4.99)
Randamentul momentan maxim

Relaţia de calcul al randamentului momentan este:
P P − P P0 + K î2 Psc
= 2 = 1 = 1−  ()
P1 P2 + P S n K î cos  2 + P0 + K î2 Psc
d  P
şi punând condiţia = 0 se poate obţine valoarea coeficientului optim de încărcare a
d Kî
transformatorului, şi respectiv, sarcina optimă, stabiliţi din condiţia randamentul momentan maxim:
120
(P ) P0
K opt = ; (4.101)
Psc
(P ) P0
S opt = Sn . (4.102)
Psc
Aşadar, randamentul momentan al transformatorului atinge valoarea maximă pentru sarcina

când pierderile constante sunt egale cu pierderile variabile.
Totodată, trebuie de menţionat că în unele publicaţii se afirmă că întrucât randamentul este
influenţat de factorul de putere, practic, se evită posibilitatea de a determina coeficientul optim de
încărcare din condiţia randamentului momentan (anula) maxim.
Pentru a demonstra că această afirmaţie este greşită în figura 4.7 este prezentată imaginea
grafică a dependenţei dintre randamentul momentan al transformatorului şi coeficientul lui de
încărcare. Din această figură se observă că factorul optim de încărcare a transformatorului se poate
calcula din condiţia randamentului momentan maxim, deoarece factorul optim de încărcare corespunde
valorii maxime a randamentului.
η% ΔP0,
ΔPS
4,0
3,5
a
3,0
b
2,5
c
2,0
1,5
ΔP0
ΔPS
1,0 d
0,56
0,5
32 64 96 118 160 192

S
kî
Kî
Figura 4.7 Curbele de variaţie a randamentului transformatorului TU-160/10/0,4 în funcţie de

factorul de încărcare (a,b); curbele de variaţie a pierderilor de putere în funcţie de factorul
de încărcare (c,d)
Din analiza curbelor prezentate în figura 4.7 se desprinde concluzia că, în scopul reducerii
pierderilor de putere şi energie electrică, în primul rând trebuie de înlocuit transformatoarele slab
încărcate cu Kî<0,3. Aceasta se explică prin aceea că diferenţele dintre valoarea maximă a
randamentului şi cele aferente factorilor de încărcare nominalizaţi ating valori mai mari faţă de
diferenţele pentru Kopt<K≤1.
Criteriul randamentului anual maxim
Randamentul anual are expresia:
121
W2 K (W ) S n cos  2  T
 W = = ( W )
W1 K ( )
S n cos  2  T + P0  T + K (W ) 2 Psc  
. (4.103)
d  W
din condiţia = 0 se obţine:
d K ( W )
( W ) P0  T
K opt = ; (4.104)
Psc  
( W ) P0  T
S opt = Sn .
Psc  
(4.105)
Relaţiile (4.104) şi (4.105) coincid cu expresiile (4.96) şi (4.97).
Dacă în postul de transformare sunt instalate două transformatoare, de regulă, ele funcţionează
separat (figura 4.8,a), în scopul limitării curenţilor de scurtcircuit. La funcţionarea separată, în
condiţiile de exploatare, este dificil de a asigura încărcarea raţională a ambelor transformatoare.
T2 T1
S2 S1 S
a) b)
Figura 4.8 – Schemele de principiu a posturilor de transformare: a- funcţionarea separată;
b – funcţionarea în paralel
În acest caz, sarcina totală a punctului de transformare, în ipoteza că factorii de putere au unele şi
acelaşi valori, se poate exprima sub forma:
S = S1 + S2 , (4.106)
unde S1 şi S2 sunt puterile aparente la barele transformatoarelor T1 şi T2.
Pierderile totale de putere activă în transformatoare sunt influenţate de raportul dintre valorile S1
şi S2.Vom stabili pentru care sarcină S1 este util de deconectat transformatorul T1 şi de conectat pe T2
şi respectiv pentru care sarcina S2 este util se funcţioneze ambele, în scopul reducerii pierderilor de
putere. Pierderile de putere dacă funcţionează un transformator T1 sau T2 (se consideră Sn1<Sn2) pot fi
evaluate cu expresiile:
(S + S ) 2
Pt 1 = P01 + Psc 1 1 2 2 ; (4.107)
S n1
2
 S + S2 
Pt 2 = P02 + Psc 2  1  . (4.108)
 S n2 
La rândul său dacă funcţionează ambele transformatoare pierderile totale de putere activă se vor
determina cu relaţia:
S2 S2
Pt (1+ 2 ) = P01 + P02 + Psc 1 21 + Psc 2 22 . (4.109)
S n1 Sn2
122
Din condiţia egalităţii Pt1= Pt2 se identifică, aşa numită, sarcina critică Scr1 pentru care
pierderile când funcţionează transformatorul T1 sunt egale cu pierderile când funcţionează numai
transformatorul T2. La rândul său din condiţia Pt2= Pt(1+2) se determină sarcina critică Scr2 pentru
care pierderile când funcţionează transformatorul T2 sunt egale cu pierderile când funcţionează ambele
transformatoare.
Egalând relaţiile (4.107) şi (4.108) rezultă:
 P P  Psc 1 S n22 − Psc 2 S n21
P02 − P01 =  2sc 1 − 2sc 2   S 2 = , (4.110)
 S n1 S n2  S n22  S n21
de unde obţine:
P02 − P01
S cr 1 = S n1  S n 2 . (4.111)
Psc 1  S n22 − Psc 2  S n21
La rândul său, prin egalarea relaţiilor (4.108) şi (4.109) rezultă relaţia de următoarea formă:
2
 S1 + S 2  S12 S 22

P02 + Psc 2  
 = P01 + P02 + Psc 1 S 2 + Psc 2 S 2 , (4.112)
 Sn2  n1 n2
sau
S12 Psc 2 S 22 S12 S 22
P02 + Psc 2 + 2 S S
1 2 +  Psc 2 =  P 01 +  P02 +  Psc 1 +  Psc 2 . (4.113)
S n22 S n22 S n22 S n21 S n22
 Psc 1 S n22 + Psc 2 S n21  2 P01  S n21  Psc 1 S n22 − Psc 2 S n21  2
   S − 2 S  S + +   S = 0, (4.114)
 Psc 1 S n22  2 2
Psc 1 Psc 1 S n22 
   
Efectuând notaţiile:
Psc 1 S n22 + Psc 2 S n21 Psc 1 S n22 − Psc 2 S n21
= B ; = C , relaţia (4.114) devine:
Psc 1 S n22 Psc 1 S n22
P01  S n21
B  S 22 − 2 S  S 2 + + C  S2 = 0 . (4.115)
Psc 1
Ecuaţia (4.115) are o rădăcină reală dacă se îndeplinește restricţia:
S 2 1  P  S 2 
D  2 −   01 n1 + C  S 2  . (4.116)
B B  Psc 1 
Din relaţia (4.116) rezultă că soluţionarea problemei puse este posibilă dacă:
P01  B
S cr 2  S n1 . (4.117)
(1 − B  C )  Psc1
Sarcina critică Scr 2 = S1 + S2 corespunde egalităţii pierderilor de putere activă, în cele două
situaţii de funcţionare analizate. Dacă S1 + S2  Scr 2 atunci, în scopul reducerii pierderilor de putere,
trebuie să funcţioneze ambele transformatoare, şi respectiv, dacă S1 + S2  Scr 2 trebuie să funcţioneze
numai transformatorul T2.
Totodată, trebuie de menţionat că dacă datele de catalog ale transformatoarelor T1 şi T2 sunt
identice atunci B=2 şi C=0. În acest caz relaţia (4.115) devine:
P  S 2
S 22 − S  S 2 + 0 n = 0 , (4.118)
Psc
şi respectiv se obţine relaţia pentru cazul particular [6]:
2  P0
S cr 2  S n . (4.119)
Psc
123
În cazul când transformatoarele montate în posturile de transformare cu date de catalog diferite,
funcţionează în paralel (figura 4.8,b) sarcina critică Scr1 se determină din relaţia (4.111), iar sarcina
critică Scr2 se poate defini din relaţia:
P01
S cr 2 = , (4.120)
 Psc 2  Psc 1 Psc 2  2 
 2 −  2 + 2   Z ech 
2 
 S n1  Z 1 S n 2  Z 2 
2
 S n 2 
în care
U sc 1 % U n21
Z1 =  – impedanța transformatorului T1;
100 S n1
U sc 2 % U n22
Z2 =  – impedanța transformatorului T2;
100 S n 2
Z1  Z 2
Z ech = – impedanța echivalentă a circuitului obţinut prin compunerea în paralele a
Z1 + Z 2
impedanţelor Z1 şi Z2.
4.4.9 Optimizarea circulaţiilor de putere în reţelele buclate neomogene

Fie o reţea electrică de distribuţie (fig.4.9). Se pune problema determinării condiţiei ca pierderile
de putere prin efect Joule să fie minime în funcţie de sarcinile diferitor tronsoane ale reţelelor
analizate.
Pierderile de putere, considerând tensiunea constantă în lungul liniei, vor avea expresia:
P012 + Q012 P122 + Q122 P022 + Q022
P= 2
R01 + 2
R12 + 2
R02 . (4.121)
U nom U nom U nom
0
S01 S02
1 2
S12
S1 S2
Figura 4.9 - Schema de principiu a reţelei electrice de distribuţie
Exprimând sarcina fiecărui tronson în funcţie de sarcina tronsonului 01 şi sarcinile în nodurile

independente, relaţia (4.121) devine:
P 2 + Q2
 P = 01 2 01 R01 + 01
(P − P1 )2 + (Q01 − Q1 )2 R +
2 12
U nom U nom
(4.122)
+
( P01 − P1 − P2 ) + (Q01 − Q1 − Q2 )
2 2
R02 .
2
U nom
S-a obţinut funcţia obiectiv care este influenţată numai de două variabile P01 şi Q01. Deci
problema optimizării funcţiei cu şase variabile a fost înlocuită prin problema optimizării funcţiei cu
două variabile .
Prin analiza derivatelor parţiale ale relaţiei (4.122) în raport cu variabilele P01 şi Q01 se obţine
circulaţia optimă de puteri pe tronsonul 01, corespunzătoare pierderilor minime de putere prin efect
Joule:
124
 P 2P R 2( P01 − P1 )R12 2( P01 − P1 − P2 )R02
= 012 01 + + =0; (4.123)
 P01 U nom 2
U nom 2
U nom
 P 2Q01 R01 2(Q01 − Q1 )R12 2(Q01 − Q1 − Q2 )R02
= + + =0, (4.124)
 Q01 2
U nom 2
U nom 2
U nom
de unde se obţine:
P ( R + R20 ) + P2 R20
P01 = 1 12 ; (4.125)
R01 + R12 + R20
Q1 ( R12 + R20 ) + Q2 R20
Q01 = . (4.126)
R01 + R12 + R20
Din analiza relaţiilor (4.125) şi (4.126) rezultă că minimul pierderilor de putere activă într-o reţea
electrică are loc atunci când sarcinile active şi reactive vor fi repartizate numai în funcţie de
rezistenţele active ale tronsoanelor. În realitate stabilirea acestor circulaţii se realizează după
impedanţele tronsoanelor:
S 01 =
( 

)

 

S 1 Z 12 + Z 20 + S 2 Z 20
. (4.127)
Z 01 + Z 12 + Z 20
Astfel, prin compararea relaţiilor (4.125) şi (4.126) cu (4.127) se constată că într-o reţea buclată
circulaţia reală (naturală) coincide cu cea optimă numai în cazul în care pentru toate tronsoanele reţelei
raportul x0/r0 este constant (reţea omogenă). Această condiţie nu este îndeplinită întotdeauna.
Neomogenităţile cele mai pronunţate apar în reţelele electrice buclate formate din subreţele cu tensiuni
nominale diferite, legate între ele prin transformatoare sau autotransformatoare. Reactanţa
transformatoarelor este de (10÷40) ori mai mare ca rezistenţa, în timp ce pentru liniile electrice acest
raport variază între (1,5÷10). În aceste reţele abaterea de la circulaţia optimă este pronunţată, iar
pierderile sunt mult majorate.
De aceea în reţelele electrice buclate, cu un grad pronunţat de neomogenitate, apare problema de
a modifica circulaţia naturală în scopul apropierii acesteia de circulaţia optimă. Pentru modificarea
circulaţiei naturale se folosesc următoarele procedee:
• debuclarea optimă a reţelei;
• introducerea în unele circuite independente a unor tensiuni electromotoare suplimentare în
fază sau în cuadratură cu tensiunea din nodurile respective;
• acordarea liniilor prin compensare longitudinală cu baterii de condensatoare;
• alegerea corespunzătoare a rapoartelor de transformare ale transformatoarelor şi
autotransformatoarelor din staţiile electrice.
Trebuie de menţionat că relaţiile (4.125) şi (4.126) se pot obţine şi utilizând metoda

multiplicatorilor Lagrange. În acest scop se alcătuieşte funcţia obiectiv. Funcţia obiectiv se scrie sub
forma:
P2 P2 P2
F = 201 R01 + 212 R12 + 202 R02 + 1 ( P01 − P12 − P1 ) +  2 ( P12 + P02 − P2 ) . (4.128)
U nom U nom U nom
Pentru a determina fluxurile P01,P12, şi P02 anulăm derivatele parţiale ale funcţiei obiectiv în
raport cu variabilele P01,P12,P02,1 şi  şi se obţine:
F 2P R
= 012 01 + 1 = 0 ; (4.129)
 P01 U nom
F 2P R
= 122 12 − 1 + 2 = 0 ; (4.130)
 P12 U nom
F 2P R
= 022 02 + 2 = 0 ; (4.131)
 P02 U nom
F
= P01 − P12 − P1 = 0 ; (4.132)
 1
125
F
= P12 + P02 − P2 = 0 . (4.133)
 2
Prin eliminarea din ecuaţiile (4.129)÷(4.131) a multiplicatorilor Lagrange 1 şi 2 şi efectuarea
unor transformări simple, se obţine:
P01 R01 + P12 R12 − P02 R02 = 0 . (4.134)
În continuare prin soluţionarea sistemelor de ecuaţii (4.312) şi (4.133) împreună cu (4.134) se
obţine relaţia (4.125).
Din cele prezentate rezultă că circulaţia optimă de puteri în reţeaua buclată neomogenă se poate
soluţiona pe două căi:
➢ prin eliminarea necunoscutelor utilizând ecuaţiile de bilanţ pentru nodurile independente;
➢ prin utilizarea metodei multiplicatorilor Lagrange.
În ambele cazuri se obţine unul şi acelaşi rezultat.
5. BAZELE TEHNICO-ECONOMICE ALE PROECTARII REȚELELOR ELECTRICE

5.1 Criteriile de alegere a soluțiilor de proiect
Determinarea soluţiei optime de alimentare a consumatorilor cu energie electrica se efectuează în
baza comparării a unui set de variante analizate. Pentru compararea variantelor se utilizează
următoarele criterii economice și anume:
1. Venitul net actualizat :
VNA=max; (5. 1)
2. Cheltuielile total actualizate:
CTA=min; (5.2)
3. Rata internă de rentabilitate:
RIR=max; (5.3)
4. Durata de recuperare a investiţiilor:
DR=min; (5. 4)
5. Venitul curent în anul t :
VNt = Vt − I t − Ct ; (5.5)
unde Vt este venitul total (brut în anul t );
It este cheltuielile de investiții în anul t;
Ct este cheltuielile în exploatare în anul t.
tf tf tf
(5.6)
VNA =  Vt (1 + i ) −  I t (1 + i ) −  Ct (1 + i )
−t −t −t
;
t =1 t =1 t =1
VNA = VA − I a − Ca = VA − CTA = max (5. 7)

unde Ia – investițiile actualizate;
Ca – cheltuielile actualizate;
VA – venitul actualizat.
i – rata de actualizare
Ca an de actualizare se poate lua anul când sa început construcția, anul când sa terminat
construcția, în majoritatea cazurilor Ө=0 adică când sa terminat construcția.
Deoarece VAN=max primește valoarea maximă (pentru unul și același volum de producție) atunci
când cheltuielile totale actualizate sunt minime CTA=min. În legătură cu aceasta în energetică, practic
în majoritatea cazurilor, ca criteriu economic se utilizează criteriul CTA. Dacă Ө=0, atunci relația
analitică a CTA se poate scrie sub forma:
126
0 T
(5.8)
 I t (1 + i ) +  Ct (1 + i ) − WT (1 + i ) − VTSN (1 + i ) = I a + Ca − Wa − Va ;
−t −t −t
CTA =
t =− (Tc −1) t =1
unde Ca =  îrTI  + CPW  + CPW  ; (5. 9)

 T 
 (1 + i ) I  =  rem I 
−T
Wa = 1 −
 TSN 
Va  0
TSN durata serviciului normat.
CTA = Ca +  îrTI  + CPW  + CPW  −  rem I  ; (5.10)
unde  îr – cota anuală relativă din investiție, necesară pentru reparații curente, menținerea și
administrarea obiectivului;
T
T =  (1 + i ) – durata actualizată a perioadei de studiu;
−t
t =1
CPW  = CPWT
  P – cheltuielile de exploatare aferente pierderilor variabile de putere (activă)
și energie;
CPW  = CPWT
  P – cheltuielile de exploatare aferente pierderilor constante de putere (activă)
și energie;

CPWT – costul specific al pierderilor variabile de putere și energie redus în mod echivalent la
costul specific al pierderilor variabile de putere;

CPWT – costul specific al pierderilor constante de putere și energie redus în mod echivalent la
costul specific al pierderilor variabile de putere;
WT – valoarea remanentă la sfârșitul perioadei de studiu T = ( 5 − 15 ) ani;
V– valoarea reziduală a obiectivului la sfârșitul duratei normate de serviciu.
I
IT
WT
(5-10)% din IT
T TSN T
Figura 5.1
i – rata de actualizare;
(1 + i ) – factor de actualizare.
Rata de actualizare include 3 componente:
i = id + iinf + irisc ,
id – rata dobânzii cerută în mod curent pentru credit;
iinf – rata previzibilă a influenței;
irisc – rata previzibilă a riscului.
0
 I t (1 + i ) ;
−t
Ia =
t =−(Tc −1)
127
I
I1
I2
I3
-3 -2 -1 0 1 10 T
Figura 5.2
5.2 Dimensionarea liniilor electrice
O problemă care se pune la etapa de proiectare a liniilor electrice este dimensionarea lor, adică
alegerea secțiunilor conductoarelor și verificarea acestor. Alegerea secțiunilor conductoarelor se
efectuează în baza criteriilor economice, verificarea lor se efectuează în baza criteriilor tehnici.
În conformitate cu NAIE pentru LE cu U nom  220 kV pentru alegerea secțiunii conductoarelor se
utilizează criteriul densității economice jec. Însă pentru LE cu U nom  330 kV se utilizează metoda
intervalelor economice (această metodă poate fi utilizată și la U nom = 6  35 kV ).
Metoda densității economice nu se utilizează permanent la U nom = 0, 4 kV dacă Tmax  5000 h se
utilizează criteriul pierderilor de tensiune.
Pentru LE cu U nom  35 kV se utilizează următoarele criterii tehnice:
• criteriul încălzirii admisibile
Imax.real ≤ Iadm ,
unde Imax.real – curentul în regim postavarie.
• criteriul secțiunii minime din condiția rezistenței mecanice a conductorului
Dacă valorile curenţilor care străbat LEA sunt mici, atunci și secțiunile conductoarelor alese pe
baza criteriului densităţi economice se primesc mici, şi aceste secţiuni nu asigură siguranţa necesară în
funcţionare a acestora. În legătura cu aceasta în NAIE sunt prezentate secţiunile minime ale
conductoarelor LEA din condiţia rezistenţei mecanice în funcţie de materialul conductorului,
construcţia lui şi tensiunea nominală.
• criteriul pierderii admisibile de tensiune
U real  U adm .
Pierderile de la sursă până la cel mai îndepărtat consumator, din punct de vedere electric.
Pentru LE cu U nom  110 kV secțiunea se verifică în baza criteriului tehnic:
• criteriul încălziri admisibile
I max real  I adm .
• criteriul secțiunii minime din condiția descărcării Corona
110 kV → Fmin = 70 mm 2 ;
220 kV → Fmin = 240 mm 2 .
5.2.2 Alegerea secțiunii conductorului

5.2.2.a Metoda densității economice
Pentru LE cu U nom  330 kV durata de execuție este mai mică ca un an Tex  1 an . În acest caz:
, Ia = I (5.11)
128
I  = ( a + bF ) l , (5.12)
unde al– cota din investițiile în LE care nu sunt influențate de secțiunea conductorului;
bFl – cota din investițiile în LE care sunt influențate de secțiunea conductorului.
Cu aproximație satisfăcătoare investițiile capitale se pot determina utilizând relația (5.12).
După cum s-a demonstrat mai sus CTA se determină cu relația:
CTA = ( a + bF ) l +  îrT ( a + bF ) l −  rem ( a + bF ) l + CPW  + CPW  , (5.13)
CPW  = CPW0Ti2 = cpw0  P0  Ti2 , (5.14)
unde CPW0 – cheltuielile de exploatare variabile în anul de punere în exploatare;

Ti – coeficient sintetic de corecție care ține seama cum se modifică cheltuielile de exploatare
aferente pierderilor variabile pe perioada de studiu.
Ținând cont de relația (5.14), relația (5.13) se scrie sub forma:
C
F
A B
3I 02  l 2
CTA = al +  îrT  al −  rem  al + CPW  + ( bl +  îrT  bl −  rem  bl ) F + C pw0  Ti = , (5.15)
F
C
= A + BF +
F
Pentru a determina densitatea economică anulăm variația funcției CTA în raport cu secțiunea
conductorului F.
3C pw   l  Ti2  I 02
= (1 +  îrT −  rem ) bl −
dCTA
2
0
= 0, (5.16)
dF Fec
sau (1 +  T −  ) b = 3C 
îr rem pw0   Ti2  jec2 (5.17)
Din relația (5.17) rezultă:
jec =
(1 +  T −  ) b .
îr rem
(5.18)
3 C pw0  Ti2
Din analiza relației (5.18) rezultă că densitatea economică este influențată de 7 parametri, dintre
care numai valoarea unuia este strict determinată (  ) . Pentru a evita diferite modalități de determinare
a densității economice în NAIE jec este normată:
jec = f (construcţoa (LEA, LEC ),Tmax , materialul( Al ,Cu )) .
5.2.2.b Metoda intervalelor economice

După cum s-a menționat mai sus, dacă Tex  1 atunci CTA se determină cu relația:
3I 02  l 2
CTA = al +  îrT  al −  rem  al + CPW  + ( bl +  îrT  bl −  rem  bl ) F + C pw0   Ti
F (5.19)
.
Utilizând relația (5.19) pentru 3 secțiuni F1  F2  F3 ( CTA3( 0)  CTA2( 0)  CTA1( 0) pentru I=0) se
trasează curba CTA = f ( I 0 , Fi ) (vezi figura 5.3).
Din analiza curbelor din figura 5.3 observăm că:
129
0  I sar → F1 = economic;
I1  I sar  I 2 → F2 = economic;
I sar  I 2 → F3 = economic.
CTA2=f(I0) CTA3=f(I0)
CTA
CTA1=f(I0)
2
CTA3(0)
1 F3
CTA2(0)
CTA1(0) F2
F1
I1 I2 I
Figura 5.3 – Intervalele economice.
5.3 Verificarea secțiunilor conductoarelor în baza criteriului pierderii admisibile de
tensiune
5.3.1 Considerații generale
X12
1 R12 2
S2=P2+jQ2
Figura 5.4 – Schema echivalentă pentru LEA cu U nom  35 kV .
În aceste RE pierderile de tensiune se poate de determinat cu U12 componenta longitudinală a
fazorului de tensiune:
P12 R12 + Q12 X 12 P12 R12 Q12 X 12
U12  U12 = = + = U a + U r . (5.20)
U nom U nom U nom
Întrucât în RE cu U nom  35 kV , x0 = ( 0,36  0, 44 )  se poate de considerat x0 = 0, 4  :

km km
x12 = x0l12 .
Q12 X 12
U r = . (5.21)
U nom
Deoarece U12  U adm sau U12 = U adm . (5.22)
U a ,adm = U adm − U r (5.23)
P12   l12
U a ,adm = (5.24)
F12U nom
De unde rezultă că:
  P12l12 (5.25)
F12(  U) = .
U a ,adm  U nom
130
F12( j )  F12( U ) → F12( U ) 
 Alegem mereu secțiunea maximă.
( U ) 
F12  F12 → F12 
( j) (j)

P12 R12 + Q12 X 12 P X + Q12 R12
U1 = U 2 + + j 12 12
U nom U nom (5.26)
U 2  U12
  0
P12 R12 + Q12 X 12

U1 − U 2 = = U12 = U12 (5.27)
U nom
E de remarcat că dacă LE alimentează doi și mai muți consumatori atunci problema verificării
secțiunilor conductoarelor devine nedeterminată. Pentru ca problema să devină determinată se aleg
condiții suplimentare de calcul:
• secțiunea constantă Fconst ;
I 01 I12
• j → constant = ;
F01 F12
• volumul de material activ minim Vmin .
Condiția j=constant ne asigură P = minime pentru un volum de material constant.
5.3.2 Verificarea secțiunii conductorului utilizând ipoteza de calcul F=constant

X01 X12
0 R01 1 R12 2
S1 S2
S01 S01
Figura 5.5 – Schema echivalentă a LE.
P12 R01 + P12 R12 P01  l01 + P12 l12

U a ,adm = = . (5.28)
U nom F U nom
Q01 X 01 + Q12 X 12
U 2 = U 2,01 + U 2,12 = , x0 = 0, 4 
U nom km
Din relația (1) rezultă:

P01  l01 + P12  l12
F ( U ) = . (5.29)
U a ,adm U nom
5.3.3 Verificarea secțiuni conductorului utilizând ipoteza de calcul V=min

Ca și în cazul precedent analizăm o LE care alimentează doi consumatori. În acest caz se pune
problema de identificat secțiunea conductoarelor F01 , F12 care ne asigură volumul minim de material
precum și:
U real  U adm .
Pentru a soluționa problemă identificării secțiunilor conductoarelor vom utiliza metoda
multiplicatorilor Lagrange.
În acest scop este necesar de alcătuit funcția obiectiv sau funcția Lagrange.
Funcția obiectiv:
 P l P l 
F = V +   01 01 + 12 12 − U a ,adm  . (5.30)
 F01U nom F12U nom 
131
V = V01 + V12 = 3F01l01 + 3F12l12 (5.31)
Introducem relația (5.31) în (5.30):
 P l P l 
F = 3F01l01 + 3F12l12 +   01 01 + 12 12 − U a , adm  . (5.32)
 F01U nom F12U nom 
Pentru a identifica secțiunile F01 și F12 anulăm derivatele parțiale ale funcției Lagrange în raport
cu variabilele F01 , F12 și :
F P l
= 3 l01 −  012 01 = 0 . (5.33)
 F01 F01U nom
F P l
= 3 l12 −  122 12 = 0 (5.34)
 F12 F12U nom
 F P01 l01 P12  l12

= + − U a ,adm = 0 (5.35)
 F01U nom F12U nom
Din relația (5.33) și (5.34) rezultă:
P01 P12
= , (5.36)
F012 F122
P01 P12
sau = . (5.37)
F01 F12
De unde se poate scrie:

F01 P12
F12 = . (5.38)
P01
Dacă cunoaștem j se pot calcula secțiunile tronsoanelor cu relațiile:

I I
F01( U ) = 01 , F12( U ) = 12 . (5.39)
j j
5.4 Domeniile de utilizare a ipotezelor de calcul

- Ipoteza de calcul F=constant se utilizează pentru proiectarea RE de joasă tensiune care
alimentează mai mulți consumatori cu sarcini de putere unică mici. Această ipoteză se utilizează din
considerente constructive și nicidecum considerente economi. La proiectarea RE de iluminat se
utilizează această ipoteză;
- Ipoteza de calcul V=minim se utilizează la proiectarea rețelelor electrice de distribuție rurale
REDR, deoarece sunt foarte extinse și predomină investiții capitale ( = min )
- Ipoteza de calcul j=constant se utilizează la proiectarea rețelelor de distribuție industriale REDI și
urbane REDU ( = mare → W = Pmax ) .
6. CALCULUL MECANIC AL CONDUCTOARELOR ACTIVE SI PASIVE

6.1 Consideraţii generale
După efectuarea calcului electric se trece la următoarea etapă și anume la calculul mecanic al
conductoarelor electrice.
Calculul mecanic cuprinde:
• calculul mecanic al conductoarelor active și de protecție;
132
• alegerea tipului stâlpului și dimensiunile acestuia
• verificarea elementelor stâlpilor;
• alegerea fundației.
În continuare vom analiza calculul mecanic al conductoarelor active și de protecție. Acest calcul
cuprinde:
• determinarea caracteristicilor echivalente ale conductoarelor Al-Ol;
• determinarea sarcinilor specifice;
• determinarea săgeților conductorului pentru diferite temperaturi în scopul trasării curbelor
de montaj;
• amplasarea stâlpilor pe teren.
6.2 Forțele exterioare care acţionează asupra conductoarelor
În calculul mecanic al LE conductoarele trebuie să se dimensioneze în aşa mod în cât sub
acţiunea forţelor exterioare să nu se rupă, în acest scop se cere cunoaşterea forţelor exterioare
probabile ce acționează asupra elementelor LE.
Forţele exterioare ce acţionează asupra elementelor LE sunt condiţionate de:
1. depuneri de chiciura
2. presiunea vintului
3. modificarea temperaturi
1. Depuneri de chiciura
Prin chiciura se înțelege depunerea solida pe suprafața conductorului datorita apei ce se afla in
atmosfera in forma de vapori sau picături. Cunoașterea acestor depuneri este foarte importanta fiind că
ele substanțial influențează siguranța în funcționare a LE.
Conform NAIE grosmea sratului de chiciură în proiectare se adoptă in baza celor mai
nefavorabile depuneri înregistrate o dată în 25ani. Se deosebesc 8 zone meteorologice după grosimea
stratului de chiciură ( șapte zone și una deosebită).În zona deosebită grosimea stratului de chiciură bc
>40mm.
Chiciura se presupune că apare la temperatura t= -5. La temperaturi mai mici are loc contractarea
conductoarelor și chiciura cade. Viteza vântului care acționează simultan cu prezența chiciurii se
consideră mai mică. Se consideră că V=0,5 Vmax, însă nu mai mică de 15m/s. La viteze mai mari
chiciura cade.
2. Acțiunea vântului asupra conductorului
Acțiunea vântului poate fi:
• Staționară
• Dinamică
Acțiunea staționară determină o poziţie nouă a conductorului în deschidere faţă de cea normală.
Forța statică care acționează asupra conductorului se determină cu relația:
V2  daN 
q= 10−4  .
1, 6  m  mm 
Acţiunea dinamica a vântului duce la apariţia oscilaţiei conductorului.
În exploatare se deosebesc 2 tipuri de oscilaţii ale conductorului:
1. Oscilații cu amplitudine mica si frecvență mare. Se numește vibrația conductorului.
2. Oscilația cu amplitudine mare și frecvență mică. Se numește galoparea conductorului.
Apariția oscilațiilor se explică prin faptul că atunci când getul aerului care acționează asupra
conductorului are o structură laminară în spatele conductorului apar turbioane, care la trecerea de la
structură laminară la structură turbulentă, turbioanele sunt antrenate uniform și în legătură cu aceasta
133
apar forțe care acționează asupra conductorului pe verticală. Aceast fenomen a fost studiat pentru
prima dată de savantul german Carman.
Figura 6.1 – Structura laminară pentru viteza vântului 3-5 m/s.

Pentru reducerea vibrației conductorului se utilizează armături antivibratoare.
În conformitate cu NAIE se deosebesc 8 zone meteorologice ăn funcție de viteza vântului(șapte
zone și una deosebită , dacă v >49m/s ). Zonarea după viteza vântului se efectuează în baza valorilor
maxime ale vitezei vîntului ( valorile medii pentru un interval de zece minute de mediere ale celor
mai nefavorabile viteze care au loc o dată în 25 de ani la înălțimea de 10 m față de sol ).
3. Modificarea Temperaturii
În calculul mecanic sunt utilizate următoarele temperaturi:
1. Temperatura minima t- =-250 C Temperatura depunerii chiciurii tc=-50 C;
2. Temperatura medie de exploatare (5-7)0 C;
3. Temperatura t=+150C t+=350C.
6.3 Determinarea Sarcinilor Specifice
Calculul mecanic al conductoarelor active si de protecţie se începe cu calculul sarcinilor specifice
adică sarcinii ce revine unităţii de lungime si unității secțiunii transversale. Asupra conductorului
acționează încărcări provenite de la greutatea proprie, greutatea chiciurii si acțiunea vintului. In
calculul mecanic sunt utilizate următoarele sarcini specifice:
1. Sarcina specifica condiționată de greutatea proprie a conductorului
γ1 G −4  daN 
 1 = 9,81 10  , (6.1)
 m  mm 
2
F
unde F = FAL + FOT secțiunea totală a conductorului;

G – greutatea conductorului.
2. Sarcina specifica condiţionată de chiciura
La determinarea sarcinii specifice se consideră că chiciură are formă unei manşon de formă
cilindrică.
γ2 Gchic  daN 
 2 = 9,81  10− 4  ,
 m  mm  (6.2)
2
F
unde Gchic = q  Vchic = q  F  l ;

 ( d + 2b )
2
d2
F= − =  b (d + b) ;
4 4
134
 kg 
q = 0,9  10− 3  –greutatea volumică a chiciurii;
 m  mm 
2
d - diametrul conductorului.
8,829   b ( d + b ) −4  daN 
2 = 10  2
.
F  m  mm 
3. Sarcina specifica verticala totala :
 3 = 1 +  2 , (6.3)
4. Sarcina specifica conditionata de presiunea vintului asupra conductorului neacoperit de

chiciura:
(6.4)
γ4  =   k  q  d  daN 
c m
 10− 4  ,
 m  mm 
4 2
F
V2  daN 
unde qmax = 10−4 
 m  mm 
2
1, 6
α coeficient de neuniformitate a presiunii vintului in deschidere;
kc coeficient de formă conductorului:
d  20 mm → kc = 1,1;

d  20 mm → kc = 1, 2.
5. Sarcina specifică condiționată de presiunea vintului asupra conductorului acoperit cu

chiciură :
γ5   kc  q  ( d + 2b )  daN  , (6.5)
5 = 10−4 
 m  mm 
2
F
V2  daN 
unde q =  140 10−4  ,
 m  mm 
2
1, 6
V  15 m .
s
6. Sarcina specifică rezultantă ce acționează asupra conductorului neacoperit cu
chiciură :
γ4
γ6 (6.6)
γ1
 6 =  12 +  42 .
7. Sarcina specifica rezultanta ce acționează asupra conductorului acoperit cu chiciură:

γ5 (6.7)
γ7
γ3
 7 =  32 +  52 .
1.  6,7 =  6 , dacă  6   7 ;
2.  6,7 =  7 , dacă  6   7 .
135
6.4 Determinarea săgeții conductorului (SC)
Săgeata unui conductor intr-un anumit punct este distanta intre acest punct si dreapta care uneşte
punctele de suspensie. Săgeata conductorului variază in funcție de condițiile climato-meteorologice,
dacă punctul de suspensie se află la acelaşi nivel atunci săgeata conductorului primeşte valoarea
maximă în mijlocul deschiderii. Prin noţiunea de deschidere noi înțelegem distanţa măsurată pe
orizontala dintre doi stâlpi. Săgeata conductorului vom determina intr-o ipoteza simplificatoare care
constă în aceea că vom considera că greutatea conductorului este uniform repartizată nu pe lungimea
conductor dar pe proiecția orizontală.
l/2
A B B
γFl/2
T0 0
l/4
Figura 6.2 –Săgeata conductorului

Figura 6.3 –Secțiunea conductorului
în punctul de jos al curbei geometrice
Pentru a determina săgeata conductorului vom utiliza metoda de secţionare. Vom considera că
greutatea conductorului este uniform repartizată pe proiecția orizontală a conductorului. Pentru ca
porțiunea OB să se afle în echilibru, în punctul O aplicăm forța de tracțiune:
T0 = σ0F, (6.8)
unde T0 – forţa de tracţiune în punctul de jos al curbei de suspensie a conductorului;
σ0 – efortul unitar în punctul de jos al curbei de suspensie a conductorului.
Când secțiunea conductorului F = 1 mm 2 atunci:
T0 = σ0.
Porțiunea OB se află în echilibru dacă:
C B =0
– suma cuplurilor față de orice punct este egal cu zero (în cazul dat față de punctul B).
Fl l
y T0 −   =0, (6.9)
2 4
T0 =  0 F (6.10)
y=f (6.11)
 il 2
fi = (6.12)
8 0i
Formula (6.12) reprezintă relația de determinare a săgeții conductorului când punctele de
suspensie se află la acelaşi nivel. Este o formulă aproximativă, deoarece, noi am presupus ca greutatea
conductorului este uniform repartizată pe proiecția orizontală a conductorului.
6.5 Determinarea lungimii conductorului în deschidere
Vom analiza relația analogică pentru determinarea lungimii conductorului în deschidere,
utilizând o ipoteză simplificatoare de calcul și anume că porțiunea OB a curbei geometrice a
conductorului primește forma unei parabole.
În punctul O persistă numai componenta orizontală a forței de tracțiune (vezi figura 6.4 de mai
jos). În orice punct există cel puțin 2 forțe. Forța de tracțiune în punctul O este cea mai mică.
136
1 2 y2 (6.13)
L = x+ 
2 3 x
 l2 (6.14)
y= f =
8 0
y T'B TB
B
l/2
T0
T0
x
0
Figura 6.4 –Secționarea conductorului prin punctul de jos al curbei geometrice

unde y săgeata conductorului,iar x=l/2.
Ținând cont de relația (6.14), relația (6.13) devine:
1 1  2l 3
L = + (6.15)
2 2 48 02 ,
 2l 3
L=l+ (6.16)
respectiv : 24 02
6.6 Ecuația de stare a conductorului
Pentru determinarea eforturilor unitare în materialul conductorului la diferite temperaturi
necesare pentru determinarea săgeților la aceste temperaturi se utilizează ecuația de stare a
conductorului. Eforturile unitare obținute se utilizează la determinarea săgeților conductoarelor
aferente acestor temperaturi.
Ecuația de legătura dintre valorile eforturilor unitare pentru două stări ale conductorului se
numește ecuația de stare a conductorului.
Se consideră că în starea de referință care se caracterizează cu parametri  n , tn , Ln cunoaștem
 n . Se pune problema de determinat efortul unitar în noua stare a conductorului notată prin  m care se
caracterizează cu parametrii  m , tm .
Lungimea conductorului în starea de referință este descrisă cu relația:
 n2 l 3 (6.17)
Ln = l + ,
24 n2
iar în starea m cu relația următoare:
m → Lm = Ln + L1 + L2 , (6.18,a)
unde L1 = Ln ( tm − tn ) –alungirea conductorului în urma modificării temperaturii;
L2 = Ln  ( m −  n ) – alungirea conductorului în urma modificării efortului unitar;
 – coeficient lineic de temperatură;
137
1
= ;
E
E–modulul de elasticitate.
Ținând cont de (6.17) și expresiile pentru determinarea alungirilor L1 şi L2 , relația ( 6.18,a)
devine:
 m2 l 3   n2 l 3  (6.19)
l+ 
= l+ 1 +  (t m − t n ) +  ( m −  n ) = 1 +  (t m − t n ) +  ( m −  n ) +
24 m2  24 n2 
 n2 l 2  n2 l 2
+ +  (t m − t n ) +  ( m −  n ).
24 n2 24 n2

=0
Ecuația de stare a conductorului este:

 m2 l 2 E  n2l 2 E (6.20)
m − +  Et =  − +  Etn .
24 m2 24 n2
m n
Această ecuație se caracterizează prin faptul că dacă în calitate de  n am ales efort unitar
admisibil  n  și parametrii care caracterizează acest regim  n , tn atunci în orice stare nouă, care se
caracterizează prin parametrii  m , tm ,  m   m  .
În conformitate cu NAIE:
r
  =
ks ,
R
unde  r = rezistența de rupere;
F
R – forța de rupere;
F– secțiunea totală a conductorului;
ks – factor de siguranță.
Conform cu NAIE efortul unitar în materialul conductorului poate atinge valoarea maximă în
una din următoarele trei stări ale conductorului:
• starea de suprasarcină, care se caracterizează prin  c  , tc ,  6,7 ;
• starea de temperatură minimă , care se caracterizează prin  − =  1 , t− ,  −  ;
• starea de temperatură medie, care se caracterizează prin  ex =  1 , tex ,  ex 

6.7 Alegerea condițiilor inițiale de calcul. Relațiile dintre eforturile unitare
 c  =  −    ex  pentru conductoarele dintr-un material ( Al, Cu, Ol). (6.21,a)
 c    −    ex  pentru conductorul din două material (Al-Ol). (6.21,b)
Utilizând ecuația de stare a conductorului vom trasa următoarele curbe:

 ex = f ( −  , l ) (6.22,a)
 ex = f ( c  , l ) (6.22,b)
În acest scop ecuațiiele de stare se scriu sub forma:
138
 12l 2 E  12l 2 E
 ex − +  E t =  −  − −  E t− (6.23,a)
24 ex 24 −2
2 ex
 12l 2 E  12l 2 E
 ex − +  E t =   − −  E tchic (6.23,b)
24 ex 24 chic
2 ex chic 2
Pentru exemplificare vom analiza cum se modifică (6.23,a) și (6.23,b) pentru condițiile limită
l = 0, l =  .
Pentru l = 0 :
(1, b ) →  ex =  −  +  E ( t− − tex ) (6.24,a)
( 2, b ) →  ex =  c  +  E ( tc − tex ) (6.25,a)
Pentru l =  :
 12  12
(1, b ) → = →  ex =  −  (6.24,b)
 ex2  − 2
 12  6,7
2
  
( 2, b ) → 2 = →  ex = 1 c (6.25,b)
 ex  c  2
 6,7
σ
[σc]
 ex = f (  −  , l )
[σ-] 2
1 3
[σ ex]  ex = f (  c  , l )
lcr 1 lcr 2 lcr 3 l
Figura 6.5– Deschiderile critice (cazul particular 1)
[σc]
σex=f([σc],l)
[σ-]
1 3 1 σex=f([σ-],l)
[σex] 2
lcr3 lcr2 lcr2 l
Figura 6.6 – Deschiderile critice (cazul particular 2).

Pentru a determina deschiderile critice ecuația de stare se scrie sub forma:
 2l2E  2l 2 E (6.26)
 m  − m 2 +  Etm =  n  − n 2 +  Etn
24  m  24  n 
,
1
sau împărțim relația de mai sus la , și obținem:
E
139
lcr2i   m2  n2  lcri   m2  m    n2
2
 ( m  −  n ) +  ( tm − tn ) =  − =  −  (6.27)
4  6   m 2  n 2  4  6   n2  n 2   m 2
,
 m  6   ( m  −  n ) +  ( tm − tn ) 
lcr ,i = 2
n  m2  m 
2
−
 n2  n 2
unde i=1,2,3.
Dacă:
i = 1 → lcr1  m  =  ex  ,  m =  ex =  1 , tm = tex ;
 n  =  −  ,  n =  − =  1 , tn = t− ;
i = 2 → lcr 2  m  =  c  ,  m =  6,7 , tm = tc ;
 n  =  −  ,  n =  − =  1 , tn = t− ;
i = 3 → lcr 3  m  =  c  ,  m =  6,7 , tm = tc ;
 n  =  ex  ,  n =  1 , tn = tex .
După ce sau determinat deschiderile critice se trece nemijlocit la determinarea condițiilor inițiale
de calcul. Condițiiele inițiale de calcul se determină în felul următor:
Dacă lcr1  lcr 2  lcr 3 atunci:
0  lreal  lcr1  −  ,  1 , t− ;
lcr1  lreal  lcr 2  ex  ,  1 , tex ;
lreal  lcr 3  c  ,  6,7 , tc .
Dacă lcr 3  lcr 2  lcr1 atunci:
0  lreal  lcr 2  −  ,  1 , t− ;
lreal  lcr 2  c  ,  6,7 , tc .
După ce sau ales condițiile inițiale de calcul ecuația de stare se scrie sub forma:
 2l 2 E  2l 2 E
 i − i 2 +  Eti =  k − k 2 +  Etk , (6.28)
24 i 24 k
  A
   B

  2 2
l E   2 2
+  E (t i − t k ) = i
l E 1
sau  i + k  2   i2 ( i + A) = B
 24 k   24  i
2
 
 
Din cele spuse se desprinde următoarele concluzii pentru a determina condițiile inițiale de calcul
trebuie de parcurs următorii paşi:
1. de calculate deschiderile critice;
2. de stabilit relațiile dintre deschiderile critice pentru a determina ipoteza de calcul (lcr1<lcr2
<lcr3) şi (lcr3>lcr2>lcr1)
3. de stabilit relația dintre lungimea reala a deschiderii și deschiderile critice.
Prin noţiunea de deschidere critica se înțelege aşa lungime a deschiderii pentru care efortul
unitar în materialul conductorului atinge valoarea admisibila pentru două stări.
6.8 Determinarea temperaturii critice

Se pune problema să determinăm săgeata conductorului care determină înălțimea stâlpului. În
legătură cu aceasta vom determina săgeta conductorului în starea de suprasarcină în ipoteză că q=0 și,
respectiv, săgeata conductorului ]n starea de temperatură maximă.
140
În stare de suprasarcină, care se caracterizează
prin  săgeata conductorului se notează prin f7 și se
determină prin relația de mai jos iar prin f 7 sa notat
proiecția săgeții.
 l2
f 7 = 6 ,7 ; (6.29)
f7' α 8 7
f7  6 ,7 l 2 cos  3l
f 7 = f 7 cos = = . (6.30)
8 7 8 7
În ipoteză că q=0 săgeata conductorului notată prin
f3, se determină cu următoarea relație:
Figura 6.7– Proiecția săgeții  3l 2
conductorului f = .
8 3 (6.31)
3
Deoarece  3   7 rezultă că f 7  f 3 . De aici rezultă că săgeata conductorului care determină

+
înălțimea maximă a pilonului poate fie când avem temperatură maximă t max sau când conductorul este
acoperit cu chiciură.
Prin noțiunea de temperatură critică se înțelege temperatură pentru care săgeata conductorului
ne acoperit cu chiciură este egală cu săgeata conductorului acoperit cu chiciură, f1=f3 când t=tcr
A B
t+< tcr
f1
t+= tcr
f1=f3
t+ >tcr f1 > f3
Figura 6.8 –Săgeata conductorului la diferite temperaturi
 l2  l2
f1 = 1 = f3 = 3 ,
8 cr 8 3 (6.32)
1
de unde se obține:  cr =  3 . (6.33)
3
Pentru a determina tcr ecuația de stare se scrie sub forma:
 2l 2 E  2l 2 E
 cr − 1 2 +  Etcr =  3 − 3 2 +  Etc . (6.34)
24 cr 24 3
Substituind (6.33) în (6.34), obținem:
  2l 2 E 2  2l 2 E
 3 1 − 1 2 23 +  Etcr =  3 − 3 2 +  Etc ; (6.35)
 3 24 3  1 24 3
 1 
de unde se obține:  Etcr =  3 1 −  +  Etc ; (6.36)
 3 
 3  1 
sau: tcr = tc +
1 −  . (6.37)
E   3 
Prin compararea temperaturii critice tcr cu temperatura maximă t+ se identifică starea
conductorului în care săgeata atinge valoare maximă.
Dacă:
t+  tcr  f3 ;
t+  tcr  f1.
141
6.9 Amplasarea stâlpilor pe traseu
Pentru amplasarea stâlpilor în plan se folosește o diagramă care conține 3 curbe lănțușor:
1. Curba 1
Curba geometrică a conductorului pentru starea în care săgeata conductorului atinge valoarea
maximă.
 l2
2 2
l  x  10
4
1
f = =    =    . (6.38)
8 0  2  2 0  100  2 0
2
 x 
f = ks  
 100 
 104
unde k s = coeficientul șablonului.
2 0
2. Curba 2
Curba de gabarit. Dacă curba geometrică se deplasează pe verticală la distanța gh (gabaritul
liniei) se obține curba 2, (gh distanța de la punctul de jos până la pământ).
3. Curba 3
Curb de pământ. Dacă curba de gabarit se deplasează pe verticală la distanța egală cu săgeata
conductorului se obține curba de pământ.
y
1
2 x
St.1 gh St.2
3
Pământ
freal
Figura 6.9 – Amplasarea stâlpilor pe traseu

unde 1 curba geometrică a conductorului; 2 curba de gabarit; 3 curba de pământ.
Deschidere de gabarit este deschiderea maximă pentru care se asigură gabaritul liniei,în ipoteza că
traseul liniei este neted.
7. CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE ȘI ASIGURAREA EI

7.1 Aspecte generale
O eficiență ridicată a proceselor tehnologice care utilizează EE nu poate fi obținută fără o calitate
bună a EE. Nivelul calității a EE la bornele consumatorilor este evaluată printr-un set de indicatori.
Abaterile admisibile ale indicatorilor sunt determinate în baza daunelor care au loc în sistemele de
producere, transport, distribuție furnizare și de utilizare a EE.
Normele actuale ale indicatorilor de calitate sunt stabilite în baza unor daune medii care apar în
cazul abaterilor indicatorilor de la valorile normate.
Utilizatorii care doresc o calitate a EE superioare celei standard trebuie să asigure cu cheltuielile
respective suplimentare nivelul calității energiei electrice dorite.
Se constată că în multe situații consumatorii sunt cei care provoacă perturbații care duc la
înrăutățirea calității EE. În acest caz consumatorii care înrăutățesc calitatea EE sun obligați prin
142
măsurile respective să asigure indicatorii de calitate prezentați în standardul respectiv GOST-13109-
97.
E de menționat că soluționarea problemei de calitate a EE este un proces complet. De aceea este
necesară o colaborare strânsă între furnizor și consumator.
Consumatorul monitorizează calitatea EE prin evaluarea tensiunii la bornele de alimentare. La
rândul său, furnizorul monitorizează calitatea EE prin analiza perturbațiilor introduse de consumator
în curba de curent absorbit de el. Din punct de vedere practic problemele de calitate a EE pot fi
divizate în 3 categorii:
I. Calitatea tensiunii;
II. Calitatea serviciilor de alimentare;
III. Calitatea comercială.
7.2 Indicatorii de calitate
Acești 11 indicatori pot fi divizați în 3 grupe:
• Grupa I
1. abaterea staționară de frecvență f = f S − f nom ;
U S − U nom
2. abaterea staționară de tensiune  U S = 100% .
U nom
U S se determină în fiecare minută, se efectuează 18 măsurători. Abaterea admisibilă 5 %
în 24 h
.
Abaterea limită admisibilă este 10 %
. Menținerea acestori indicatori de calitate este posibilă numai
prin utilizarea metodelor sistemice de reglare a tensiunii și frecvenței.
• Grupa II
1. amplitudinea de variație a tensiunii dU t ;
2. doza de flicker (sensibilitatea vizuală la modificarea tensiunii) pt ;
3. coeficientul de nesimetrie inversă kru ;
4. coeficientul de nesimetrie zero k0u ;
5. coeficientul de disimetrie a undei de tensiune ku ;
6. rangul armonicii de ordinul n , kn( u ) .
• Grupa III
1. durata golului de tensiune t g ;
2. tensiunea de impuls U imp ;
3. coeficientul temporar de supratensiune kt(sup) .
7.3 Metode și mijloace de reglare a tensiunii

Metode de reglare a tensiunii urmăresc menținerea tensiunii în toate nodurile RE la valori cât
mai apropiate față de tensiunea nominală. Trebuie de menționat că problema reglării tensiunii se pune
în principal față de modificările lente care au loc în rețeaua electrică sau în SEE. Obiectivele principale
sunt următoarele:
a) asigurarea celor mai favorabile valori la bornele consumatorilor;
b) reducerea circulațiilor de putere reactivă în mod deosebit în rețele electrice de înaltă și foarte
înaltă tensiune;
c) reducerea pierderilor de putere și energie în elementele RE.
143
Pentru a analiza metodele de reglare a tensiunii ne vom adresa la relația analitică, utilizată
pentru determină valorii aproximative a pierderilor de tensiune într-o linie care alimentează un singur
consumator.
X
0 R 1
S=P+jQ
Figura 7.1 –Schema echivalentă a RE.
P01 Rl + Q01 X l
 =
U 01  U 01 , (7.1)
U1
U 0 = U1 + U 01 . (7.2)
Pierderea de tensiune poate fi identificată cu componenta longitudinală a fazorului căderii de
tensiune.
Ținând cont că U la bornele consumatorilor se determină cu relația (7.2) rezultă că pentru
modificarea tensiunii la bornele consumatorilor trebuie de modificat unul din parametrii analizați :
U1 , Q2 , Rl , X l .
În acest set de parametri nu se include puterea activă deoarece ea este impusă în nod de condițiile
tehnice.
1. Modificarea tensiunii la bornele centrului de alimentare duce la modificarea tensiunilor în
toate nodurile RE care se află în aval față de nodul 1.
De aceea această modalitate de reglare poartă denumirea:
Metoda centralizată de reglare a tensiunii
Dacă ca centru de alimentare se utilizează centrala electrică, atunci tensiunea U1 poate fi reglată
prin modificarea curentului de excitație. La rândul său dacă ca centru de alimentare se utilizează
barele coborâtoare ale SE, atunci reglarea tensiunii se poate realiza prin modificarea raportului de
transformare sau compensarea puterii reactive.
2. Modificarea circulației de putere reactivă este o metodă eficientă deoarece reglarea tensiunii
se poate realiza într-o marjă mare. Pentru a modifica circulația de putere reactivă pot fi utilizate:
- surse rotative de putere reactivă ( GS, CS);
- surse statice (baterii de condensatoare, bobine de reactanțe).
- surse statice reglabile cu ajutorul tiristoarelor (vezi figura 7.2 de mai jos).
144
Nodul de ÎT a SEE
Control
extern
Bara MT a SVC
RAT Uref
L C1 C2 C3
Figura 7.2 –Compensator static de putere reactivă.

3. Modificarea parametrilor pasivi Rl , X l
Modificarea parametrilor pasivi se poate realiza prin 2 căi:
1. modificarea numărului de circuite ce funcționează în paralel;
2. prin modificarea reactanței inductive a liniei efectuând compensarea în serie:
xl → ( xl − xBC ) .
4. Tensiunea în nodul 2 poate fi modificată prin introducerea unei TEM în nodul 2, adică prin
modificarea raportului de transformare.
i
k
Sk
kt
k
Sk
Figura 7.3 Schema monofilară a i = 1, ..., 6
transformaorului cu două înfășurări

Figura 7.4 Schema echivalentă a
transformatorului cu două înfășurări
Pk = PC , Qk = Pk  tg ,
145
Uj Uj U j U k nom
Uk = = = .
kt U priză U priză (7.3)
U k nom
De unde se obține:
U j  U k nom
U priză = . (7.4)
Uk
Alegem U k dorit = (10,5  11) kV .

 m  U priză % 
U priză s tan dard =  U j nom + U j nom  , (7.5)
 100 
unde m numărul plotului  ( 9 1, 76 ) .

Ținând cont de relațiile (7.4) și (7.5) obținem:
 m  U priză %  U j U k nom
 U j nom +  U j nom  = . (7.6)
 100  U k dorit
De unde se obține:
m  U priză % U j  U k nom
 U j nom = , (7.7)
100 U k dorit
U j  U k nom 100 ,
m=  (7.8)
U k dorit U priză
 m  U priză % 
kt real = kt nom 1 +  , (7.9)
 100 
Uj
U k real = , (7.10)
kt real
PijRt + Qij X t
U j = U c − U t = U c − , (7.11)
2U c
Psc 2 ,
Pij = P +  kî (7.12)
2
U sc %
Qij = Q + kî2 S nom . (7.13)
2
8. ANALIZA REGIMURILOR NESIMETRICE

8.1 Ecuațiile de stare ale regimului nesimetric în coordonatele de fază și coordonatele
componentelor simetrice
Nesimetria regimurilor de funcționare ale RE poate fi provocată datorită:

1. Elementelor nesimetrice conectate în serie cu laturile RE (nesimetrie longitudinală);
2. Datorită elementelor nesimetrice racordate la nodurile rețelei electrice (nesimetrie transversală).
146
IA ZAL A
ZAB
IB ZBL
ZCA
ZBC
IC ZCL C B
Figura 8.1– Schema echivalentă a unei porțiuni a RE ce funcționează în regim nesimetric.

unde Z AL , Z BL , Z CL impedanțe propii ;
Z AB , Z BC , Z CA impedanțe mutuale.
Sistemul de ecuații care descriu regimul de funcționare se poate prezenta sub forma:
U A = Z AL I A + Z AB I B + ZCA IC

U B = Z AB I A + Z BL I B + Z BC IC . (8.1)
U = Z I + Z I + Z I
 C CA A BC B CL C
Sau în formă matricială:

 U A   Z AL Z AB Z AC   I A 
 U  =  Z Z Z    I 
 B   AB BL BC   B  , (8.2)
 U C   Z AC Z BC Z CL   IC 
sau în formă matricială generală:

 U f  =  Z L , M    I f  . (8.3)
E de remarcat că deseori calculul regimului nesimetric se efectuează în coordonatele

componentelor simetrice. Se știe că un sistem de 3 fazori nesimetrici (curenți, tensiunii, fluxuri) poate
fi prezentat prin 3 sisteme de componente simetrice:
- sistemul de succesiune directă;
- sistemul de succesiune inversă;
- sistemul de succesiuni homopolară.
Acest lucru trebuie întrepretat în felul următor: un fazor al sistemului trifazat nesimetric este
egal cu suma a trei componente simetrice:
U A = U A1 + U A 2 + U A0

U B = U B1 + U B 2 + U B 0 . (8.4)
U = U + U + U
 C C1 C2 C0
Sistemele simetrice sunt prezentate în figura de mai jos:

Δ UC1,ΔUB2
Δ UA1,ΔUA2 Δ UA0=ΔUB0=ΔUC0
Δ UB1,ΔUC2
147
Figura 8.2 – Sistemele simetrice
U B1 = a 2 U A1 ;
 . (8.5)

 C1
U = a  U A1 ;
U B 2 = aU A 2 ;
 (8.6)
U C1 = a U A 2 .
2
Ținând cont de relațiile (8.5) și (8.6), expresia (8.4) devine:

U A = U A1 + U A 2 + U A0

U B = a U a1 + aU A 2 + U A0 ,
2
(8.7)

U C = aU A1 + a U A 2 + U A0
2
 U f  =  S    U S  , (8.8)
 U A1 
 U S  = U A2  ,
 U A0 
1 1 1 
 S  =  a 2 a 1 , (8.9)
 a a 2 1
 
unde  S  poartă denumirea de operatorul de trecere de la coordonatele simetrice la coordonatele de
fază.
Dacă există inversa matricei  S  din relația (8.8) se obține:
 U S  =  S 
−1
  U f  , (8.10)
 I f  =  S    I S  . (8.11)
Ținând cont de relațile (8.8) și (8.11) relația (8.3) devine:

 S  U S  =  Z L,M    S    IS  . (8.12)
Deoarece există matricea inversă, din (8.12) rezultă:

 U S  =  S   Z L , M    S    IS  =  Z S  IS  ,
−1
(8.13)
ZS 
unde  Z S  matricea de impedanțe în componente simetrice.

1 a a 2 
 
 S  = 1 a 2 a  .
−1
(8.14)
1 1 1 
 
Ținând cont de relația (8.13) vom obține:
1 a a 2   Z AL Z AB Z AC  1 1 1 
1 
 Z S  = 1 a 2 a   Z AB Z BL Z BC  a 2 a 1 . (8.15)
3
1 1 1   Z AC Z BC Z CL   a a 2 1
 
Dacă vom considera că impedanțele mutuale sunt egale între ele, adică:
148
Z AB = Z BC = Z AC = Z BA = Z CA = Z CB = Z M , (8.16)
atunci relația (8.15) primește forma :
 Z A0 − Z B Z A 2 Z A0 
 Z S  =  Z A1 Z A0 − Z B1 Z A2  . (8.17)
 Z A2 Z A1 Z A0 − 2Z M 
Și în continuare dacă se consideră că impedanțele proprii sunt egale între ele, adică:
Z AL = Z BL = ZCL = Z L . (8.18)
Atunci relația (8.17) devine:
ZL − ZM 0 0 
Z S = 0 Z L − Z M 0  . (8.19)
0 0 Z L − 2 Z M 
Această relație poate fi utilizată numai pentru elementele statice ( linii,transformatoare bobine de
reactanță),adică numai în cazul când nu avem câmp magnetic rotitor.
După analiza relației (8.19) se desprinde următoarea concluzie că pentru calculul regimului
nesimetric a unei RE este necesar de alcătuit 3 scheme echivalente (de secvență directă, inversă și
homopolară), și de efectuat calculul pentru fiecare schemă independent una de alta.
8.2 Calculul regimului nesimetric condiționat de o întrerupere monofazată
Se consideră o porțiune a RE în care este întreruptă faza A.
A x y
C
Figura 8.1 –Schema de principiu a unei RE cu faza A întreruptă.
Acest regim se caracterizează prin:
U A  0 , (8.20)
I A = I A1 + I A2 + I A0 = 0 , (8.21)
U B = U C = 0 , (8.22)
 U A1  1 a a 2   U A   U A 
1 
  
U S =  U A2  = 1 a a   0  =  U A  .
2 1
(8.23)
3 3
 U A0  1 1 1   0   U A 
 
Deci:
1
U A1 = U A 2 = U A0 = U A . (8.24)
3
Schema echivalentă care poate fi utilizată pentru calculul regimului nesimetric analizat trebuie
în totalitate să corespundă relațiilor (8.20) și (8.22). Aceste relații ne vorbesc despre aceea că schemele
echivalente de succesiune directă, inversă și homopolară trebuie să fie conectate între ele în paralel.
149
a) b)
IA1
x1 ΔUA1 y1 ZΣ2
1 ZΣ0
IA2
x2 ΔUA2 y2 x1 y1
2 1
IA0
x3 ΔUA0 y3
Zrez
x1 y1
3
Figura 8.2 a) Schema echivalentă complexă; b) Simplificarea schemei complexe.
Pentru exemplificare vom alcătui schema echivalentă de secvență directă pentru porțiunea de
sistem prezentată în figura 8.3.
G T1 L T2
x1 y1
jxg jxT1 x1 y1 jxL jxT2
Eg US
Figura 8.3 – Schema echivalentă de secvență directă

8.3 Calculul regimului nesimetric condiționat de o întrerupere bifazată
Se consideră o LE în care sunt întrerupte fazele B și C (vezi figura de mai jos).
B x y
C x y
Figura 8.4 –Schema de principiu a LE în care sunt întrerupte fazele B și C

Acest regim se caracterizează prin:
I B = IC = 0 ,
IA  0 , (8.25)
U A = U A1 + U A2 + U A0 = 0 , (8.26)
150
 IA 
 I f  =  0  , (8.27)
 
 0 
 IS  =  S −1   I f  . (8.28)
Curenții în coordonatele simetrice se determină cu relația:

 I A1  1 a a 2   I A   IA 
 I  = 1 1 a 2 a   0  = 1  I  ,
 A2  3     A (8.29)
 I A0  1 1 1   0  3  I 
    A
1 .
I A1 = I A 2 = I A0 = IA (8.30)
3
Schema echivalentă complexă care corespunde relațiilor (8.26) și (8.30) este prezentată în figura
8.5.
x1 y1 x2 y2 x3 y3
IA1 IA2 IA0
1 2 3
Figura 8.5 – Schema echivalentă complexă utilizată pentru calculul regimului nesimetric în
coordonatele componentelor simetrice condiționate de o întrerupere bifazată
8.4 Simetrizarea regimului nesimetric
Prin simetrizarea regimului se înțelege reducerea curenților de succesiune inversă și homopolară.
Trebuie de menționat că se poate simetriză regimul unor elemente ale RE (linii, transformatoare), cât
și regimul RE în ansamblu.
Pentru a simetriza regimul RE în ansamblu este necesar de a conecta ăn nodurile rețelei electrice
surse de curenți,respectiv de succesiune inversă și homopolară. Modulele și defazajele acestor curenți
trebuie să aibă așa valoari ca să reducă curenții de secvență inversă și homopolară care străbat laturile
RE.
E de menționat că mai des se utilizează surse de curenți de secvență inversă. Ca sursă de curent
de secvență inversă poate fi utilizată bateria de condensatoare care funcționează în regim nesimetric.
8.5 Efectul de simetrizare a BC
Se consideră că într-un nod a RE sa conectat o BC în scopul reducerii gradului de nesimetrie.
151
A
IA
IB
A
ICA IAB
IBC
C B
Figura 8.6 – Conectarea BC într-un nod al RE
Curenții BC de secvență directă, inversă și homopolară se determină cu relația:

I 1C =
1
3
( I A + aI B + a 2 I C ) , (8.31)
I 2C =
1
3
( I A + a 2 I B + aI C ) , (8.32)
I 0C =
1
3
( I A + I B + IC ) . (8.33)
I A = ( I AB − ICA ) , (8.34)
I B = ( I BC − I AB ) , (8.35)
I C = ( I CA − I BC ) . (8.36)
Ținând cont de relațiile (8.34), (8.35) și (8.36) relația (8.31) devine:

1
I1C = ( I AB − ICA ) + a ( I BC − I AB ) + a 2 ( ICA − I BC )  , (8.37)
3
I CA = a I AB , (8.38)
I AB = a I BC , (8.39)
I BC = a ICA . (8.40)
IAB
IBC
ICA
152
Figura 8.7 – Diagrama fazorială a curenților lineici a BC.
Ținând cont de relațiile (8.38), (8.39) și (8.40) relația (8.37) se scrie sub forma:
1
I1C = (1 − a ) I AB + a (1 − a ) I BC + a 2 (1 − a ) I CA  . (8.41)
3
În continuare ca axă de reper alegem curentul I BC .

IAB
ICA
IAB
IBC
ICA
Figura 8.8
I AB = a I BC = a I AB , (8.42)
I BC = I BC , (8.43)
I CA = a 2 ICA . (8.44)
Ținând cont de (8.42), (8.43) și (8.44) relația (8.41) devine:
( a − a 2 ) I AB + ( a − a 2 ) I BC + ( a − a 2 ) I CA  = ( a − a 2 )  I AB + I BC + I CA  .
1 1
I1C =     (8.45)
3 3
Deci:
1 3  1 3
a − a2 = − + j −  − − j = j 3, (8.46)
2 2  2 2 
1 .
I1C = j  I AB + I BC + I CA  (8.47)
3
Din analiza relației obținute se desprinde următoarea concluzie și anume că BC când funcționează
în regim nesimetric își conservă proprietățile sale ca sursă de putere reactivă.
Din relația (8.47) rezultă că dacă deconectăm o fază se modifică modulul curentului iar defazajul
rămâne același, și, de aceea se poate afirma că bateria de condensatoare și în regim nesimetric poate
fi utilizată ca sursă de putere reactivă
Curentul de succesiune inversă se determină cu relația:
I2 C =
1
3
( I A + a 2 I B + aI C ) = 13 (1 − a ) I AB + a 2 (1 − a ) I BC + a (1 − a ) I CA  . (8.48)
Ținând cont de relațiile (8.42), (8.43) și (8.44) avem:

( a − a 2 ) I AB + ( a 2 − 1) I BC + (1 − a ) I CA  ,
1
I2C = (8.49)
3 
(a 2
− 1) = ( a − a 2 ) a , (8.50)
(1 − a ) = ( a − a 2 ) a 2 . (8.51)
Ținând cont de relațiile (8.50) și (8.51) relația (8.49) devine:

I2 C =
j
( I AB + a I BC + a 2 I CA ) .
3
(8.52)
153
Din analiza relației (8.52) se desprinde concluzia ca dacă BC funcționează în regim nesimetric
atunci se modifică atât modulul curentului de succesiune inversă cât și defazajul, aceasta ne vorbește
despre aceea că dacă BC funcționează în regim nesimetric, atunci ea poate fi utilizată ca sursă de
curent de succesiune inversă.
Pentru exemplificare în baza relației (8.52) vom trasa diagrama fazorială.
1
j I AB
3
2C  C
II I
βC
+1
III
1 2 1
j a I CA j a I BC
3 3
Figura 8.9 –Diagrama fazorială a curenților lineici a BC în ipoteză că funcționează în regim
nesimetric
1   1 
2C cos  c + j 2C sin  c = j
1
( I AC + a I BC ) = j  I AB +  − + j
3
I BC   =

3 3  2 2  . (8.53)
1 1 1
= j I AB − j I BC = − I BC
3 2 3 2
De unde se obține că:
I BC = −22C cos C , (8.54)
1 1
2C sin C = I AB + 2C cos C , (8.55)
3 3
I AB = 32C sin C − 2C cos C , (8.56)
QBC = U nom I BC , (8.57)

QAB = U nom I AB , (8.58)
1
I 0C = ( I A + IB + IC ) . (8.59)
3
I0C va fi egal cu zero dacă BC va funcționa în regim simetric, de aceea deconectăm capacitatea
dintre fazele CA.
9. REGLAREA REGIMURILOR DE FUNCȚIONARE ALE SEE

9.1 Bilanțul puterilor activă și reactivă și legătura lui cu indicatorii de calitate a EE
Este bine cunoscut faptul că EE în calitate de produs util al societății are caracteristici care diferă
față de caracteristicile altor mărfuri.
EE se produce și se consumă practic instantaneu, deoarece această formă de energie nu se poate
stoca industrial cu mijloace tehnice actuale.
154
De aceea, cantitatea de energie produsă de sursele de energie, în fiecaremoment sau interval de
timp trebuie să fie egală cu cantitatea de energie absorbită de consumatori în același moment sau
interval de timp.
Dacă EE se produce la tensiune alternativă, atunci egalității energiei furnizate și absorbite trebuie
să corespundă egalitățile dintre puterile activă și reactivă furnizate și absorbite.
Această condiție se poate scrie sub forma de două egalităţi și anume:
 Pg = PS + PSP +  P =  PC , (9.1)
l
 Qg = QS + QSP +  Q −  Qli =  QC .
i =n
(9.2)
unde  P ,  Q puterile totale furnizate;

g g
 P ,  Q puterile totale ale sarcinilor;

S S
 P ,  Q puterile ale serviciilor proprii;

SP SP
 P ,  Q pierderile totale de putere activă și reactivă;

 
 P ,  Q puterile totale consumate;

C C
l
Q
i =n
li puterea reactivă totală generată de LE.
Dacă structura RE rămâne neschimbată atunci puterile totale absorbite de consumatori variază în
funcție de frecvență și tensiunile aplicate în nodurile RE.
Aceste dependențe pot fi prezentate prin utilizarea caracteristicilor statice.
Dependență puterii totale absorbită de consumatori în funcție de tensiunile aplicate în nodurile RE
și frecvență în regim staționar poartă denumirea de caracteristica statică.
 PC = f (U , f ) , (9.3)
Q C = f (U , f ) . (9.4)
Dacă structura RE rămâne neschimbată și se modifică parametrii U, f atunci se modifică toate
componentele din partea stângă și dreapta a relațiilor (9.1) și (9.2).
Deci se poate afirma că bilanțul puterilor activă și reactivă corespunde unor valori concrete ale
tensiunilor aplicate în nodurile RE U, și frecvenței f.
Perturbarea bilanțului duce la modificarea indicatorilor de calitate a EE.
Pentru a evalua cum se modifică indicatorii de calitate a EE în urma modificării bilanțului inițial,
vom liniariza funcțiile neliniare (9.3) și (9.4) prin dezvoltarea lor în serie Taylor.
 P = (  P )( ) + 
 P   PC
C
f + U + ... , (9.5)
C C 0
f U
 Q = (  Q )( ) + 
 Q   QC
C
f + U + ... . (9.6)
C C
f
0
U
Ne limităm la derivatele de gradul întâi. Neglijăm cele de gradul superior.
Dacă vom considera că bilanțul inițial s-a modificat în urma creșterii puterilor generate cu Pg și
Qg , atunci ținând cont de relațiile (9.5) și (9.6) putem scrie:
155
(  P )( ) + P = (  P )( ) + 
 P   PC
C
f + U , (9.7)
C 0 g
fC 0
U
(  Q )( ) + Q = (  Q )( ) + 
 Q   QC
C
f + U . (9.8)
C 0 C
f C 0
U
Din analiza relațiilor (9.7) și (9.8) rezultă:
  PC   PC
Pg = f + U , (9.9)
f U
  QC   QC
QC = f + U . (9.10)
f U
S-au obținut aceste două ecuații care ne permit să evaluăm cum se modifică indicatorii de calitate
a EE în urma modificării bilanțului inițial.
f , U
Prin soluționarea sistemului de ecuații (9.11) se obține:
  PC
Pg
U
  QC (9.11)
Qg
f = U ,

  PC
Pg
f
  QC (9.12)
Qg
f
U = ,

  PC   QC   PC   QC
=  −  0, (9.13)
f U U f
  PC   PC   QC   QC
 0,  0,  0, 0 . (9.14)
f U f U
Pentru exemplificare vom analiza două cazuri:
1. Pg  0, Qg = 0 ,
  QC
Pg
f = U  0 , (9.15)

  QC
Qg
f (9.16)
U =  0,

2. Qg  0, Pg = 0 .
  PC
Qg
f = U  0 (9.17)

156
  PC
Qg
f (9.18)
U = 0

Din analiza relațiilor se desprind următoarele concluzii foarte importante:
- creșterea puterii active generate duce la majorarea atât a frecvenței cât și a tensiunii în nodurile
RE;
- creșterea puterii reactive generate duce la reducerea frecvenței și la creșterea nivelului de
tensiune în nodurile RE.
Întrucît are loc următoarea relație între derivatele parțiale:
  PC   PC
, (9.19)
U f
reglarea frecvenței se efectuează prin modificarea puteri active generate de către operatorul de sistem.
Pentru reglarea nivelelor tensiunilor în nodurile RE se modifică puterile reactive  Qg . E de
remarcat că pentru reglarea tensiunilor nodale în RE trebuie de efectuat atât reglarea centralizată cît și
cea locală, reglarea frecvenței are loc numai centralizat.
9.2 Surse de putere reactivă
Ca receptoare de putere reactivă sunt:
- transformatoarele;
- motoarele asincrone;
- sursele de iluminat cu descărcare în vapori de gaze etc.
Circulația de putere reactivă duce la majorarea pierderilor de putere activă și în legătură cu aceasta
apare necesitatea de a reduce circulația de putere reactivă. După cum se știe sursele de putere reactivă
pot fi racordate și în nodurile consumatoare.
Ca surse de putere reactivă pot fi utilizate:
- surse rotative;
- surse statice.
9.2.1 Compensator sincron
Este un motor sincron care funcționează în regim de mers în gol. În legătură cu aceasta puterea
reactivă absorbită de compensator este mică. Această putere acoperă pierderile în stator, pierderile în
rotor și respectiv pentru acoperirea pierderilor de putere cauzate de pierderile care au loc în rulmenți
prin frecare.
Deoarece puterea activă absorbită este mică se poate considera că rezistență activă este nulă. În
această ipoteză de calcul se utilizează schema simplificată a compensatorului sincron.
jxd UCS
Eq
ICS
Figura 9.1 – Schema echivalentă simplificată a CS
SCS = 3U CS ICS
*
, (9.20)
U CS − Eq U CS − Eq
ICS = =−j , (9.21)
3 jxd 3 xd
157
U CS − Eq*
I*
CS = j , (9.22)
3 xd
U CS − Eq*
SCS = j U CS , (9.23)
xd
Eq* = Eq cos  + jEq sin  . (9.24)

Ținând cont de relația (9.24) din (9.23) se obține:
2
U CS − U CS Eq cos  U CS Eq sin 
SCS = j + . (9.25)
xd xd
Deci:
2
U CS − U CS Eq cos 
QCS = j . (9.26)
xd
CS poate atât furniza cât și absorbi putere reactivă. Dacă CS este supraexcitat Eq  U CS CS
generează putere reactivă, dacă CS este sub excitat Eq  U CS , CS absoarbe putere reactivă.
Dacă:
• Eq = U CS  QCS = 0 ;
2
U CS
• Eq = 0  QCS =  ( 0,5  0, 6 ) Snom .
xd
Avantajele CS:
- CS atât absoarbe cât și furnizează putere reactivă;
- Reglarea puterii se efectuează lent;
- Puterea reactivă poate fi majorată chiar și atunci când are loc reducerea tensiunii la bornele CS
etc.
Dezavantaje:
- Cheltuielile de investiții și de exploatare pronunțate, față de sursele statice;
- Pierderile de putere sunt mai mari față de sursele statice etc.
Chestionar pentru EXAMEN

Rezistenţa electrică
1.
2. Reactanţa inductivă
3. Conductanţa laterală şi susceptanţa capacitivă
4. Schemele echivalente ale liniilor electrice şi simplificarea lor
5. Formele de scriere a puterii complexe
6. Parametrii şi schemele echivalente ale transformatoarelor
7. Parametrii şi schemele echivalente ale autotransformatoarelor
8. Curbe de sarcină
9. Metode practice de calcul al R.E. Consideraţii generale
10. Calculul electric al unei LE, care alimentează cu un singur consumator (se impune: P2, Q2, u2 , )
11. Calculul electric al unei LE pe cale grafică
158
12. Calculul electric al unei LE(se impune: P , Q , u , )
1 1 1
13. Calculul electric al unei R.E. inelare

14. Calculul electric al unei linii electrice alimentate de la două capete cu tensiuni de alimentare diferite
15. Calculul RE complex buclate. Consideraţii generale
16. Matrice de incidentă
17. Ecuaţiile de bază ale RE în forma matricială
18. Metoda tensiunilor nodale
19. Metode iterative de calcul
20. Metoda Gauss-Seidel
21. Metoda Newton-Raphson
22. Metoda de transfigurare a R.E
23. Aplicarea metodei de transfigurare la calculul electric al unei R.E
24. Utilizarea factorilor de distribuţie la calculul electric a unei R.E
25. Pierderile de putere şi energie şi reducerea lor. Aspecte generale
26. Aplatizarea curbei de sarcină
27. Determinarea pierderilor de putere în LE
28. Determinarea pierderilor de putere în transformatoare
29. Determinarea pierderilor de energie
30. Determinarea pierderilor de energie în R.E. de joasă tensiune
31. Determinarea pierderilor de energie de medie tensiune
32. Măsuri de reducere a pierderilor de putere şi energie
33. Optimizarea regimului de funcţionare a transformatoarelor din staţii şi posturile de transformare
34. Creşterea tensiunii în exploatare
35. Compensarea puterii reactive
36. Optimizarea regimului de funcţionare a reţelelor buclate neomogene
37. Debuclarea optimă
38. Introducerea în circuitele independente a tensiunilor electromotoare
39. Acordarea R.E.
40. Bazele tehnico-economice ale proiectării RE. Consideraţii generale
41. Cheltuielile totale actualizate
42. Dimensionarea LE. Consideraţii generale
43. Metoda densităţii economice
44. Metoda intervalelor economice
45. Verificarea secţiunilor conductoarelor după criteriul pierderilor de tensiune admisibilă
46. Verificarea secţiunilor conductoarelor în ipoteza F=const
47. Verificarea secţiunilor conductoarelor în ipoteza j=const
48. Verificarea secţiunilor conductoarelor în ipoteza V=min
49. Alegerea tensiunilor nominale ale LE. Alegerea tipului şi puterii nominale a transformatorului
50. Indicatorii de calitate a energiei electrice
51. Mijloace şi metode de reglare a tensiunii. Consideraţii generale
52. Metoda centralizată de reglare a tensiunii
53. Reglarea tensiunii prin modificarea circulaţiilor de putere reactivă
54. Reglarea tensiunii prin modificarea parametrilor pasivi
55. Reglarea tensiunii prin introducerea tensiunilor suplimentare în nodurile reţelelor electrice
56. Alegerea prizei transformatorului
57. Forţele exterioare ce acţionează asupra conductoarelor liniilor electrice aeriene
58. Determinarea sarcinilor specifice
59. Determinarea săgeţii conductorului. Determinarea lungimii conductorului în deschidere
60. Ecuaţia de stare a conductorului
61. Determinarea condiţiilor iniţiale de calcul Deschideri critice
62. Temperatura critică
159
63. Amplasarea stâlpilor pe plan
64. Bilanţul puterilor active şi reactive şi legătura lui cu indicatorii de calitate
65. Caracteristicile statice în funcţie de tensiune şi frecvenţă
66. Sursele de putere reactivă: compensatoare rotative sincrone, compensatoare statice
67. Reglarea vitezei (turaţiei) grupurilor generatoare din centralele electrice
68. Reglarea frecvenţei în sistemul electroenergetic
69. Regimurile specifice ale sistemelor electroenergetice. Generalităţi
70. Ecuaţiile de stare ale regimului nesimetric în coordonatele de bază şi coordonatele componentelor
simetrice
71. Calculul regimului nesimetric condiţionat de o întrerupere monofazată
72. Calculul regimului nesimetric condiţionat de o întrerupere bifazată
73. Simetrizarea regimului nesimetric
74. Efectul de simetrizare a bateriilor de condensatoare
75. Elemente constructive ale LEA
76. Elemente constructive ale LEC
BIBLIOGRAFIE
160
Principale 1. Stratan I. Caracteristica, parametrii şi schemele echivalente ale elementelor
reţelelor electrice.2016. –138 p.
2. Stratan I., Gropa V., Guranda V. Transportul şi distribuţia energiei electrice.
Ghid teoretic şi practic, 2012.–50 p.
3. А.А. Герасименко, В.Т. Федин. Передача и распределение электрической
энергии. Ростов-на- Дону. Изд. Феникс, 2006.–716 р.
4. Edited by Mircea Eremia. Electric power system. Electric Networks. Editura
Academiei Române. Bucureşti. 2006. –829 p.
5. Stratan I. Indicaţii metodice privind utilizarea standului universal de laborator la
calculul şi analiza regimului permanent de funcţionare a SEE, 2015. – 32p.
6. Stratan I. Transportul şi distribuţia energiei electrice. Îndrumar pentru lucrările
de laborator, 2000.–27 p.
7. Nemeş V. Sisteme electrice de putere. Ed. Politehnica, Timişoara. 1998.- 340 p.
8. Справочник по проектированию электроэнергетических систем. –М.: Изд.
ЭНАС./Под ред.Д.Л. Файбисовича. 2005 .
9. Ополева Г.Н. Схемы и подстанции электроснабжения. Справочник.
Учебное пособие. М.: Форум – Инфра, 2006.– 480 c.
Suplimen- 10. Идельчик В. Электрические системы и сети. - М.: Энергоатомиздат, 1989.
tare 11. Буслова Н.В. и др. Электрические системы и сети. Киев, Вища школа. 1986.
-582c.
12. Петренко Л.И.Электрические сети. Сборник задач. Киев, Вища школа,
1985. –270 с.
13. Stratan I., Gropa V. Transportul şi distribuţia energiei electrice. Îndrumar pentru
proiectare. 2006. –40 p.
14. Eremia M. Réseaux électriques. Aspect actuels. Editura Tehnică.2000.– 450 p.
15. Alexandrescu V. Sisteme electroenergetice. Partea I. Litografia Univ. Tehn. „Gh.
Asachi”, Iaşi.1997.–200 p.
16. Iordache M., Conicini I. Calitatea energiei electrice. Editura Tehnică, Bucureşti,
1997.–344 p.
17. Eremia M. Tehnici noi în transportul energiei electrice. Ghid teoretic şi practic.
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1997.–260 p.
18. Alebert H., Mihalescu A. Pierderi de putere şi energie în reţelele electrice. Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1997. –316 p.
19. Жуков Л.А., Стратан И.П. Установившиеся режимы сложных
электрических сетей и систем. Методы расчетов. Изд. Энергия. 1979 –415 с.
20. Стратан И.П., Неретин В.И., Спивак В.Л. Расчет и анализ режимов
электроэнергетических систем. – Кишинев, «Штиинца», 1990.–500 с.
21. Mircea I. Instalaţii şi echipamente electrice. Ghid teoretic şi practic. Ed.
Didactică şi pedagogică, R., A. –Bucureşti, 1996. – 450 p.
22. Coşma D ş.a. Proiectarea instalaţiilor electrice industriale. TipCim, Cimişlia,
1994. – 496 p.
23. Под ред. В.А. Веникова, В.А. Строева. Электрические системы.
Электрические сети. - М., Высшая школа. 1998. – 511 с.
24. Караев Р.И. и др. Электрические сети и энергосистемы. - М., Изд.
Транспорт, 1988.–325с.
25. Электрические системы и сети в примерах и иллюстрациях. /Под ред. В.А.
Строева. -М., Высшая школа, 1999. –352 с.
26. Электрические системы и сети в примерах и иллюстрациях. /Под ред. В.А.
Строева., -М., Высшая школа, 1983. 500 с.
27. Стратан И.П., Шепелевич Е.И. Методические указания к курсовому
проектированию по дисциплине «Электрические системы и сети», Сектор
печати Политехнического института, Кишинев, 1987.– 45 с.
28. Georgescu Gh., Răduşanu D. Transportul şi distribuţia energiei electrice.
Volumul I. Iaşi, 2000. –375 p.
161
29. Georgescu Gh., Istrate M., Varvara V. ş.a. Transportul şi distribuţia energiei
electrice. Volumul II. Iaşi, 2001. – 442 p.
30. Arion V., Codreanu S. Bazele calculului tehnico-economic al sistemelor de
transport şi distribuţie a energiei electrice. Chişinău., U.T.M. 1998. – 135 p.
31. Лыкин А.В. Электрические системы и сети. Новосибирск. Издательство
НТГУ, 2006. 245 с.
32. Балаков Ю.Н., Мисраинов, M.Ш., шунтов А.В. Проектирование схем
электроустановок. М.: Издательский дом МЭИ. 2006.– 288 с.
33. Tomas Gomes Roman, Pablo Frias Marin, Cossnt Arin. Reţele electrice
inteligente. Fundaţia Gas Natural Fenosa. Traducere revizuită şi adoptată de I.
Stratan şi V. Pogora. 2011. 200 р.
162

Transport Și Distribuția Energiei Electrice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transport Și Distribuția Energiei Electrice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACILTATEA DE ENERGETICĂ ȘI INGINERIE ELECTRICĂ

Note de curs la disciplina TDEE

Autori: prof. univ. Stratan Ion

1. Sistem electroenergetic. Ansamblu de instalaţii utilizate pentru producerea, conversia,

Industria energiei electrice reprezintă o ramură de maximă importanță pentru dezvoltarea

3. Sistemul electroenergetic (SEE)

LEA /LEC de LEA /LEC de LEA /LEC de

4. Cerințe impuse instalațiilor de transport și distribuție

Receptoare Receptoare Receptoare

Figura 2 – Categoriile de siguranță în funcționare a receptoarelor electrice

5. Clasificarea rețelelor electrice

Clasificarea rețelelor electrice în funcție de tensiunea nominală:

Clasificarea rețelelor electrice după destinație

Clasificarea după sistemul de curent adoptat

Clasificarea rețelelor electrice în funcție de structura topologică

Clasificarea rețelelor electrice după construcție

Clasificarea rețelelor electrice în funcție de metoda de tratare a neutrului

Tabelul 1 – Modurile de tratare a neutrului

Nr. Modul de tratare Schema de principiu

1 Legat direct la pământ B

În rețelele electrice cu tensiunea nominală Unom<1 kV metoda de tratare a neutrului față de

Nr. Centralele electrice Puterea instalată, MW

Tabelul 4 –Topul 10 a celor mai mari centrale termoelectrice

Tabelul 6 – Topul 10 a celor mai mari centrale hidraulice din lume

Tabelul 7 – Top 5 cele mai mari centrale fotovoltaice

Figura 4 – CTE Tuoketuo China

Figura 5 – CTE Surgut Federatia Rusa

Figura 7 – CHE Itaipu Hotarul dintre Brazilia si Paraguai

Figura 9 – CHE Churchill Falls Canada

Figura 11– Saiano-Şuşenscaya CHE Federatia Rusa

Figura 13 – Bratskaya CHE Federatia Rusa

Figura 15 – Centrala nucleara Briuce din Canada

Figura 17 – Centrala nucleara Graveline din Franța

Figura 19 – Centrala fotovoltaica Tengger Desert Solar Par din China

Figura 23 – Centrala fotovoltaica Kamuthi Solar Power Project din India

Calculul regimului permanent de funcţionare al reţelelor electrice (RE) de transport sau

1.1 Aspecte introductive

Liniile electrice se caracterizează prin următorii parametri raportaţi la unitatea de lungime a

1.2.1 Rezistenţa electrică a liniilor electrice

1.2.2 Reactanţa inductivă a liniilor electrice

Reactanţa inductivă este condiţionată de câmpul magnetic din interiorul şi exteriorul

Figura 1.2 – Determinarea forţei electromotoare de inducţie E IA în faza A pe cale grafică

DAC DAC DAB

Figura 4 – Schema tradiţională a ciclului deplin de transpunere a conductoarelor

Numărul ciclurilor de transpunere pe o linie depinde de lungimea şi tensiunea nominală a liniei.

Figura 1.5 – Schema ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA cu stâlpi

Figura 1.6 – Schema simplificată a ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA

Figura 1.7 – Schema ciclului deplin de transpunere a conductoarelor LEA cu pasul

Uneori, în scopul simplificării construcţiei stâlpilor de transpunere, se utilizează schema din

În urma cercetărilor s-a stabilit că numărul optim de subconductoare pe fază este:

Pe lângă aşa-numită varianta tradiţională de aşezare a subconductoarelor în fascicul (fig. 1.8)

unde:  coeficient în care se ţine seama de presiunea atmosferică şi temperatură.

2.4 Susceptanţa capacitivă a liniilor electrice

La acţiunea câmpului electric variabil, ce apare între conductoare şi conductoare şi pământ, în

În majoritatea cazurilor se poate considera că parametrii liniei (rezistenţa activă, reactanţa

Figura 1.15 – Variantele schemelor echivalente monofazate ale LE a) schema completă;

Figura 1.16 – Domeniile de variaţie ale rezistenţei active şi reactanţei inductive

1.4 Caracteristica, parametrii şi schemele echivalente ale transformatoarelor şi

1.4.1 Aspecte generale şi caracteristica lor

În practică se utilizează o gamă largă de tipuri şi tipodimensiuni de transformatoare de putere

➢ Transformatoare trifazate cu două înfăşurări:

➢ Transformatoare trifazate cu trei înfăşurări: