Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect pentru certificarea competentelor profesionale
Nivel IV
Calificarea tehnician in activitati economice
PROFITUL NEGOCIATORULUI SI MODALITATI DE RELATIONARE
CU PARTENERII DE AFACERI
Profesor coordonator :
Absolvent:
Drutas Alexandru
George Prof.ing. MOS AUGUSTIN
2021
CUPRINS
Contents
ARGUMENT..................................................................................................
CAPITOLUL I – Profilul negociatorului si modalitati de relationare cu partenerii de afaceri
Negociatorul.............................................................................................
1.1 Profilul negociatorului.............................................................................
1.2 Codurile de conduita si maniere in relatiile de negociere – negociatorul ideal...................
1.3 Modalitati de relationare cu partenerii de afaceri................................
ARGUMENT
În societate personalitatea negociatorului se diferenţiază printr o multitudine de atitudini înnăscut
e sau dobândite, unele pozitive, altele negative. Printro educaţie psihologică, atitudinile negative,
diversele defecţiuni pot fi corectate, în timp putându-se
forma trăsături psihofiziologice pozitive.Se poate forma astfel puterea de vointa,de infranare a a
acţiunilor pripite, de calmare a nervozităţii,
a lăcomiei , de cultivare a cinstei şi vredniciei,de descătuşare a iniţiativei şi de impulsionare a cur
ajului. În procesul de educaţie psihologică,trăsăturile pozitive, talentele pot fi promovate spre a
dobândi trăsături noi în ascensiunea cătreabilitate şi
măiestrie. Altfel spus, personalitatea negociatorului se formează prin şlefuirea şiînnobilarea aptit
udinilor ce îl caracterizează, printr -un proces complex
de perseverenţă şieducaţie a voinţei. Personalitatea negociatorului este formată din interacţiunile
diferiteloratitudini şi trăsături psihofiziologice ereditare înnobilate sau modelate de mediul social
în procesul educativ. Orice individ are
o anumită personalitate. Spre a deveni negociator, eltrebuie să dobândească o
a doua personalitate, respectiv să dobândească o
a doua natură,clădită pe fundalul primei personalităţi. În aceste condiţii, selecţionarea propriilor
negociatoriconstă într -un proces îndelungat şi complex de experienţe,
de observare şi instruire în procesul activităţii generale desfăşurate. Pregătirea psihologică va da
roade numai pe fondulunei personalităţi morale şi profesionale.
Un negociator lipsit de pregătirea profesională,oricâtă educaţie psihologică i se va face, va fi
tot timpul complexat de necunoaştere şi dincauza insuficienţei profesionale va recurge la atitudin
i de nervozitate, de oscilaţie, deinconsecvenţă, de minciună,
de şiretenie etc. Instruirea psihologică se face atât teoretic, cât şi practic. Teoretic, printr-
o instruire pedagogică periodică şi practic,
pe calea intrării candidaţilor în diferite echipe de negociatori,la început ca observatori, apoi cu ti
mpul, antrenându-i în operaţiuni de pregătire a materialelor documentare, în procese de simulare
a negocierilor, în activitatea de bază, în activităţi deanaliză şi decizie, de
o mai mică importanţă.În procesul de educaţie psihologică se porneşte de
la cunoaşterea aptitudinilorindividului, de
la temperamentul, firea şi caracterul ce îi definesc personalitatea.
Se va avea învedere regula potrivit căreia cei mai mulţi indivizi se caracterizează prin dimensiuni
medii deaptitudini, temperament, fire şi caracter. Vânzătorul (negociatorul) trebuie să aibă o
serie de calităţi, printre care: uşurinţa în exprimare, temeinica pregătire pentru problema
abordată, cunoaşterea unei limbi străine de circulaţie internaţională, capacitatea de stăpânire de
sine, capacitatea de a menţine simţul proporţiilor, de a se concentra asupra problemelor esenţiale,
prezenţa atractivă, simţul umorului, tact, cunoştinţe avansate de cultură generală şi abilitate de a
lucra cu oameni de diferite naţionalităţi, religii, culturi .
Studiile arată că primul lucru pe care
un cumpărător îl cumpără este impresia asupra angajamentului vânzătorului faţă de el (o chestiun
e de emotivitate), urmată de cumpărarea \"renumelui companiei\"
(un amestec de emotivitate şi raţionalitate). La sfârşit, dar nu
pe ultimul loc, clientul cumpără produsul ca
o combinaţie finală a tuturor beneficiilor oferite lui de acel produs (o acţiune, în principal, bazată
pe raţionalitate).