Arhitectura romana

Imperiul Roman a fost una dintre cele mai importante organizări statale din istorie şi, alături de
cultura greacă, a jucat un rol fundamental în dezvoltarea lumii moderne.
Pe parcursul îndelungatei sale istorii dintre anul 27 înaintea erei noastre şi 1453, Imperiul Roman
s-a dezvoltat într-un mod impresionant, iar apogeul a fost atins în anul 117.
În acel moment, Imperiul Roman cuprindea vaste teritorii din Europa, Asia şi Africa şi se întindea
pe o suprafaţă totală de 5.000.000 de kilometri pătraţi.
Roma a lăsat moştenire posterităţii opere de artă de o valoare inestimabilă. Monumentele
numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane, arată marea varietate de forme construcţiilor romane.
Scara şi proporţiile monumentale, impresionantele concepţii ale bazilicilor, ale termelor şi monumentelor
funerare, noua tehnică constructivă a arcurilor şi bolţilor, construcţiile rezervoarelor, a podurilor, a
apeductelor şi viaductelor, a şoselelor, a arcurilor de triumf, fac din arhitectura romană "o enciclopedie
morfologică a arhitecturii".
Cu timpul, aceasta arta a patruns in toata Italia si de acolo, mai departe, in provinciile romane.
La formarea artei romane au contribuit si unele elemente locale din provinciile cucerite. Astfel, mai intai
Etrucia, in perioada republicana a Romei, apoi Grecia, in epoca ei imperiala, provincii cu traditii cultural
artistice puternice, care au influentat mult arta romana.
Arta aceasta a inflorit intr-un timp scurt. Perioada ei de apogeu se situeaza spre sfarsitul secolului
I i.e.n., in timpul imperiului lui August si al Antoninilor .
Arta romana s-a dezvoltat o data cu puterea economico-politica si militara a statului sclavagist
roman si a fost aservita rosturilor acestei puteri.
Unul dintre obiectivele romanilor în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială a fost
realizarea unor clădiri rezistente în timp, iar pentru asta au inventat unul dintre primele tipuri de beton.
Realizat într-o versiune preliminară în anii premergători formării imperiului, betonul a fost folosit pe tot
cuprinsul imperiului, iar rezistenţa sa este demonstrată şi de structurile care există şi în ziua de astăzi.
Printre ele se numără şi Colosseumul, una dintre clădirile simbolice ale Romei şi principala atracţie
turistică a Italiei.
Orase erau foarte civilizate. Aveau strazi late de 2.5 m, pavate cu bolovani de rau sau cu lespezi.
Pentru a putea transporta cu uşurinţă armatele dintr-o parte în alta a imperiului, romanii au dezvoltat o
adevărată reţea de drumuri, care în zilele de pace era folosită şi de locuitorii obişnuiţi. La sfârşitul
Imperiului Roman, pe vastul său teritoriu exista o reţea de 400.000 de kilometri de drumuri care se
întindeau din Egipt până în Marea Britanie.

Drum roman in zilele noastre

Aveau si canale de scurgere pentru apa murdara si conducte de piatra pentru apa de baut si de
spalat, adusa de la mari departari.

1
 Pentru a aduce din munti apa curata necesara consumului de la orase, arhitectii au construit
apeducte, un fel de jgheaburi mari de piatra, lungi de zeci de kilometri, sustinute de stalpi grosi de zid,
legati intre ei cu arcade, adesea in semicerc.

Canalizare construita in timpul imperiului roman

O constructie impunatoare este cunoscutul apeduct care aducea apa la Roma, construit in timpul
imparatului Claudius sau dintre cele construite in alte provincii romane, ca apeductul de la Pont du
Gard din Franta. Fiindca acest apeduct trebuia sa treaca peste un rau, el a fost sustinut de trei randuri de
stalpi, legati prin trei randuri de arcuri (in trei etaje).

Apeduct roman Pont du Gard – Franta

In pietele publice din interiorul oraselor, numite Forum locuitorii se intalneau sa discute
treburile obstesti. Fiecare oras isi avea forumul sau. la Roma s-au construit mai multe forumuri.

Forumul roman din Roma – Italia

2
 Forumul lui Augustus

Mai insemnate au fost forumurile lui Augustus si al lui Traian. Erau incinte de forma
dreptunghiulara, inconjurate de ziduri. In interior aveau coloane, unite in partea superioara prin lespezi de
marmura. Forumurile adaposteau constructii diverse: arcuri de triumf, temple, altare, statui etc.
Cele mai insemnate s-au ridicat la Roma, capitala imperiului. Ale lui Titus, Septimiu Severus si
al lui Constantin cel Mare, sunt cele mai bine pastrate.

Arcul lui Septimius Severus - Roma

Aproape de Colosseum se află cel mai mare arc de triumf din Roma, cel al împăratului
Constantin, rămas în picioare din antichitate, respectiv din secolul al IV-lea d.Ch.

Arcul de triumf al lui Imparatului Constantin cel Mare

3
 Un arc de triumf avea piloni mari, legati (in partea superioara) prin arcuri de zidarie. Deasupra,
zidaria constructiei era terminata in linie dreapta. Suprafetele pilonilor si a partilor superioare erau
impodobite cu reliefuri, cu inscriptii si ornamente. S-au construit arcuri de triumf, cu una sau cu trei
deschideri. In acest caz, pe langa arcul principal, care era mai mare, la constructie se adaugau doua arcuri
laterale mai joase.
Tot in amintirea razboaielor victorioase purtate de imparatii romani, s-au construit columnele.
Ele erau mari constructii cu aspect cilindric, depasind adesea, cu postament cu tot, inaltimea de 20 de
metri. In partea de sus a columnelor se gasea de obicei statuia imparatului in vesminte de razboinic. Pe
partea cilindrica, de jos in sus, continuu, in spirala, se desfasurau frize cu basoreliefuri. Aceste sculpturi
narative, cu subliect istoric, infatisau scene din razboaiele celebrate prin aceste monumente. Cele mai
insemnate sunt Columna lui Traian si Columna lui Marc Aureliu, de la Roma.

Columna lui Traian

In timpul imperiului, romanii au construit si amfiteatre. Amfiteatrele (sau arenele) erau cladiri
imense, cu mai multe etaje, de forma rotunda, in centrul carora se disputau luptele gladiatorilor, luptele cu
fiarele salbatice. Cunoscut este Colosseum-ul de la Roma (italienii il numesc Il Colosseo ), imens
amfiteatru construit din ordinul imparatului Vespasian. Este considerat cel mai mare amfiteatru roman.
Construit de prizonieri evrei, cu o arenă imensă, avea subsolul ocupat de magazine, cuşti cu animale
sălbatice, cabine ale gladiatorilor. În arenă aveau loc luptele oamenilor cu animale, dueluri între
gladiatori, curse, etc.
In acest amfiteatru incapeau comod saizeci de mii de spectatori. Avea patru etaje – in antichitate
a fost considerat una din minunile lumii.

Colosseum-ul din Roma

4
 Printre constructiile publice importante se numarau si termele. Ele formau ansambluri,
cuprinzand sali de baie, biblioteci si sali de muzica, stadioane, galerii de tablouri, parcuri de odihne etc.
Termele erau si locuri de intalnire a cetatenilor care voiau sa discute despre afaceri.
Desi termele au fost împrumutate de greci, ca element de lux si rafinamet, ele au fost ridicate pe
cele mai înalte trepte ale perfectiunii si bogătiei de către romani.
Salile de baie aveau pardoseala din caramizi sau din placi de piatra, taiate in forme diferite. Din
aceste placi se combinau motive decorative geometrice deosebit de frumoase. Uneori pavajul era lucrat
din mozaic. Mozaicurile reprezentau scene din mitologie, pasari sau animale, scene contemporane sau
ornamente. Unele incaperi din terme aveau tavanele drepte, altele boltite in forma de leagan sau de
cupola. La Roma se gasesc ruinele Termelor lui Caracalla inaugurate in anul 216 d.H. La momentul
inaugurarii au fost cele mai mari bai din Roma, fiind intrecute abia 100 de ani mai tarziu de catre
Termele lui Diocletian, primele adapostind astazi stagiunile de concerte de opera din timpul verii, cele
din urma transformate in muzeu national de arheologie antica.

Termele lui Caracalla

In cinstea zeilor romanii au construit si numeroase temple. Ele nu erau prea deosebite de
templele grecesti.

Coloane corintice din Templul lui Vespasian

Panteonul, situat in Piazza della Rotonda, poseda cea mai mare cupola din lume si a fost construit
in anul 27 i.H. de catre consulul roman Marcus Agrippa. Cupola cu un diametru de 43,3 metri a fost la
inceput impodobita cu bronz suflat cu aur, insa acesta a fost indepartat in perioada Renasterii pentru a
decora domul catedralei Sf. Petru. In nisele Panteonului isi au locul de veci doi regi ai Italiei din secolul
5
al XIX-lea si pictorul renascentist Raffael. Panteonul avea zidul de forma rotunda, cilindrica, acoperit de
o cupola foarte bogat decorata in interiorul sau si nu avea ferestre. In Panteon lumina intra printr-o
deschidere rotunda - de noua metri diametru – din centrul cupolei. La intrare Panteonul avea un portic
(un sir de coloane) care-i dadea un aspect triumfal.

Panteonul din Roma

.
Bazilica în lumea romană era o construcţie care servea ca tribunal, curte de justiţie sau bursă.
Acestea erau edificii dreptunghiulare, impartite deseori, la interior, prin doua randuri de coloane, in trei
parti, numite nave. Cele doua parti laterale (navele laterale) erau de multe ori etajate pe o inaltime egala
cu cea a navei centrale sau erau mai scunde decat etajul unic al acesteia. Bazilica era precedata mai
totdeauna de o curte inconjurata de ziduri si cu coloane spre interior.
Mari construcţii cu vaste săli de reuniuni, având spaţiile interioare împărţite prin coloane şi
porticuri, bazilicile erau locul de întâlnire şi tranzacţie a bancherilor, negustorilor, oamenilor de afaceri.
Una dintre cele mai cunoscute bazilici di Roma, este bazilica lui Maxenţiu.

Bazilica lui Maxenţiu - Roma

In mijlocul curtii se gasea un bazin cu apa sau o fantana. Dupa planul bazilicii romane, mai tarziu
s-au construit bisericile crestine de tip apusean; chiar si numele de biserica vine de la denumirea romana
basilica.
Senatul roman, asamblat bazilicii, avea o scară monumentală care servea accesului demnitarilor
sosiţi la şedinţele şi întrunirile oficiale. Bazilica Emiliană, care era curte de justiţie, sau Bazilica Giulia,
ridicată de Cezar, sunt reprezentative pentru clădirile elegante, bogate în coloane şi sculpturi din
marmură.

6
 Bazilica Giulia - Roma

Romanii au amenajat si circuri (stadioane) vaste care erau ornate cu obeliscuri, statui, etc.
Teatrele romane se deosebeau prin planul lor de teatrele grecesti. Renumit a fost Teatrul lui
Marcelus de la Roma.

Teatrul lui Marcelus - Roma

Monumentele funerare, sarcofagele din morminte erau impodobite cu sculpturi din piatra si
marmura.
Villa (vilae), locuinţa caracteristică aristocraţiei romane şi a familiilor bogate, poate fi studiată
îndeosebi la Pompei, în caracterele particulare ale camerelor grupate prin îmbinarea principiilor casei
etrusce şi a celei greceşti. Pentru locuitorii săraci, construcţiile specifice erau blocuri cu multe etaje
numite insulae. 
Un exemplu cu totul remarcabil ca eleganţă şi lux este Villa lui Hadrian, construită între anii 125-134 d.
Cr., la Tivoli, în apropierea Romei.

Villa lui Hadrian - de la Tivoli

7
 Ceea ce deosebeşte însă fundamental arhitectura romană clasică de cea grecească sunt câteva
elemente arhitecturale, folosite frecvent de romani: arcul roman, bolta şi cupola. Acestea, împreună
cu betonul  pe care îl inventaseră, i-au ajutat pe romani să construiască câteva din cele mai grandioase
clădiri din Antichitate.
In concluzie, construcţiile romane ilustrează măreţia, grandoarea şi autoritatea republicii şi a
Imperiului, sentimentul de supremaţie al romanilor asupra lumii din acele vremuri.