MUNTENEGRU

URMĂTOAREA BORNĂ A
UNIUNII EUROPENE

CÎRLAN ADRIAN
 PREZENTARE GENERALĂ

Muntenegru este un stat suveran din Europa de Sud-Est, pe coasta Mării Adriatice, și care
se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la nord-vest, cu Serbia la nord-est,
cu Kosovo la est și cu Albania la sud-est. Este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii,
declarându-și independență în anul 2006. Capitala și cel mai mare oraș este Podgorița, în timp
ce Cetinje este desemnat ca Prijestonica, adică fosta Capitală Regală a Orașului.

Constituția Muntenegrului descrie statul ca un stat civic⁠, democratic, ecologic al dreptății

sociale⁠, bazat pe domnia legii.1 Muntenegru este o republică independentă și suverană, care și-a
proclamat noua constituție pe 22 octombrie 2007. Președintele Muntenegrului este șeful statului,
ales pentru o perioadă de cinci ani, prin vot direct. Președintele reprezintă țara în străinătate,
promulgă legi prin ordonanță, convoacă alegerile pentru Parlament⁠, propune Parlamentului
candidați pentru posturile de prim-ministru, președinte și judecători ai Curții Constituționale.
Președintele poate propune Parlamentului și convocarea unui referendum, acordă amnistie pentru
infracțiuni prevăzute de legislația națională, conferă decorații și efectuează alte îndatoriri
constituționale. Este un membru al Consiliului Suprem de Apărare. Reședința oficială a
Președintelui este în Cetinje. Guvernul Muntenegrului este ramura executivă a puterii de stat din
Muntenegru. Guvernul este condus de prim-ministru, și este format din viceprim-miniștri și
miniștri. Parlamentul Muntenegrului un organism unicameral legislativ. El adoptă legile, ratifică
tratatele internaționale, aprobă prim-ministrul, miniștrii și judecătorii tuturor instanțelor, adoptă
bugetul și îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Constituție. Parlamentul poate acorda un vot de
neîncredere Guvernului cu majoritate simplă. Un deputat este ales cu 6.000 de voturi. Parlamentul
actual conține 81 de locuri.

După promulgarea Declarației de Independență în Parlamentul Muntenegrului la 3 iunie

2006, în urma referendumului ce a avut loc pe 21 mai, Guvernul Republicii Muntenegru și-a
asumat competențele definirii și realizării politicii externe a Muntenegrului ca un subiect de drept
internațional și stat suveran. Cu punerea în aplicare a acestei responsabilități constituționale a fost
însărcinat Ministerul Afacerilor Externe, care a primit misiunea de a defini prioritățile de politică
externă și de a întreprinde activitățile necesare pentru punerea lor în aplicare. Aceste activități sunt

1
https://constitutii.wordpress.com/2013/01/24/constitutia-republicii-muntenegru/.
urmărite în strânsă cooperare cu alte autorități ale administrației de stat, președintele, președintele
Parlamentului, și alte părți interesate relevante.

Integrarea în Uniunea Europeană este obiectiv strategic pentru Muntenegru. Acest proces
va rămâne în centrul politicii externe muntenegrene pe termen scurt. Un alt obiectiv strategic la fel
de important a fost îndeplinit în iunie 2017, când Muntenegru a aderat la NATO, aderare de la care
speră să obțină o garanție pentru stabilitatea și securitatea sa. Muntenegru consideră că integrarea
în NATO va accelera integrarea în UE. Deși se învecinează doar cu Albania, Bosnia și
Herțegovina, Italia, Serbia și Croația, Muntenegru consideră ca țări vecine, din motive istorice și
regionale, și fostele republici iugoslave Macedonia și Slovenia, precum și pe vecinii fostei
Iugoslavii: Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia.

Un drapel oficial al Muntenegrului, bazat pe stindardul regal al Regelui Nikola I, a fost

adoptat la 12 iulie 2004 de către parlamentul muntenegrean. Acel pavilion regal era roșu cu un
chenar argintiu, stemă argintie, și cu inițialele НІ, parțial în grafie chirilică (corespunzătoare NI în
grafia latină), însemnând Regele Nikola I. Pe actualul drapel, chenarul și stema sunt aurii și
monograma regală din centrul stemei a fost înlocuită cu un leu auriu. Ziua națională, 13 iulie
marchează data semnării actului final al Congresului de la Berlin din 1878, care a recunoscut
independența Muntenegrului, dar și ca data de început a uneia dintre primele revolte populare din
Europa împotriva Puterilor Axei, la 13 iulie 1941, în Muntenegru. Limba oficială este
în muntenegreana. De asemenea, sârba, bosniaca, albaneza și croata sunt recunoscute în utilizare.
Toate aceste limbi, cu excepția albanezei, sunt reciproc inteligibile. Conform recensământului din
2011, cei mai mulți cetățeni au declarat sârba ca limbă maternă. Imnul Muntenegrului este un
cântec popular muntenegrean – „Oh, luminoase zori de mai”.

Economia țării este în mare parte bazată pe servicii și este spre sfârșitul tranziției
către economia de piață. Potrivit Fondului Monetar Internațional, PIB-ul nominal din Muntenegru
era de 4,114 miliarde de dolari în 2009. PIB-ul pentru anul 2009 a fost de 6,590 miliarde de dolari,
sau 10.527 dolari pe cap de locuitor. Conform datelor Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor în
Muntenegru se ridica la 41% din media UE în anul 2010.2 Banca Centrală a Muntenegrului⁠ nu face
parte din sistemul Euro, dar țara a adoptat unilateral moneda euro.

2
https://tradingeconomics.com/montenegro/gdp.
 SCURT ISTORIC

IUGOSLAVIA

Republica Socialistă Federativă Iugoslavia a fost o entitate iugoslavă care a existat din a
doua jumătate a celui de-Al Doilea Război Mondial (1943) până la dizolvarea acesteia în 1992 (de
facto dizolvat în 1991). A fost un stat socialist și o federație alcătuită din Bosnia și
Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Kosovo și Slovenia. În 1992, cele două
republici care au rămas în cadrul federației, Serbia și Muntenegru, au format Republica Federală
Iugoslavia, care nu a fost recunoscută ca fiind succesoarea de drept a RSFI de liderii internaționali.

Tensiunile dintre republicile din Iugoslavia s-au intensificat începând cu anii 1970. Cauzele
prăbușirii țării au fost asociate cu naționalismul, conflictul etnic, dificultatea economică, frustrarea
față de birocrația guvernamentală, influența unor personalități importante din țară și politica
internațională. Ideologia și în special naționalismul au fost văzute de mulți ca sursa principală a
destrămării Iugoslaviei. Începând cu anii 1970, regimul comunist al Iugoslaviei s-a împărțit între
o fracțiune naționalistă liberal-descentralizată condusă de Croația și Slovenia, care susținea o
federație cu o mai mare autonomie locală, şi o fracțiune naționalistă conservatoare-centralistă
condusă de Serbia, care susținea o federație centralizată pentru a asigura interesele Serbiei și ale
sârbilor din Iugoslavia - întrucât erau cel mai mare grup etnic din țară în ansamblu. În economie,
de la sfârșitul anilor 1970, diferenţa tot mai mare de resurse economice între regiunile dezvoltate
și subdezvoltate din Iugoslavia a deteriorat grav unitatea federației. Cele mai dezvoltate republici,
Croația și Slovenia, au respins încercările de a-și limita autonomia, așa cum se prevedea din
Constituția din 1974. 3

În septembrie 1992, Republica Federală Iugoslavia (formată din Serbia și Muntenegru) nu

a reușit să fie recunoscută drept continuarea Republicii Federale Socialiste în Organizația
Națiunilor Unite. A fost recunoscută separat ca succesor alături de Slovenia, Croația, Bosnia și
Herțegovina și Macedonia. Înainte de 2000, Republica Federală Iugoslavia a refuzat să aplice din

3
https://en.wikipedia.org/wiki/1974_Yugoslav_Constitution.
nou pentru aderarea la Organizația Națiunilor Unite, lucrul acesta întâmplându-se abia după
plecarea lui Slobodan Milošević 4.

SERBIA ŞI MUNTENGRU

Statutul uniunii dintre Muntenegru și Serbia a fost decis printr-un referendum privind
independența Muntenegrului la 21 mai 2006. Au fost exprimate în total 419.240 de voturi,
reprezentând 86,5% din totalul electoratului; 230.661 voturi (55,5%) au fost pentru independență
și 185.002 voturi (44,5%) au fost împotrivă. Acest lucru a depășit cu mult pragul de 55% necesar
pentru validarea referendumului în conformitate cu normele stabilite de Uniunea Europeană.
Potrivit comisiei electorale, pragul de 55% a fost trecut cu doar 2.300 de voturi. Serbia, statele
membre ale Uniunii Europene și membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite au recunoscut independența Muntenegrului. La 3 iunie 2006, Parlamentul
muntenegrean a declarat independența Muntenegrului, confirmând oficial rezultatul
referendumului.

MUNTENEGRU ÎN PREZENT

Muntenegru a devenit oficial membru al NATO în iunie 2017, deși „Muntenegru rămâne
profund divizat în ceea ce privește aderarea la NATO”, un eveniment care a declanșat o promisiune
de acțiuni de represalii din partea guvernului Rusiei. Muntenegru este în negocieri cu UE din 2012.
În 2018, obiectivul anterior de aderare până în 2022 a fost revizuit până în 2025. 5

Freedom House6 a desemnat Muntenegru prin raportul privind drepturile politice și

libertățile civile din întreaga lume din mai 2020 mai degrabă ca un regim hibrid decât ca o
democrație din cauza standardelor în scădere în guvernanță, justiție, alegeri și libertatea presei. 7
Pentru prima dată în trei decenii, la alegerile parlamentare din 2020, opoziția a câștigat mai multe
voturi decât partidul de guvernământ al lui Đukanović. 8

4
președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia și de asemenea al Partidului Socialist Sârb.
5
https://en.wikipedia.org/wiki/Armed_Forces_of_Montenegro
6
este un institut de cercetare cu sediul în Washington, D.C. finanțat de către guvernul american, al cărui
principal obiectiv este promovarea democrației liberale în lume.
7
https://freedomhouse.org/country/montenegro
8
este un politician muntenegrean care ocupă funcţia de președinte al Muntenegrului din 20 mai 2018.
 PRIMUL PAS SPRE UNIUNEA EUROPEANĂ

Negocierile de aderare cu Muntenegru au fost deschise în iunie 2012. Până în prezent au

fost deschise 32 capitole de negocieri, dintre care trei au fost închise provizoriu. Muntenegru a
continuat să pună în aplicare pe scară largă Acordul de stabilizare și asociere (SAA).

Derularea conferințelor de aderare a fost posibilă și datorită progreselor înregistrate în

domeniul statului de drept, conform cerințelor negocierii cadru. Relațiile de bună vecinătate și
cooperarea regională formează o parte esențială din procesul Muntenegrului de a merge spre UE.
Ele contribuie la stabilitate, reconciliere și la un climat propice abordării problemelor bilaterale
deschise cât și moștenirilor din trecut. Muntenegru a continuat să participe activ la inițiative
regionale precum: Procesul de Cooperare (SEECP), Consiliul Regional de Cooperare, CEFTA,
Tratatul privind Comunitatea Energiei, Spațiul Aviatic Comun European, Inițiativa Central
Europeană (CEI), etc. În perioada iunie 2018 - mai 2019, Muntenegru a deținut președinția
EUSAIR9. Muntenegru a progresat în implementarea planului de acțiune multianual (MAP) pentru
dezvoltarea unei zone economice regionale în Balcanii de Vest. Cu toate acestea, este necesară
adoptarea în timp util a unor măsuri de reformă a conectivităţii în transport, precum și pentru
raționalizarea regională față de politicile naționale.

Comisia Europeană susţine că sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește

măsurile energetice necesare pentru crearea unei piețe regionale de energie electrică, proceduri
îmbunătățite la punctele de trecere a frontierei, comerțul regional precum și extinderea actualului
acord regional de roaming. În ceea ce privește negocierile privind taxele de roaming, a fost semnat
un acord regional la Belgrad, în aprilie 2019, implementându-se Roam like at Home (RLAH) 10
începând cu iulie 2021.

În februarie 2019, țara a găzduit o conferinţă regională pentru tranziția spre energie verde.
Tot în aceeaşi lună, Muntenegru a semnat un memorandum de înțelegere cu privire la mecanismul
internațional rezidual pentru tribunalele penale, scopul fiind o mai bună gestionare a

9
Strategia UE pentru regiunea Adriatică și Ionică (EUSAIR) este o strategie macroregională adoptată de
Comisia Europeană și aprobată de Consiliul European în 2014.
10
Regulamentul privind roamingul (UE) 531/2012 (denumit uneori eurotariful), cu modificări ulterioare și
regulamente de punere în aplicare, reglementează impunerea tarifelor de roaming în Spațiul Economic
European.
infracţionalităţii. Odată cu declaraţia de la Sarajevo, Muntenegru a continuat să coopereze
îndeaproape cu Bosnia și Herțegovina, Croația şi Serbia pentru a găsi soluții durabile pentru
aproximativ 74 000 de persoane refugiate care au fost strămutate în urma conflictelelor armate din
fosta Iugoslavie din anii '90.

Soarta nerezolvată a persoanelor dispărute care rezultă din conflictele din anii 1990 rămâne
o îngrijorare umanitară în Balcanii de Vest. În noiembrie 2018, Bosnia și Herțegovina, Croația,
Kosovo, Muntenegru și Serbia au semnat un plan - cadru pentru promovarea cooperării regionale
în abordarea problemei persoanelor dispărute din conflicte pe teritoriul fostelor republici
iugoslave. Din punct de vedere bilateral, Muntenegru a rămas angajat în relații constructive cu alte
ţări învecinate cât și cu statele membre ale UE. Muntenegru a semnat convenții bilaterale privind
cooperarea regională în temeiul Acordului de stabilizare și asociere cu toți partenerii. Ultima astfel
de convenție bilaterală a fost semnată în martie 2019 cu Kosovo.

Relațiile cu Albania continuă să fie bune. Prima sesiune comună a celor două guverne a
avut loc la Shkodra11 în iulie 2018, ceea ce a dus la semnarea a cinci acorduri bilaterale, inclusiv
privind asistența reciprocă în circumstanțe extraordinare, dar şi cu privire la deschiderea punctului
de trecere a frontierei comune Ckla-Zogai pentru transport internațional rutier și acvatic şi aerian.
În martie 2018, au avut loc consultări între cele două ministere de externe la Tirana. Muntenegru
cooperează, de asemenea, cu Albania în cadrul acordului trilateral Albania-Muntenegru-Croația,
înființat în 2017 ca parte a dialogului Adriatic-Ionic.

În decembrie 2018, Muntenegru a alocat fonduri pentru sprijin tehnic și de expertiză pentru
procesul de aderare a Albaniei la UE, iar pe lângă acestea Muntenegru a convenit cu Albania
asupra modului de operare a staţiei feroviare de frontieră comună de la Tuzi12. Relaţiile cu Bosnia
şi Herţegovina sunt în continuare bune, cele două state semnând în mai 2018 un plan privind
cooperarea în planul apărării. Relațiile cu Kosovo au rămas bune, cele două state semnând acorduri
de delimitarea ale frontierei, cât şi în ceea ce priveşte transportul internaţional al pasagerilor şi
mărfurilor, ambele fiind semnate în anul 2018. Relațiile cu Macedonia de Nord sunt în continuare
bune. Cele două state au semnat un acord provind lupta împotriva traficului de persoane în anul

11
Shkodër sau Shkodra este un oraș din nordul Albaniei.
12
Calea ferată Podgorica – Shkodër este o cale ferată care leagă Albania de Muntenegru, utilizată doar pentru
transportul de marfă. Este singura conexiune feroviară internațională din Albania. Deși a fost construit inițial
între 1984-1985, a căzut în desuetudine în 1991 și ulterior a fost redeschisă complet în 2003.
2018. Un plan de cooperare bilaterală în domeniul apărării pentru 2018 a fost semnat în aprilie
2018.

Relațiile cu Serbia, Croaţia dar şi Turcia, bazându-se în general pe acorduri privind

frontierele comune dar şi pe planul cooperării în cadrul apărării, în special cu Turcia, ambele fiind
membre NATO. De asemenea un plan de cooperare bilaterală în domeniul apărării a fost semnat
în martie 2018 cu Italia. Consultările dintre cele două ministere ale afacerilor externe cu privire la
implementarea programului acordul privind cooperarea strategică a avut loc în octombrie 2018. În
noiembrie 2018, autoritățile competente din cele două țări au semnat un memorandum de
înțelegere.

POLITICA MONETARĂ
Muntenegru nu are la dispoziție instrumente standard de politică monetară, deoarece
folosește euro ca mijloc legal de plată, lăsând astfel politica fiscală ca principal instrument de
politică macroeconomică. Utilizarea euro, fără ca ţara care beneficiază de această metodă este
complet distinctă de apartenența la zona euro. Modificările aduse Legii privind banca centrală au
fost introduse în octombrie 2017. Acestea includeau, printre altele, normele UE care interzic
finanțarea monetară a sectorului public și interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la
instituțiile financiare.

Cu toate acestea, legile privind asigurarea și protecția depozitelor trebuie încă aliniate la
normele UE. În ceea ce privește politica economică, alinierea în continuare la Directiva UE privind
cerințele bugetare sunt încă necesare. Cadrul bugetar multianual al Muntenegrului necesită mai
mult actualizări ale conținutului și fiabilității sale. Implementarea bugetului pe termen mediu 2017
strategia de consolidare a îmbunătățit sustenabilitatea finanțelor publice prin creșterea bugetului
venituri. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru limitarea cheltuielilor publice
și reducerea nivelul datoriei publice în vederea respectării regulilor fiscale. În martie 2018,
guvernul a adoptat strategia de gestionare a datoriilor pe termen mediu 2018-2020 stabilind măsuri
pentru gestionarea cheltuielilor și riscurile legate de datorii. Au existat unele progrese suplimentare
în cadrul strategiei de implementare a metodologiei din 2010 a Sistemului European de Național
și Standarde de conturi regionale. Cu toate acestea, notificările fiscale din Muntenegru continuă să
fie incomplete, în așteptarea alinierii substanțiale la cerințele UE, în special în ceea ce privește
datele procedurii de deficit excesiv unde nu există un consiliu fiscal independent. Guvernul și-a
prezentat la timp programul de reformă economică (ERP) 2019-2021. Fiabilitatea planificării
fiscale ERP a fost contestată de două ajustări bugetare în 2018, creșterea substanțială a deficitului
guvernului central în comparație cu ERP proiecții. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a
asigura capacități suficiente pentru proiectare și în timp util implementarea măsurilor de politică
economică.

MEMBRĂ NATO

Armata Muntenegrului este o armată permanentă pe deplin profesionistă și este compusă

din armata terestră muntenegreană, marina muntenegreană și forța aeriană muntenegreană,
împreună cu forțe speciale. Recrutarea a fost abolită în 2006. Armata menține în prezent o forță de
1.920 de membri activi. Majoritatea echipamentelor și forțelor sale au fost moștenite de la forțele
armate ale Uniunii de Stat din Serbia și Muntenegru, întrucât Muntenegru conținea întreaga coastă
a fostei uniuni, a păstrat practic întreaga forță navală.

Muntenegru a fost membru al programului Parteneriat pentru Pace al NATO și apoi a

devenit candidat oficial pentru aderarea deplină la alianță. Muntenegru a solicitat un plan de
acțiune pentru aderare la 5 noiembrie 2008, care a fost acordat în decembrie 2009. Muntenegru
este, de asemenea, membru al Cartei Adriatice. Muntenegru a fost invitată să adere la NATO la 2
decembrie 2015, iar la 19 mai 2016, NATO și Muntenegru au organizat o ceremonie de semnare
la sediul NATO din Bruxelles pentru aderarea Muntenegrului. Muntenegru a devenit cel de-al 29-
lea membru al NATO la 5 iunie 2017, în ciuda obiecțiilor Rusiei. Guvernul intenționează ca armata
să participe la misiuni de menținere a păcii prin ONU și NATO, cum ar fi Forța Internațională de
Asistență în Securitate.
 CONCLUZII

O primă condiţie este apartenenţa la Europa; căci numai o ţară europeană poate candida la
admiterea în Uniune. Apoi: fiecare candidat trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de la
Copenhaga, convenite în 1993 în capitala daneză pentru a stabili clar principiile extinderii către
Est a Uniunii Europene. În principiu, procesul admiterii include zece paşi, de la cererea de aderare
şi până la ratificarea tratatului de aderare. Progresele candidaţilor se măsoară în baza unor anumite
criterii bine determinate. Acestea acoperă teme de la libera circulaţie a mărfurilor până la norme
juridice, trecând prin libertatea media sau agricultură, toate trebuind aduse la standardele valabile
în Uniunea Europeană. Aspiranţii la statutul de membru al Uniunii au de regulă numeroase puncte
în care trebuie să îşi modifice propria legislaţie pentru a se alinia aquis-ului comunitar.
Ţinând cont de aceste specte, consider că Muntenegru este foarte aproape de a adera la
Uniunea Europeană, fapt ce ar conduce din nou la un număr de 28 de state membre.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ec.europa.eu/neighbourhood-enlargement/sites/near/files/20190529-montenegro-report.pdf

2. https://www.dw.com/ro/zece-pa%C5%9Fi-c%C4%83tre-ue/a-16462273

3. https://www.adriatic-ionian.eu/about-eusair/

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Socialist_Federal_Republic_of_Yugoslavia#Dissolution_and_war

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Podgorica%E2%80%93Shkod%C3%ABr_railway