UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI”

DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT ŞI TURISM RURAL

REFERAT LA DISCIPLINA
ECOECONOMIE

STUDENT
KUPUSOVIC CASIAN-VELIMIR
AN III IMAPA IFR

1
 Ecosistemul unei păduri

Ecoeconomia este o ramură a ştiinţelor economice, al cărui obiect îl constituie

gestionarea naturii din punct de vedere al îmbinării armonioase a intereselor imediate, pe
termen scurt, cu cele de perspectivă pe termen lung şi permanent al societăţii omeneşti în
condiţiile maximizării efortului depus pentru gestionarea sa.
Scopul nemijlocit al acestei ramuri noi a ştiinţei este cercetarea, descoperirea,
înţelegerea, descrierea şi explicarea principiilor şi legilor care guvernează mişcarea eco-
ecologică - apariţia, funcţionarea şi evoluţia metasistemului eco-ecologic şi a subdiviziunilor
sale. Notăm de la început că ecoeconomia reală reprezintă o alcătuire, o formă sistemică de
organizare şi funcţionare a celei mai mari CASE a fiinţelor umane şi anume Planeta
PĂMÂNT. Ecoeconomia ca realitate nu este şi deci nu trebuie considerată o însumare
matematică sau apropiere ori alipire spaţial-geografică a economiei şi naturii înconjurătoare, a
economicului şi ecologicului.
Ecoeconomia este utilă şi necesară nu numai pentru economişti, ci şi pentru ingineri,
indiferent de domeniu, industrie, construcţii, agricultură, transporturi, comerţ etc. Aceste
cunoştinţe le îmbogăţesc mintea cu adevăruri esenţiale despre principiile şi legile care, în
ultimă instanţă impun ordinea în universul eco-ecologic şi guvernează mişcarea economică
ecologistă într-o măsură tot mai mare. Eco-ecologia este ceva mult mai mult decât însumarea
şi apropierea celor două părţi componente. Acesta este obiectul ştiinţei, care, după părerea
unora se numeşte tot eco-economie, şi care, luând în stăpânire intelectuală propriul său obiect
– trebuie să construiască sistemul teoretico-metodologic şi conceptual al sistemului real eco-
eco. Concomitent, o parte a ştiinţei eco-ecologice o constituie cunoaşterea de sine –
cunoaşterea propriei sale naşteri şi dezvoltări. Cunoaşterea de sine nu reprezintă nimic
altceva, decât autocunoaşterea.
Originea denumirii de “ecoeconomie” aparţine savantului american Lester R. Brown. El
a intitulat una din lucrările sale fundamentale „Eco-Economy: Building an Economy for the
Earth” - “ECO-ECONOMIE: Crearea unei economii pentru planeta noastră”, lucrare care a
văzut lumina tiparului în Statele Unite ale Americii în anul 2001. În acelaşi an, această carte a
apărut în limba română, graţie înţelepciunii Editurii Tehnice din Bucureşti. Etimologic
vorbind, eco-economia îşi are rădăcina în grecescul OIKOS care desemnează casă, gospodărie
casnică,habitat, cetate. De altfel, ecoeconomia care este sinonimă cu economia ecologică este
expresia recunoaşterii existenţei unui subsistem rezultat din interacţiunea multiplă, obiectivă
dintre două realităţi – realitatea economică şi realitatea ecologică. Semnificativ este, de aceea,
şi faptul că economia şi ecologia au aceeaşi rădăcină. După cum se ştie economia îşi are
înainte mergătorul în oikonomia cuvânt compus din OIKOS şi NOMOS acesta din urmă
însemnând lege. Rădăcinile ecologiei sunt tot două cuvinte greceşti – oikos şi logos , acesta
din urmă însemnând ştiinţă, discurs, cuvântare, ordine.
Ecoeconomia capătă un rol tot mai important în dezvoltarea durabilă, de unde
necesitatea tot mai des dezbatută de a asigura echitatea între generaţii, dar si în cadrul
acestora. Conform paradigmei ecoeconomice, o economie durabilă respectă „oferta”
ecosistemelor, fiind dependentă de toate resursele acestuia, precum: resursele piscicole;
resursele forestiere; păşunile ăi fâneţele; terenul arabil, etc. Atâta timp cât recoltele nu
depăşesc oferta durabilă, poate fi susţinută acceptarea limitelor sistemelor naturale.
Economiile bazate pe semnale greşite primite din partea pieţelor, referitoare la volumul
cererii, vor conduce la decizii de creştere iraţională a ofertei de produse (în special agricole);
decizii ce constituie „reţeta” cea mai bună pentru distrugerea sistemelor naturale.

2
 Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se
numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate
în relații interspecifice se numește biocenoză.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie
un ecosistem.
Soluri podzolice, tipul de soluri acide. Format prin procesul de podzolizare,
transformarea de la roca mamă sub influența de hidroliză acidă, îndepărtarea de nămol, cu
două, și metal trivalent din orizonturile superioare eluvial de profilul de sol în illuvial (ca
urmare a migrației de organo-minerale compuși și lessivage – scurgerea de particule de argilă
de la superior la inferior liber distrugerea preliminar de aluminosilicați) și acumularea relativă
de siliciu în ele.
Caracterizat de profil acide, sol diferențiată, epuizarea orizonturilor superioare ale
metalelor nămol și trivalent, îmbogățirea relativă de dioxid de siliciu, de mică putere eluvial-
humus orizont, sau chiar lipsa acesteia (în humus predomină peste fulvici humic acizi).
Orizonturile de profil din soluri podzolice emit: A0 (așternut) – putere de 1–10 cm; A1
(eluvial-humus) – 1–20 cm, structura gri, sub formă de pulbere, adăugarea de vrac, contine 1-
6% din humus, A2 (podzolice ) – 2–20 cm (uneori mai mult), gri deschis (aproape alb) de
culoare, plus lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin podzolice cereale
orshteynovye B (illuvial) – 10–50 cm grosime și mai greu pe textura decât orizonturile
superioare, maro, cu krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de bază).
În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Indepartat, Europa Centrală și de
Sud Canada, nord-estul SUA), solurile podzolice sunt subtipuri: gleepodzolistye, podzolice,
SOD-podzolice și Soddy-palid-podzolice. Există incluziuni interzonal de subtipuri asociate cu
particularitățile locale de formare a solului. Vom descrie solurile podzolice subtropicale si
tropicale din bazinul Amazonului, în zonele tropicale din Asia și Africa, Uniunea Sovietică –
în Colchis. În funcție de natura rocii mamă și unele caracteristici ale subtipurilor moderne și
relicte formarea solului. Solurile podzolice sunt împărțite în genuri și specii.
În zonele forestiere de soluri podzolice sunt principalele domenii de teren agricol
silvicultură și folosesc zonele cu argilă și soluri podzolice (lut) sunt furnizate cu privire la
umiditate, deficitul cel mai profund de umiditate a solului observat este distribuția,
dimensiunea de lumină și de secetă. În solurile podzolice , se realizeaza aplicarea de
îngrășăminte organice și minerale. Efectiv utilizate în scopuri forestiere, pentru cultivarea
produselor agricole culturi.
Ecosistemul unei păduri de stejar
Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de
câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele
sunt formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor
înalte se întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete)
sau în amestec cu alte specii de foioase.
Fauna și vegetația pădurilor de stejar
 Fauna: rădașcă, arici, salamandră, cuc, căprioară, vulpe, jder, iepure, urs, cerb, porci
mistreti etc.
 Vegetația: ghiocel, porumbar etc.
 Caracteristici ale biotopului:
- soluri: brune și brun-roșcate de pădure;
- temperatura medie anuală în jur de 10 °C;
- lumina care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea
există numeroase plante erbacee și arbuști.
 Componente ale biocenozei:

3
- arbori: carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic;
- arbuști: măceș, păducel, soc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar;
- plante erbacee: golomăț, păiuș etc.
- animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte, etc.
- animale vertebrate:brotăcel, șopârlă, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc
Ecosistemul unei păduri de fag
Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300
m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la
altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți.
Fauna și vegetația pădurilor de fag
 Vegetație: alun, ciuperci etc.
 Caracteristici ale biotopului:
- soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice;
- temperatura medie anuală de 6-8 °C;
- lumină slabă
 Componente ale biocenozei:
- arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad;
- arbuști: alun, mur, corn;
- plante erbacee: ferigă, mușchi, licheni, mierea-ursului, păius;
- animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului);
- animale vertebrate: ciocanitoare, gaiță, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veveriță, mistret,
pisică salbatică.
Ecosistemul unei păduri de molid
Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați,
de la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de
1200–1800 m. În nordul Carpaților, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele
locuri, 600 m.
Fauna și vegetația pădurilor de molid
 Fauna: omida molidului, ciocănitoare, pițigoi de brădet, forfecuță, șoarece
vărgat, jder, cocoș de munte, etc.
 Caracteristici ale biotopului:
- soluri: podzolice brune;
- temperatura medie anuală de 3-5 °C;
- precipitații de 800–1300 mm anual;
- lumina foarte slabă, pădurile sunt întunecoase;
- vânturi, uneori, puternice.
 Componente ale biocenozei:
- arbori: molid, zadă, zâmbr, pin, brad, fag, mesteacăn, paltin de pădure, etc.
- arbuști: afin, merișor, zmeur, coacăz de munte;
- plante erbacee: ciuperci, mușchi, licheni (mătreața bradului), ferigă;
- animale nevertebrate: insecte (omidă, viespe, etc);
- animale vertebrate: șopârlă de munte, năpârcă, pițigoi de brădet, cocoș de munte,
ciocănitoare, veveriță, jder, mierlă, etc.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. www.wikipedia.com;
2. https://biblioteca.regielive.ro/;
3. scribd.com .