RASA TURCANA

Ţurcana este o rasă locală de munte, care se mai creşte astăzi şi în regiunile de coline, ca şi
în unele regiuni de şes. Oaia Ţurcană este cunoscută în literatura de specialitate şi sub alte
denumiri, din care cele mai de seama sunt: oaia bârsana din Ţara Bârsei; ţuşcă sau ciuşcă,
denumire sub care este cunoscută în literatura sovietică; ratzka, denumire ungară; zackel,
denumire germană si altele.
Originea si aria de răspândire.
"După mai mulţi cercetători oaia ţurcana provine din Ovis vignei arcar. Aria de răspandire
a oilor ţurcane în afară de România mai cuprinde unele regiuni din Moldova, Ucraina, Ungaria,
Bulgaria, (Serbia, ) Grecia si Turcia. Rasa Ţurcană cu toate varietaţile sale împreuna cu oaia
(togoşă constituie grupa oilor cu lână mxta si groasa care actualmente la noi in ţara reprezintă
circa 60% din totalul efectivului ovin şi cuprinde cele mai întinse teritorii din ţară si în special
părţile muntoase si de coline din regiunile Piteşi, Craiova, Hunedoara, Cluj, Timişoara. Oilor
ţurcane li se atribuie o importanţă economică minoră, urmând ca acele care se găsesc in sudul şi
sud-vestul ţarii sa fie înlocuite de oi cu lăna fină şi semifină, iar acele din nordul şi centrul
Moldovei să fie ameliorate cu rasa Karakul.
In tara noastra, cresterea ovinelor s-a dezvoltat in mod intensive crescandu-se efective
numerice in intreprinderi de stat si diferite complexe pentru productia de lana, carne si pielicele.
In sectorul de crestere a ovinelor se produc importante materii prime pentru industria
usoara, lana, pielicele, blanuri si piei, iar pentru hrana se obtine de la aceasta specie carne si
lapte. Ovinele manifesta cerinte reduse fata de conditiile de adaposturi, hranire si ingrijire.

Produse principale si secundare de la ovine:

Lana constituie imbracamintea piloasa a oilor formata din fibre cu propietati textile.
Insusirile cele mai importante ale productiei de lana sunt: suprafata, grosimea, densitatea,
elasticitatea si supletea.
Principalele insusiri ale lanii sunt: culoarea, finetea, omogenitatea, ondulatia, lungimea,
rezistenta, elasticitatea, luciul, matasozitatea si randamentul de spalare.
Dintre defectele lanii amintim: lana impaslita, cojocul format din suvite cu aspect de ata, lana cu
fibre uscate, fibre moarte cauzate de factori genetici.
Exploatarea ovinelor pentru carne in tara noastra este mai redusa din cauza faptului ca
exploatarea ovinelor a fost mai mult orientata in directia productiei de lana, iar in prezent de
lapte. Dintre insusirile organoleptice ale carnii amintim: fragezimea, gustu;, mirosul. Carnea de
oaie are un continut mai mare de calciu si fosfor si mai scazut in fier comparativ cu cea de porc
si bovina.
Pielicelele constituie o materie valoroasa, apreciata in confectionarea unor obiecte de
imbracaminte. Pielicelele obtinute de la miei in rasa curata sau metisi pot fi de culoare neagra,
cafenie, brumarie sau sura.
Laptele de oaie: are o dubla importanta: una biologica si una comerciala. Din punct de
vedere biologic laptele reprezinta alimentul nelipsit in primele saptamani de viata ale mielului,
iar din punct de vedere commercial reprezinta o sursa de venit.
Laptele de oaie se intrebuinteaza pentru producerea de branzeturi; la noi laptele de oaie se
transforma in cas dulce, cas afumat, cas sarat, urda, se fabrica in industrie, iar in gospodarii se

1
obtin urmatoarele branzeturi: branza de burduf, de putina, telemea sau cascaval. Laptele de oaie
este mai bogat in vitamina A decat laptele de vaca.
Criteriile de clasificare a raselor sunt: originea, particularitati morfologice, aptitudini
zooeconomice, caracteristicile productiei pieloase, gradul de ameliorare si provenienta.
,,Turcana”, cea mai cunoscuta rasa de oi din Romania, este preferata de ciobani gratie
rezistentei si adaptabilitatii sporite a efectivelor, precum si aptitudinilor productive;
Datorita conformatiei corporale alungite, specifica ovinelor care sunt crescute pentru lana,
lapte si carne, oile turcane sunt preferatele crescatorilor din Romania. Efectivele se remarca prin
constitutia robusta si mobilitatea pronuntata. Turcana sta bine si la capitolul productivitate avand
un indice al fecunditatii de 95% si un indice profilactic de 105%
Turcana se evidentiaza ca rasa si prin rusticitatea si rezistenta organica deosebita.
La intretinerea pe pasunile alpine inalte, cu precipitatii abundente faptul ca suporta bine iernile
geroase, ca este putin pretentioasa la conditiile de furajare si adapostire. Valorifica toate
categoriile de furaje predominant celulozice: fanuri, vreji, paie, coceni de porumb etc., fara a
necesita cantitati mari de hrana.

Productia de carne:
Oile turcane ajung la o greutate medie de 14 kg la varsta de 2 luni. Greutatea se dubleaza
la 6 luni. La varsts adulta, oile pot cantari 55 de kg, iar berbecii 80 de kg. Pentru rezultate optime
se recomanda atentie la hibridarea naturala, in vederea sporirii capacitatilor prolifice, precum si
repartizarea timpurie la monta a tineretului femel si organizarea a 3 fatari in decurs de 2 ani.
Pentru ingrasare oile turcane trebuie intretinute corespunzator in 3 luni de pasunat. In
ultima luna, oile consuma 40-50 de kg de nutreturi concentrate si aproximativ 20 de kg de fan de
buna calitate. Daca aceste conditii sunt indeplinite, oile turcane isi pot spori greutatea cu 20%.

Productia de lana:
Daca sunt bine ingrijite, oile turcane pot da o productie de lana de 3,8 kg cu o finete a
firului de 35 de micron. Pentru a obtine rezultate optime, este necasara imbinarea metodelor de
incrucisare si selective cu cele de hranire, ingrijire si intretinere corespunzatoare.
Specialistii recomanda folosirea hranei cu un nivel proteic superior inca din prima faza de
gestatie.

Productia de lapte:
Factorii care depind de productia de lapte la rasa turcana sunt: varsta, individualitatea,
sezonul de fatare, durata lactatiei, greutatea corporala, numarul si intervalul dintre mulsori,
nivelul de alimentatie, conditii climatice.
Productia de lapte se ridica la 140-160 l, din care 55 l reprezinta lapte cu un continut de grasime
de 7,8% si de 6,5% de continut de proteina, intr-o perioada de 150-200 de zile de lactatie.
In prima lactatie se obtine, de regula 60-70% din cantitatea maxima de lapte. In aceste
conditii trebuie urmarite rezultatele fiecarei oi turcane pentru a se putea face un grafic al
productivitatii.
Totodata este foarte importanta perioada de monta. Oile din rasa turcana care fata
primavara devreme au o productie de lapte cu 30% mai mare datorita prelungirii perioadei de
lactatie si valorificarii vegetatiei in plina dezvoltare.
Reproductia. In perioada septembrie- octombrie are loc monta. Pentru rezultate optime, se
recomanda folosirea unui berbec incercator la 60 de oi, pentru depistarea oilor in calduri. Pentru

2
monta efectiva, se recomanda un berbec la 30 de oi.Fiecare berbec incercator sau de reproductie
se va folosi 4 zile, dupa care trebuie sa urmeze 4 zile de pauza. Insamantarea are loc pe durata a
doua cicluri de calduri si se desfasoara pe pasune.
Tabacarie. Un alt avantaj al crescatorilor de oi turcane este ca pieile mieilor in special din
varietatile brumarie si neagra, sacrificati la scurt timp de fatare (cca. 1-3 zile), sunt apreciate la
confectionarea caciulilor, a gulerelor si a mantourilor.
In cadrul rasei s-au diferentiat patru varietati: alba, brumarie, neagra si Ratca. Varietatea
alba este cea mai valoroasa, fiind raspandita in special in Muntii Fagaras si Apuseni. Are o
dezvoltare corporala mare si da o cantitate mai mare de lana decat celelalte varietati. Varietatea
brumarie este raspandita in nordul Moldovei, in judetele Botosani si Neamt. Pielicica produsilor
sacrificati la 2-3 zile este foarte cautata. La Turcana neagra, culoarea se intalneste la miel; pe
masura ce acesta inainteaza in varsta, blana devine roscata (seina), iar la varsta adulta aceasta
devine cenusie (laie). Varietatea ratca se intalneste in numar mic, in partea de rasarit a Banatului.
Prezinta, in general, caracteristicile rasei Turcane. Are coarnele tapoase, rasucite si lana ceva mai
lunga.
Rasa turcana se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la noi
din tara. In perspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de crestere
actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana. Pentru marirea eficientei cresterii
oilor Turcane, este indicat sa se difuzeze, in toate zonele de crestere, material mai productiv,
existent in zona Sibiului si in zona Novaci-Gorj. De asemenea, in conditiile imbunatatirii
substantiale a hranei, pentru cresterea rentabiltatii rasei, se recomanda incrucisarea cu rasa
Lincoln, pentru marirea productivitatii de lana si carne. De exemplu oaia Stogose este un produs
neconsolidat din punct de vedere genetic, rezultat din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci
Tigai. In privinta conformatiei si constitutiei, rasa prezinta insusiri intermediare intre cele doua
rase parentale. Greutarea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor este asemanatoare cu a rasei
turcane. Suvita are forma conica, cu varful putin ascutit si cu aspect exterior neregulat. Finetea
lanii variaza intre 38 si 47 microni, iar lungimea intre 10-16 cm. Cantitatea de lana este 3,5 Kg la
berbeci si 2-3 Kg la oile adulte. Se prevede transformarea lor totala, prin incrucisari cu berbeci
Merinos sau cu tigaie.

Parametri tehnologici ai rasei Turcana sunt:

• prolificitate 105%
• productia medie de lana – 3,8kg/ cap
• productia medie de lapte – 55 l/ cap
• greutatea medie de livrare – 40kg
• reforma anuala 25%

Structura optima de oi in ferma

Exemplu: O ferma cu 600 de oi si mioare – reprezinta 62,5% din totalul efectiv. Mielute
din anul precedent reprezinta 15% respectiv 192 de mielute. Mielutele din anul curent 20% - 144
mielute.
Berbecii de reproductie vor fi 24 de berbeci. In total 960 de capete.
Rasa ,,Turcana” se caracterizeaza printr-o mare adaptabilitate la conditiile de mediu de la
noi din tara. In prerspectiva, se urmareste marirea efectivelor de turcana alba, in zonele de
crestere actuale, paralel cu marirea greutatii vii si cantitatii de lana.

3
 Pentru marirea eficientei cresterii oilor Turcane este indicat sa se difuzeze in toate zonele
de crestere material mai productiv, existent in zona Sibiului si in zona Novaci –Gorj.
De asemenea in conditiile imbunatatirii substantiale a hranei, pentru cresterea rentabilitatii
rasei se recomanda incrucisarea cu rasa Lincoln, pentru marirea productivitatii de lana si carne.
De exemplu oaia stagose este un produs neconsolidat din punct de vedere genetic, rezultat
din incrucisarea oilor Turcane cu berbeci Tigal. Constitutia si conformatia rasei prezinta insusiri
intermediare intre cele doua rase parentale. Greutatea corporala a oilor adulte si cea a berbecilor
este asemanatoare cu a rasei Turcane.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Dr, Th. Nica, Dr.C. Stefanescu, Ing. B. Dernengi, ,,Cresterea oilor’’, Editura
Agrosilvica de Stat, Bucuresti 1959.
2. www.agrointel.ro
3. www.stiriagricole.ro