DIABETUL ZAHARAT TIP II- CAUZE, CARACTERISTICI,

MANAGEMENT NUTRITIONAL

1
 CUPRINS

1. Cauze, caracteristici ale DZ tip II---------------------------------------------------------3

1.1. Definirea termenilor-------------------------------------------------------------- 3
1.2. Clasificarea diabetului zaharat --------------------------------------------------3
1.3. Importanta diabetului ------------------------------------------------------------4
1.4. Factori de risc ai DZ tip II-------------------------------------------------------4
1.5. Istoria naturala a diabetului zaharat ti II---------------------------------------4
1.6. Evaluarea pacientului cu diabet zaharat tip II--------------------------------5

2. Management nutritional in DZ------------------------------------------------------------6

2.1. Obiectivele dietei in DZ----------------------------------------------------------6
2.2. Principii generale ale alimentatiei in diabetul zaharat------------------------7
2.3. Evaluarea necesarului caloric----------------------------------------------------8
2.4. Principiile nutritive in alimentatia diabeticului--------------------------------9
2.4.1.Glucidele-----------------------------------------------------------------9
2.4.2. Lipidele-----------------------------------------------------------------10
2.4.3. Proteinele--------------------------------------------------------------11
2.4.4. Vitaminele si mineralele---------------------------------------------11
2.4.5 Fibrele alimentare-----------------------------------------------------12
2.4.6. Apa----------------------------------------------------------------------12
2.4.7. Edulcorantele---------------------------------------------------------12
2.4.8. Alcoolul----------------------------------------------------------------14
2.5. Alcatuirea meniurilor-----------------------------------------------------------14
2.6. Principii de gastrotehnie-------------------------------------------------------15

Bibliografie selectiva--------------------------------------------------------------------------16

2
 1. Cauze, caracteristici ale DZ tip II

1.1. Definirea termenilor

Diabetul zaharat (DZ) face parte din grupa bolilor metabolice si se caracterizeaza prin
hiperglicemie cronica ca rezultat al defectelor in secretia si/sau actiunea insulinei.
Acestea se insotesc si de modificari in metabolismul lipidelor si proteinelor, ceea ce pe
termen lung produce complicatii cronice cu lezarea unor organe importante: inima,
ochiul, rinichiul si nervii. Complicatiile cresc liniar cu gradul de perturbare a controlului
metabolic.
Majoritatea tulburarilor metabolice si a complicatilor din diabetul zaharat sunt
controlabile si chiar prevenibile printr-un bun management clinic. In lipsa lui calitatea
vietii unei persoane cu diabet este afectata prin reducerea sperantei de sanatate si de viata.

1.2. Clasificarea diabetului zaharat

Din punct de vedere etiologic, DZ se clasifica in:
- tipul 1- produs prin deficit absolut de insulina ca urmare a distructiei celulelor beta
producatoare de insulina;
- tipul 2- cauzat de un deficit relativ de insulina, produs prin scaderea capacitatii
secretorii beta insulare si/sau insulinorezistenta;
- tipuri specifice produse prin: defecte genetice ale celulelor beta, defecte genetice ale
actiunii insulinei, pancreatopatii exocrine (ex: pancreatite, tumori etc), endocrinopatii
(ex: sdr. Cushing, feocromocitom etc., medicamente sau substante chimice (ex:
glucocorticoizi, diuretice tiazidice, alfa interferon etc.), infectii (ex: rubeola
congenitala, virusul citomegalic), forme rare autoimune, sindroame genetice rare;
- diabetul gestational- produs prin mecanismele tipului 1 sau 2 care apar in timpul
sarcinii.

3
1.3. Importanta diabetului
Rezulta din:
- cresterea prevalentei sale in populatia generala la 3-5%, din care 90% este DZ tip II;
- complexitatea ingrijirii, gravitatea complicatiilor, consecintele sociale, profesionale si
familiale;
- costul devastator care ajunge la 6-14 % din bugetul alocat sanatatii in tarile europene.
Expertii OMS au estimat ca in lume, in 1995, erau 135 milionane de adulti cu DZ si ca
aceasta cifra va ajunge la 300 milioane in anul 2025. La varsta a treia, 95% din cazurile
de diabet sunt de tip II (din care 80% sunt insotite de obezitate, 20% fiind fara
supraponderalitate).

1.4. Factori de risc ai DZ tip II:

- varsta > 45 ani;
- suprapondere/obezitate- in special obezitate abdominala ( IMC>25 kg/m²);
- rude de grad I cu DZ;
- istoric de: glicemie bazala modificata, scadere a tolerantei la glucoza, diabet
gestational sau nastere da fat macrosom (> 4000 g);
- HTA (>140/90 mmHg);
- boli cardiovasculare;
- dislipidemie (HDL- colesterol< 35 mg/dl si/sau trigliceride>250 mg/dl);
- sindromul ovarului polichistic;
- apartenenta la rase sau grupuri etnice cu risc crescut (afro-americani, asiatici-
americani etc.);
- sedentarismul.

1.5. Istoria naturala a diabetului zaharat tip II

1.5.1. Debutul bolii este marcat de aparitia hiperglicemiei (≥ 126mg/dl). Ea este
precedata de o etapa de trecere definita „ glicemie bazala modificata” (110-125 mg/dl)
sau „scadere a tolerantei la glucoza”.
1.5.2. Etapa de trecere de la normal spre diabet se caracterizeaza prin prezenta factorilor
de risc cardiovasculari precum dislipidemiile, hipertensiunea arteriala si obezitatea.

4
1.5.3. Factorii de risc care actioneaza in aceasta perioada, evident pe un teren predispus
genetic sunt legati de stilul de viata nesanatos, cu deosebire obezitatea abdominala.
1.5.4. Diabetul zaharat clinic manifest evolueaza cu hiperglicemie, care in lipsa unui
tratament adecvat, se agraveaza progresiv ducand in timp la aparitia complicatiilor. In
cadrul tabloului clinic al diabetului zagharat tip II pot aparea manifestari ca poliurie, sete,
dar, cel mai adesea, debutul hiperglicemiei este insidios, pacientii find frecvent
asimptomatici. La obezi diabetul este descoperit ca urmare a testelor de rutina care
depisteaza hiperglicemia si chiar glicozuria. Uneori apar manifestari determinate de
evolutia indelungata a unui diabet ocult, din care cele mai frecvente sunt neuropatiile si
complicatiile cardiovasculare; infectiile cutanate cronice sunt frecvente, iar la femei
pruritul generalizat si vulvovaginitele candidozice cronice pot reprezenta primele semne
de boala.

1.6. Evaluarea pacientului cu diabet zaharat tip II

16.1. Evaluarea factorilor de risc
1.6.2. Evaluarea dietei si a stilului de viata
1.6.3. Investigatii de laborator
- investigatii sangvine: glicemia, testul de incarcare cu glucoza orala (a jeun se
administreaza per os pacientului 75 g glucoza dizolvata in 300 ml apa si se masoara
glicemia inainte si la 2 ore dupa administrarea glucozei), hemoglobina glicozilata
( predictor al evolutiei bolii), profilul lipidic, ionograma serica, creatinina serica;
- examen de urina: depisteaza glicozuria si cetonuria.
1.6.4. Alte investigatii
- masurarea greutatii corporale, circumferintei abdominale, indicelui de masa
corporala, a tensiunii arteriale si frecventei cardiace;
- examenul tegumentelor;
- evaluarea aparatului cardiovascular, EKG;
- evaluarea piciorului (in caz de modificari ale sensibilitatii periferice trimitere la
neurolog);
- examenul tiroidei;
- consult oftalmologic.

5
 2. Management nutritional in DZ

2.1. Obiectivele dietei in DZ

Scopul principal este normalizarea valorilor glicemiei si optimizarea valorilor profilului
lipidic sangvin. Mentinerea glicemiei la un nivel cat mai aproape de limitele fiziologice
are drept consecinte prevenirea sau intarzierea aparitiei complicatiilor diabetului zaharat
precum si evolutia cat mai normala a sarcinii la gravidele diabetice.
Dieta contribuie, de asemenea, la dezvoltarea somatica normala a copiilor si
adolescentilor, cat si la mentinerea unei greutati corporale adecvate la adulti si varstnici.
Orice deviatie anormala a ritmului de crestere, a cresterii sau scaderii in greutate fata de
standardele optime necesita evaluarea controlului glicemic, a comportamentului
alimentar, a aportului caloric cat si luarea in consideratie a unor aspecte alternative care
pot influenta acesti parametrii. La femeia gravida, se urmareste asigurarea unei nutritii
corespunzataoare atat pentru ea cat si pentru fat, obiectiv mentinut si pe parcursul
perioadei de lactatie.
La diabeticii insulinonecesitanti trebuie mentinuta o esalonare corecta a meniurilor si a
gustarilor si o sincronizare cu tipul de insulina administrat, pentru a impiedica cresterea
sau scaderea exagerata a valorilor glicemice.
Pe baza anchetei alimentare si a modului de viata, se urmareste individualizarea dietei
pentru fiecare individ. Se recomanda impartirea ratiei calorice in 3 mese principale si 2-3
gustari.
La diabeticii supraponderali, dieta, practicarea regulata a exercitiilor fizice( plimbare
usoara sau mers sustinut, alergare usoara, inot, ciclism, tenis, patinaj, gimnastica de
dimineata in sedinte de 30-60 minute pe zi, cel putin de trei ori pe saptamana) are drept
scop reducerea greutatii corporale cat mai aproape de standardele optime si implicit
ameliorarea tolerantei la glucide. Efectul benefic al efortului fizic decurge din
descarcarea catecolaminelor care sensibilizeaza receptorii la insulina si realizeaza o
utilizare mai buna a glucozei. Efortul fizic are si efecte benefice psihice si

6
cardiovasculare. La cei subponderali, prin imbunatatirea calorica si nutritiva a a dietei se
urmareste atingerea greutatii ideale. De asemenea, un alt obiectiv al dietei in diabetul
zaharat este ca, prin principiile sale alimentare, sa asigure o stare de nutritie optima a
individului.
Regimul alimentar reprezinta baza tuturor formelor de diabet zaharat, 1/3 din bolnavi
putand fi reechilibrati metabolic doar cu ajutorul dietei, fara a mai fi nevoie un tratament
medicamentos. Se pare insa ca mai mult de jumatate din diabetici nu reusesc sa-si
respecte regimul alimentar impus. Dietoterapia este parte a tratamentului
nemedicamentos a diabetului care, alaturi de controlul greutatii, exercitiului fizic
practicat regulat si de renuntarea la fumat ajuta la optimizarea stilului de viata.

2.2. Principii generale ale alimentatiei in diabetul zaharat

In vederea atingerii obiectivelor propuse, se au in vedere urmatoarele:
- proportia de glucide sa fie 50-55% din aportul caloric zilnic (in conditiile unui control
glicemic bun se accepta si cantitati moderate de zahar, 1-2g/zi);
- sa se consume fibre alimentare- 30-40g/zi;
- sa se limiteze cantitatea de lipide la mai putin de 30% din totalul caloric (din care
grasimile saturate sa nu depaseasca 10% din totalul ratiei calorice iar aportul de
colesterol sa nu depaseasca 300 mg/zi). In caz de necesitati ratia lipidica poate fi
crescuta, diferenta obtinandu-se pe seama grasimilor mononesaturate. In prezenta
hiperlipidemiilor, aportul lipidic va fi redus suplimentar, inlocuirea calorica fiind
facuta cu hidrati de carbon complecsi;
- proteinele sa asigure 10-20% din ratia calorica;
- consumul de sare sa fie sub 6g/zi, iar la hipertensivi sub 3g/zi;
- dulciurile concentrate trebuie excluse;
- folosirea edulcorantilor in doze moderate;
- evitarea asa-numitelor „produse pentru diabetici”, fara un prealabil consult
nutritional;
- cafeaua nu are contraindicatii specifice diabetului zaharat.

7
2.3. Evaluarea necesarului caloric
Necesitatile calorice ale diabeticilor nu sunt diferite fata de cele ale persoanelor
nediabetice, in conditiile in care pacientii sunt asimptomatici si nu pierd calorii prin
glicozurie. Necesarul caloric depinde de varsta, sexul , inaltimea si activitatea fizica a
individului.El este estimat tinand cont de greutatea ideala a acestora.
O formula de calcul a greutatii ideale (GI) pentru un individ adult:
GI = 50 + 0,75 (T-150)+ (V-20)/4
GI = greutatea, in kg
T = talia, in cm
V = varsta, in ani
Pentru femei, valoarea obtinuta se inmulteste cu 0,9.
Aprecierea cheltuielilor energetice la adulti in functie de gradul de activitate fizica se
apreciaza astfel:
▪ repaus la pat: 25-30 kcal/kg corp/zi;
▪ activitate fizica usoara (functionari, profesori, avocati, medici): 30-35 kcal/kg corp/zi;
▪ activitate fizica moderata (muncitori in industria usoara, munci mecanizate) :
35-40 kcal/kg corp/zi;
▪ activitate fizica intensa (dansatori, sportivi, tamplari, brutari, strungari):
40-50 kcal/kg corp/zi.
Unii autori sustin ca, daca se ajunge la ≥ 50 kcal/kg corp/zi, efortul respectiv trebuie
contraindicat diabeticilor.
In cazul copiilor, aprecierea necesarului caloric variaza in functie de varsta:
▪ 4-6 ani: 90 kcal/kg corp/zi
▪ 7-10 ani: 80 kcal/kg corp/zi.
Prezenta glicozuriei (glucoza in urina) semnifica si o pierdere din aportul energetic, ceea
ce impune ajustarea corespunzatoare a terapiei hipoglicemiante.

8
2.4. Principiile nutritive in alimentatia diabeticului
2.4.1.Glucidele
Reprezinta baza alimentatiei, reprezentand 50-55% din totalul ratiei. Cantitatea si sursele
glucidelor din dieta bolnavilor cu DZ au o importanta deosebita in alcatuirea meniurilor.
Se recomanda folosirea glucidelor complexe (glucidele simple, cum ar fi glucoza, nu se
recomanda la diabetici deoarece produc cresteri glicemice mari, greu controlabile
terapeutic), alimente cu continut ridicat de fibre alimentare hidrosolubile, cum sunt
fructele, legumele si cerealele. Se prefera alimentele proaspete, consumate ca atare sau
sub forma de salata, in locul produselor rafinate. Glucidele cu indice glucidic redus sunt
preferate celor cu indice glicemic mare, deoarece raspunsul glicemic imediat postprandial
este mai redus. S-a observat ca, prin incorporarea alimentelor in pranzuri mixte, indicele
glicemic se poate modifica, astfel incat produse cu indice glicemic diferit pot avea efecte
asemanatoare asupra curbei glicemice, prescrierea acestora in dieta diabeticilor fiind doar
partial justificata. S-a observat, totusi, ca aceste produse (mai ales leguminoasele, orezul,
orzul etc.) se asociaza cu ameliorarea echilibrului glucidic si lipidic, argumentand
folosirea lor ca principale surse de hidrocarburi mai ales la cei dependenti de insulina.
Zaharul in dieta diabeticului este un subiect controversat. Multa vreme el a fost
contraindicat, insa conform unor studii puterea hiperglicemianata a lui este comparabila
cu a painii, cartofului si orezului. Se accepta ca nici un diabetic sa nu excluda total
alimentele care contin cantitati mici de zahar, insa fara a face abuz, lucru greu de realizat
chiar si la bolnavii disciplinati. Zaharul pur se poate folosi doar in cazul tratarii
hipoglicemiilor aparute ocazional.
In functie de concentratia glucidica, se deosebesc trei mari categorii de alimente:
a.Alimente care se pot consuma fara restrictie de diabetici: carne, peste, sunca, mezeluri,
conserve de peste sau carne, viscere, branzeturi fermentate, oua, legume cu continut sub
5% glucide (varza, rosii, conopida, spanac, dovlecei, urzici, ridichi, ciuperci, ardei gras,
castraveti, praz, stevie, fasole verde, bame, sparanghel, salata verde, vinete, papadie).
b. Alimente care se pot consuma numai cantarite, deoarece contin o concentratie relativ
mare de glucide: fructele proaspete cu o concentratie medie de 10% glucide (mere, fragi,

9
capsuni, zmeura, caise, visine, cirese timpurii, portocale, gutui, piersici, pepene verde);
legumele cu un continut de 10% glucide (sfecla, telina, morcov fiert); laptele si derivatele
ce contin 4% glucide (iaurt, cas, urda, branza de vaci proaspata); cartofii, orez, gris, paste
fainoase, mazare si fasole uscata- care cantarite fierte contin 20% glucide; painea contine
50% glucide ( ea poate fi inlocuita cu o cantitate dubla de mamaliga tare sau de 4 ori mai
mare de mamaliga pripita).
c. Alimente care sunt interzise, datorita continului glucidic ridicat : fainurile (71-75%
glucide), biscuiti (74% glucide), zaharul (100% glucide), ciocolata (60% glucide),
bomboanele (78-98% glucide), siropurile (70% glucide), halvaua (43-47% glucide),
rahatul (70%glucide), mierea (80% glucide), stafidele (71% glucide), smochinele (58%
glucide), prajiturile, inghetata, vinul dulce, mustul, sucurile. Conform ultimelor studii
nutritioniste, produsele din categoria celor cu concentratie ridicata de hidrati de carbon
pot fi folosite ocazional, in cantitati foarte mici, in cadrul pranzurilor mixte, bogate in
fibre alimentare. Retinerea fata de aceasta permisiune rezulta din alunecarea cu usurinta
pe panta depasirii limitelor recomandate.
2.4.2. Lipidele
Reprezinta maxim 30% din ratia calorica zilnica, datorita rolului aterogen al grasimilor,
care devine pregnant in conditiile perturbarii metabolismului glucidic. Daca necesarul
caloric este crescut, lipidele pot reprezenta pana la 35-40% din ratia calorica, cu conditia
ca suplimentul sa fie asigurat de grasimi mononesaturate (care au un efect hipolipemiant
si indirect antiaterogen). In conditiile asocierii diabetul zaharat cu hipertrigliceridemii
mari (1000-2000 mg%), restrictia lipidica poate sa ajunga la maxim 20% din necesarul
caloric.
In aprecierea ratiei lipidice trebuie luate in calcul si grasimile structurale din diverse
alimente, deoarece acestea sunt cel mai adesea raspunzatoare de marirea ingestiei de
lipide saturate.
Concomitent cu reducerea aportului de grasimi, este necesara si modificarea proportiei
intre componentele lipidice din alimentatie. In primul rand se are in vederea scaderea
proportiei de acizi grasi saturati la ≤ 10% din grasimile consumate. Aceasta masura
dietetica are drept consecinta reducerea colesterolemiei, a LDL-colesterolului si marimea
raportului HDL/LDL. Concomitent cu restrangerea grasimilor saturate, se creste

10
proportia lipidica a grasimilor nesaturate (cresterea proportiei de acizi grasi polinesaturati
fata de acizi grasi saturati la un raport mai mare decat 0,8 are un pronuntat efect
hipocolesterolemiant). Nu toti acizii grasi polinesaturati ofera protectie antiaterogena. Cei
din clasa omega 6 (cei mai respanditi in natura) favorizeaza agregarea plachetara,
trombogeneza si, implicit, ingustarea aterogena a lumenului arterial. Prin contrast, cei din
clasa omega 3 derivati din uleiul de peste au efect antiagregant, scazaind in acelasi timp
semnificativ VLDL, trigliceridele si colesterolul sangvin. Ca urmare a acestor efecte,
trebuie evitata cresterea raportului omega6/omega3. Plecand de la aceste premise,
diabeticilor li se recomanda consumul, de 2-3 ori pe saptamana, a pestelui in locul carnii
de alta natura si in loc de oua.
2.4.3. Proteinele
Proteinele trebuie sa asigure 10-20% din necesarul caloric, ceea ce corespunde unui aport
proteic zilnic de 0,8-1g/kg corp. Aproximativ 50% din proteine vor trebui sa fie de
origine animala, din carne, lapte, branza si oua, restul de 50% putand fi de origine
vegetala, din cereale, cartofi, leguminoase. Se vor evita insa regimurile hiperproteice care
ar putea grabi aparitia complicatiilor renale.
2.4.4. Vitaminele si mineralele
Asigurarea unor cantitati suficiente de vitamine si minerale este esentiala in ameliorarea
tulburarilor metabolice complexe pe care le implica diabetul zaharat. Acest lucru este cu
atat mai imperios necesar, dearece diabeticii au, in general, o carenta vitaminica
(indeosebi de vitamina B1- aproximativ 11-12%, vitamina B2 de 5-6%, vitamina C de
10%) si minerala ( Mg, K, Ca etc.). Se pare ca medicatia hipoglicemianta mareste carenta
vitaminica.
Dieta bogata in legume, zarzavaturi si fructe administrate conform ratiei hidrocarbonate,
acopera, in cele mai multe cazuri, deficitele existente. Uneori insa (mai ales in conditii de
suprasolicitare o organismului) este nevoie de suplimentarea alimentatiei cu concentrate
vitaminice si minerale. Adaosul de vitamine (A,C,E, complexul B) si minerale ( Mg, K,
Ca) este necesar si in cazul complicatiilor diabetului zaharat.
O mentiune deosebita trebuie facuta asupra sodiului. La persoanele fara HTA consumul
de sare trebuie sa fie sub 6g/zi, iar la hipertensivi sub 3g/zi. In cazul aparitiei nefropatiei

11
diabetice si la cei cu insuficienta cardiaca congestiva, restrictia de sare se adapteaza
gradului de severitate a complicatiilor mentionate.

2.4.5 Fibrele alimentare

Fibrele alimentare sunt componente polizaharide ale vegetalelor ce nu pot fi digerate in
intestinul subtire, unele putand fi metabolizate in colon. O parte din ele au rol structural si
sunt insolubile in apa (celuloze, hemiceluloze si lignina). Ele se gasesc indeosebi in
vegetalele cu fibre dure si in tarate. Acestea intervin in formarea bolului fecal si
stimularea peristaltismului intestinal. O alta categorie sunt solubile in apa (pectine,
gume, mucilagii, unele hemiceluloze) si se gasesc in legume, linte, fructe, ovaz, orz,
radacinoase, vegetale frunzoase verzi. Acestea formeaza geluri care sechestreaza o parte
din principiile nutritive (glucide, lipide), reducandu-le rata de absorbtie. De asemenea,
fibrele solubile prelungesc timpul de golire gastrica, scazand cantitatea de glucide
furnizate in intestin spre a fi absorbite si scazand astfel raspunsul glicemic postprandial.
Se recomanda ca in dieta diabeticilor sa se utilizeze aproximativ 25 g fibre la fiecare
1000 kcal ingerate. Pentru a evita tulburarile dispeptice (crampe abdominale, flatulenta
etc.) se incepe cu o cantitate mica de fibre alimentare care se creste ulterior, progresiv.
2.4.6. Apa
Apa se administreaza in cantitati suficiente pentru a satisface senzatia de sete, exceptand
cazurile de insuficieta renala avansata, care nu beneficiaza de dializa (in acest caz
restrictia de lichide se face tinand cont de bilatul hidric). Apa nu trebuie consumata in
timpul meselor, deoarece exagereaza cresterea postprandiala a glicemiei, ca urmare a
evcuarii mai rapide a alimentelor din stomac.
2.4.7. Edulcorantele
Sunt substante folosite in locul zaharului pentru indulcirea alimentelor. Sunt de doua
tipuri:
- necalorigene: zaharina, ciclamatii;
- calorigene: fructoza, sorbitol, manitol, aspartam, xylitol.
Fructoza se gaseste sub forma naturala in miere, fructe, o gama larga de plante. Cea
comerciala deriva din graunte de amidon. Ea are o putere de indulcire de 1-1,8 mai mare
decat zaharul, avand insa aceeasi putere calorigena. Utilizarea ei aduce un aport caloric

12
mai scazut (satisfacand aceeasi senzatie de dulce ), cu efecte pozitive asupra reducerii
greutatii corporale in diabetul asociat obezitatii. Pe langa efectele benefice, fructoza
consumata in cantitate mai mare de 50 g/zi provoaca diaree. De asemenea, la persoanele
cu predispozitie la hipertrigliceridemie, fructoza nu trebuie recomandata, datorita
facilitatii instituirii sau agravarii acestei tulburari a metabolismului lipidic.
Fructoza poate fi folosita ca pulbere la prepararea unor deserturi, indulcirea ceaiului si a
cafelei, in cantitate de 3-35g/zi, avandu-se in vedere si aportul caloric suplimentar.
Sorbitolul si manitolul (4kcal/g) au o capacitate de a indulci similara cu a glucozei, dar pe
jumatate decat a zaharozei. Ei au o influenta mai mica asupra glicemiei, dar la diabeticii
dezechilibrati produc cresteri glicemice importante. Deoarece se absorb lent, pot produce
diaree osmotica, daca ingestia depaseste 30-50 g/zi.
Sorbitolul folosit in cantitati limitate nu se acumuleaza in cristalin sau in alte tesuturi.
Xylitolul (4kcal/g) are o putere edulcoranta similara cu a fructozei. Se gaseste in fructe
(capsuni, zmeura) si vegetale (ex. conopida). In scop comercial se obtine din lemn de
esenta tare si reziduuri de mesteacan. Costul crescut si disponibilitatea mai avantajoasa a
altor edulcoranti il fac mai putin folosit. Pot fi tolerate pana la 90 g/zi. Se foloseste la
fabricarea gumei de mestecat.
Zaharina este cel mai vechi edulcorant necalorigen. Este de 300-400 ori mai dulce decat
zaharul, recomandarile OMS fiind de maxim 4 mg/kgcorp/zi. Au existat controverse
asupra efectului sau carcinogenetic la nivelul vezicii urinare, studiile facute ulterior
negand acest aspect. Unii autori o recomanda cu prudenta la copii si gravide.
Ciclamatii sunt saruri de sodiu sau de calciu ale acidului ciclamic, produs de 30 ori mai
dulce dacat zaharina. Se utilizeaza in cantitate de maxim 2,5 mg /kgcorp/zi.
Aspartamul (4kcal/g) este un dipeptid format din aminoacizi (acid aspartic si fenialanina)
cu o putere de indulcire de 180-200 mai mare decat zaharul. Desi este de 4-5 ori mai
scump decat zaharina, el are un gust dulce care-l face preferabil multor bolnavi. Se
foloseste ca indulcitor doar pentru alimentele reci si pentru bauturi (in mediu lichid
stabilitatea sa este de scurta durata), nefiind utilizat in cazul preparatelor culinare fierte
sau coapte. S-a obtinut si o forma capsulata a aspartamului, catre-l face rezistent la
caldura o perioada de timp, insa aceasta forma nu a capatat o larga raspandire.

13
Aspartamul se poate folosi in cantitate de maxim 50 mg/kgcorp/zi si nu altereaza
controlul metabolic al diabeticilor.

2.4.8. Alcoolul
Alcoolul este nociv pentru diabetici. La cei insulinodependenti poate masca simptomele
timpurii ale hipoglicemiei, iar pe de alta parte blocheaza productia hepatica de glucoza.
Bauturile alcoolice se interzic diabeticilor obezi (stimuleaza pofta de mancare si implicit
depasirea aportului caloric permis), la cei aflati in tratament cu biguanide (risc de
precipitare a acidozei lactice), la cei tratati cu sulfonilureice (datorita blocarii
gluconeogenezei de catre alcoool, iesirea din hipoglicemie prin resurse endogene este
ingreunata sau blocata), in hiperlipemii (mai ales hipertrigliceridemii), in afectiuni
gastrice, pancreatita cronica, insuficienta renala, cardiopatie ischemica cronica.
Aportul caloric pentru 1g alcool pur este de 7 kcal.

2.5. Alcatuirea meniurilor

Se face in functie de valoarea calorica admisa, de permisiunile si restrictiile alimentare,
de preferintele culinare ale persoanei si de posibilitatile lui materiale. Pentru realizarea
unei alimentatii corecte este necesara o educatie a bolnavului si a familiei sale in scopul
dobandirii cunostintelor dietetice necesare si aderarii la indicatiile prescrise.
Pacientii varstnici pun adesea mari probleme datorita dificultatilor financiare a unora
dintre ei (care consuma alimente ieftine cu continut mare in zaharuri rapide), datorita
problemelor de dentitie care apar odata cu inaintarea in varsta (limitand consumul de
carne) precum si mobilitatii reduse care ingreuneaza mersul la cumparaturi. Adesea ei se
multumesc cu o cana cu cafea cu lapte si paine cu unt.
In stabilirea unui regim alimentar se va avea in vedere permanent consumul de pricipii
nutritive, dar si provenienta acestora.
Exemplu: Un bolnav cu greutate ideala de 70 kg, cu un necesar caloric de
30 kcal/kg corp/zi are nevoie zinic de 70x30=2100 kcal.
Din acestea se opteaza pentru:
- 55 % glucide , care inseamna 1155 kcal;
- 30 % lipide, care inseamna 630 kcal;

14
- 15 % proteine, care inseamna 315 kcal.
Avand in vedere valoarea calorica a acestora:
- 1 g glucide= 4 kcal, rezulta 1155:4≈ 289 g glucide/zi;
- 1 g lipide= 9 kcal, rezulta 630:9= 70 g lipide/zi;
- 1 g proteine= 4 kcal, rezulta 315:4≈ 79 g proteine/zi.
Continutul in glucide, lipide, proteine al diferitelor alimente se gasesc in tabele
specializate.
Plecand de la alimentele permise, cu cantarul se repartizeaza zilnic hidratii de carbon pe
5-6 mese: 20% la micul dejun, 10% la gustarile de dimineata si dupa-amiaza, 30% la
pranz si 30% in intervalul cina-culcare.

2.6. Principii de gastrotehnie

Prepararea alimentelor trebuie sa satisfaca preferintele culinarea ale bolnavului, dar sa fie
cat mai sanogene.
Proteinele animale (carne, lapte, branzeturi, mezeluri) se prepara preferabil prin fierbere,
frigere sau coacere. Prajirea in grasime incinsa este contraindicata, in schimb se
recomanda fierberea in vapori sub presiune, prepararea in tigaie de teflon.
Alimentele de origine vegetala este de preferat sa se consume crude, pentru a se pastra
aportul de vitamine. In cazurile care necesita fierbere, acest lucru se va face in vapori sub
presiune, care scurteaza timpul prelucrarii termice si conserva la maxim componentele
termosensibile.
Prepararea sosurilor se va face fara faina; pentru ingrosare se folosesc legume trecute prin
sita. Daca este necasara faina, se ia in calcul aportul glucidic (80%).
Painea se consuma cantarita (cea prajita se cantareste inainte de prajire, deoarece prin
deshidratare creste cantitatea de glucide), iar fructele si legumele care contin carbohidrati
≥ 10% folosite fierte sau coapte se cantaresc inainte de prelucrarea termica.

15
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Asociatia Medicilor de Familie Bucuresti, Agenda Medicului de Familie 2007,

Media Med Publicis, 2007
2. Basdekis Jean-Claude, Ghid de dietetica, Ed. Polirom, Iasi, 1999
3. Bãlãceanu-Stolnici C., Geriatrie practica, Ed. Medicala Almatea, Bucuresti, 1998
4. Hâncu N., Vereşiu I.A., Diabetul Zaharat, nutritia, bolile metabolice-Manual
clinic pentru medicii de familie, Ed. National, 1999
5. Hope R.A., Longmore J.M., Hodgetts T.S., Ramrakha P.S., Manual de medicina
clinica- editia a III-a, Ed. Medicala, Bucuresti 1995
6. Mincu I., Alimentatia dietetica a omului sanatos si bolnav, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 2007
7. Moţa M., Moţa E., Diabetul zaharat. Un alt ghid, Grupul de edituri Tribuna
8. Restian A., Bazele Medicinei de Familie- Editia a III-a revizuita, Ed. Medicala,
Bucuresti, 2009
9. Petrovanu R. si colab., Medicina interna. Probleme de diagnostic si tratament in
activitatea medicului de familie, Institutul European, Iasi, 2000
10. Tierney L., McPhee S.J., Papadakis M.A., Diagnostic si tratament în practica
medicala,Ed. Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2001

16