“Aventurile lui Tom Sawyer”, Mark Twain (fragment din Cap.

XI)

Mină Însângerată nu răspunse, având o îndeletnicire de mai mare folos. Isprăvise de

scobit un cocean de porumb şi îi potrivea o coadă dintr- o tulpină de buruiană, îndesă
tutun în scobitură, apăsă înăuntru un cărbune aprins şi slobozi pe nas un nor de fum
îmbălsămat. Era în al nouălea cer. Ceilalţi piraţi îl invidiau pentru acest nărav ispititor
şi hotărâră pe tăcute să-l deprindă şi ei cât de curând.
După un răstimp, Hucky vorbi:
— Da' piraţii cam ce fac? Tom îi răspunse:
— A, piraţii numa-ntr-o petrecere o duc, capturează corăbii şi le dau foc, iau banii şi-i
îngroapă în locuri groaznice, în insula lor, unde sânt stafii şi alte de-alea de le păzesc,
omoară oamenii de pe vase, îi pun să sară-n mare cu ochii legaţi.
— Şi pe femei le duc pe insulă — spuse Joe — pe femei nu le omoară.
— Nu — încuviinţă Tom — pe femei nu le omoară, sânt prea mărinimoşi ca să facă una
ca asta. Şi apoi femeile-s totdeauna frumoase.
— Şi să vezi ce mai straie poartă! Numa' aur şi argint şi brelante — adăugă Joe,
înfierbântându-se.
— Cine? întrebă Huck.
— Ei, cine? Piraţii!
Huck îşi cercetă pe rând zdrenţele, cu luare-aminte şi deznădejde.
— Mi se pare că-n ţoalele mele nu prea am io mutră de pirat —rosti el, cu durere în glas
—da' altele n-am!
Ceilalţi băieţi îi spuseră însă că îmbrăcămintea frumoasă are să vină destul de curând,
după ce-şi vor începe pirateria, îi deteră a înţelege că bietele sale zdrenţe erau destul de
bune pentru început, deşi piraţii bogaţi îşi începeau de obicei cariera cu o garderobă
potrivită.Treptat, convorbirea se stinse şi somnul prinse a se furişa printre genele micilor
fugari.Mână însângerată lăsă să-i scape luleaua si căzu într-un somn adânc, cu inima
împăcată şi trupul trudit. Spaima Mărilor şi Răzbunătorul Negru al Mărilor Vijelioase au
adormit ceva mai greu.Şi-au spus rugăciunile în gând şi culcaţi, de vreme ce nu era
nimeni care să-i silească să îngenunche şi să se roage tare. De fapt, ar fi avut chef să nu le
spună deloc, dar se temeau să meargă chiar atât de departe, ca nu cumva să se abată
asupră-le un trăsnet din cer senin. Apoi au lunecat până la hotarul somnului şi-au zăbovit
acolo, căci între timp se înfiinţase un oaspe nepoftit, care nu se lăsa alungat. Era
conştiinţa. Mai întâi au simţit o teamă nelămurită că făcuseră rău fugind, apoi şi-au
amintit de carnea furată, şi abia atunci a început chinul adevărat. Au încercat, să-l
înlăture, amintind conştiinţei lor de câte şi de câte ori nu şterpeliseră zaharicale şi mere,
dar conştiinţa nu se lăsa înduplecată cu asemenea şubrede argumente.
Până la urmă, vrând-nevrând, au rămas la părerea că era furtişag nevinovat să-ţi iei
singur din cămară dulciuri, însă hoţie în toată regula să iei slănină şi şuncă si alte
asemenea provizii; de altfel era şi în Biblie o poruncă ce oprea astfel de fapte. Aşa
încât au luat în sufletul lor hotărârea că atâta vreme cât se vor ţine de meseria de pirat, să
n-o mai spurce cu păcatul hoţiei. După asta, conştiinţa le-a îngăduit un răgaz şi aceşti
piraţi plini de ciudate contraziceri s-au cufundat într-un somn adânc şi liniştit.
 Aventurile lui Tom Sawyer
Mark Twain

La 30 noiembrie 1835, în Florida, Missouri, SUA, s-a născut Samuel Langhorne

Clemens, care avea mai târziu sa fie cunoscut sub pseudonimul literar de Mark
Twain.
Născut în inima ţării, în perioada antebelică de edificare a naţiunii, Twain a fost
martor al nevoii de afirmare a statului modern, fiind la fel de familiarizat cu
obiceiurile de la graniţa de vest, ca şi cu saloanele şi pensioanele sofisticate din est
(pensioanele erau Instituţii particulare de învăţământ din trecut unde elevii erau
găzduiţi în perioada şcolarizării). Autodidact şi exponent tipic al visului american,
Twain a fost şi unul dintre cei mai aprigi critici ai acestuia, dezvăluind prăpastia
dintre aparenţe şi realitate, dintre iluzia americană şi ceea ce s-a ales din ea. În
creaţiile sale, Twain s-a inspirat din sursele locale ale folclorului şi tradiţiilor orale
şi a stabilit prototipul de artist literar american, ca celebritate şi om de spectacol,
organizator de divertismente comerciale. La 21 aprilie 1910, în Redding,
Connecticut, SUA, Mark Twain s-a stins din viață, la varsta de 74 de ani.
Aventurile lui Tom Sawyer este un roman scris de Mark Twain și apărut în anul
1876 fiind o lucrare considerată ca literatură pentru copii. Copil sărac și orfan,
Tom Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de
mătușa Polly în satul american „St. Petersburg” de pe malul fluviului Mississippi,
denumire fictivă a orașului natal al autorului Hannibal, Missouri. Autorul prezintă
cu simpatie, înțelegere și umor, aventurile personajului său principal, o povestire
care îl face pe cititor să-și reamintească de zilele fericite și fără griji ale copilăriei
sale. Tom Sawyer este un copil inteligent, in varsta de 12 ani, un strengar care,
neimpacan-du-se cu educatia puritana primita la scoala si in casa matusii Polly, se
tine numai de sotii si-si gaseste in joaca de-a piratii si in alte asemenea jocuri
libertatea la care nazuieste in chip firesc.
! Am ales acest fragment deoarece sunt redate momente si intamplari tipice
copilariei in care cu siguranta cu totii ne regasim!
In fragmentul dat, se poate observa narcisismul si dorinta de a fi in centrul atentiei,
de a fi admirat. Tom este departe de a fi un baiat model si el stie foarte bine acest
lucru. Fapt pentru care el gaseste mereu cai de a se plasa in centrul atentiei
celorlalti. Dupa o serie de peripetii, Tom Sawyer fuge de acasa, hotarat, in sfarsit,
sa se dedice unei activitati cu adevarat spectaculoase si eroice, cum este aceea de
pirat. El reuseste sa convinga alti doi camarazi sa i se alature si sa intre in rolurile
scenariului pe care-l plasmuise. Merita retinut motivul pentru care Tom se simte
“obligat” sa ia aceasta decizie radicala: el este adanc ranit de faptul ca, in ciuda
stradaniilor sale de-a se da in spectacol in curtea scolii – zbierand, razand
zgomotos, fugarindu-I pe ceilalti copii, dandu-se peste cap- fusese tratat cu
indiferenta de catre Becky. Folosindu-se de o pluta, baietii se vor ascunde pe o
insula, bucurandu-se pentru o vreme, de o vacanta nemeritata, si lasandu-se
bantuiti, din cand in cand, de dorul de casa. Vor privi plini de satisfactie reactia de
ingrijorare a comunitatii care, crezandu-i innecati, ii cauta cu infrigurare in
adancurile fluviului Mississipi. Probabil ca exercitiul fantasmatic al propriei morti
nu e un lucru neobisnuit pentru un copil care sufera de o nedreptate sau
dezamagire, chiar daca el are forta psihica si neastamparul lui Tom. Acest demers
imaginar reprezinta o forma de eliberare, de evadare dintr-o realitate neprietenoasa
si, totodata, o modalitate fictiva. Printr-o astfel de actiune, copilul pune la incercare
sentimentele celorlalti. E un fel de “ce s-ar face ceilalti fara mine?” “Ce s-ar
intampla daca..? De cele mai multe ori efectul acestui exercitiu este induiosator,
intrucat copilul isi imagineaza enorma suferinta a celorlalti, ceea ce, intr-un fel il
linisteste, il ajuta sa-si recupereze sentimentul valorii, sa-i ierte pe cei ce l-au
nedreptatit, pe scurt, sa se adapteze la o realitate care nu are catusi de putin
calitatea de a fi dreapta. Un alt aspect al fragmentului, este reprezentat de iubirea
fata de Dumnezeu si totodata teama de a nu-l lua in serios: “Şi-au spus rugăciunile
în gând şi culcaţi, de vreme ce nu era nimeni care să-i silească să îngenunche şi să
se roage tare. De fapt, ar fi avut chef să nu le spună deloc, dar se temeau să
meargă chiar atât de departe, ca nu cumva să se abată asupra-lor un trăsnet din
cer senin.” In mintea celor trei se instaleaza mustrarea de constiinta si teama ca au
gresit luand o decizie atat de periculoasa, mai ales pentru varsta lor. Gandul ca au
furat de acasa ii chinuie si mai mult incercand astfel sa se linisteasca cautand scuze
pentru fiecare actiune facuta, tot aici fiind amintita si porunca cu numarul 8 din
Biblie ce opera astfel de fapte, anume: “ SA NU FURI!”
In concluzie, as vrea sa incep cu un citat scris de Lucian Blaga: “ Copilăria este
inimă tuturor vârstelor.” Dupa parerea mea, copilaria este perioada in care intelegi
totul nestiind nimic, este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de
toate tainele existenţei. Invatatura acestei lecturi este ca, copilaria trebuie traita, nu
grabita, ca trebuie sa fii corect si sa nu minti indiferent de situație pentru ca
oricum, mai devreme sau mai târziu adevărul va ieși la suprafață, iar, acei copii
care sunt incurajati de parinti sa mearga la biserica, sunt copiii care vor avea parte
de cea mai frumoasa educatie pentru ca un copil reprezinta darul lui Dumnezeu
pentru parinti cum spune si Sf. Evanghelie dupa Matei, cap.19 versetul 14, “ Iar
Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este
împărăţia cerurilor.”