CLASA a V-a 

 
SOCIETATEA MEDIEVALĂ
 
Structura societății medieval se realiza  în funcție de pământ.
Cuprinde urmatoarele categorii sociale:
- cei care se roaga – RUGATORES = preoti
- cei care se lupta – BELLATORES = nobilii
- cei care muncesc – LABORATORES = tarani, mestesugari, negustori.

POPULATIA RURALĂ :
 
NOBILII se împart in:
 SENIORI (dau ,,feude” = bucati de pamant in schimbul apararii sale unor vasali);
 VASALI  (nobili mai mici care primesc pamant, depun ,,omagiu de vasalitate” si apara pe seniori);
 Intre seniori si vasali apar legaturi de vasalitate (personale si politice) – legături stabilite printr-un
ceremonial aparte în care vasalul depunea credință seniorului său – „omagiu de vasalitate”
 
ȚĂRANII se împart in:
 LIBERI– locuiau in sate proprii/libere de autoritatea unui nobil, au lideri proprii, au obligatii fata de
biserica si regalitate;
 DEPENDENȚI/șerbi/iobagi – locuiau pe domeniile nobiliare, primeau in folosinta un lot de pamant
=sesie/delnita, nu se puteau stramuta, datorau nobilului ,,renta feudală” (platita in bani = cens; in
produse = dijma; in munca pe domeniu nobiliar = robota).
 Multi tarani practicau diverse mestesuguri prin care prelucrau materiile prime (grane, ceramica, lemn,
fier, lana etc).
 
POPULATIA URBANA :
1. Marea burghezie (patricianul urban) – imbogatiti in urma activitatilor comerciale;
2. Patura intermediara, formata din diversi artizani, mesteri, comercianti, birocrati de orice fel (magistrati, motori,
avocati);
3. „Poporul de jos” – era format din ucenicii, slujbasii marunti, adesea proveniti din satele limitrofe.
4. Mestesugarii si negustorii constituiau un grup foarte dinamic din punct de vedere social si economic. La ei se
practica transmiterea cunostintelor din generatie in generatie.
 
MEȘTEȘUGARII 
Meșteșugarii lucrau în ateliere mici, deschise spre stradă. Acestea erau conduse de către meșter, stăpânul
atelierului, care angaja lucrători și ucenici. Meșteșugarii care practicau aceeași meserie se grupau în anumite cartiere.
Meșteșugarii aparțineau, de asemenea, unei organizații numită breaslă (corporație). Breasla acorda ajutor membrilor în
caz de nevoie, impunea regulamentul privind durata timpului de lucru, salariile, prețutile și calitarea mărfurilor. 

NEGUSTORII 
Odată cu secolul al XI-lea, când osașele au început să se mărească, micii negustori plecau la sate pentru a schimba
produsele meșteșugărești și a cumpăra lână, hrană și lemnele necesare orășenilor. Puțin câte puțin, negustorii au căpătat o
poziție tot mai importantă în orașe. Ei furnizau materia primă, fixând comenzile și prețul produselor. Pe măsură ce
drumurile au devenit mai sigure și au fost inventate noi mijloace de circulație a banilor, activitatea negustorilor s-a
dezvoltat. Mijloacele de plată s-au îmbunătățit datorită argintului extras din minele din Boemia, baterii unor monede din
aur și apariției cecurilor. Negustorii se grupau și ei în asociații, numite hanse sau ghilde. Cea mai puternică era Hansa
germanică, formată de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea.

GHÍLDĂ s.f. (Ist.) 
1. Asociație economică, politică și religioasă a negustorilor din apusul Europei la începutul epocii feudale. 
2. Asociație meșteșugărească sau comercială asemănătoare corporației, apărută în evul mediu în Europa
occidentală. [Var. gildă s.f. / cf. it. gilda, fr.gilde < Gilda – adunare festivă]. 
BREÁSLĂ 
Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le
păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea
modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și
ucenicii. 
 Aceste bresle reglementau strict aprovizionarea cu materii prime, cantitatea si calitatea productiei, desfacerea
acesteia, nivelul salariilor. 
 Sw cristalizează în  secolele XII-XIII , 
 breslele au ingradit concurenta, asigurand un trai decent membrilor lor si au garantat un nivel ridicat al calitatii
produselor realizate in atelierele mestesugaresti. 
 Regulamentele de breasla, se bazau pe o bună cunoaștere a cererii, care în orasul medieval nu era foarte variată,
mentinandu-se timp de decenii la nivele relativ apropiate, precizau clar cit poate produce fiecare atelier, cu cit se
poate vinde productia, de unde se poate realiza aprovizionarea cu materie prima, care este timpul de munca
permis (de exemplu, se interzicea lucrul pe timp de noapte, pentru a prevedea incendiile dar si pentru a limita
productia), care este salariul maxim care poate fi platit lucratorilor. 
 cei ce nu făceau parte din breaslă, nu puteau desfășura o activitate economică pe teritoriul orașului.