Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 

Personaje:  
 
● EL 
● EA 
● Mama 
● Vecinul 
 
(Seară, parc. Lumina fără  vlagă
 a unui bec. Ea ş
i El. El se învîrteş
te în loc, mai întîi încet, apoi 
repede, din ce în ce mai repede) 
 
EA: ​ Ai să ameţeşti. 
 
EL:​ (​rotindu­se lin)​
 Pămîntul era plat… ca pe vremea lui Ptolemeu… Acum Pămîntul e 
rotund… Copernic… Kepler… Tot Universul e rotund… e sferă… din ce în ce mai rotund, 
din ce în ce mai sferă… 
 
EA:​ Asta se ştie. Nu­I nevoie să te­nvîrteşti. 
 
EL:​ (​rotindu­se mai repede) ​ Ba da… Ba da…Dacă mă opresc, Pămîntul devine din nou 
plat, ca o tigaie… şi toate lucrurile capătă contururi… contururi urîte… Acum Universul e 
nemărginit… dar dacă mă opresc… se văd marginile…​  (A ameţ it)​
 Mi­e teamă de marginile 
universului… ​ (E foarte ameţ it, se împiedică , apoi cade în genunchi)​  Dincotro am venit?... 
Nu mai ştiu… Nu mai disting nimic… Ce bine­I aşa!... Ce bine! 
 
EA:​ Să nu mai faci asta! Ai să te loveşti! 
 
EL:​ (​într­o stare de beţ ie calmă ) ​
Ce ameţeală dulce­a­lin… ca un zmeu cînd s­a domolit 
vîntul… 
 
EA:​ De ce m­ai adus aici? 
 
EL:​ (​şovăitor) ​Voiam să­ţi spun… 
 
EA:​ Stai! Nu spune nimic… Încă nu!... ​ (El se ridică, vrea s­o îmbră ţişeze. Ea îl respinge). 
 
EL:​ Te iubesc! 
 
EA:​ Mă iubeşti? 
 
EL: ​ Imens. 
 
EA:​ Nu aşa. Spune­mi dacă mă iubeşti. 
 
EL:​ Te iubesc. 
 
EA:​ Nu, nu, nu! E prea general. 
 

1 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL:​ Te iubesc nesfîrşit, cît Universul şi cît Timpul… 
 
EA: ​ Astea­s nume de ziare vechi. Cum mă iubeşti? 
 
EL:​ Te iubesc cum n­a iubit nimeni şi nu va iubi nimeni niciodată. 
 
EA:​  Nu! Nu! Nu! Asta e dintr­un cîntec de muzică uşoară. Vreau să ştiu pînă cînd mă 
iubeşti. 
 
EL:​ Te iubesc pînă la suferinţă, pînă la neant, pînă la nefiinţă. 
 
EA:​  Nu! Nu! Nu! E prea abstract! 
 
EL: ​ Te iubesc cum te­am iubit şi ieri. 
 
EA:​ decepţ
 (​ ionată ) ​
O, ce puţin! 
 
EL:​ Dar ieri te­am iubit infinit de mult. 
 
EA: ​ Numai atît? 
 
EL: ​ Ce poate fi mai mult decît infinitul? 
 
EA:​  Nu ştiu. Eu îmi doresc o dragoste mare.​ (El vrea să o sărute. Ea îl îndepă
rtează
 cu 
blîndeţ e) 
 
EL:​ Dragostea mea e cea mai mare! 
 
EA: ​ Dacă num ă iubeşti îngrizitor de mult, să nu mă săruţi! 
 
EL: ​ (decis)​
 Te iubesc îngrizitor de mult! 
 
EA: ​ Vorbe! Eu nu cred în vorbe! 
 
EL:​ Jur! 
 
EA: ​ Cei care jură mint. 
 
EL:​ Cum aş putea să­ţi dovedesc? Cere­mi orice. Să înfrunt deşertul Saharei… să resist 
frigului polar… 
 
EA:​  (logic) ​
Ştii bine că asta nu se poate într­o climă atît de temperată ca a noastră… 
 
EL: ​ (exasperat)​  Atunci ce să fac? Cum să­ţi dovedesc? Dacă vrei, mă arunc în lac. 
(Schiţ ează  gestul de a porni spre lac) 
 
EA: ​ Degeaba lacul e secat. Cel mult ai să­ţi uzi pantofii. 
 

2 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​(hotă rît) ​Sînt în stare să­mi dau viaţa pentru tine. 
 
EA: ​ (foarte serios) ​Viaţa să ţi­o dai pentru ţeluri mai măreţe. 
 
EL: ​Te iubesc cum n­am mai iubit pe nimeni vreodată! 
 
EA:​ Toţi spun aşa. 
 
EL:​ Dar eu spun adevărul.  
 
EA:​ Am citit într­un almanah că aceia care mint în viaţa de toate zilele mint şi în viaţa de zi 
cu zi… 
 
EL: ​(uluit) ​
Cum adică? Păi nu­I totuna? 
 
EA: ​ (sigură )​
 Asta şi scria acolo: că­I totuna o minciună cu altă minciună. 
 
EL: ​(explică )​
 Nu­I totuna viaţa de toate zilele cu viaţa de zi cu zi? 
 
EA:​ (​doctă )​
 Viaţa de toate zilele e aceea din societate… 
 
EL:​ (din ce în ce mai uimit) ​ Şi aceea de zi cu zi? 
 
EA:​ E viaţa personală. Cît o să ţină dragostea ta? 
 
EL:​ Toată viaţa. Jur. 
 
EA:​ Nu jura! 
 
EL: ​Bine, nu jur. Dar jur! 
 
EA:​ Dragostea bărbaţilor e ca un foc de paie. Se aprinde repede şi se stinge şi mai 
repede. 
 
EL:​ De unde ştii? 
 
EA:​ Mă consideri incultă? 
 
EL: ​N­am vrut să spun asta. 
 
EA:​ Am citit într­o carte… cu coperţi galbene. 
 
EL:​ Nu tot ceea ce scrie în cărţi e adevărat. 
 
EA:​ Ba da. Acolo, în carte, el n­o mai iubeşte pînă la urmă. 
 
EL:​ Dar eu am să te iubesc pînă la urmă. 
 

3 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA:​
 Pînă cînd? 
 
EL: ​Pînă la urmă.​ (explică)​
 Pînă la moarte.​ i mai concret) ​
(Ş Pînă cînd am să mor. 
 
EA: ​Şi dacă eu am să mor înaintea ta? 
 
EL:​
 Atunci pînă cînd ai să mori tu. 
 
EA:​
 Şi pe urmă ai să iubeşti pe alta… 
 
EL:​
 Nu va fi nici un ,,pe urmă’’. 
 
EA: ​Cum aşa? 
 
EL:​
 Pentru că eu am să mor înaintea ta. 
 
EA:​
 De ce? 
 
 (cu umor) ​
EL:​ Fiindcă nu mă laşi să te sărut… 
 
EA: ​(fă  umor) ​
ră Dacă te las să mă săruţi, ai să mă părăseşti. 
 
EL:​
 Niciodată! 
 
EA: ​Am văzut un film unde el… 
 
 (​
EL:​ speriat de citate) ​
Lasă filmele, iubito! Eşti cu mine, Eu te iubesc, nu cel din film.. 
 
EA:​
 Poate că acum mă iubeşti într­adevăr, dar mîine, cine ştie? 
 
EL: ​Ce­I mîine?  
 
EA: ​Miercuri. 
 
EL:​
 Şi de ce nu te­aş iubi şi miercuri? 
 
EA: ​Am spus mîine aşa în general. 
 
EL: ​Dar eu nut e iubesc aşa, în general. 
 
EA:​
 Dar cum? 
 
EL:​
 Cum iubesc toţi oamenii 
 
 (​
EA:​ triumfă toare) ​De asta mi­a fost teamă. 
 
EL:​
 De ce? 
 

4 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA:​ De o dragoste ca toate celelalte. 
 
EL:​ Nu e o dragoste ca toate celelalte. Te iubesc ca un nebun. 
 
EA:​ Nebunia trece. 
 
EL:​ Dar dragostea rămîne. 
 
EA: ​ Ce mai rămîne din dragoste după ce a trecut nebunia? Obişnuinţa. 
 
EL: ​ Nu­I obligatoriu. 
 
EA: ​ Dar aşa se întîmplă cu toate marile iubiri. Se liniştesc, cum se liniştesc fluviile 
tumultoase la vărsarea în mare. 
 
EL:​ Asta de unde o mai ştii? 
 
EA: ​ Dintr­un roman. 
 
EL:​ cu disperare) ​
 (​ Franţuzesc! 
 
EA:​ Nu ştiu franţuzeşte. Un roman de­al nostru. 
 
EL:​ Îţi promit că iubirea mea nu se va linişti niciodată. Va fi mereu un fluviu tumultuous. 
 
EA: ​ Şi unde o să se verse? 
 
EL: ​ Cine? 
 
EA:​ Fluviul. 
 
EL:​ N­o să se verse. 
 
EA: ​ Nu se poate! Am învăţat la geografie… 
 
EL: ​ Să lăsăm geografia, iubito! Dragostea mea e un fluviu tumultuous care nu se varsă 
niciunde. 
 
EA: ​ E absurd. 
 
EL:​ E absurd că te iubesc? 
 
EA: ​ Tot ce spui tu e absurd. 
 
EL: ​ Dar eu numai asta spun: că te iubesc. 
 
EA:​ Da, dar o spui într­un fel atît de absurd… 
 

5 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​ Ba o spun cît se poate de…​ (îş  seama)​
i dă  da, absurd… fiindcă iubirea mea nu e 
oarecare. Te iubesc cu pasiune… cu frenezie… cu patimă… 
 
EA: ​ Mi­e frică… 
 
EL:​ (​se uită  în jur)​ De cine? 
 
EA: ​ De iubirea asta… Patima distruge dragostea, o devorează, o sufocă… 
 
EL: ​ (dezarmat) ​ Ai citit într­o carte? 
 
EA: ​ Nu. Am văzut la televizor. 
 
EL: ​ (înfrînt)​
 Bănuiam. Şi atunci cum ar trebui să te iubesc? 
 
EA: ​ Aşa cum te iubesc eu. 
 
EL:​ (​speranţ ă) ​
Şi cum mă iubeşti tu? 
 
EA:​ Sincer. 
 
EL: ​ (înnebunit) ​ Dar şi eu te iubesc sincer! 
 
EA: ​ Atunci de ce vrei să mă ameţeşti cu jurăminte, cu lacuri, cu fleacuri, cu fluvii, cu 
patimi? 
 
EL:​Bine, dar tu m­ai… ​ (renunţ ă) ​Cum de ce? Din prostie. 
 
EA:​ (​îngrijorată ) ​
Eu iubesc un prost? 
 
EL: ​ Eşti sigură că mă iubeşti? 
 
EA:​ Îţi jur! 
 
EL: ​ (citează ) ​
Cei care jură mint. 
 
EA:​ (​cu lacrimi în glas) ​ Eu mint?! 
 
EL:​ (​o mîngîie) ​ Cum o să minţi? În definitiv, ai citit şi tu undeva… 
 
EA: ​ Nu­I adevărat! Am văzut într­o piesă de teatru. 
 
EL:​ (​exasperat)​  Într­o pisesă de teatru…​ (Decis) ​
Dacă mă iubeşti sincer, lasă­mă să te 
sărut. 
 
EA: ​ Te las, dar jură­mi că n­ai să mă părăseşti niciodată. 
 

6 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​ (suspicios) ​
Să jur? 
 
EA: ​ Da. 
 
EL: ​ Eşti sigură că vrei să jur? 
 
EA: ​ Nu jura. ​(El vrea din nou s­o îmbră ţişeze, dar ea îl îndepărtează uşor) ​
Iubirea noastră 
n­o să se stingă niciodată? 
 
EL:​ (în aş teptarea să rutului) ​
Niciodată. 
 
EA:​ Şi n­o să eşueze lamentabil în obişnuinţă, plictiseală şi blazare? 
 
EL: ​ (ieşind din scenă  împreună  cu Ea)​
 Nu​.(Tresare)​
 Asta de unde­i? 
 
EA: ​ Dintr­o carte. 
 
EL:​ Cu coperţile galbene? 
 
EA:​ Alta cu coperţile rupte.Oare fericirea doare? 
 
EL:​ (​înghite un nod) ​ Doare? 
 
EA: ​ Doare. 
 
EL:​ (​bă nuitor) ​
Ai citit asta în… 
 
EA: ​ Nu. Am auzit la radio. 
 
EL:​ La ,,Sfatul medicului’’? 
 
EA: ​ Într­o emisiune de versuri. ​ (Toate astea în timp ce se îndepă rtează treptat de 
public.După  două zeci de ani. El doarme  în patul conjugal vegheat de veioză  . Sforă
ie uşurel. 
Intră Ea, în costumaţ ie de oraş . Aprinde lumina. Îş
i priveş
te îndelung soţul, care continuă 
să doarmă  şi să
 sforăie) 
 
EA:​  (după  cîteva momente de ezitare, se decide) ​ (El nu dă
Trezeşte­te! ​  semne că  ar fi auzit. 
Îşi vede de somn)​ (Tare) ​
 Te rog să te trezeşti! Sforăitul ăsta e de prost gust. ​ Scoală­te! 
 
EL:​ tresare) ​
 (​ Ce s­a­ntîmplat? 
 
EA: ​ Scoală! 
 
EL: ​ (Ş
Bine. ​ i se culcă din nou) 
 
EA: ​ Nu dormi! Te rog să te trezeşti de­a binelea! 
 

7 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL:​ ​(cu ochii închiş i)​
 M­am trezit de­a binelea.A, tu erai. ​ (Se culcă
 liniş tit) ​
Hai, dormi şi tu. 
 
EA:​ Te­am trezit nu ca să dormim, ci ca să discutăm.​ (El nu pare să  fie interesat de 
perspectivă  şi îşi continuă  somnul. Ea, cu ton sever.) ​E timpul să te trezeşti! ​ (El, buimac, se 
scoală  şi porneş te somnambulic spre uş ă.) ​
Unde te duci? 
 
EL:​ (​abia leagă  vorbele)​  La baie. Să nu întîrzii de la serviciu. 
 
EA:​ La serviciu? Acuma, noaptea? 
 
EL: ​ Asta­I soarta mea… Să mă duc la serviciu cu noaptea­n cap…​ (Îşi scoate pijamaua) 
 
EA: ​ Te dezbraci?!? 
 
EL:​ (​cu umor somnoros)​  Nu mă primeşte portarul în pajama. Unde mi­o fi cămaşa? 
 
EA:​ Tu glumeşti, iar eu sunt extraordinar de serioasă. 
 
EL:​ (​ştie el ceva) ​ Aoleu! Iar eşti extraordinar de serioasă?! 
 
EA: ​ Mai întîi pune­ţi pijamaua. Mîine­I duminică. 
 
EL:​ (bucuros îmbracă  o mînecă  de la pajama ş i se culcă)​
. Minunat! Dorm pînă mîine la 
prînz. 
 
EA: ​ Ba n­ai să dormi deloc! 
 
EL: ​ De ce să nu dorm, dacă­I duminică? 
 
EA: ​ (îl zgîlţ îie) ​
Nu dormi! 
 
EL:​ (​deschide ochii, se uită  la ceas) ​
Dar e miezul nopţii. La ora asta toată lumea doarme. 
Tu de ce nu dormi? 
 
EA:​ De cite ori te scoli, te gîndeşti numai la somn. 
 
EL:​ (​totuş i logic) ​Dar la ce aş putea să mă gîndesc? 
 
EA: ​ Poate că soţia ta vrea să discute cu tine o problemă fundamentală. 
 
EL:​ Nu mai vreau probleme fundamentale. Şi de ce la miezul nopţii? 
 
EA:​ Dar cînd se discută problemele fundamentale? 
 
EL: ​ La ONU. 
 
EA: ​ Nu te­am întrebat unde, ci cînd. 
 

8 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​ Cînd…se ridică.​ (Deodată )​
 Dar tu de unde vii la ora asta? 
 
EA: ​ De la teatru. Ţi­am spus doar căă mă duc să văd un spectacol artistic. Dacă n­ai vrut 
să mergi cu mine, am luat­o pe mama. 
 
EL:​ Foarte bine ai făcut. Atunci culcă­te şi tu…şi mama…​ (Îi face loc ş i se culcă
) 
 
EA:​ (​tă ios)​
 Mama e la ea acasă. Iar eu num ă culc. Şi nici tu n­ai să te culci! Ascultă­mă! 
Ori te voi dispreţui toată viaţa! 
 
EL:​ (​concesiv) ​ Bine, te ascult. Dar mai repede, că…​ (se opreş te) 
 
EA:​ (​continuă )​
 …ţi­e somn. 
 
EL:​ (satisfă cut de completare) ​ Da! 
 
EA:​ Ridică­te! Problemele fundamentale nu se discută culcate. 
 
EL:​ (,,simte’’ o abatere…) ​ Culcaţi. 
 
EA:​ Culcaţi? Cine? 
 
EL: ​ (salvează )​
 Toţi oamenii… 
 
EA: ​ Oamenii n­au decît. Dar tu ai să te ridici imediat! 
 
EL: ​ (se ridică , se aş ează  pe marginea patului, se uită  la ceas) ​Spune repede, să mai şi 
dormim… 
 
EA: ​ (ton grav, solemn)​  Tu mă mai iubeşti? 
 
EL:​ (uluit)​ Ce ţi­a venit? 
 
EA:​ (​cu amă ră ciune) ​
Dragostea ta înflăcărată s­a stins ca o lumînare bătută de vînt. 
 
EL:​ Ca o lumînare bătută de vînt? 
 
EA:​ (​nu se împiedică  în întreruperi) ​S­a rupt vraja. S­a destrămat ca o pînză de păianjen… 
 
EL:​ (​asociaţ ie nevinovată  de idei) ​
Şi pijamaua s­a rupt. Uite­aici…​ (îşi arată  mîneca) 
 
EA: ​ (îl priveş te cu dispreţ )​
 Despre pajama discutăm noi? 
 
EL:​ Nu. 
 
EA: ​ Dar despre ce? 
 

9 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​Despre somn. 
 
EA: ​(se înfurie)​  Extraordinar! 
 
EL: ​Bine, nu mai discutăm despre somn. 
 
EA: ​Tu mă mai iubeşti? 
 
EL:​
 Iar? ​ (repede) ​ Desigur. 
 
EA:​
 Nu aşa! Mă iubeşti la fel ca înainte sau mai puţin? 
 
EL:​
 Bineînţeles. 
 
EA: ​Bineînţeles ce? 
 
EL: ​Mi­e somn…Crezi că mai ştiu ce spun? 
 
EA:​
 Dar cînd îmi jurai iubire veşnică ştiai ce spui? 
 
EL:​
 Nu. Eram îndrăgostit. 
 
EA: ​(cît poate de ironic) ​ Cam cîţi ani ţine o iubire veşnică? 
 
EL: ​Depinde. 
 
EA: ​(amar) ​ Numai material e veşnică. 
 
 (​
EL:​ surpriză ) ​
Citeşti şi literatură filozofică! 
 
EA: ​E o crimă? E o ruşine? Mă vrei primitivă…trogol? 
 
EL: ​(o ajută ) ​
Troglodită. 
 
 (​
EA:​ grav) ​ Tu ai spus­o! 
 
EL: ​Ce să fac? Dacă tu nu puteai s­o spui… 
 
EA:​
 Ţii minte cînd mi­ai spus: ,,Vreau să fim fericiţi împreună’’? 
 
EL: ​(hotă rît) ​Ţin minte! 
 
EA: ​(suspicioasă ) ​
Cînd? 
 
EL:​
 Acum vreo douăzeci de ani… 
 
 (​
EA:​ imită  ironic)​  ,,Acum vreo douăzeci de ani’’…​ (apăsat) ​
Era în 19 iulie. Seara. 
 

10 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL:​  Nu stau prea bine cu memoria. 
 
EA:​  Dar dacă te­ntreb în ce minut s­a marcat nu ştiu ce gol în finala campionatului mondial 
din optzeci? 
 
EL:​  Optzeci şi doi. 
 
EA: ​ Poftim! Minutul optzeci şi doi! 
 
EL:​  Nu. Anul optzeci şi doi. 
 
EA:​  Cum îmi spuneai cînd ne iubeam? 
 
EL:​  Ne iubim şi­acum. 
 
EA:​  Nu, nu, nu! Cînd ne iubeam cu­adevărat! 
 
EL:​  Cum îţi spuneam? ​ (Îşi chinuie memoria)​ Îţi spuneam: te iubesc. 
 
EA:​  Nu. Ba da. Dar cum? Îmi spuneai: ,,Te iubesc pînă la suferinţă…’’ Sufereai. 
 
EL:​  Şi acum sufăr. 
 
EA: ​ (tă ios) ​
Că nu dormi. 
 
EL: ​ (la asta se gîndise, dar schimbă  din mers) ​
Că ne irosim în discuţii inutile. 
 
EA: ​ (oftînd din adîncul fiinţ ei) ​
Unde sunt zăpezile de altădată? 
 
EL: ​ Iar citezi din piesă? 
 
EA:​  E dintr­o poezie. O poezie de…de…de ce nu mai e zăpada de­atunci? 
 
EL:​  (prozaic) ​ Atunci nu era zăpadă. Era în iulie. 
 
EA:​  Nu mai ai pic de poezie în tine…Dar de ce mă mai mir? Trăiesc alături de o fantoşă. 
 
EL:​  Alături de ce? 
 
EA:​  De o fantomă. 
 
EL: ​ Fantoşă sau fantomă? 
 
EA: ​ (sondaj în memorie) ​ Nu mai ţin minte…Sînt o femeie nenorocită! Fără o dragoste 
mare nu se poate trăi…Dragostea e ca aerul. 
 
EL: ​ Atunci să ne iubim, să fim fericiţi şi să dormim.Somnul reface celulele nervoase. Am 
citit într­o carte… 
 
11 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA: ​ O ştiu. Cartea aceea grena. 
 
EL:​  Grena? 
 
EA:​  Da. ,,Goya’’​ .(citează )​
 ,,Somnul raţiunii naşte pui vii’’. 
 
EL:​  (​ lovit în creş tet)​ Pui vii?! Somnul raţiunii naşte monştri. 
 
EA: ​ (acceptă ) ​Monştri. Dar asta cu puii vii unde am citit­o? 
 
EL:​  (​ Cu multă  tandreţ e)​
 Hai, iubito, culcă­te! Să vezi ce minunat o să te simţi mîine…Să 
scoatem pantofiorii…​ (O descalţ ă cu grijă) ​
Aşa… Acum bluziţa…​ (Începe s­o dezbrace)​  Pe 
urmă facem nani… 
 
EA:​  (​se împotriveş te)​
 Dacă nu mă iubeşti ca pe vremuri, să nu mă dezbraci! 
 
EL:​  Pînă şi cele mai tumultoase fluvii se liniştesc la vărsarea în mare. 
 
EA:​  (​tresar amintirile)​  Spuneai că tu n­ai să te verşi niciodată. 
 
EL:​  Nu mă vărs, draga mea. Mă liniştesc…În sensul că acum te iubesc altfel.Mai 
temeinic…mai profound…mai dormim şi noi puţin? 
 
EA:​  Chiar nu poţi renunţa la somn pentru femeia pe care o iubeşti? 
 
EL:​  E ca şi cum aş renunţa la femeia pe care­o iubesc pentru somn. 
 
EA:​  Păi cum să renunţi? Ia să fi fost eu cum sînt toate femeile…să te fi făcut gelos…cum 
ai fi sărit ca un tigru să­ţi aperi dragostea… 
 
EL: ​ (confirmă  moale) ​ Aş fi sărit…​ (Profită de comparaţ ie)​ Dar pînă şi tigrii, din cînd în cînd, 
dorm… 
 
EA:​  (​se ridică  hotă rîtă )​
 Du­te imediat şi dă­ţi cu apă rece pe faţă! 
 
EL: ​ (tresare) ​ De ce? 
 
EA:​  Ca să te trezeşti. 
 
EL:​  (​ se supune) ​ Bine, mă duc. Poate să fie călduţă?... 
 
EA:​  (​intratabilă ) ​
Rece! ​ (El iese. Ea formează  un numă r de telefon) ​Alo, mămico! 
 
Vocea: ​ (somnoros­alarmată ) ​
Ce­I mamă, s­a­ntîmplat ceva? 
 
EA:​  Nu mămico, fii fără grijă. Te rog să mă suni la telefon. 
 

12 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
Vocea:​  Mîine dimineaţă? 
 
EA: ​ Peste cinci minute. 
 
Vocea:​ Zii acuma, că şi­aşa am o mulţime de adiţionale. 
 
EA: ​ (grav) ​ Mămico! 
 
Vocea:​  Bine… 
 
EA:​  Iubitule! ​ (Aş teaptă ) ​  (Nici un ră
Iubitule!​ spuns.Se duce după  el ş
i se întoarce trăgîndu­l 
de mînă )​
 Zău dacă te mai înţeleg. Te­am trimis să te speli cu apă rece pe faţă şi te găsesc 
dormind în cadă… 
 
EL:​  Apa era prea rece, iar cada, nu ştiu de ce, mă trage la somn…​ (Sună  telefonul) ​
Cine­o 
fi la ora asta? 
 
Vocea:​  Alo! 
 
EA:​  (​jucîndu­ş i Vocea)​  Alo! Bonsoar. De ce mă suni la ora asta? 
 
Vocea: ​ (intrigată ) ​
Păi nu m­ai pus tu să te sun? 
 
EA:​  Îmi pare rău dar nu putem vorbi acum.​ (Privire spre El). 
 
Vocea: ​ Atunci vorbim dimineaţă. 
 
EA: ​ Nu, nu doarme… 
 
Vocea: ​ Cine? 
 
EA: ​ Sentimentele au rămas aceleaşi…nu­ţi fie teamă. 
 
Vocea: ​ Mamă, ce­I cu tine? Eu sînt mama ta ! Te simţi rău? 
 
EA:​  Nu fi îngrijorat…Am să te sun…Am să te sun…Îţi făgăduiesc…Hai, dormi…Noapte 
bună! 
 
Vocea: ​ Să chem. Salvarea? 
 
EA:​  Nu, nu­I nevoie, fii liniştit.Vise frumoase! ​ (Închide) 
 
EL:​  (​ fără  un interes exagerat) ​ Cine era? 
 
EA:​  (​răspuns pregă tit şi oarecum adevă rat) ​
Mama 
 
EL:​  Mama? 
 

13 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA:​ Da, mama. 
 
EL:​
 Mă rog. 
 
EA: ​Te rog să mă întrebi cu cine am vorbit. 
 
EL:​
 Cu maică­ta. 
 
EA: ​Te­am minţit. 
 
 (​
EL:​ ca unui copil) ​
Nu­I frumos să minţi. 
 
EA: ​M­a sunat un bărbat. 
 
EL: ​Un bărbat care nu doarme la ora asta? 
 
EA: ​(teatral) ​
Da, mai exista şi astfel de bărbaţi. 
 
EL: ​Cei care telefonează noaptea, dorm ziua… 
 
EA: ​(pră buş ire) ​
Nici gelos nu mai eşti? 
 
EL: ​Cînd eram gelos, spuneai că­s nebun. 
 
EA: ​(nostalgic) ​O, ce vremuri frumoase! ​ (Iese) 
 
 (​
EL:​ pentru sine) ​Vom dormi şi vom vedea…​ (Sună telefonul)​
 Alo! 
 
Vocea: ​ Alo! Eu sînt, mama. 
 
EL: ​Săru­mîna. Nici dumneata n­ai somn? 
 
Vocea:​  S­a întîmplat ceva între voi? 
 
EL:​
 De la căsătorie nimic important. Dar de ce mă­ntrebi? 
 
Vocea: ​ Mi s­a părut adineaori că vorbeşte cam în doi peri. 
 
EL:​
 Cine, mamă? 
 
Vocea: ​ Nevastă­ta. 
 
EL: ​Aş! A influenţat­o spectacolul artistic pe care l­aţi văzut împreună. 
 
Vocea: ​ Prostia aia? Mă mir. 
 
EL: ​Eu nu. Apropo, am auzit că posezi o colecţie bogată de reviste dintre cele două 
războaie mondiale… 
 

14 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
Vocea:​  Am o mulţime… 
 
EL:​  Dar cu banii cum stai? 
 
Vocea: ​ Prost. 
 
EL: ​ Şi n­ai vrea să ţi le vînd eu la anticariat? 
 
Vocea:​  (​după  o pauză  lungă )​
 Dragă, voi sînteţi bolnavi? 
 
EL:​  Dormi liniştită.​ (Închide. Intră  Ea, fradată intens, îmbră cată ,,sexy’’) 
 
EA:​  (aprigă )​
 Cu cine­ai vorbit la telefon? 
 
EL: ​ Cu un coleg. 
 
EA: ​ Colegului îi spui să doarmă liniştită? Minţi! 
 
EL:​  Mint.Da ce­I cu tine? 
 
EA:​  Nu încerca să schimbi subiectul discuţiei! ​ (Autoritar) ​
Cine era la celălalt capăt al 
firului? 
 
EL:​  Un coleg. Dar cu tine ce s­a întamplat? 
 
EA:​  (​nu cedează ) ​
Ce coleg? Care coleg? Cine nu doarme la ora asta? 
 
EL:​  De pildă noi. 
 
EA:​  Şi mai cine? 
 
EL:​  Şi mai…maică­ta… 
 
EA: ​ Mama? Nu­I adevărat! Mama doarme! 
 
EL: ​ O fi vorbind prin somn. 
 
EA: ​ Să n­o jigneşti pe mama. Cu cine­ai vorbit? 
 
EL:​  Cu…Dar ia mai lăsaţi­mă în pace! V­aţi pus în gînd să mă omorîţi? 
 
EA:​  (​grav, vine în faţ a lui) ​
A sosit momentul adevărului! 
 
EL:​  (​mă surînd­o, din cap pînă ­n picioare) ​
Observ! 
 
EA:​  Spune tot ce ai de spus! 
 
EL: ​ Tot? 
 
15 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA: ​ Absolut tot! 
 
EL: ​ Cu orice risc? 
 
EA: ​ Cu. 
 
EL:​ (se hotă răşte după o scurtă ezitare) ​ Eşti nebună. 
 
EA:​ E tot ce ai de spus? 
 
EL: ​ Iar maică­ta… 
 
EA: ​ Las­o pe mama! 
 
EL:​ Atunci mă opresc aici. 
 
EA:​ (​lacrimi) ​ (Fă
E trist, foarte trist!... Noi doi am trăit douăzeci de ani în minciună…​ ră nicio 
logică )​
 Cine era la telefon? 
 
EL:​ Un coleg. 
 
EA: ​ Lui îi spuneai ,,dormi liniştită’’? 
 
EL:​ Dar tu cui îi spuneai ,,fii liniştit’’? 
 
EA:​ Lui mama. 
 
EL: ​ Şi eu. 
 
EA: ​ Nu­I adevărat! Vorbeai cu o femeie. 
 
EL: ​ Maică­ta nu­I femeie? 
 
EA: ​ În condiţiile astea nu se poate discuta. 
 
EL: ​ (apucă  firul) ​
Atunci se poate dormi. 
 
EA:​ Voi proceda la părăsirea domiciliului conjugal! 
 
EL: ​ (uluit) ​
Tu? De ce? 
 
EA:​ Dragostea ta s­a stins…Ca un Vulcan… 
 
EL:​ (​precizare necesară ) ​
Ca un Vulcan stins. 
 
EA:​ Da. Mă minţi, mă înşeli, mă trădezi. Gata. Plec. Adu­mi, te rog, geamantanul bej. 
 
EL:​ Are încuietorile stricate. 
 
16 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EA: ​Atunci pe cel maro. 
 
EL:​
 E cam mare. 
 
EA: ​Foarte bine. Plec de tot. Definitiv. 
 
EL:​
 Şi unde­ai să te duci? 
 
EA: ​Nu ştiu.​(Melodramatic) ​ O să mă­nvăluie noaptea cu tainele şi misterele ei de 
nepătruns… 
 
EL:​
 Asta din ce film e? 
 
EA:​ Nu­I din niciun film. E din mine. 
 
 (​
EL:​ prea raţ ional pentru momentul cu pricina) ​Bine, te­nvăluie noaptea cu tainele şi 
misterele ei, dar îţi mai trebuie şi­un acoperiş. 
 
EA: ​Nu­mi trebuie nimic. Îmi iau lume aîn cap. 
 
EL: ​Lumea­n cap?! În căpşorul ăsta mic şi…vopsit?! 
 
EA: ​Vopsit?​  (Ameninţ ător)​ Bineee! 
 
EL: ​Să­ţi fac bagajul? 
 
EA: ​Va să zică mă alungi. 
 
EL: ​Tu te alungi. 
 
EA: ​(cu îndîrjire) ​
Eu părăsesc definitive căminul conjugal. 
 
EL: ​(calm) ​Definitiv de tot? 
 
EA:​ Pentru totdeauna. 
 
EL:​
 Deci nu de tot. 
 
EA:​ De tot pentru totdeauna.Iubitule, eu te părăsesc! 
 
EL:​
 Cu televizorul ce facem? 
 
EA:​ Ce să facem? 
 
EL:​
 Îl tăiem în jumătate? 
 
EA: ​(plîngînd) ​Eşti chiar atît de insensibil? 
 

17 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL:​(concesiv) ​
 ​ Ia tu jumătatea mai mare. 
 
EA:​
 Nu ţi­a rămas nicio urmă de dragoste… 
 
EL:​
 Bine. Ia trei sferturi. Am înţeles. 
 
EA: ​
Ai zis să rămîn? 
 
EL: ​
Nu. Am zis că am înţeles. 
 
EA: ​
Deci…să plec. 
 
EL:​
 Partir c’est mourir un peu. 
 
EA:​
 Ai înnebunit?! Vorbeşti franţuzeşte?! 
 
EL:​
 Zum Beispiel. 
 
EA:​
 Dumnezeule! De cînd ştii limbi străine? 
 
EL:​
 I don’t know. 
 
EA:​
 Îţi baţi joc de mine. 
 
EL:​
 Nu­mi bat joc! 
 
EA:​
 Va să zică nu vrei să rămîn. 
 
EL:​
 Dar tu ce vrei? 
 
EA: ​
Ce vreau eu e atît de puţin, atît de simplu! 
 
EL: ​
Ce? 
 
EA:​
 Să fie totul ca la­nceput… 
 
EL: ​
Ca acum douăzeci de ani? 
 
EA: ​
Ca acum douăzeci de ani. 
 
EL: ​
Şi dacă ar fi? 
 
EA:​
 Aş deveni cea mai fericită femei din lume! 
 
EL: ​
O să­ţi pară rău! 
 
EA:​
 Niciodată! 
 

18 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL: ​(începe să  se rotească  pe loc, ca acum 20 de ani)​  Pămîntul e rotund…Universul e 
rotund…e sferă…din ce în ce mai sferă… 
 
EA:​ (​stupefiată ) ​
Ce faci? Opreşte­te! 
 
EL: ​Dacă mă opresc, Pămîntul devine din nou plat, ca o tigaie…şi se văd marginile 
Universului… 
 
EA: ​ Vai ce caraghios eşti! 
 
EL: ​(continuă  să  se învîrtească ) ​
Ameţesc…ameţesc…Ce bine e aşa! Ce bine! ​ (Ameţ it se 
pră buş esşte în pat) 
 
EA: ​ La vîrsta ta ar trebui să fii mai potolit… 
 
EL: ​(agrsiv) ​Sînt mai tînăr cu 20 de ani! Vreau să mă înfrupt din viaţă! ​ (Schiţ
ează gestul de 
a muş ca.Ea fuge. El o fugă reşte prin cameră . Sună  telefonul. El ridică
) 
 
Vocea:​ vecinului) ​
 (​ Domnule, ce faceţi? Vă bateţi? 
 
EL: ​Ne fugărim. 
 
Vocea:​  Aţi înnebunit? La ora asta? 
 
EL: ​Ce să­I faci? Tinereţea! 
 
Vocea:​  E tînără? 
 
EL: ​Da de unde! O vechitură. 
 
Vocea: ​ Nu vă e ruşine obrazului! 
 
EL: ​Ce să­I faci? Ne simţim tineri…Dar de c enu dormiţi? 
 
Vocea: ​ Am să vă reclam! 
 
EL: ​Nicio reclamaţie nu mă poate împiedica să iau viaţa de la­nceput! La revedere pentru 
totdeauna! ​ (Închide.Explicativ) ​ Vecinul! Îi stă în gît tinereţea noastră năvalnică…Iubito! 
 
EA: ​ Nu aşa am înţeles eu marea dragoste… 
 
EL: ​Mă iubeşti sau te ucid! Ca Othelo pe Ofelia! 
 
EA: ​ (îngînă ) ​
Pe Desdemona. 
 
EL:​ Mă contrazici? Bineee. Să vedem dacă răspunzi cu aceeaşi înflăcărare dragostei 
mele mistuitoare… 
 

19 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
(se rostogolesş
EA: ​ te din pat ş i se asunder sub pat) ​ Mi­e frică! 
 
EL:​
 De dragostea adevărată? 
 
EA:​
 Mi­e frică de tine. Parcă nu eşti tu. Parcă ai fi altul. 
 
EL:​
 Chiar sînt altul ! Aşa cum ai dorit. Ieşi de sub pat! 
 
EA: ​
Nu ies! 
 
(impinge patul, lă
EL: ​ sînd­o fără  adă post) ​
Ai ieşit. 
 
EA:​
 (se ascunde din nou sub pat): Nu! 
 
EL:​
 Voi sfărîma patul. Unde­I satîrul? 
 
EA:​
 Să nu te­atingi de mobilă! 
 
EL: ​
Ţii mai mult la aceste obiecte neînsufleţite decît la dragostea noastră? 
 
EA: ​
Mai întîi şi­ntîi ţin la dragostea noastră. Şi abia în al doilea rind ţin la obiecte… 
 
EL: ​
Atunci alege: ori eu, ori el. 
 
EA:​
 El nu există. 
 
EL: ​
Vorbeam de pat. 
 
EA:​
 Sfărîmă­mă pe mine. 
 
EL: ​
Ieşi! 
 
EA: ​
Nu ies. 
 
(pune mina pe telefon, face un numă
EL: ​ r) ​
Alo! Bună! Ce mai faci? 
 
Vocea: ​ (mamei)​  Dorm. Iar v­a apucat? 
 
EL: ​
Fiica dumitale nu vrea să răspundă cu nici un chip dragostei mele înfocate. 
 
Vocea:​  Unde­i? 
 
EL:​
 Sub pat. 
 
Vocea: ​ (terifiată) ​
Ai ucis­o! 
 
EL: ​
Nu, s­a băgat singură 
 

20 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
Vocea:​  Trăieşte? 
 
EL: ​Dacă asta se poate numi viaţă… 
 
Vocea: ​ Of, ce noapte! Noapte bună! 
 
EA: ​Te­ai liniştit? 
 
EL: ​Nu! 
 
EA: ​Eu vreau sa fii aşa cum eşti, cu calităţile şi cu defectele tale…​ (Se aş
ează
 epuizată
 pe 
marginea patului)​  Vreau să ne iubim aşa…cum ne iubim… şi dormim… 
 
EL: ​Să dormim?! Îţi dia seam ace spui? 
 
EA: ​Nu…nu­mi dau seama…mi­e somn…dorm…plutesc…cad… 
 
EL: ​Vezi…mie mi­a cam pierit somnul… 
 
EA: ​Şi mie.​ (brusc)​ Toate astea să fie oare adevărate? 
 
EL:​
 Nu ştiu. Trăim acum, sau acum douăzeci de ani?​ (Lumina scade încet.A rămas doar 
lumina vagă  a becului. Din nou în parc. Se privesc derutaţ i. 
 
 (​
EA:​ ecou) ​Toate astea să fie oare adevărate? 
 
 (​
EL:​ ecou) ​Nu ştiu. Trăim acum, sau peste douăzeci de ani? 
 
EA: ​A fost îngrozitor! 
 
EL: ​Nu, ridicol. 
 
EA: ​Era sau…va fi? Ce coşmar! 
 
EL: ​Mie mi s­a părut comic. 
 
EA: ​Dacă aş şti sigur că peste douăzeci de ani n­ai să mă mai iubeşti ca acum, cred că aş 
muri.​(Autoparodie)​  ,,Dacă aş şti’’! De fapt, ştiu. 
 
EL:​
 Nimic nu se va schimba. Jur. 
 
EA: ​Nu jura! 
 
EL: ​(hotă rît) ​
Ba jur! ​(Se sperie de propria incertitudine) ​
Bine, nu jur. 
 
EA:​
 Toată viaţa ai să mă iubeşti? 
 

21 / 22 
  
Zăpezile de altădată  
Dumitru Solomon 
 
EL:​  Toată viaţa ai să fii obsedată de întrebarea asta? 
 
EA: ​ (Se luminează
Cînd n­am să mai fiu obsedată de întrebarea asta, voi fi moartă.​  încet de 
zi. El o ia de mînă şi se îndreaptă amîndoi înspre ieş
ire) 
 
EL: ​ Nu­mi pasă. Am să te iubesc toată viaţa aşa cum te iubesc acum. 
 
EA: ​ Şi eu. Dar cînd suntem acum? 
 
 
 
Sfârșit 

22 / 22