Colegiul Național „I. L.

Caragiale“ Bucureşti
Catedra de Geografie

Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ

(coordonator)

T E R R A
MEDIILE NATURALE

Colectivul de autori:
Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ  Cercet. dr. Cătălina MĂRCULEŢ
Cristian-Victor ALEXE  Alexandra-Ioana CĂTĂNESCU
Lavinia-Mihaela CÂMPEANU  Andreea Iulia DIACONESCU
Teodora-Andreea FLOREA  Iulia GHIŢESCU
Andreea Teodora LAZĂR  Cristian George NEGRUŢIU
Andrei Vlad NEICUŢ  Adriana Maria Raluca PETRICICĂ
Sabina PETRICIOIU  Olivian Luca STANCIU  Matei VĂTAFU

ISBN 978-973-0-34655-8

BUCUREŞTI – 2021
 Colegiul Național „I. L. Caragiale“ Bucureşti
Catedra de Geografie

Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ

(coordonator)

T E R R A
MEDIILE NATURALE
(aspecte fizico-geografice)

Colectivul de autori:

Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ  Cercet. dr. Cătălina MĂRCULEŢ

Cristian-Victor ALEXE  Alexandra-Ioana CĂTĂNESCU
Lavinia-Mihaela CÂMPEANU  Andreea Iulia DIACONESCU
Teodora-Andreea FLOREA  Iulia GHIŢESCU
Andreea Teodora LAZĂR  Cristian George NEGRUŢIU
Andrei Vlad NEICUŢ  Adriana Maria Raluca PETRICICĂ
Sabina PETRICIOIU  Olivian Luca STANCIU  Matei VĂTAFU

ISBN 978-973-0-34655-8

Bucureşti
2021

1
 Colegiul Național „Ion Luca Caragiale“ Bucureşti

Editor:
Prof. gr. I Andreia Bodea, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti
Referenţi:
Prof. dr. Liliana Matasariu, Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, Bucureşti
Prof. gr. I, drd. Angelica Necşulea, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj
Prof. gr. I. Dorina Nedelea, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, Bucureşti
Redactare şi tehnoredactare:
Prof dr. Ioan Mărculeţ, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti
Grafice:
Cercet. dr. Cătălina Mărculeţ, Institutul de Geografie al Academiei Române
Traducere rezumat:
Prof. dr. Anca Vulcănescu-Florea, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti
Prof. dr. Daniela Tănăsescu, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti
Autori:
Prof. dr. Ioan Mărculeţ, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti
Cercet. dr. Cătălina Mărculeţ, Institutul de Geografie al Academiei Române
Cristian-Victor Alexe, clasa a XII-a J
Alexandra-Ioana Cătănescu, clasa a X-a J
Lavinia-Mihaela Câmpeanu, clasa a X-a J
Andreea Iulia Diaconescu, clasa a XI-a E
Teodora-Andreea Florea, clasa a X-a J
Iulia Ghiţescu, clasa a IX-a I
Andreea Teodora Lazăr, clasa a IX-a I
Cristian George Negruţiu, clasa a X-a G
Andrei Vlad Neicuţ, clasa a XI-a E
Adriana Maria Raluca Petricică, clasa a IX-a I
Sabina Petricioiu, clasa a IX-a I
Olivian Luca Stanciu, clasa a X-a G
Matei Vătafu, clasa a XII-a J

Surse imagini: pixabay.com, freephotos.cc/ro, fotograph.com, splitshire.com,

google.ro/maps, shutterstock.com.

ISBN 978-973-0-34655-89

Important: Prezenta lucrare este pentru uz intern şi nu se comercializează.

Nicio parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă, stocată ori transmisă fără
acordul expres al coordonatorului.

Adrese de contact: ioan_marculet@yahoo.com; imarculet@gmail.com;

colegiul_caragiale_buc@yahoo.com

2
 CUPRINS

Cuvânt-înainte................................................................................................4

MEDIILE ZONEI CALDE.....................................................................................6

Mediul pădurilor ecuatoriale..............................................................7
Mediul pădurilor temperate cu ritm sezonier.................................13
Mediul savanelor1..............................................................................19
Mediul semideşerturilor şi deşerturilor tropicale..............................27

MEDIILE ZONEI TEMPERATE...........................................................................36

Mediul subtropical.............................................................................37
Mediul pădurilor de foioase cu frunze căzătoare.........................46
Mediul stepelor...................................................................................55
Mediul semideşerturilor şi deşerturilor temperate...........................62
Mediul pădurilor de conifere............................................................70

MEDIILE ZONEI RECI......................................................................................80

Mediul tundrei.....................................................................................81
Mediul deşerturilor reci nivoglaciare...............................................90

Bibliografie selectivă...................................................................................96

Summary.......................................................................................................99

3
 CUVÂNT-ÎNAINTE

Volumul de faţă, Terra – mediile naturale, realizat cu sprijinul unui

colectiv numeros de elevi din Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” –
Bucureşti, îşi propune să aducă un plus de informaţii utile elevilor din
gimnaziu şi liceu, în vederea cunoaşterii unor aspecte fizico-geografice
ale uscatului terestru.
Aşa cum este cunoscut, mediul natural1 este alcătuit din
componentele primare şi derivate, abiotice (relief, climă, apă, sol) şi
biotice (vieţuitoare: plante şi animale). Respectând definiţia mediului
natural, în paginile lucrării nu am insistat asupra gradului de
antropizare, aspect deosebit de important în studiul mediilor
geografice2 actuale.
Tipurile de medii, aşa cum sunt denumite şi prezentate în
această lucrare, corespund clasificărilor din majoritatea lucrărilor de
specialitate. În funcţie de caracteristicile biogeografice, în special ale
vegetaţiei3, se disting:
1. mediul pădurilor ecuatoriale;
2. mediul pădurilor temperate cu ritm sezonier;
3. mediul savanelor;
4. mediul semideşerturilor şi deşerturilor tropicale;
5. mediul subtropical;
6. mediul pădurilor de foioase cu frunze căzătoare;
7. mediul stepelor;
8. mediul semideşerturilor şi deşerturilor temperate;

1 Mediul natural – obiect de studiu al Geografiei fizice, reprezintă un sistem alcătuit

din componentele fizice, plante şi animale, dar nu exclude şi implicaţiile societăţii
umane asupra ansamblului de relaţii, procese, mecanisme naturale [M. Ielenicz
(coord.), 1999, p. 258].
2 Mediile geografice sunt macrosisteme alcătuite din mai multe componente (relief,

aer, apă, sol, plante şi animale, inclusiv omul) între care s-au stabilit relaţii multiple de
natură spaţială, temporală, cauzală şi evolutivă [Gica Pehoiu, Cristina Muică,
Mihaela Sencovici, 2006, p. 11].
3 Vegetaţia reprezintă suma contribuţiilor componentelor naturale (uneori şi

antropice) şi conferă omogenitate unui spaţiu geografic. Ea se diferenţiază pe zone

şi tipuri de climă şi marchează aspectul vizibil al mediului [N. Ilinca, N. Lazăr,
A. Nedelcu, 2002, p. 59].
4
 9. mediul pădurilor de conifere;
10. mediul tundrei;
11. mediul deşerturilor reci nivoglaciare.

Harta mediilor naturale1: 1. mediul pădurilor ecuatoriale şi al pădurilor

tropicale semisempervirescente; 2. mediul savanelor şi al pădurilor tropicale
xerofile; 3. mediul pădurilor musonice; 4. mediul semideşerturilor şi deşerturilor
tropicale; 5. mediul subtropical; 6. mediul pădurilor de foioase cu frunze
căzătoare; 7. mediul stepelor; 8. mediul semideşerturilor şi deşerturilor
temperate; 9. mediul pădurilor de conifere; 10. mediul tundrei; 11. mediul
deşerturilor reci nivoglaciare; 12. peisaje ale munţilor înalţi.

1 Harta tipurilor de medii naturale este simplificată şi generalizată.

5
 MEDIILE ZONEI CALDE

 mediul pădurilor ecuatoriale;

 mediul pădurilor temperate cu ritm sezonier;
 mediul savanelor;
 mediul semideşerturilor şi deşerturilor tropicale.

6
 MEDIUL PĂDURILOR ECUATORIALE

Poziţia geografică
Pădurile ecuatoriale sunt situate de o parte şi de alta a
Ecuatorului, până la 5-10o latitudine nordică şi sudică, în Câmpia
Amazonului (America de Sud), Depresiunea / Bazinul Congo (Africa),
Peninsula Malacca, Indonezia, Filipine (Asia de Sud-Est), Insula Noua
Guinee (Oceania) etc. [Viorela Anastasiu, O. Ioniţă, D. Dumitru, 2017, p. 9].

Caracteristici ale reliefului

Mediul pădurilor ecuatoriale ocupă, în general, regiuni joase (în
Câmpia Amazonului, Depresiunea Congo etc.), dar urcă în altitudine
până la înălţimi de 2.000-3.000 m, în munţii tineri (de încreţire sau
vulcanici) din sud-estul Asiei.
Câmpia Amazonului (cca 5 mil. km2), situată între Munţii Anzi şi
podişurile Guyanelor şi Braziliei, este tipică pentru acest tip de mediu.
Ea s-a format prin sedimentarea unei zone de scufundare foarte
activă. Altitudinile sale sunt de cca 50-200 m, acestea fiind mai mari la
contactul cu unităţile vecine (piemonturile de la contactul cu Munţii
Anzi etc.). În cadrul unităţii – de o netezime aproape uniformă – se
găsesc suprafeţe neinundabile (terra ferme), inundabile (varzea),
grinduri fluviatile etc. [A. Incze, 1969, p. 133-134; I. Ianoş, Gh. Iacob, 1989,
p. 46; I. Marin, 1995, p. 184].
Depresiune Congo sau Zair ocupă partea central-vestică a Africii
Centrale şi este mărginită de podişuri tectono-erozive cu înălţimi de
400-1.200 m [I. Marin, M. Marin, 2001, p. 104].
Cea mai întinsă regiune a Asiei cu
păduri sempervirescente este Insulinda,
formată din două arhipelaguri:
Indonezian şi Filipine. În cadrul acestor
insule predomină relieful muntos, format
în urma unor intense mişcări tectonice şi Pădure ecuatorială la poalele
eruptive, care au avut loc la sfârşitul conului vulcanului Krakatoa
Triasicului şi în Cuaternar. Câmpiile ocupă (Arhipelagul Indonezian)
areale reduse şi apar ca fâşii înguste în
7
lungul ţărmurilor (câmpii marine şi câmpii fluvio-marine) sau în lungul
râurilor (câmpii fluviatile). Vulcanii activi, în număr de peste 50, sunt
dispuşi în semicerc, din Insula Sumatera, până în Insulele Filipine [P. Coteţ,
1967, p. 253].

Caracteristici climatice
Principalul factor genetic al acestui tip de mediu este clima
ecuatorială [Constanţa Trufaş (coord. şt.), 1999, p. 54].
Temperaturile medii anuale sunt
de 24-27oC, diferenţe de 2-4oC între
lunile extreme. În regiunile mai înalte
temperaturile medii anuale coboară
uşor sub 20-22oC.
Umiditatea aerului este foarte
ridicată, iar precipitaţiile – influenţate şi
de calma ecuatorială – sunt abundente,
atingând valori de 2.000-3.000 mm/an.
Insulele şi regiunile de coastă de
la marginea acestui tip de mediu sunt
afectate de cicloni tropicali (uragane, Manaus (America de Sud) –
taifunuri) [S. Ciulache, 1985, p. 390]. climat ecuatorial

Hidrografia
Mediul pădurii ecuatoriale este bogat în ape curgătoare cu
debite mari. Alimentarea acestora este aproape exclusivă din ploi, cu
volum mare de apă tot timpul anului. Totuşi, se evidenţiază un maxim în
intervalul mai-iunie [P. Gâştescu, 1990, p. 20].
Principalele ape curgătoare care străbat acest tip de mediu
sunt fluviile Amazon (în America de Sud) şi Congo (în Africa).
Amazonul1 este cel mai mare fluviu de pe Terra, evidenţiindu-se
prin patru coordonate de bază: lungime (7.025 km; 6440 km, după alte
surse), suprafaţa bazinului hidrografic (7.180.000 km 2 sau 7.050.000 km2),
debit de apă scurs (212.377 m3/s sau 219.766 m3/s) şi număr de afluenţi

1Autohtonii îi spuneau Amazonului: Paraná-Tinga = Râul Alb sau Paraná-Guazú = Râul

Mare.
8
şi subafluenţi (cca. 15.000) [P. Gâştescu, 1990, p. 46-47; S. Neguţ, I. Nicolae,
2007, p. 58-59; https://ro.wikipedia.org/wiki/Amazon_(fluviu)].