MODULUL 4

ADOLESCENŢA
Ce este adolescenţa?
Din punct de vedere conceptual – şi social – există o pronunţată tendinţă de a vedea
adolescenţa ca pe o perioadă de discontinuitate marcantă din viaţa noastră. Adolescenţii sunt
“ciudaţi”, diferiţi, străini atât de copii cât şi de adulţi.
Pentru unii autori adolescenţa reprezintă o perioadă distinctă de viaţă, un stadiu de
dezvoltare care poate fi clar diferenţiat de restul vieţii. Pentru alţii însă este doar o zonă de graniţă,
un fel de teritoriu al nimănui, un “tunel” în care copiii dispar, pentru ca să “iasă” la lumină la
celălalt capăt peste câţiva ani, ca veritabili adulţi.

Obiective operaţionale:
După lectura acestui capitol, ar trebui să reuşiţi să:
 Prezentaţi principalele probleme adaptative care se află înaintea adolescenţilor
 Treceţi în revistă etapele adolescenţei
 Caracterizaţi adolescenţa atipică şi comportamentele problemă specifice acestei vârste
 Precizaţi particularităţile dezvoltării fizice, şi mai ales impactul maturizării sexuale
 Extrageţi particularităţile dezvoltării cognitive în adolescenţă
 Caracterizaţi dezvoltarea personalităţii şi relaţiile sociale ale adolescenţilor

1. Probleme adaptative specifice adolescenţei

Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, ea presupune cu necesitate
rezolvarea unor sarcini adaptative - “probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariţia nu doar
biologică ci şi psihologică a viitorului adult:
 Dobândirea independenţei de părinţi
 Adaptarea la propria maturizare sexuală
 Stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi dominat de acestea
 Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie
 Dezvoltarea unei filosofii de viaţă, a unor credinţe morale şi standarde morale; această filosofie de
viaţă va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe care individul le are de realizat
într-o lume diversă şi în schimbare
 Dobândirea unui sentiment al identităţii

2. Etape ale adolescenţei

Deşi tentaţia de a trata “adolescentul modal” este foarte mare, există totuşi o semnificativă diferenţă
în ceea ce priveşte paternul de personalitate şi structurile de interese ale fiecărui adolescent. Deoarece
însă problemele care apar în dezvoltare sunt într-o mare măsură similare, se poate vorbi despre
existenţa unor anumite substadii ale adolescenţei .

69
 2.A. Adolescenţa timpurie (pubertatea) - 12-14 ani
Nevoia de independenţă
Lupta cu sentimentul de identitate
Labilitate emoţională
Capacităţi sporite de exprimare verbală a propriei persoane
Exprimare mai facilă a sentimentelor prin acţiune decât prin cuvinte
Importanţă crescândă acordată prietenilor
Atenţie redusă acordată părinţilor, cu accese ocazionale de “obrăznicie”
Realizarea faptului că părinţii nu sunt perfecţi; identificarea erorilor acestora

Căutarea unor noi modele pe lângă părinţi

Tendinţa de regresie, în momente de criză, la comportamente infantile
Influenţă sporită a grupului de prieteni (interese, îmbrăcăminte)
Interese profesionale
Preponderent interese pentru viitorul apropiat şi pentru prezent
Abilitate sporită de muncă susţinută
Sexualitate
Prieteni de acelaşi sex, activităţi de grup cu aceştia
Timiditate
Nevoie de intimitate
Experimentarea propriului corp (masturbare)
Întrebări în legătură cu propria normalitate
Etică şi autocontrol
Testarea regulilor şi a limitelor
Experimentare ocazională cu ţigări,marijuana, alcool

2.B. Adolescenţa de mijloc - 14-17 ani

Nevoia de independenţă
Implicare a propriei persoane, alternând între expectanţe nerealist de înalte şi un concept
de sine rudimentar
Nemulţumire legată de interferenţa părinţilor cu propria independenţă
Preocupări excesive în legătură cu propriul corp
Sentimentul de “ciudăţenie” în legătură cu sine şi cu propriul corp
Părere proastă despre părinţi, “investiţie” emoţională redusă în aceştia
Efort de stabilire a unor noi prietenii
Accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definită prin selectivitate,
superioritate şi competitivitate
Perioade de tristeţe, care însoţesc “pierderea psihologică” a părinţilor
Autoanaliză amplificată, uneori sub forma unui jurnal
Interese profesionale
Interese intelectuale mai pronunţate
Unele energii sexuale şi agresive direcţionate înspre interese creative
Sexualitate
Preocupări legate de atractivitatea sexuală
Relaţii pasagere
Deplasare “către” heterosexualitate, cu teama de homosexualitate

70
 Sentimente de tandreţe dar şi de teamă faţă de sexul opus
Sentimente de dragoste şi pasiune
Etică şi autocontrol
Dezvoltarea idealurilor şi selecţia modelelor de rol
Mult mai consistentă evidenţiere a “sârguinciozităţii”
Capacitate sporită de fixare a scopurilor
Interes pentru problemele morale

2.C. Adolescenţa târzie - 17-20 ani

Nevoia de independenţă
Identitate fermă
Capacitate de amânare a recompenselor
Simţ al umorului mult mai dezvoltat
Interese stabile
Mai mare stabilitate emoţională
Capacitate de a lua decizii independente
Capacitatea de a face compromisuri
Mândria pentru propria muncă
Încredere în sine
Preocupare mai mare pentru ceialalţi
Interese profesionale
Deprinderi de muncă mai bine definite
Nivel sporit de preocupare pentru viitor
Sexualitate
Preocupări pentru relaţii mai stabile
Identitate sexuală clarificată
Capacitate pentru relaţii tandre şi senzuale
Etică şi autocontrol
Capacitate de introspecţie şi autoanaliză
Accent pe demnitatea personală şi stima de sine
Capacitatea de fixare a unor scopuri şi de urmărire a acestora
Acceptarea instituţiilor sociale şi a tradiţiilor culturale
Autoreglarea stimei de sine

Aceste repere sunt doar orientative, adolescenţii nesuprapunându-se peste acest portret robot
decât într-o oarecare măsură. Comportamentele şi sentimentele descrise sunt însă considerate normale
pentru fiecare dintre cele trei stadii. Problemele mentale şi emoţionale care pot interfera cu aceste stadii
normale de dezvoltare se rezolvă de cele mai multe ori de la sine.

3. Adolescenţa atipică
Există o serie de indicatori ai faptului că un adolescent a trecut de limitele uzualei “crize” a
vârstei şi intră deja în tipare atipice, problematice.
 suspendare, exmatriculare sau scădere spectaculoasă în performanţa şcolară
 agresare verbală a celorlalţi, crize de furie
 apartenenţa la un grup sau o “gaşcă” necorespunzătoare

71
 pierderea interesului pentru vechile activitati care îi produceau placere, pentru sporturi sau alte
hobby-uri
 probleme cu legea
 depresie, izolare
 tentative de manipulare a adulţilor
 lipsă de motivaţie
 minciuni frecvente, lipsă de onestitate, furt
 promiscuitate sexuală
 idei suicidare
 consum curent sau doar “experimental” de alcool şi droguri

Renunţarea la şcoală

- este mai frecventă la băieţi decât la fete

- există un risc mai mare în familiile cu statut socio-economic scăzut, precum şi în cele
monoparentale
- reduce drastic oportunităţile viitoare ale adolescentului şi mulţi regretă acest pas după un timp

 Cauze invocate de adolescenţi:

- notele mici
- faptul că nu le place şcoala sau că “nu sunt făcuţi pentru şcoală”
- nivelul socio-economic scăzut al familiei (caz în care trebuie să se întreţină sau chiar să
întreţină familia)
- căsătorie (mai ales la fete) /sarcină

 Cauze susţinute de studiile de specialitate:

- lipsa motivaţiei
- stimă de sine scăzută
- încurajare minimă din partea părinţilor
- aşteptări mici ale profesorilor
- probleme de disciplină

!! Gândiţi un proiect pentru prevenirea renunţării la şcoală în rândul adolescenţilor. Ce elemente ar

trebui să includă el? (aceasta poate fi tema unei discuţii în grup, a unei discuţii cu tutorul sau doar a
unei simple reflecţii personale).

Consumul de droguri

- apare la vârste tot mai mici

- declinul consumului în SUA şi Europa de Vest nu a adus cu sine şi declinul în Europa de Est;
dimpotrivă, consumul de droguri devine tot mai frecvent în fostele ţări comuniste
- creşte riscul pentru delincvenţă

72
 
Cele mai “populare” droguri sunt: - alcoolul
- ţigările
- marijuana


a) Alcoolul

 cauze: - dorinţa de a părea adult

- reducerea anxietăţii
- impresionarea grupului
- evitarea problemelor

 O statistică din Statele Unite (1987) arată că în cazul adolescenţilor şi tinerilor (15-24 de ani) cauza
principală de deces o constituie accidentele de circulaţie datorate consumului de alcool!!!

b) Ţigările

 cauza principală este presiunea grupului

 - raportul femei-bărbaţi ca număr de fumători tinde să se inverseze

- vârsta la care încep să fumeze este tot mai mică (10-12 ani)

c) Marijuana

 cauze: - curiozitate
- preluarea comportamentului altor adolescenţi din grup
- dorinţa de a fi adult

 Consumul de marijuana este adesea văzut ca un simbol al rebeliunii împotriva valorilor parentale!!!


În România se observă lipsa educaţiei adolescenţilor în ceea ce priveşte
efectele nocive ale consumului de droguri. De asemenea, există nevoia de programe de
prevenţie care, pe lângă informarea cu caracter medical, să urmărească creşterea stimei
de sine, a asertivităţii (pentru a rezista la presiunea grupului), formarea abilităţilor de
comunicare şi de rezolvare de probleme!!!


4. Dezvoltarea fizică şi maturizarea

fiziologică

 Atât băieţii cât şi fetele traversează schimbări fiziologice dramatice. Are loc o creştere
explozivă în înălţime, greutate, şi o dezvoltare semnificativă a musculaturii şi scheletului.

73
  Organele reproductive se dezvoltă şi se maturizează la rândul lor.
 Apar caracterele sexuale secundare.
 Schimbările fizice şi modificările bruşte ale înfăţişării afectează conceptul de sine şi
personalitatea. Efectele unei maturizări prea rapide sau dimpotrivă prea lente îşi pun
amprenta asupra adolescentului, dar de obicei se “sting” la maturitate.

Impactul psihologic al maturizării sexuale

Fiecare copil sau tânăr are un model intern despre ce e “normal” sau “corect” să i se
întâmple o dată cu venirea pubertăţii şi despre momentul când trebuie să traverseze toate schimbările
fizice pe care le presupune aceasta. Cu cât este mai mare discrepanţa dintre ceea ce crede el că ar trebui
să i se întâmple şi ce i se întâmplă în realitate, cu atât impactul psihologic al acestor schimbări este mai
mare.
Unul din marile paradoxuri ale adolescenţei stă în faptul că există o luptă continuă între dorinţa
de a fi “tu însuţi / însăţi”, de a-ţi afla propria identitate, şi dorinţa de a fi cât mai asemenea prietenilor
tăi. Orice ar putea să îl îndepărteze pe adolescent de grupul său are efecte negative, şi din această cauză
tinerii sunt adesea tulburaţi de o maturizare sexuală prea rapidă sau prea lentă, pe care o cataloghează şi
o resimt drept aberantă.

74
Pubertatea la fete
În cazul fetelor, se pare că nu există o dorinţă prea mare de maturizare înaintea celorlalte fete din grup /
colectivitate. Fetele care se maturizează sexual mai rapid par să fie mai puţin sociabile, mai puţin expresive, mai
introvertite şi timide. De asemenea, sentimentele lor faţă de menarhă sunt adesea negative. Foarte adesea ele au o
imagine distorsionată a propriului corp şi o stima de sine mai scăzută.
De ce se consideră mai puţin atractivă o tânără “precoce” din punct de vedere fizic? Întâi, pentru că s-ar putea
ca “rotunjimile” proaspăt dobândite să nu corespundă idealului androgin de frumuseţe la modă. Apoi, dincolo de
aceste preocupări faţă de propria imagine corporală, ce pot duce, la extreme, şi la dezvoltarea unor reacţii anorectice
sau bulimice ale tinerei fete, e posibil ca ea să reacţioneze la neliniştile celorlalţi faţă de propria sa sexualitate. Părinţii
şi profesorii pot să considere că tinerele care au un corp “maturizat” sunt şi active din punct de vedere sexual,
deoarece ele arată “ca şi cum...” De aceea, adulţii tratează fetele care s-au maturizat mai rapid într-un mod mult mai
restrictiv şi mai dezaprobator, comparativ cu restul fetelor de aceeaşi vârstă. Chiar şi celelalte adolescente o pot privi
într-un mod stereotip, determinând presiuni pe care adesea tânăra nu le poate gestiona.
Chiar dacă diferenţa de nivel, atât în raport cu băieţii, cât şi în raport cu celelalte fete, o poate face pe tânără
să se simtă exclusă, s-ar părea că rodul unei asemenea experienţe este unul benefic pe termen lung - a face faţă
unor astfel de probleme de timpuriu o poate ajuta să se descurce mult mai bine mai târziu.
Efectele unei maturizări prea rapide sau prea întârziate sunt cu atât mai negative cu cât este o discrepanţă
mai mare între adolescentă şi colegele sau prietenele ei şi cu cât ea nu poate vedea avantajele schimbărilor care i
se întâmplă.
Oricum, este greu de generalizat, deoarece efectele psihologice ale momentului maturizării biologice depind
de felul în care şi adolescenta, şi cei din jurul său valorizează acest eveniment. Adulţii pot minimaliza impactul brutal
pe care asemenea schimbări le-ar putea avea asupra tinerelor, pentru a le “uşura” trecerea prin aceşti ani.
Cel mai semnificativ semn de maturizare sexuală a fetelor este menarha - prima menstruaţie. În medie,
acest lucru se întâmplă în jur de 12 1/2 ani, cam la doi ani după ce sânii au început să se dezvolte şi uterul a început să
crească.
Deşi în multe culturi acest moment este celebrat ca moment al devenirii întru feminitate, primele menstruaţii
nu sunt ovulatorii, şi de obicei trebuie să treacă aproximativ 12-18 luni până când organismul fetei este “gata de
concepţie”. Oricum, pentru că nu există o regulă în acest sens, şansele ca fata să rămână însărcinată chiar şi în acest
interval “de probă” nu trebuie să fie ignorate.
Multe tinere adolescente trăiesc acest moment ca pe un adevărat prag al trecerii înspre maturitate. Există însă
şi numeroase fete care însă au trăiri mult mai negative legate de menstruaţie. Pentru multe dintre ele, menstruaţia este
un adevărat “blestem”, o sursă apăsătoare de discomfort psihologic şi fizic. La aceste sentimente contribuie într-o
mare măsură şi “folclorul”, care consideră că femeia, în momentul menstruaţiei, este bântuită de spirite malefice, fiind
primejdioasă pentru bărbaţi şi pentru plante. În cel mai bun caz, evenimentul poate fi tolerat, dar nu valorizat pozitiv.
Şansele de apariţie a unei reacţii negative sunt cu atât mai mari cu cât menarha se instalează prea devreme
sau dimpotrivă prea târziu; de asemenea, lucrurile pot fi înrăutăţite de lipsa unei pregătiri corespunzătoare, de
accentuarea de către membrii familiei şi de către prieteni a aspectelor negative ale menstruaţiei, de prezenţa reală a
unui disconfort fizic, şi nu în ultimul rând, de faptul că tânăra nu este gata încă să treacă pragul către viaţa de adult.
Menarha este mai mult decât un eveniment de ordin fizic; este de fapt un simbol concret al trecerii de la viaţa
de fetiţă la aceea de femeie. Fetele care au deja menstruaţie sunt mult mai conştiente de propria lor feminitate; sunt
mult mai interesate de relaţiile dintre băieţi şi fete, şi acordă mult mai multă atenţie propriului corp - şi “ornării”
acestuia. De asemenea, par să aibă şi o personalitate mai conturată.
Din păcate, aspectele negative ale menarhei - discomfortul şi jena neaşteptate care o însoţesc - au fost mai
accentuate decât aspectele pozitive. Departe de a fi un moment de celebrare a intrării în feminitate - cum se întâmplă
în alte culturi, unde prima menstruaţie este sărbătorită prin cântec şi dans timp de 4 zile de către femeile mai vârstnice,
şi prin “stropirea” cu polen a tinerei, ca semn al recunoaşterii fecundităţii sale de aici înainte - în lumea noastră
menarha este tratată în primul rând ca o criză igienică, care trezeşte anxietăţi adesea copleşitoare, legate de nevoia de
păstrare a curăţeniei şi a “mirosului frumos” al tinerei.
Există în prezent un amestec de sentimente ce caracterizează reacţia faţă de menstruaţie. Cu cât e mai bine
pregătită tânăra, cu atât sentimentele sale vor fi mai pozitive - optimiste! - iar suferinţa mai diminuată. Din păcate,
totuşi, un număr prea mare de adolescente nu au parte de informaţie suficientă - sau corectă! - şi de aceea păstrează
amintiri extrem de neplăcute despre prima menstruaţie: de la teama cumplită că vor muri pentru că sângerează la o
ruşine teribilă, care le face să nu mai dorească să iasă din casă. Mai ales dacă menarha vine prea devreme, e un
eveniment mai bulversant, poate pentru că nu a fost timp destul pentru a pregăti acest moment, sau doar pentru că
tânăra se simte luând-o înaintea prietenelor sale.
Cum se poate totuşi ca această experienţă să devină una pozitivă?

75
 În primul rând este nevoie de informaţie, şi mai ales de informaţie corectă - nu prea tehnică, şi nici
impersonală. Fetele au nevoie să li se ofere explicaţii legate de propriul corp, de părţile acestuia, şi de procesele pe
care le vor traversa, şi la care se pot aştepta. Informaţia trebuie să fie suficientă pentru a le ajuta să înţeleagă că
menstruaţia e un fenomen universal care caracterizează viaţa femeilor, şi care e diferit de o rănire sau o boală!!!
Care ar fi momentul în care părinţii pot să poarte o astfel de discuţie? Se consideră că o pot face liniştiţi de
îndată ce fetei a început să i se dezvolte pieptul şi i-a apărut părul pubian. În primul rând ei trebuie să ia menstruaţia
drept un lucru firesc, să nu treacă la supraprotecţie, şi să o asigure şi pe fiica lor că va fi în stare să îşi continue
activităţile de până atunci: sporturi, înot, baie. E ideal dacă pot încuraja întrebările din partea fetei.

76
Pubertatea la băieţi
Creşterea explozivă - mai întâi în greutate, apoi în înălţime, şi în fine în forţă fizică - reprezintă primul semn
evident al intrării în pubertate, chiar dacă unele modificări hormonale preced acest moment.
Pe lânga explozia în creştere, un alt set de schimbări vine să marcheze transformarea băieţilor în tineri bărbaţi.
Creşterea testiculelor, alungirea penisului, lărgirea sacului scrotal vor duce, către sfârşitul pubertăţii, la maturizarea
organelor sexuale masculine, astfel încât reproducerea devine posibilă. Indicatorul capacităţii reproductive este
ejacularea - descărcarea de lichid seminal care conţine spermă - în jurul vârstei de 13 ani. La aceste modificări vin să se
adauge şi caracterele sexuale masculine secundare.
Nevoia şi dorinţa de a avea experienţe sexuale este clar legată de modificările hormonale care apar în pubertate.
De obicei, interesul băieţilor pentru experienţe sexuale urmează îndeaproape momentul primei ejaculări, în vreme ce la
fete perioada de latenţă este mai lungă. De aici şi problema - cel mai adesea supralicitată şi prezentată exagerat - a fetelor
care sunt “hăituite” în adolescenţă de nevoile sexuale “fără astâmpăr” ale băieţilor.
Pe de altă parte, prezenţa dorinţei sexuale face ca un procent foarte mare de băieţi adolescenţi (după unele
statistici în jur de 80%) să recurgă la masturbaţie. Acest comportament este însă de obicei însoţit de un sentiment de vină,
iar dacă nu, de ruşine, de ideea că eşti prost sau anormal. De obicei aceste sentimente negative dispar o dată cu trecerea
timpului, iar masturbaţia tinde să fie practicată doar atunci când este singura formă de exprimare sexuală disponibilă.
Schimbările fizice din pubertate au un impact puternic asupra funcţionării psihologice a adolescentului, a
comportamentului său şi a relaţiilor cu ceilalţi. De fapt, un număr important din schimbările fizice pe care le suferă un
adolescent sunt asociate mai strâns cu statutul său la vârsta pubertăţii, decât vârsta sa cronologică sau nivelul de dezvoltare
cognitivă. Efectele sunt mediate şi de momentul în care apare pubertatea - dacă este prea devreme, “în grafic”, sau prea
târziu, comparativ cu majoritatea colegilor sau prietenilor băiatului.
Un aspect al dezvoltării în adolescenţă care este puternic afectat de pubertate şi de momentul în care se
“declanşează” aceasta este imaginea corporală. Băieţii care sunt din punct de vedere fizic mai maturi tind să aibă o
imagine mult mai pozitivă a propriului corp şi sunt în general “cotaţi” drept mult mai atractivi decât cei “rămaşi în
urmă”.
Tocmai din acest motiv, preocuparea pentru propria imagine este mai acută decât orice altceva - chiar şi la băieţi.
Cei mai mulţi se privesc în oglindă şi nu le convine ce văd acolo. Ar dori să fie mai înalţi, să aibă umeri mai laţi şi o siluetă
mai atletică. De asemenea, sunt îngrijoraţi în legătură cu faţa lor acneică - o problemă pentru două treimi dintre băieţi -
sunt distruşi pentru că părul le este prea gras, datorită efectelor glandelor sebacee, sau sunt foarte preocupaţi de mirosul pe
care îl degajă, şi încearcă să îl camufleze prin folosirea, adesea exagerată, a deodorantelor. Preocuparea pentru propriul
aspect fizic nu este un semn de vanitate, ci o recunoaştere a rolului pe care atracţia fizică îl joacă în câştigarea admiraţiei
sexului opus. În plus, există o legătură foarte strânsă între felul în care adolescentul îşi evaluează propriul corp, şi felul în
care se gândeşte pe sine; pentru el, a arăta “îngrozitor” sau a te simţi evaluat de ceilalţi drept cineva care arată “îngrozitor”
este totuna cu a te simţi “îngrozitor”. Iar acest sentiment poate fi întărit şi de faptul că tinerii care nu sunt atrăgători din
punct de vedere fizic tind să aibă mai puţini prieteni decât majoritatea adolescenţilor.
Spre deosebire de fete, în cazul băieţilor problemele încep să apară atunci când întârzie momentul maturizării
fizice, considerată drept “semn” al maturizării sexuale. Băieţii “rămaşi în urmă” se simt respinşi şi izolaţi, în primul
rând de fete, apoi de către ceilalţi băieţi din clasă sau din grup, şi sunt forţaţi să îndure chiar dispreţul celor care nu demult
erau la rândul lor ...imaturi! S-ar părea că băieţii care se maturizează mai târziu sunt mai puţin relaxaţi, mai neliniştiţi,
vorbesc mai mult decât cei mai “precoce”; sunt mai dependenţi, agresivi şi nesiguri; se răzvrătesc mai mult împotriva
părinţilor; nu au succes la fete şi nici nu sunt aleşi ca lideri ai băieţilor. Ei sunt mai creativi, mai flexibili, îşi folosesc
mai mult imaginaţia în joc, calităţi care în general nu sunt apreciate la adolescenţi. Unele studii indică şi apariţia unor
probleme mai grave - de pildă, delincvenţa juvenilă.
Studiile făcute au demonstrat că deşi decalajul fizic se reduce destul de repede, efectele asupra personalităţii sunt
de lungă durată. Cei care, ca şi adolescenţi, au trăit asemenea sentimente de inferioritate sunt mult mai predispuşi la 33 sau
chiar chiar 38 ani să trăiască sentimente similare, de inferioritate şi respingere. Ei par să deţină mai puţine funcţii de
conducere la locul de muncă sau în organizaţii sociale, au mai puţină responsibilitate, sunt mai puţin dominanţi. Totuşi,
există şi câteva caracteristici prin care îi întrec pe ceilalţi: au mai mult umor şi o viziune mai “democratică” asupra vieţii.
Mai ales în contextul eliberării de tradiţionalele roluri de sex, asemenea bărbaţi par a fi mult mai adaptaţi!
Bineînţeles, nu toţi băieţii care au “rămas în urmă” la vârsta pubertăţii trăiesc sentimente de inferioritate. Unii
dintre ei găsesc “portiţe” pentru a excela, folosindu-şi mintea şi talentul. Performanţele lor şcolare sau realizarea în muzică
şi arte plastice îi ajută să depăşească mult mai uşor dificultăţile legate de propriul lor corp, care îi trădează tocmai atunci
când ar avea mai mare nevoie de el.
Pe de altă parte, în ziua de azi este mult mai uşor pentru aceşti băieţi decât era cu decenii în urmă. Deoarece
tinerele fete au o mai mare libertate decât li se acorda înainte, băieţii pot să îşi aleagă primele prietene dintre fete mai mici
decât ei, ceea ce face ca sentimentul de izolare să fie mai puţin pronunţat.

77
 De asemenea, fiecare adolescent îşi trăieşte experienţele într-un anumit mediu, care modelează răsunetul
evenimentelor asupra sa. “Puterea muşchilor”, maturitatea fizică pare a fi mult mai apreciată în medii mai dezavatajate
socioeconomic şi cultural. Pe de altă parte, realizarea şcolară sau vocaţională par mai adesea rezervate celor care au
condiţii propice pentru asta. De aceea, impactul va fi diferit pentru fiecare adolescent şi în funcţie de mediul din care
provine. Cu alte cuvinte, nevoile fiecărui adolescent sunt speciale.
Cantitatea de probleme cu care sunt încărcaţi băieţii adolescenţi pare a o depăşi pe cea care le este rezervată
fetelor. Pentru băieţi, schimbările fizice aduse de pubertate sunt mai agresive. Băieţii sunt mai invadaţi de acneea
juvenilă decât fetele; de asemenea, vocea lor suferă oscilaţii mult mai pronunţate, care îi fac adesea să fie ţinta
ridiculizărilor celorlalţi.
Dezvoltarea sexuală poate crea probleme chiar mai serioase decât dezvoltarea fizică. Mulţi băieţi sunt îngrijoraţi
ca nu cumva să se producă o erecţie vizibilă într-un moment stânjenitor - de exemplu, atunci când dansează cu o fată sau
când sunt în faţa clasei şi, de exemplu, au de recitat ceva. Sentimentul de vină legat de masturbaţie este de asemenea
pronunţat. O sumedenie de probleme apar în mintea băieţilor şi în legătură cu mărimea organelor sexuale. Mulţi băieţi
sunt “torturaţi” de ideea că penisul lor este prea mic, pe când alţii sunt îngrijoraţi de mărimea “imensă” a testiculelor şi a
penisului lor. Asemenea nelinişti nu sunt dezbătute cu nimeni, sau, în cel mai bun caz, sunt mărturisite doar unor tovarăşi
de vârstă atoateştiutori, care adesea cunosc doar folclorul legat de sex. De aceea, există riscul ca asemenea nelinişti să ducă
la adevărate simptome nevrotice, şi mai chinuitoare ca intensitate şi durată.
Deoarece băieţii trăiesc mai multe probleme legate de schimbările biologice decât fetele, şi semnele de tulburări
emoţionale par a fi mai frecvente în cazul lor. Dificultăţile în relaţiile cu părinţii şi profesorii sunt de asemenea mai des
întâlnite. Chiar rata accidentelor mortale, a actelor violente, a sinuciderilor este de trei ori mai mare la băieţi decât la fete.
De aceea atitudinea corectă a adulţilor ar trebui să fie una de apropierea mult mai autentică, şi nu neglijarea sau
ridiculizarea problemelor acestei vârste.

Info Bonus: Sarcina în adolescenţă

10 % dintre fetele care nu au implinit inca 18 – si cel mai adesea chiar 16 – ani ramân insarcinate anual.
O mare parte dintre ele decid sa pastreze copilul. Un procent cam de 13% sufera un avort spontan.
Restul apeleaza la avortul provocat, mai mult sau mai putin septic.
40% din fetele care au azi 14 ani vor ramane gravide cel putin o data inainte de a implini 20 ani.
Daca se decid sa pastreze copilul există o serie de riscuri crescute pentru copil :
riscurile fizice: suferinta la nastere, probleme neurologice de doua ori mai numeroase, riscul
de mortalitate in primul an de viata de doua ori mai ridicat.
Nu neaparat varsta in sine pune in pericol viata copilului, daca nu si pe a mamei, ci faptul ca cel mai
adesea mamele provin din medii dezavantajate, in care nu li se poate asigura o nutritie adecvata
riscuri psihice: foarte adesea copii abuzati, pentru ca mamele trec printr-un stres extrem, caruia
nu pot sa ii faca fata. Lipsa unui mediu familial stabil ii face sa fie si hiperactivi, adesea agresivi.
Ajunsi la varsta scolara, foarte multi vor avea performante scazute, daca nu vor ajunge chiar la
abandon scolar
Adolescentele care recurg la avort o fac cel mai adesea in “ultima secunda”, cand deja interventia
presupune un risc crescut, la limita primelor trei luni de sarcina. Si aceasta pentru ca cel mai adesea nu
constientizeaza macar faptul ca sunt insarcinate.
De ce exista o rata atat de mare a sarcinii in randul tinerelor de 13, 14, 15, 16 ani?
82% dintre adolescentele care au avut relatii sexuale, dar nu au utilizat nici o metoda contraceptiva, nu
si-au pus problema sarcinii. 70% dintre adolescente dezaproba planificarea sexului. Daca totusi folosesc
metode contraceptive, 45% dintre fete nu sunt «atente » atunci cand le utilizeaza.
Cu toate acestea 62% dintre adolescentele care nu au folosit niciodata metode contraceptive raman
insarcinate. 1 din 5 fete ramane insarcinata in prima luna de viata sexuala; jumatate din sarcinile acestei
varste sunt “dobandite” in primele sase luni.
Motive pentru care adolescentele nu folosesc metode contraceptive:
convingeri morale sau religioase
ignoranta
ratiuni de sanatate
cognitii „riscante”:
- sexul nu trebuie planificat, ci trebuie sa fie ceva spontan
- metodele contraceptive pot fi nesigure

78
 - nu poti ramane insarcinata “prima oara”
- nu poti ramane insarcinata daca actul sexual are loc in anumite pozitii – de exemplu in picioare
- trebuie sa ai 17 ani pentru ca sa ramai insarcinata
- sexul controlat este mai putin romantic
-sexul nepremeditat si necontrolat este acceptabil, dar cel planificat e doar pentru “fetele rele”

5. Dezvoltarea cognitivă
 Din punctul de vedere al lui Piaget, adolescenţii ating stadiul operaţiilor formale,
caracterizat prin capacitatea de gândire abstractă. Adolescenţii pot face raţionamente
ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa ipoteze.

 Deşi a fost depăşit egocentrimul specific copilului mai mic, adolescentul manifestă totuşi
anumite tendinţe egocentrice, care se manifestă în relaţiile cu autoritatea, în centrarea
excesivă pe sine, în conştientizarea foarte “acută” a propriei persoane.

5.A. Tranziţii cognitive care au loc în adolescenţă

 OPERAREA ASUPRA POSIBILULUI

« Ceea ce este real nu reprezintă decât un subset din ceea ce este posibil, ceea ce reprezinţi tu este
doar o posibilitate desprinsă din tot ceea ce ai putea să fii ».
Această deschidere a lumilor posibile face ca să sufere importante modificări capacitatea de a
contraargumenta, care se foloseşte acum de teze mult mai solide.
În acelaşi timp, ideile celorlalţi nu mai sunt luate “de-a gata”, fără a pune în discuţie importanţa lor,
ci sunt luate în calcul şi alte idei alternative care pot fi la fel de importante. Capătă o mult mai mare
“savoare” jocul de-a ”avocatul diavolului”.
Această capacitate de gândire ipotetică le permite adolescenţilor şi să înţeleagă logica din “spatele”
argumentelor celuialt, chiar dacă nu sunt de acord cu concluziile acestuia. În plus, adolescenţii pot în
acest fel să gândească şi cu un pas înainte faţă de “adversar”, să îşi planifice viitoarea mişcare şi să
prevadă consecinţele alegerii uneia sau a alteia dintre alternative.
 GÂNDIREA ABSTRACTĂ
Capacitatea de a raţiona logic asupra unor probleme abstracte deschide calea către operarea asupra
unor probleme de ordin social sau ideologic.
Sunt “disponibile” poantele, proverbele, metaforele şi analogiile.
 METACOGNIŢIA
Adolescenţii au capacitatea de a realiza un management mult mai eficient al propriei lor gândiri.
De asemenea, sunt capabili să explice şi celorlalţi cum anume funcţionează cognitiv, care sunt
procesele pe care le folosesc.
Tot în repertoriul lor intră acum o mai mare capacitate de introspecţie, de conştientizare de sine şi
de intelectualizare.
Tot acest instrumentar foarte puternic de raţionare s-ar părea că depăşeşte volumul de cunoştinţe
disponibile pe care îl au. Aceasta ar putea fi una din cauzele dificultăţilor de adaptare pe care le trăiesc.
Mai recent, se consideră că problemele adolescenţilor vizează doar înţelegerea socială şi nu
funcţionarea cognitivă în general.
 MULTIDIMENSIONALITATEA

79
 Sunt capabili să analizeze problemele din mai multe unghiuri – sarcasmul lor de multe ori îşi are
originile aici.
De asemenea, se pot descrie pe ei înşişi şi pe ceilalţi în termeni mult mai diferenţiaţi (sunt şi timid,
şi expansiv )
 RELATIVISMUL
Chestionează afirmaţiile celorlalţi şi sunt mai puţin dispuşi să accepte fapte sau adevăruri absolute.
Acest lucru este adesea exasperant pentru părinţi, care încep să se întrebe dacă nu cumva copilul lor
interoghează totul doar de dragul interogării.
Valorile personale sunt şi ele puse sub semnul întrebării, până la un scepticism “de limită” – care
spune că nimic nu este sigur, şi nici o cunoştinţă nu este adevărată la modul absolut, şi deci “de
încredere”.
Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, spune Elkind (1970, 1977),
pentru întâia oară, a ipocriziei. Părinţii sunt detronaţi, nemaifiind “buni” şi atotcunoscători la modul
absolut, ci doar simpli muritori…
Contrastele percepute acut dintre ceea ce există în realitate şi ceea ce ar fi trebuit să fie, dintre ideal
şi real, fac ca să se reverse foarte mult criticism împotriva “sistemului”, a instituţiilor şi a părinţilor.
Sancţiunile sunt aplicate cu mult “spirit”, la modul satiric; ironizarea celorlalţi este o armă des
utilizată, înţelesurile duble sunt speculate în conversaţie, iar o voluptate nouă este “gustată” prin
abordarea subiectelor interzise…
Deziluzia provocată de realitate îi motivează să îşi construiască propriile modele (ficţionale) despre
cum ar trebui să funcţioneze lumea – viziune exagerat de optimistă şi idealistă.
Dar prinşi în jocul condamnării ipocriziei care îi înconjoară, adolescenţii “tipici” nu sunt în stare să
îşi recunoască propria ipocrizie din comportament. Deşi sunt în stare să gândească abstract, majoritatea
nu au experienţa necesară pentru a-şi pune în practică propriile principii.

 EGOCENTRISMUL
Dacă de multă vreme egocentrismul preoperaţional a fost depăşit, se pare că adolescentul rămâne
totuşi egocentric. El presupune că toată lumea este preocupată de propriile gânduri şi comportamente
aşa cum este el.
De aici sentimentul că se află pe o scenă unde îi sunt expuse sentimentele înaintea unei audienţe
imaginare. Ca urmare, apare o exagerată conştiinţă a propriei persoane.
Ca reacţie de apărare în faţa acestui fapt, mulţi adolescenţi se retrag în sine, îşi ascund sentimentele
şi preferă să fie singuri. Pornind de la prezumţia de “vinovăţie” a tuturor celorlalţi, consideră că toţi
ceilalţi sunt la fel de critici ca ei înşişi, şi le “permit” acestora să le scadă stima de sine aproape
instantaneu. “Toata lumea isi va da seama ca blugii astia sunt prea scurti!”
Adolescenţa este şi un timp al convingerii că are propria “istorie” sau “poveste” personală.
Convingerea propriei unicităţi şi a caracterului “special” al propriei istorii poate distorsiona sau chiar
nega realitatea.
“Sunt singura persoană care a fost vreodată îndrăgostită aşa!”
“Tată, tu nu poţi să înţelegi ce simt”
“Chiar crezi că ai trăit ceva asemănător vreodată?”
Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înţelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritea dintre
propriile trăiri şi cele ale altora este opacă pentru ei.

80
 Aceste distorsiuni se reflectă şi în faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare – nu se poate
întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atât abuzul de substanţe cât şi ignorarea
măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri.
 PSEUDOPROSTIA
Examinarea multiplelor faţete ale unei probleme şi luarea în calcul a tuturor posibilităţilor determină
adesea amânarea până la blocare a deciziei.
Adolescenţii devin experţi şi în identificarea unor motive ale acţiunilor celorlalţi acolo unde acestea
de fapt nu există.
Deoarece stadiul operaţiilor formale în care se află le permite să considere simultan variante
alternative, adesea procedurile de raţionare sunt excesiv de complicate chiar şi în cazul problemelor
simple. Lipsa unor euristici care să permită evaluarea alternativelor duce la aceste “raţionamente
excesive”, care au ca şi consecinţă indecizia sau anularea acţiunii.
Deşi interpretarea adulţilor este aceea că au de-a face cu un adolescent obraznic sau stupid, din punct
de vedere psihologic se consideră că este vorba de un “dezechilibru cognitiv” - abilităţi cognitive care
depăşesc temporar baza de cunoştinţe, deci experienţa adolescentului.

5.B. Dezvoltarea cognitivă şi gândirea formală

Moshman (1998), referindu-se la sfera cognitivă a adolescenţilor, distinge între:

1) Inferenţe – care apar automat, inconştient, constând în generarea unor cogniţii noi din altele
preexistente.
2) Gîndire inferenţială – care se referă la coordonarea conştientă a inferenţelor în vederea obţinerii
unui scop precis; modificările semnificative apărute în adolescenţă şi preadolescenţă vizează:
 luarea deciziilor;
 rezolvarea de probleme;
 planificarea;
 testarea ipotezelor.
3) Raţionamentul – acum se achiziţionează raţionamentul deductiv;
 Silogismul = deducerea unei concluzii din două premise care au un element
comun;
 Apar progrese în reprezentarea mentală a premiselor, combinarea euristică a
acestora, asertarea unei mulţimi de concluzii sub forma experimentelor mentale
şi testarea concluziilor, alegându-se varianta cea mai corectă din punct de
vedere logic;
 Raţionamentul ipotetico-deductiv
premisa 1: dacă p atunci q
premisa 2: afirmăm/negăm antecedentul (p) sau consecventul (q)
 Raţionamentul liniar
 Trecerea de la operarea în real la cea în posibil (fantasmare).

6. Dezvoltarea socială şi dezvoltarea

personalităţii

81
  Una din sarcinile majore ale adolescenţei o reprezintă formarea unei identităţi personale,
înţelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă de toţi ceilalţi, dar în acelaşi timp
coerentă şi integrată transsituaţional.

 Centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în pubertate şi de

descoperirea identităţii, poate pendula între narcisism şi ură pentru propria persoană /
autodepreciere. Dacă există o discrepanţă prea mare între conceptul de sine şi sinele ideal,
pot uşor să apară anxietatea şi hipersensibilitatea.

 Anxietăţile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare:

Izolare emoţională, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scăderea nivelului de aspiraţii;
Negarea realităţii, cu retragerea din orice competiţie, “îmbolnăvirea” în perioade de examene,
perioade de indecizie şi de refuz al problemelor stresante;
Fantasmare, vise cu ochii deschişi, pentru a compensa realitatea sau dimpotrivă pentru a
“suferi” ca un veritabil erou neînţeles, o victimă a propriului curaj;
Raţionalizare, de tipul “strugurilor prea acri”.

 Relaţiile cu părinţii încă joacă un rol foarte important în dezvoltarea adolescenţilor.

Info Bonus: Relaţia adolescenţi-părinţi dincolo de mituri

Cel mai frecvent întâlnit mit În lipsa unei comunicări deschise a

referitor la relaţiile dintre părinţi
şi copiii lor adolescenţi este că
aceştia nu se pot înţelege.
Numeroase studii arată însă că
relaţiile din cadrul familiei sunt
mai armonioase decât apar ele în
creşte
“folclor” şi că adolescenţii caută
de fapt aprobarea părinţilor.
Tensiunea care apare o dată cu
intrarea copilului în adolescenţă
este prezentă de ambele părţi ale
relaţiei. Adolescenţii simt
tensiunea între dorinţa de a se
separa de părinţi şi înţelegerea
faptului că încă depind foarte mult
de aceştia. De partea “opusă”,
părinţii resimt şi ei ambivalenţa
dintre dorinţa de a-şi vedea copiii
independenţi şi aceea de a-i ţine
totuşi cât mai mult dependenţi de
ei.
Modalitate de abordare acestor stări contradictorii este firesc să
negativă din partea apară conflictele. Dacă modul de
abordare a problemelor de către părinţi
părinţilor
este unul negativ (negative affect), adică
implică ostilitate, constrângeri
nejustificate, acte agresive, adolescentul
creşte
va învăţa acest model de rezolvare de
probleme şi îl va aplica în viitor şi în alte
situaţii.
Modalitate de abordare Kim, Conger, Lorenz, Elder (2001) arată
negativă din partea că înteţirea conflictelor din familiile cu
adolescenţilor copii adolescenţi se datorează
reciprocităţii dintre modalităţile negative
de abordare a problemelor de către cei
implicaţi. Ei explică, după o analiză
Transfer atentă a 451 de familii, faptul că
comportamentul negativ al părinţilor
creşte probabilitatea comportamentului
negativ al copilului care la rândul lui
Modalitate de abordare negativă a accentuează conflictul iniţial. Acesta este
menţinut aşadar datorită reciprocităţii
problemelor în relaţii viitoare interacţiunii şi nu atât datorită
(de ex. cu partenerul) comportamentelor luate separat
(respectiv, comportamentul ostentativ al
adolescenţilor şi interdicţiile părinţilor).

În acelaşi studiu, autorii arată că acest model de rezolvare de probleme este transferat ulterior de către tânăr/ă (fostul
adolescent) în relaţia de cuplu, ceea ce “ameninţă” stabilitatea şi calitatea relaţiei.
În consecinţă, am putea urma câteva sugestii pentru a evita conflictele acute şi modelele inadecvate oferite

82
 adolescenţilor:
- exprimarea deschisă a emoţiilor
- evitarea etichetelor şi a blamării
- descoperirea împreună a unor strategii rezolutive eficiente în situaţiile conflictuale
- conştientizarea faptului că orice relaţie implică şi apariţia unor conflicte
- considerarea adolescentului ca partener egal în discuţii
- oferirea gradată a independenţei
- protejarea lor de erorile datorate lipsei de experienţă
- încrederea în capacitatea lor de a face faţă riscurilor
- discutarea oricăror teme care îi frământă
- ascultarea şi luarea în considerare a argumentelor lor
- explicarea motivelor din spatele unei decizii referitoare la ei
- evidenţierea şi recompensarea comportamentelor dezirabile

Bibliografie:
- Băban, A. (2001) – Consiliere educaţională, Cluj-Napoca.
- Kim, K. J., Conger, R., Lorenz, F., Elder Jr, G. (2001) – Parent-Adolescent Reciprocity in Negative Affect and Its
Relation to Early Adult Social Development, Developmental Psychology, 37, 6, 775-790.
- Papalia, D., Olds, S. (1992) – Human Development, Fifth edition, McGraw-Hill, Inc.

 Prieteniile devin mult mai intime; se dezvoltă relaţii apropiate şi cu persoane de sex opus.

Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice şi în cazuri extreme duc la acte
antisociale.

Un studiu realizat de Hamm (2000) abordează criteriile de selecţie a prietenilor de către

adolescenţi americani de origine africană, asiatică şi europeană. Se pare că alegerea prietenilor se face
în primul rând după criteriul consumului (comun) de substanţe (alcool, tutun, droguri), pe locul doi
fiind orientarea academică şi abia pe locul trei identitatea etnică. Dintre toate cele trei subgrupuri
studiate, cel al tinerilor de origine africană par a opta cel mai pentru prieteni de identitate etnică
similară.
Similaritatea însă nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. Adolescenţii nu aleg în mod
necesar să fie alături de cei care au orientări identice cu ale lor, ceea ce implică o recunoaştere sporită a
diversităţii pe care o presupune această vârstă.

 Sexualitatea influenţează masiv dezvoltarea identităţii adolescenţilor. Către sfârşitul

adolescenţei se consideră că opţiunile sexuale sunt deja clarificate şi stabile. Nu există însă
o regulă generală în această privinţă.

Identitatea sexuală nu este pe deplin asumată şi urmată cu consecvenţă în adolescenţa târzie,

după cum rezultă din datele unui studiu longitudinal efectuat de Diamond (2000) pe un grup feminin
minoritar (non-heterosexual) cu vârste cuprinse între 16 şi 23 ani. Din cele raportate, rezultă că
jumătate din subiecţi şi-au schimbat identitatea sexuală de mai multe ori. Şi comportamentul sexual
manifest a contrazis orientarea subiecţilor, un sfert dintre lesbiene având contact sexual cu bărbaţi.
Studiul sugerează faptul că identitatea sexuală şi comporamentul sexual prezintă o mult mai mare
fluiditate, cel puţin la femei, chiar dacă sentimentele de atracţie sexuală par să aibă o constanţă mai
mare.

83
  “Încărcătura” emoţională a vârstei poate duce la la stări anxioase şi depresive, concretizate
într-o incidenţă crescută a tulburărilor comportamentului alimentar, a consumului de
droguri, a tentativelor suicidare.

Sumar
Adolescenţa este o perioadă caracterizată prin probleme specifice, care trebuie rezolvate pentru a putea face
saltul la viaţa adultă – independenţa faţă de părinţi, adaptarea la propria maturizare sexuală, dobândirea
identităţii personale. Există trei etape, mai mult sau mai puţin convenţional delimitate, ale adolescenţei –
pubertatea, adolescenţa de mijloc şi adolescenţa târzie. Nu toţi adolescenţii răspund în mod „tipic” la solicitările
aceastei vârste, dovadă incidenţa crescută a comportamentelor problematice (refuzul şcolar, consumul de
substanţe, suicidul, sarcina). Există modificări fizice marcante, dintre care maturizarea sexuală are un masiv
impact asupra adolescentului. Din punct de vedere cognitiv există o serie de particularităţi – operarea asupra
posibilului, multidimensionalitatea, relativismul, egocentrismul, gândirea abstractă, pseudoprostia, metacogniţia.
Dezvoltarea personalităţii este marcată de căutarea propiei identităţi. Din punct de vedere social relaţiile cu
prietenii sunt esenţiale, dar cele cu părinţii sunt încă la fel de importante şi nu presupun în mod necesar
conflicte.

Cuvinte-cheie: adolescenţă. maturizare, identitate, sexualitate, tranziţii cognitive, grup de prieteni,

consum de substanţe

Exerciţii

A)Exerciţii de auto-evaluare a cunoştinţelor acumulate :

1. Adolescenţii care se maturizează mai repede adesea se simt:
a. presaţi de adulţi să se comporte mai matur
b. izolaţi de colegi
c. conştienţi de propria lor persoană
d. toate cele de mai sus

2. Mihai este foarte îngrijorat de faptul că toţi ceilaţi îl privesc, îl judecă şi nu îl înţeleg. Acesta este
ceea ce psihologii numesc
a. egocentrism al adolescentului
b. comportament centrat pe sine
c. decentrare
d. conştiinţă de sine

3. Maturizarea timpurie la băieţi duce la:

a. statut superior printre colegi
b. scădere temporară în forţa fizică
c. abilitate atletică redusă
d. apariţia întârziată a caracterelor sexuale secundare

4. Care din următoarele sarcini este identificată ca fiind esenţială pentru adolescenţă?
a. independenţa emoţională de părinţi

84
 b. alegerea unei cariere
c. relaţiile sexuale
d. toate acestea

5. Care din raţiunile următoare explică de ce adolescenţii nu folosesc contraceptive?

a. consideraţii religioase
b. raţiuni de sănătate
c. ignoranţă
d. toate cele de mai sus.

6. De ce adolescenţa este un moment de stres deosebit de intens?

a. problemele sunt mult mai severe
b. adolescenţii nu au abilităţile cognitive necesare pentru a rezolva probleme
c. este un stadiu psihosexual critic
d. noi probleme apar calitativ diferite datorită progreselor în dezvoltarea cognitivă

7. Fiica dumneavoastră de 11 ani este îngrijorată pentru că toate prietenele ei au deja menstruaţie, iar ea
nu; cel mia bun sfat pe care aţi putea să i-l daţi ar fi:
a. nu te îngrijora, deja eşti mai înaltă, ai crescut şi vei fi în curând o domnişoară frumoasă
b. e destul timp; la majoritatea fetelor menarha nu apare până la cincisprezece ani
c. fii fericită că încă nu a început menstruaţia, pentru că ea nu îţi va aduce decât deprimare şi
discomfort
d. fii fericită că încă nu a început menstruaţia, pentru că de atunci încolo vei putea rămâne
însărcinată şi noi nu vrem asta

B)Teme pentru dezbatere:

1. Explicaţi relativismul ca trăsătură a dezvoltării cognitive la vârsta adolescenţei.

2. Ce exprimă “dezechilibru cognitiv” al adolescenţilor?
3. Consideraţi că există cu adevărat o criză a adolescenţei ?

Răspunsuri la exerciţiile de auto-evaluare:

1:c; 2:a; 3:a; 4: d; 5:d;6:d; 7:a

85