Psihologia Sănătății

Curs 7
Rolul factorilor cognitivi în sănătate și boală (4)
STIMĂ DE SINE (Rosenberg, 1975)

Def. Evaluare globala a propriei persoane (+ abilitatea de a atinge

scopuri dorite + sentimentele rezultate din procesele de autoevaluare)

- Expectaţii de reuşită
-Componentă esenţială a sănătăţii mentale (nevoie fundamentală de
respect: auto şi interpersonal)

Sursele SS (externe si interne); diferente de gen

- Rezultate contradictorii: stabilitatea şi nu doar nivelul SS

- SS crescută dar instabilă: vulnerabilitate crescută
 Rezultate de cercetare:
- Rolul SS in practicarea comportamentelor de sanatate
- In boli cronice (Children with chronic illnesses have
lower self-esteem than healthy peers or test norms;
2012)

- Relatia cu anxietatea si depresia (Psychological Bul.

(2013) Does Low Self-Esteem Predict Depression and
Anxiety? A Meta-Analysis of Longitudinal Studies:
Whereas the vulnerability model states that low self-esteem
contributes to depression, the model states that depression erodes
self-esteem. Furthermore, it is unknown whether the models are
specific for depression or whether they are also valid for anxiety
• Critici: SS globală sau specifică
• SS: predictor? efect? Index pentru sănătate?
• SS: epifenomen al acțiunilor sociale și al
rezultatelor obtinute (Seligman, 2001)
• Limitări metodologice (Baumeister, 2003)
• Relația dintre self-esteem și self-concept [self-
knowledge; self-improve; self-enhancement; self-
efficacy]
 Auto-eficacitatea (Bandura, 1986; 1997)
• Convingerea unei persoane că are abilitățile necesare
pentru a realiza un comportament.

• Control cognitiv & comportamental

• Direcţionat prospectiv, centrat pe comportament si pe

competente

• Auto-eficacitatea generalizata si specifica (Schwarzer, 1992)

Metode de creștere a auto-eficacității

• Persuasiune verbala
• Modelare
• Experiment comportamental
• Asociere cu o stare fiziologică/emoție
pozitivă
 Auto-eficacitatea şi comportamentele de sănătate

• Auto-eficacitatea de iniţiere
• Auto-eficacitatea de acțiune
• Auto-eficacitatea de menținere
• Auto-eficacitatea de reinițiere a unui comportament
(Luszczynska & Schwarzer, 2003,2008)
 Date de cercetare (evidenţe)
• o dietă sănătoasă (Bagozzi & Edwards, 1998;
Gollwitzer & Oettingen, 1998),
• efectuarea regulată a exercițiilor fizice
(Dzewaltovski, Nobel, Shaw, 1990),
• reducerea fumatului (Dijkstra & DeVries, 2000),
• reducerea consumului de alcool (Christiansen et al.,
2002),
• utilizarea prezervativului (Bradford & Beck, 1991)
• aderența la tratament (Catz et al., 2000).
 Teoria învăţării sociale/ teoria social-cognitivă
(Bandura, 1986)

Concept Definire Aplicare

Determinism Comportamente rezultate din Implică individul şi
reciproc interacţiuni; schimbări bidirecţionale persoanele relevante;
Schimbarea mediului

Cunoştinţe Informaţii care pot influenţa Oferirea de mesaje despre

comportamentul sănătate;seminarii,
workshop-uri
Expectanţe Convingeri despre probabilitatea Încorporarea informaţiilor
consecinţei unui comportament la nivel cognitiv

Auto- Încrederea în abilitatea de a desfăşu- Persuasiune; încurajare;

eficacitate ra acţiuni cu succes Puncte tari; acţiuni în paşi
mici
Învăţare Convingeri bazate pe observarea Identificarea de modele
vicariantă comportamente- emulative; Indicarea altor
lor altora şi a consecinţelor experienţe

Întăriri Răspuns la comportament pentru Recompense

creştere sau descreştere
 Stres si Personalitate; ed. Presa Univeristara
Clujeana (Băban, 1997)

• Congruenţă cognitivă (Băban, 1997)

• articulare între cogniţiile despre sine, lume şi
viitor
 Relația cogniții-sănătate
(mecanisme: fiziologice, imunitare, comportamentale)

Via:
⮚ Evaluarea stimulilor din mediu
⮚ Percepția resurselor de coping cu solicitări/provocări
⮚ Mobilizarea formelor de coping
⮚ Reactivitate la stres (fiziologică, emoțională)
⮚ Căutare de informații
⮚ Stil de viață (sanogen vs patogen)
⮚ Suport social
⮚ Ajustare la boală
 Critici ale modelelor cognitive ale sănătăţii (1)

▪ Sunt interesate predominant de mediatorii

cognitivi ai comportamentului

▪ Asumă ideea persoanei ca fiinţă raţională

▪ Conceptualizează decizia ca rezultat al

procesării raţionale
 Critici ale modelelor cognitive ale sănătăţii (2)
▪ Asumă ideea că aceleaşi variabile cognitive sunt
relevante pentru grupuri de persoane diferite

▪ Nu iau întotdeauna în considerare efectul direct,

imediat al impulsului şi/sau emoţiilor

▪ Nu întotdeauna se ia în considerare faptul că între

cogniție și comportament există de mute ori un
decalaj (”gap”; atitudine, intenție, implementarea
intenției).
 Critici ale modelelor cognitive ale sănătăţii (3)

▪ Nu ţin seama de contextul socio-cultural

▪ Nu iau in considerare efectul unor condiţii

materiale, fizice

▪ Nu au în vedere interacţiunea sinergică şi de

potenţare a diverşilor factori de decizie
 În concluzie
• Cognițiile de sănătate sunt predictori buni (dar nu
infailibili) a comportamentelor relevante pentru
sănătate și risc de boală/accidente;
• Reducerea morbidității și mortalității poate fi
explicată și prin reducerea comportamentelor de risc
(până la 50%), deci prin identificarea si modificarea
cognițiilor asociate acestor comportamente.
• Cognițiile nu trebuie văzute ca și ”alfa & omega”
ființei umane ci într-o relație complexă cu emoțiile și
comportamentele (dezvoltate și exprimate în mediu
socio-cultural).
Sarbatori Pascale [Fericite] Liniștite!
Vacanță plăcută [stând în casă]!