58

5
SISTEME AVANSATE DE MONITORIZARE
A MEDIULUI – STUDII DE CAZ

Monitorizarea mediului înconjurător este o activitate complexă.

Majoritatea problemelor de mediu se schimbă continuu, fiind influenţate de
populaţie, presiuni datorate dezvoltării, procese noi de producţie, schimbări
legislative, tehnici noi pentru reducerea poluării, aspecte fiscale etc.

5.1 Sistemul Informaţional Meteorologic Integrat Naţional

(SIMIN)

România este afiliată la sistemul informaţional general al Organizaţiei

Meteorologice Mondiale (O.M.M.), încă din anul 1946.
Din punct de vedere meteorologic, România face parte din Regiunea
VI – Europa.
Există câteva centre mondiale (Moscova şi Washington) şi subcentre,
cum sunt Budapesta şi Sofia, care retransmit informaţiile la Bucureşti, la
Centrul Naţional de la A.N.M.. Peste 90% din informaţiile meteorologice
vin de la aceste subcentre, restul informaţiilor provenind de pe teritoriul
ţării. Pe plan intern, fluxul informaţional cuprinde reţeaua meteorologică
naţională, cu cele 260 de staţii meteorologice sinoptice, aerologice, precum
şi centrele de prevedere a vremii (C.P.V.) organizate pe regiuni fizico-
geografice (fig. 5.1). Datele colectate de aceste centre sunt retransmise la
Administraţia Naţională de Meteorologie. În acest scop se folosesc sisteme
de telecomunicaţii, radioemisie-recepţie, precum şi interfaţarea unor
calculatoare cu memorie adecvată. Sistemele de măsurare trebuie să fie
autonome şi să fie compatibile cu sistemele (aparatura) folosite în reţeaua
internaţională O.M.M.
În afara acestor staţii meteorologice, mai există şi circa 1.200 posturi
pluviometrice cu observatori, care transmit zilnic datele referitoare la
precipitaţii. Informaţiile pluviometrice sunt transmise în timp real la centrele
radar la care sunt arondate. Aceste informaţii servesc şi pentru tratarea
 59

imaginilor radar, dat fiind faptul că fiecare ploaie are o imagine specifică. În
acest caz, radarele meteorologice pot indica, pe lângă direcţia şi viteza
norilor, intensitatea acestora şi cantitatea căzută, date deosebit de necesare la
prognozele hidrologice, în special la apărarea contra inundaţiilor şi altor
fenomene hidrometeorologice periculoase.
Sistemul Informaţional Meteorologic Integrat Naţional (SIMIN), a
fost pus în funcţiune la finele anului 2002. Reţeaua a fost creată pentru
modernizarea prelucrării datelor obţinute de la staţiile automate prevăzute
cu senzori instalate în teritoriu, în vederea furnizării de date meteorologice
şi hidrologice în timp util beneficiarilor, factorilor de decizie din agricultură,
protecţie civilă, transporturi rutiere, aeriene, fluviatile, maritime şi altor
activităţi a căror prognoza meteo este absolut necesară.
Prin acest sistem sunt prognozate inundaţii, grindina, cantităţile de
precipitaţii, trăsnete, vijelii, polei, ceața și alte fenomene de risc. SIMIN a
fost creat prin Hotărârea de Guvern 1037/1999. Sistemul este un complex
meteorologic avansat, care cuprinde cinci radare Doppler în banda S
(frecvenţa = 2–4 GHz; lungimea de undă = 7.5–15 cm), 60 de staţii
automate şi mai multe staţii de lucru pentru vizualizarea informaţiilor.

Fig. 5.1 Evoluţia temperaturilor medii anuale la staţia Bucureşti Filaret

(1881-1996) – (Podani, 1999)
seria cronologică
--- seria modelată cu ajutorul mediilor glisante pentru identificarea tendinţei de
evoluţie

Sistemul radar oferă posibilitatea de previziune a vremii înainte cu 24

până la 72 de ore. Sistemele radar sunt instalate la Medgidia (fiind al doilea
care a fost dat în folosinţă), primul fiind inaugurat la Bârnova, lângă Iaşi, iar
altele au fost instalate la Bobohalma, lângă Târnăveni, la Oradea şi la
 60

Timişoara. SIMIN mai cuprinde încă trei radare în banda C (frecvenţa = 4–

8 GHz; lungimea de undă = 3.75–7.5 cm).
Reţeaua de radare a fost creată pentru determinarea poziţiei, direcţiei
de deplasare, structurii formaţiunilor noroase si estimării cantităţilor şi
tipului precipitaţiilor atmosferice. Teritoriul României este supravegheat în
prezent de 8 radare de tip Doppler. Cele 8 radare operaţionale (tabelul 5.1)
contribuie cu date la realizarea mozaicului naţional radar care se generează
la fiecare 10 minute la sediul central al Administraţiei Naţionale de
Meteorologie.

Tabelul 5.1 Reţeaua de radare SIMIN

Latitudine /
ID Locatie Localitate Judeţ Altitudine(m) Echipament RADAR
Longitudine
WSR-98D S-band
RDIS Bârnova Iaşi 47.167 / 27.633 102
(2912MHz)
WSR-98D S-band
RDMD Medgidia Constanţa 44.250 / 28.267 64
(2965MHz)
WSR-98D S-band
RDBB Bobohalma Mureş 46.360 / 24.225 523
(2945MHz)
WSR-98D S-band
RDTM Timişoara Timiş 45.771 / 21.260 85.5
(2935MHz)
WSR-98D S-band
RDOD Oradea Bihor 47.033 / 21.900 136
(2965MHz)
RDBU Bucureşti - 44. 511 / 26.079 90 Legacy C-band EEC
RDCV Craiova Dolj 44.311 / 23.868 192 Legacy C-band EEC
RDOR Oradea Bihor 47.092 / 21.943 249 Legacy C-band Gematronik

Mozaicul naţional radar este disponibil în trei tipuri de produse:

reflectivitatea la prima elevaţie, echotop şi reflectivitatea maximă pe
coloană (fig 5.2). I.N.M.H. dispune de un server pentru realizarea
mozaicului naţional şi de un soft de integrare care foloseşte criterii spaţiale
şi temporale de selectare a datelor radar - contribuţie de la fiecare locaţie
RADAR.
În plus, România deţine capacitatea hardware şi software de a integra
datele radar de la echipamentele EEC si GEMATRONIC în mozaicul
naţional radar (http://www.meteoromania.ro/index.php?id=179).
 61

Fig. 5.2 Acoperirea naţională radar – locaţiile reţelei SIMIN (A.N.M., 2010)

Puls-Doppler este un sistem radar capabil să detecteze nu numai

locaţia ţintă (orientarea, întinderea, şi altitudinea), dar şi de măsurare a
vitezei sale radiale (întindere-rata). Acesta utilizează efectul Doppler pentru
a determina viteza relativă a obiectelor vizate; impulsurile de energie RF
care se întorc de la ţintă sunt prelucrate pentru a măsura diferenţa de
frecvenţă între ciclurile de transportator, în fiecare puls şi frecvenţa
originală transmisă de la echipamentul radar.
Pentru a realiza acest lucru, sursa de frecvenţă a transmiţătorului
trebuie să aibă stabilitate de fază foarte bună. Astfel ecourile retrodifuzate
de către obiectele apropiate (care se deplasează spre emiţător) vor prezenta o
creştere aparentă a frecvenţei în timp ce ecourile provenite de la obiectele
care se îndepărtează deţin o scădere aparentă a frecvenţei.
Viteza ţintei poate fi estimată prin transformata Fourier rapidă sau
folosind tehnici de autocorelare.

Structura unui sistem radar include următoarele componente (fig 5.3):

 transmiţător, care generează un semnal radio, cu un oscilator cum ar
fi klystron sau un magnetron, durata semnalului fiind controlată de
către un modulator;
 ghid de undă, care face legătura între emiţător şi antenă;
 multiplexor, care serveşte ca un întrerupător între antenă şi
transmiţător sau receptor pentru semnalul radio, atunci când antena
este utilizată în ambele situaţii;
 receptor: ştiind forma dorită a semnalului recepţionat (un impuls),
un receptor optim poate fi proiectat utilizând un filtru liniar SNR;
 62

 controlerul de sistem - o secţiune electronică care controlează toate

aceste dispozitive;
 antena RADAR, pentru a efectua scanarea radar gestionată de un
software dedicat;
 conexiunea către utilizatorii finali.

Fig. 5.3 Structura generală a unui sistem radar şi imagine cu antena RADAR
NEXRAD WSR-98D
 63

5.2 Sistemul informaţional de monitorizare a calităţii aerului

Poluarea atmosferică a cunoscut o importantă creştere odată cu

dezvoltarea industrială, iar în ultimele decenii se constată o îngrijorătoare
extindere a acesteia cu consecinţe deosebit de grave la nivel planetar.
Sursele de poluare atmosferică se grupează în mai multe categorii pe baza
următoarelor criterii:
- origine;
- mobilitate;
- regimul de funcţionare;
- tipul de activitate.
Sursele de poluare atmosferică, după origine, se împart în surse naturale şi
surse antropogene (antropice).
După mobilitate sursele de poluare se împart în:
a) surse staţionare sau fixe;
b) surse mobile: mijloace de transport rutier, aerian, feroviar,
naval.
După regimul de funcţionare, sursele de poluare pot fi:
a) continue: emisia poluantă este continuă şi constantă
perioade lungi de timp (luni, sezoane, ani);
b) intermitente: au întreruperi ale emisiei poluante
semnificative ca durată (ore, zile, luni);
c) instantanee: emisia poluantă are loc într-un interval scurt de
timp, după care încetează (este cazul avariilor şi accidentelor
industriale).
După tipul de activitate a surselor de poluare, prezintă importanţă
pentru cunoaşterea poluanţilor specifici fiecărei activităţi. Analiza fiecărui
domeniu de activitate umană relevă poluanţi specifici care sunt evacuaţi în
atmosferă, contribuind la o monitorizare mai bună a calităţii aerului şi la
demararea unor acţiuni concrete pentru prevenirea şi ameliorarea calităţii
aerului.
După modul de existenţă al poluanţilor există două grupe:
a) poluanţi primari, care sunt emişi direct în atmosferă din
surse identificate sau identificabile;
b) poluanţi secundari sau derivaţi, cei care sunt produşi în
aer prin interacţiunea a doi sau mai mulţi poluanţi sau chiar
prin reacţie cu anumiţi constituenţi ai aerului.
Odată pătrunşi în atmosferă foarte puţini poluanţi îşi păstrează integritatea
deoarece, ca urmare a reacţiilor lor chimice şi influenţelor termice, aceştia
îşi schimbă identitatea.
 64

Norma de calitate a aerului pentru un poluant se compune din CMA

(concentraţia maximă admisă) sau VL (valoare limită) pe un timp bine
definit, frecvenţa asociată acestora şi intervalul de referinţă (de regulă un an
sau mai puţin). Relevanţa normelor de calitate ale aerului este însă limitată,
ele nu pot proteja populaţia împotriva emisiilor accidentale cu concentraţii
foarte ridicate.
Calitatea aerului este monitorizată prin măsurători pe diferite intervale
de mediere. Poluanţii monitorizaţi sunt cei prevăzuţi în legislaţia română
transpusă din cea europeană, valorile limită impuse prin OM 592/2002
având scopul de a evita, preveni şi reduce efectele nocive asupra sănătăţii şi
a mediului în întregul său (http://www.calitateaer.ro/parametri.php).
Monitorizarea calităţii mediului aerian asigură cunoaşterea şi
agregarea obiectivă a informaţiilor referitoare la calitatea aerului necesare
planificării calităţii mediului şi realizării conexiunii feedback de control
pentru atingerea obiectivelor acestei planificări.
Soluţia de instrumentaţie utilizată frecvent în monitorizarea calităţii
aerului este un sistem hibrid prin integrarea unei staţii meteorologice
automate SMA, a unui staţii complexe de prelevare a probelor de aer care
conduce probele de aer necesare la analizoarele de gaze pentru imisii
amplasate în interiorul unui container climatizat şi a unor dispozitive de
prelevare şi măsurare a pulberilor.
Dispozitivele digitale furnizează următoarele seturi de date:
1. Staţia meteorologică automată măsoară direcţia şi viteza vântului,
umiditatea relativă a aerului şi temperatura, radiaţia solară în funcţie de
spectrul electromagnetic dorit şi cantitatea şi intensitatea precipitaţiilor (cu
ajutorul unui pluviometru digital). Datele sunt colectate de receptorul de
date care transmite pachete de informaţii la calculatorul responsabil de
achiziţia primară a datelor.
2. Prelevatorul de pulberi oferă date privind cantitatea de pulberi în
suspensie aflată în aer. Datele sunt transmise prin intermediul unor
convertoare I/O prin reţeaua RS 485 la calculatorul de achiziţie.
3. Prelevatorul central pentru probele de aer se bazează pe un sistem de
pompe cu încălzirea probelor de aer şi conducerea lor spre analizoarele
digitale de gaze specifice care individual măsoară concentraţiile
hidrogenului sulfurat, metanului, ozonului, oxizilor de sulf, oxizilor de azot
sau ale oxizilor de carbon din aer. Configuraţia este modulară putându-se
opta şi pentru alte noxe sau reduce numărul de analizoare în funcţie de
particularităţile emisiilor din zona supusă monitorizării.
4. Analizorul digital; fiecare analizor digital transmite datele înregistrate tot
prin intermediul unui convertor I/O de tipul ND 6000 sau i-7000 spre
calculatorul de achiziţie primară. Acesta transmite datele la distanţă prin
 65

diferite mijloace de telemetrie (radiomodem sau GSM/GPRS) spre

calculatorul central pentru procesarea statistică din cadrul dispeceratului de
mediu. Fluxul informaţional este redat în figura 5.4.

Fig. 5.4 Staţie automată de monitorizare a poluării aerului – structura, fluxul

informaţional şi interfaţa software (Dunea A. și Dunea D., 2004)
 66

5. Interfaţa software permite afişarea selectivă, prin acţionarea butonului

corespunzător poziţiei senzorului în sistemul de monitorizare respectiv, a
următoarelor elemente:
• valoarea în timp real a parametrului;
• valoarea limită pentru noxa monitorizată;
• istoricul evoluţiei valorilor acesteia sub formă grafică;
• evoluţia generală a valorilor noxelor monitorizate sub formă de
histogramă;
• vizualizarea indicatorilor statistici calculați în timp real.
Programul software trebuie să ofere posibilitatea avertizării acustice şi
optice, pe PC-ul local şi/sau la un dispecerat local de monitorizare a
mediului, în momentul depăşirii valorilor limită pentru una sau mai multe
noxe.
5.2.1 Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA)
În conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea
Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului
responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în
România revine autorităţilor pentru protecţia mediului.
Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile
de alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de
monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia
atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările
europene.
În prezent, RNMCA efectuează măsurători continue de dioxid de sulf
(SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), pulberi în
suspensie (PM10 si PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb). Calitatea aerului în
fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe
baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.
La momentul actual, în România sunt amplasate 142 staţii de
monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate
pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. RNMCA
cuprinde 38 de centre locale, care colectează şi transmit panourilor de
informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară
le transmit spre certificare Laboratorului Naţional de Referinţă din Bucureşti
(LNR). Pe lângă staţiile fixe, RNMCA deţine în structură şi 17 stații mobile.
O staţie de monitorizare furnizează date privind calitatea aerului, date
care sunt reprezentative pentru o anumita suprafaţă în jurul staţiei. Aria în
care concentraţia nu diferă de concentraţia măsurată la staţie mai mult decât
cu o "cantitate specifică" (+/- 20%) se numeşte "arie de reprezentativitate".
 67

5.2.2 Sistemul de monitorizare transfrontieră a calității aerului

În noiembrie 2002 a fost implementat Proiectul PHARE CBC RO/BG
1999 “Sistemul comun de monitorizare a calității aerului în orașele de la
graniță româno – bulgară a Dunării de Jos”. Proiectul a asigurat dotarea cu
sisteme automate de monitorizare a calității aerului, acoperind patru zone
(perechi de orașe), amplasate de-a lungul celor două maluri ale Dunării de
Jos. Fiecare dintre cele patru zone are în componență câte un oraș din
România riveran Dunării și un oraș corespondent din Bulgaria, amplasat pe
malul opus al Dunării.
(http://eea.ngo.ro/materiale/cooperare/Inventory%20report_rom.pdf).
Cele patru zone în oglindă sunt:
• Giurgiu - Ruse;
• Turnu Măgurele – Nicopole;
• Zimnicea – Șvistov;
• Călărași - Silistra.
Rețeaua de pe malul românesc este formată din 7 stații de monitorizare:
• Giurgiu - 2 stații: Giurgiu 1, Giurgiu 2;
• Turnu Măgurele - 2 stații: Turnu 1, Turnu 2;
• Zimnicea – 1 stație
• Călărași - 2 stații: Călărași 1, Călărași 2.
Orașele de pe malul românesc al Dunării de Jos sunt dotate cu următoarele
echipamente pentru monitorizarea calității aerului:
• 7 sisteme DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy);
• 7 prelevatoare pentru PM10;
• 6 analizoare pentru CO;
• 6 analizoare pentru H2S;
• 1 analizor pentru CS2 – Zimnicea;
• 7 echipamente meteorologice standard: fiecare stație de măsurare
este echipată cu senzori pentru măsurarea direcției și vitezei
vântului, temperaturii și presiunii atmosferice. Datele furnizate sunt
utilizate pentru calcularea corecției pentru condiții standard.
• 4 unități de afișaj pentru informarea publicului;
• 2 stații meteorologice situate la Călărași, respectiv la Turnu
Măgurele destinate înregistrării condițiilor meteorologice generale
reprezentative pentru dispersia poluanților (diagramele Breuer);
• sisteme pentru transmisia prin radio a datelor și informațiilor;
• 4 computere pentru achiziția, procesarea și raportarea datelor.
În cele patru orașe "în oglindă" din Bulgaria există o structură similară.
Rezultatele măsurătorilor meteorologice și de calitate a aerului sunt
verificate automat și apoi prezentate publicului pe panouri de afișare.
 68

De asemenea, datele sunt transmise automat celor 3 Agenții de

Protecție a Mediului din România și celor 3 Inspectorate Regionale
corespunzătoare din Bulgaria.
Sistemul DOAS
Un emiţător şi un receptor creează un traseu optic deschis. Lumina
este generată în emiţător de o lampă cu xenon şi este proiectată spre
receptor. De la receptor este transmisă către analizor printr-un cablu de fibră
optică. Sistemul OPSIS poate opera cu mai multe căi optice simultan, prin
intermediul unui multiplexor. Analizorul conţine un spectrometru care
transformă lumina primită în semnal digital şi analizează cantitatea de
lumină (pe lungimi de undă) absorbită de anumite gaze.
Sistemul “open path” are la bază determinări optice ale diferiţilor
poluanţi, utilizând ca metodă de analiză spectrometria de absorbţie
diferenţiată DOAS. Fiecare compus chimic are o amprentă spectrală proprie,
existând o corelaţie directă între cantitatea de lumină absorbită şi numărul
de molecule de gaz din traseul străbătut de raza luminoasă. Raza luminoasă
emisă de sursă străbate traseul monitorizat, fiind afectată de prezenţa
compuşilor gazoşi monitorizaţi, este captată de senzorul optic receptor şi
este transmisă prin fibră optică spre unitatea de analiză.

Fig. 5.8. Schema de funcţionare a sistemului DOAS

Unitatea de analiză este constituită dintr-un spectrometru de înaltă

fiabilitate, un computer şi circuite electronice de interfațare.
 69

Spectrometrul separă lungimile de undă cu ajutorul unor filtre

interferenţiale, semnalul optic fiind apoi transformat în semnal electric de
către un detector. Acest semnal este procesat de computer, care compară
spectrul atenuat al razei recepţionate cu un spectru model, stocat în
memorie, compensează eventualele interferenţe, pentru a calcula apoi
concentraţiile compuşilor gazoşi măsuraţi. Datele obţinute din măsurători
sunt stocate în pe discul dur al ordinatorului şi transmise, apoi, către alte
sisteme sau servere prin portul serial sau modem.

Analizorul pentru monoxid de carbon (CO) - Monitor Europe,

model ML9830B
Este un fotometru cu radiaţie infraroşie nedispersivă care foloseşte
tehnologia corelării filtrelor de gaz pentru a determina concentraţia
monoxidului de carbon din aer. Radiaţia IR trece printr-un filtru rotativ ce
conţine: jumătate - monoxid de carbon şi jumătate - azot. Prin rotirea
filtrului se măsoară alternativ: lungimi de undă absorbite de monoxidul de
carbon, lungimi de undă absorbite de monoxidul de azot şi prin comparaţie
se măsoară cantitatea de monoxid de carbon. Concentraţia finală de
monoxid de carbon este afişată pe un display, după realizarea corecţiei de
temperatură şi presiune.

Analizorul Monitor Europe tip ML9850B folosit pentru măsurarea

hidrogenului sulfurat
Cu ajutorul cuptorului de conversie CV2000, H2S este transformat în
SO2, care este măsurat prin metoda fluorescenţei în UV.
Funcţionarea aparatului se bazează pe fenomenul de fluorescenţă în
ultraviolet. Fluorescenţa este produsă de moleculele de dioxid de sulf sub
influenţa radiaţiei UV. Raza UV este măsurată de un detector referinţă, iar
fluorescenţa de un multiplicator. Prin comparaţie între cele două măsurări,
se determină proba de dioxid de sulf. Concentraţia finală de dioxid de sulf
este afişată pe un display, după realizarea corecţiei de temperatură şi
presiune. După măsurarea dioxidului de sulf se calculează cantitatea de
hidrogen sulfurat transformată iniţial (în cuptorul convertor) în dioxid de
sulf, deci cantitatea de hidrogen sulfurat din aerul înconjurător.

Prelevatorul de particule PM10 - SM200

Este folosit la prelevarea şi măsurarea pulberilor în suspensie,
fracţiunea PM10. Permite colectarea particulelor prin intermediul unor filtre
standard cu membrană (47 mm), făcând posibilă examinarea ulterioară a
materialului colectat, cu ajutorul altor metode cantitative şi calitative.
 70

Sistemul de comunicaţii. Transferul de date

Software-ul aferent echipamentelor este reprezentat de pachetul
OPSIS EnviMan. Pachetul include programele Reporter, ComVisioner,
Importer-Exporter etc.
Reporter este un program Microsoft Windows pentru prezentare şi
generare de rapoarte de analiză statistică avansată a datelor de calitate a
aerului. Reporter poate extrage date din mai multe baze de date pentru
analiza statistică şi comparaţii.
ComVisioner este modulul de bază pentru achiziţia de date şi validarea
datelor rezultate din măsurători. Este folosit de asemenea pentru
vizualizarea datelor primite de la analizoare şi pentru generare de rapoarte.
Importer-Exporter este programul prin care se face transferul de date
dintr-un computer în altul.
În fiecare regiune transfrontieră (ex.: Turnu Măgurele - Nikopole,
Zimnicea - Sviştov), echipamentele care efectuează măsurătorile sunt
interconectate printr-o reţea de transmisie a datelor. Această reţea colectează
datele de la toţi poluanţii măsuraţi de staţiile automate sau parametrii
meteorologici măsuraţi de staţiile meteorologice – într-o staţie centrală
(Centrul Local de Colectare a Datelor – CBS - Cross Border Site). Fiecare
zonă are un CBS în România şi unul în Bulgaria (în oraşele corespunzătoare
de peste graniţă). Datele verificate automat de CBS sunt transmise la
Unităţile de Afişare pentru Public (DU - Display Unit) de ambele părţi ale
Dunării. Datele rezultate din măsurători sunt transferate din CBS către
Centrele Zonale de Colectare a Datelor (Agenţiile teritoriale de Protecţie a
Mediului) corespunzătoare din România şi Bulgaria.
Datele rezultate din măsurători (de la analizoare) sunt verificate
automat şi transferate în CBS, imediat ce au fost validate (în funcţie de
limitele parametrilor tehnici specificaţi). În CBS datele sunt agregate
(agregarea se face ca mediere a măsurătorilor instantanee care au trecut de
validarea automată preliminară; timpul de mediere este de 1 oră), după care
sunt transferate automat în DU şi o dată pe oră în Centrul Zonal de
Colectare a Datelor (Agenţiile teritoriale de Protecţie a Mediului) conform
unui orar. Datele existente în computerele agenţiilor sunt transferate automat
la Centrul Regional de Colectare a Datelor. Regulat, Centrul Regional de
Colectare a Datelor transmite datele către Ministerele de Mediu
corespunzătoare.
Pentru staţiile din Turnu Măgurele şi Zimnicea, computerele CBS
preiau din analizoare datele în fiecare oră, la minutul 11 şi le transferă în
computerul de la APM Teleorman la minutul 24, de asemenea, în fiecare
oră. O dată pe zi sunt transmise la APM Giurgiu.
Comunicaţiile în sistem se realizează prin trei tipuri de reţele:
 71

 reţele de comunicaţii radio-electrice, unde staţiile sunt amplasate la

distanţe mari una de cealaltă sau de CBS;
 reţele de calculatoare prin cablu (LAN), unde staţiile sunt în aceeaşi
clădire cu CBS şi analizorul, respectiv computerul care afişează
datele pentru public (DU) sunt conectate direct la computerul CBS;
 reţeaua publică de telefonie, unde CBS-ul nu este în aceeaşi clădire
cu Centrul Zonal de Colectare a Datelor.

Ca exemplu, Staţia Turnu 2 este amplasată în incinta staţiei de pompare cu

criburi, la 1.5 km vest de S.C. Turnu S.A. Structura staţiei este următoarea:
- sistem DOAS cu două căi optice - analizor AR500 (spectroscopie optică
de absorbţie diferenţială pentru poluanţii dioxid de sulf, dioxid de azot,
monoxid de azot, ozon, amoniac) şi senzori meteorologici
- monitor pulberi în suspensie PM10 tip SM 200.

Fig. 5.9 Sistem DOAS și prelevator pulberi în suspensie PM10 - Staţia Turnu 2

Poluanţii monitorizaţi sunt: SO2, NO, NO2, O3, NH3 şi PM10.

Parametrii măsuraţi de staţia meteorologică automată sunt: gradient termic
şi temperatură, viteză vânt, direcţie vânt, umiditate, radiaţie solară globală,
presiune atmosferică.
 72

Fig. 5.10 Parametrii înregistrați la Stația automată Turnu 2 – curbe de regim

înregistrate în luna NOIEMBRIE 2007 (perioada de mediere 1h).
 73

5.3 Sistemul informaţional de monitorizare hidrologică

Pe fondul schimbărilor climatice manifestate la nivel planetar, în

România, în ultimii ani, au avut loc fenomene meteorologice atipice şi
periculoase, de o intensitate deosebită.

Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de

producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populaţiei şi al
bunurilor), susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora,
rezultând implicit că pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra
acestor caracteristici ale sale.
În luna aprilie 2005, la Timişoara, s-a înregistrat cea mai mare
cantitate de precipitaţii din tot şirul de observaţii (1874-2005) – 154.4 l/mp
în 24 h, iar în luna iulie s-au înregistrat 243 l/mp la Herăstrău, în judeţul
Vrancea, 206 l/mp la Haloş, în judeţul Bacău, 193 l/mp la Şendreni, în
judeţul Galaţi, 168 l/mp la Văleni, în judeţul Teleorman, dar şi 73 l/mp în 3
ore la Casimcea, judeţul Constanţa. Precipitaţii cu o intensitate deosebită au
afectat, în luna septembrie, judeţul Constanţa şi bazinul hidrografic Ialomiţa.
Acestea au totalizat până la 222 l/mp (din care 155 l/mp în 3 ore) la
Biruinţa, în judeţul Constanţa, până la 169 l/mp în judeţele Dâmboviţa şi
Călăraşi şi până la 127 l/mp (din care 102 l/mp în 12 ore) la Mălureni în
judeţul Argeş.
În luna aprilie 2005, pe râurile din Spaţiul hidrografic Banat s-au
înregistrat cele mai mari cote din întregul şir de observaţii, ce au avut ca
efect deversarea digurilor de pe râurile Timiş şi Bârzava.
Râul Timiş unit cu râul Bega prin Nodul Hidrotehnic Topolovăţ, a
tranzitat viitura cu cel mai mare volum înregistrat în perioada de observaţii.
Volumul viiturii scurs pe râul Trotuş în luna iulie, a înregistrat valori
istorice în secţiunea Vrânceni. Viitura produsă în luna septembrie pe râul
Ialomiţa a fost a doua din şirul cronologic al debitelor maxime anuale, după
cea produsă în anul 1975. Debite istorice s-au înregistrat în luna aprilie şi pe
râurile Caraş, Nera, în luna iunie pe râurile Putna şi Râmnicu Sărat, iar în
luna septembrie pe râul Cricovul Sărat. Deşi în ultimii 50 de ani s-au mai
produs viituri importante în majoritatea bazinelor hidrografice, niciodată în
ultimii 100 de ani viiturile nu s-au întins pe un interval atât de mare de timp
ca în anul 2005. De asemenea viiturile anterioare dintre care se evidenţiază
cele produse în anii 1970 şi 1975, s-au desfăşurat pe areale mult mai
restrânse decât cele produse în anul 2005.
Efectele fenomenelor hidrometeorologice periculoase au fost mult
amplificate de despăduririle efectuate în ultimii ani, ceea ce a condus la
 74

concentrări rapide ale scurgerilor pe versanţi, cu antrenarea masivă a

aluviunilor în cursurile de apă, precum şi în zonele locuite şi pe terenurile
agricole. Pentru gestionarea corespunzătoare a situaţiilor determinate de
inundaţii, a fost elaborată Strategia Naţională de management al riscului la
inundaţii (Hotărârea Guvernului nr. 1854/22 decembrie 2005), care
urmăreşte a schimba optica asupra modului de abordare a problemelor
inundaţiilor şi a trece de la conceptul de acţiune de tip pasiv, la conceptul de
acţiune activă în vederea reducerii pagubelor potenţiale şi a vulnerabilităţii
receptorilor de risc la inundaţii.
Sintetic, obiectivele generale ale strategiei de management al
inundaţiilor sunt:
• creşterea calităţii vieţii prin reducerea pagubelor produse ca
urmare a inundaţiilor, dar fiind pregătiţi pentru producerea unor
alte asemenea fenomene;
• diminuarea impactului măsurilor de management al riscului (la
scara temporală şi spaţială) asupra sistemelor ecologice;
• utilizarea adecvată a resurselor pentru realizarea, întreţinerea şi
exploatarea infrastructurilor şi a măsurilor de reducere a riscului la
inundaţii;
• menţinerea unor activităţi economice corespunzătoare (agricole,
industriale, comerciale, de locuit şi agrement) în zonele inundabile.

Harta de risc natural la inundaţii constituie documentaţia ce

cuprinde (în formă scrisă şi grafică) zonele inundabile la diverse
probabilităţi de producere a viiturilor, cu indicarea pagubelor materiale şi
umane potenţiale, pentru unităţi administrativ-teritoriale afectate de
inundaţii. Harta de risc natural la inundaţii constituie parte componentă a
documentaţiei de amenajare a teritoriului judeţean şi se detaliază în planurile
de urbanism generale, zonale şi locale ale localităţilor fiecărui judeţ.
Având în vedere aceste considerente, în metodologia de realizare a
hărţilor se vor considera următoarele elemente:
• baza topografică şi cartografică (hărţi existente, fotograme,
imagini satelitare şi reambulări ale acestora, profile transversale
şi profile longitudinale prin albiile râurilor, relevee la staţiile
hidrometrice, la construcţiile hidrotehnice etc.);
• zone în care s-au produs inundaţii la cea mai mare viitură
cunoscută (viitură istorică), lucrări cu rol de apărare împotriva
inundaţiilor şi de protecţie a malurilor executate;
• caracterizarea bazinului hidrografic de recepţie din punct de
vedere geologic, geomorfologic, hidrogeologic, hidrologic,
meteorologic, pedologic, al vegetaţiei etc.;
 75

• intervenţiile asupra morfologiei cursului de apă de natură să

schimbe regimul natural al scurgerii maxime a apelor (colmatări
şi eroziuni regresive ale talvegului cursului de apă, defrişări în
albiile minore şi majore, împăduriri ale versanţilor, lucrări de
terasamente, amplasarea construcţiilor în albia major inundabilă
etc.);
• utilizarea prezentă şi de perspectivă a albiei majore inundabile
(zone locuite, zone industriale, suprafeţe agricole, păduri, captări
şi reţele de alimentare cu apă, canalizări, staţii de pompare, şosele
şi căi ferate, linii electrice şi telefonice, diguri şi alte obiective
care pot fi afectate) .

Cursurile de apă dețin, în general, albie vizibilă prin care există

aproape în permanenţă debite de apă, ele putând fi trasate pe hărţi.
Clasificarea cursurilor de apă se poate face după mai multe criterii ca: debit,
lungime, suprafaţa de bazin aferentă şi grad de folosire (criteriul complex).
Se disting cursuri de apă mici, care au scurgere permanentă sau
nepermanentă, cursuri mijlocii cu scurgere permanentă şi albii bine
conturate şi cursuri de ape mari sau fluvii.
În România, cursurile de apă au fost inventariate şi codificate în cadrul
lucrării Cadastrul apelor, începută în anul 1958. Au fost luate în considerare
drept cursuri de apă cele care în zona de munte aveau în medie un bazin de
cca. 10 km2 iar la şes de circa 50 km2. Scurgerea permanentă nu a fost o
condiţie obligatorie. În acest mod s-au înregistrat în cadastru cele peste 4864
de cursuri de apă cu o lungime de circa 78.905 Km şi au fost trecute pe hărţi
la scara 1:200.000, folosindu-se sistemul de codificare zecimal internaţional
cu adaptări specifice ţării noastre. Cu această ocazie au fost rezolvate şi
numeroase probleme de toponimie, dat fiind faptul că acelaşi curs de apă
avea pe parcursul său, două sau trei denumiri diferite.
Au fost luaţi în evidenţă, în unele bazine hidrografice, chiar afluenţi
de ordinul patru şi cinci, adică aceia care se varsă în râul principal prin
intermediul a trei sau patru cursuri de apă. Fiecărui curs de apă îi
corespunde un cod cadastral, care permite identificarea lui. S-au admis XIII
mari bazine hidrografice în ordinea vărsării în Dunăre. De exemplu Crişul
Alb are codul III-l, iar un afluent al său III-I-l etc. Toate aceste elemente
sunt cuprinse în Atlasele cadastrale ale apelor, editate 1964 şi 1993, care
constau din mai multe volume de texte, tabele şi hărţi anexe.
Începând cu anul 2005, prin implementarea proiectului
DESWAT (Destructive Water Abatement and Control of Water Disasters),
activitatea de hidrologie şi gospodărire a apelor intră într-o nouă etapă de
dezvoltare şi modernizare a următoarelor sisteme:
 76

 monitoring al râurilor prin instalarea de staţii automate cu senzori de

măsurare a nivelului apei, precipitaţiilor, temperaturii aerului şi apei,
precum şi de măsurare a principalilor parametri de calitate a apei;
 prognoze hidrologice de scurtă şi medie durată, prin achiziţionarea de
modele performante de prognoză, NWSRFS (SUA), etc. şi integrarea
modelelor româneşti de prognoza VIDRA, CONSUL şi UNDA în
sistemul decizional al apelor.
Acest proiect, deosebit de important pentru managementul inundaţiilor
şi avertizarea în timp real, are ca principale obiective:
- utilizarea facilităţilor reţelei SIMIN;
- evaluarea pagubelor potenţiale şi a costurilor, în cazul inundaţiilor şi
reducerea acestora;
- elaborarea de prognoze hidrologice de medie şi lungă durată luând în
considerare diverse scenarii de evoluţie a situaţiei meteorologice.
Proiectul DESWAT va integra sistemul de comunicaţii și radare din cadrul
reţelei SIMIN.
Reţeaua Naţională de Transmisii de Date în Domeniul
Gospodăririi Apelor (R.N.T.D.G.A) este structurată pe 4 niveluri:
• Nivel local (4) reprezentat prin unităţi producătoare de date (staţii
hidrometrice şi de calitate, exploatare infrastructură naţională de
gospodărire a apelor, informaţii folosinţe, etc. arondate la una din
staţiile de colectare judeţene;
• Nivel decizional teritorial sub-bazinal (3) reprezentat prin unităţi de
colectare de date hidrologice (SGA şi Staţii Hidrologice), situate
aproape în totalitate în reşedinţe de judeţ, arondate la unul din
centrele bazinale (Direcţii Ape);
• Nivel decizional bazinal (2) reprezentat prin centrele bazinale
(Direcţii Ape);
• Nivel decizional naţional (1) - reprezentat prin sediul central al
Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR).
(http://www.rowater.ro/).
În cadrul acestui sistem de tip arborescent circulă atât informaţii cu caracter
operativ (flux rapid: date hidrologice, date privind fenomene periculoase),
cât şi informaţii ocazionale (flux lent: prognoze şi diagnoze privind diferite
fenomene, sinteze, date cu caracter informativ, date cu caracter comercial,
economic, etc.). Concentrarea maximă a informaţiei (ca substanţă) se află la
nivelul (1), nivelul de coordonare şi control, pentru funcţionarea ca sistem
integrat, capabil să construiască şi să aplice strategii la nivel naţional. La
nivelurile (2) şi (3) concentrarea este mai mică, dar calitatea informaţiei este
necesară pentru luarea unor decizii rapide și corecte în cazul apariţiei unor
fenomene de tip eveniment, avarie, etc.
 77

De regulă, la nivelurile 1, 2, și 3, centrele de concentrare a

informaţiilor sunt reprezentate, de dispeceratele de gospodărire a apelor,
care pe lângă rolul de cunoaştere permanentă a evenimentelor din propriul
teritoriu, au şi rolul de coordonare a acţiunilor de intervenţie, în concordanţă
cu hotărârile şi deciziile conducerilor administrative respective. Sistemul în
ansamblul său este gândit şi ca sistem de tip eveniment, deoarece
vehiculează şi procesează informaţii referitoare la fenomene naturale
periculoase, accidente la construcţiile hidrotehnice, sau poluări accidentale.
Informaţia furnizată de sistem stă la baza unor decizii necesare pentru
diminuarea efectelor unor astfel de fenomene.
Principiul este ca organul de decizie să aibă întreaga informaţie asupra
fenomenului supravegheat, cu maxim de anticipare posibil şi cu eroare
minimă. Din acest motiv, nivelul (4) este la fel de important în cadrul
sistemului, deoarece măsurarea precisă a parametrilor permite prelucrarea
corectă a informației la nivelurile superioare. Datele/informaţiile vehiculate
în cadrul sistemului nu au un volum mare, dar au o mare concentrare de
informaţie, uneori crucială. Lipsa lor ar putea conduce la pagube materiale
semnificative şi chiar la victime omeneşti.
Sistemul a fost proiectat să acopere două mari funcţii:
1. Fluxul de date şi mesaje/rapoarte operative, supraveghere şi control:
- Flux de date: observaţii hidrologice, lacuri acumulare și secţiuni de
monitoring calitate şi, de asemenea, valori prognozate de INHGA pentru
niveluri şi debite;
- Mesaje şi rapoarte operative: rapoarte "stare sistem" (meteo, hidro,
construcţii hidrotehnice, alimentări cu apă, calitatea apei, sistemul
informaţional, măsuri şi intervenţii), avertizări/alarme explicite, evenimente,
rapoarte asupra efectului inundaţiilor sau poluărilor accidentale, pagube, etc.
2. Cadru pentru aplicații specifice:
- exploatarea lacurilor de acumulare;
- monitoring hidrologic şi calitativ;
- studii şi cercetări.

La baza obținerii datelor hidrologice și hidrogeologice stocate stau

observațiile și măsurătorile de la stațiile hidrometrice, secțiuni satelit,
izvoare, folosințe sistematice și expediționare, stații evaporimetrice,
platforme și profile nivometrice, precum și foraje din cadrul rețelei naționale
hidrologice și hidrogeologice. Procesul de actualizare a bazei istorice de
date hidrologice, este realizat în mod continuu în Institutul Național de
Hidrologie și Gospodărire a Apelor, obiectivul principal fiind realizarea
unui Sistem Național de Gestiune a Bazelor de Date Hidrologice și
Hidrogeologice (http://www.inhga.ro).
 78

5.4 Sistemul informaţional de monitorizare a calităţii apei

Poluarea apei reprezintă alterarea calităţilor fizico-chimice şi

biologice ale apelor receptoare, produsă direct sau indirect de activităţi
umane, care face ca acestea să devină improprii pentru folosinţele lor
anterioare. Influenţa apelor uzate asupra apei râurilor este determinată în
mare măsură de condiţiile de evacuare, cât şi de caracteristicile
hidrodinamice şi regimul hidrologic al râurilor.
În general, se apreciază că factorii importanţi şi fenomenele principale
care intervin la evacuarea apelor uzate în emisari sunt modalitatea de
evacuare şi caracteristicile debitului de ape uzate, mărimea debitului şi
viteza scurgerii, dispersia agenţilor poluanţi, reaerarea curgerii,
dezoxigenarea şi activitatea bacteriologică, folosinţele ulterioare ale cursului
de apă şi gradul de regularizare al acestuia.
Delimitarea zonei de poluare se realizează prin cunoaşterea evoluţiei
concentraţiilor poluante reprezentate de indicatori de poluare care
caracterizează cantitativ şi calitativ substanţele poluante deversate şi
recepţionate de către râu: materiile în suspensie, consumul biochimic de
oxigen la 5 zile - CBO5, oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen -
CCO, materiile oxidabile, mineralizarea totală sau specifică (conţinutul
total de săruri dizolvate), colimetria etc.
În numeroare cazuri, alături de aceşti indicatori, denumiţi şi indicatori
de salubritate, sunt luaţi în considerare şi indicatorii de poluare specifică.
Aceştia reflectă gradul de încărcare a apelor emisarilor cu poluanţi nocivi
sau caracteristici pentru apele uzate evacuate din surse specifice (substanţe
toxice, metale grele, produse petroliere, săruri minerale, componente ale
mineralizării totale, germeni patogeni etc.).
Studierea zonelor de poluare se efectuează experimental, prin
măsurători punctuale ale indicatorilor de poluare pe probe prelevate sau
măsurători în timp real cu ajutorul sondelor multiparametru, în sectoarele
cu deversări poluante şi teoretic, prin formularea unor modele de simulare
matematică a fenomenelor de poluare, în condiţiile hidrologice şi
geomorfologice ale albiei râului.
Parametrii care decid asupra gradului de poluare a unui curs de apă se
referă la debitul de diluţie, capacitatea de transport, dispersie şi biodegradare
a poluanţilor şi aportul de oxigen prin reaerare şi fotosinteză. O formulare
matematică corespunzătoare distribuţiei agenţilor poluanţi în diverse
secţiuni ale apelor curgătoare poate fi realizată numai în cadrul unor
simplificări ale mecanismului de transport şi dispersie a poluanţilor şi ale
interacţiunilor fizico-chimice şi biologice.
 79

Surse de poluare a mediului acvifer:

Substanţele şi agenţii care schimbă caracteristicile iniţiale ale apelor
naturale în care sunt evacuate se numesc poluanţi. După provenienţa
acestora, apele uzate se împart în câteva categorii principale:
- ape uzate menajere; ape uzate provenite din activităţile curente în
locuinţe sau instituţii;
- ape uzate din zootehnie; ape provenite din crescătoriile de animale şi
ferme zootehnice;
- ape uzate industriale; ape provenite din activitatea ramurilor industriale,
în tehnologiile de obţinere a materiilor prime, intermediare si produse
finite.
Aceasta categorie se subîmparte în 3 grupe:
- ape de răcire (principalul agent poluant este căldura),
- ape de spălare şi transport (conţin impurităţile materiilor prime
şi substanţe parţial dizolvate din acestea) şi
- ape utilizate direct în procesul de fabricaţie ca mediu de
dizolvare sau reacţie (conţin cantităţi importante de substanţe
provenite din materiile prime şi finite, formând apele uzate cu
efect poluant major).

Evaluarea calităţii apelor de suprafaţă constă în monitorizarea

parametrilor biologici hidromorfologici, fizico-chimici a poluanţilor
prioritari sau a altor poluanţi evacuaţi în cantităţi importante. Potrivit
reglementarilor în vigoare se disting 5 clase de calitate: I (stare foarte bună),
II, III, IV și V (foarte slabă), definite astfel (conform Legii nr. 310/2004,
anexa 11 şi Ordinului MMGA nr. 161/2006 - pentru aprobarea Normativului
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării
ecologice a corpurilor de apă publicat în Monitorul Oficial nr. 511 din
13.06.2006).
Monitorizarea resurselor de apă din punct de vedere fizico-chimic
şi biologic, se efectuează prin secţiuni de control în flux rapid (zilnic si
săptămânal) şi în flux lent (lunar). În flux rapid, datele se monitorizează
zilnic pentru circa 12 indicatori de calitate, în peste 60 de secţiuni de
supraveghere, amplasate pe râuri importante, în apropierea principalelor
secţiuni de prelevare si restituţie a apei de la folosinţe. În flux lent, datele se
monitorizează, pentru 50-60 de indicatori de calitate.
Determinările se desfăşoară în cadrul laboratoarelor de analize fizico-
chimice, biologice si bacteriologice organizate la nivelul Direcţiilor bazinale
şi a Sistemelor de Gospodărire a Apelor.

Identificarea parametrilor pentru monitorizare presupune :

 80

• inventarierea parametrilor suport care indică nivelul presiunii

antropice pornindu-se de la inventarul surselor de poluare;
• investigarea parametrilor suport în cazul când calitatea biologică nu
atinge o stare bună;
• condiţiile de referinţă la toţi parametri suport pentru a fi siguri că
aceştia nu sunt supuşi unei presiuni antropice semnificative.

Achiziţia de date analitice şi procesarea lor sunt componente

principale ale sistemului de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă şi
subterane .
Scopul final al achiziţiei de date analitice privind aceste categorii de
ape este stocarea tuturor informaţiilor monitorizate într-o bază de date
permanentă care va permite găsirea şi analiza ulterioară a datelor.
Procedurile pentru achiziţia de date sunt :
- achiziţia manuală a datelor şi stocarea lor digitală într-un ordinator;
- sisteme on-line, care facilitează intrarea continuă a datelor într-un sistem
de calcul sau o reţea dedicată.
Transmiterea automată a datelor utilizează senzori pentru
monitorizarea concentraţiilor de poluanţi, precipitaţii etc. Cea mai simplă
procedură este achiziţia manuală cu stocarea datelor pe un suport magnetic
sau electronic. Această procedură depinde însă de disponibilitatea resurselor
umane, deoarece se pot produce numeroase erori la transferarea datelor
brute sau grafice în sistemele digitale.
Sistemele expert şi dispozitivele de control inteligente reprezintă
abordări practice prin utilizarea raţionamentului aproximativ pentru a obţine
concluzii/decizii din date imprecise sau serii multivariabile.

Analiza statistică a datelor începe cu tratarea datelor hidrologice sau

de calitate brute prin colectarea de date şi studiul erorilor de observare.
Pentru datele cu valori anormale sau extreme (probabil datorită erorilor de
măsură sau problemelor de poluare) se utilizează tehnici de distribuţie
liberă, tehnici statistice neparametrice; acestea se pot aplica la proiectarea
reţelei de monitorizare, pentru a evalua corect concentraţia tipică a
poluanţilor într-o zonă, sau proporţia secţiunilor sau a forajelor care au
depăşiri ale limitelor standard existente.
În general, există zone unde valorile tind să fie ridicate sau scăzute.
Această structură spaţială poate fi studiată printr-un model probabilistic care
răspunde pentru iregularităţi locale şi presupune că toate fenomenele
aleatoare se datorează erorilor sau “zgomotului” şi unei structuri
fundamentale care reflectă caracteristicile generale ale fenomenului.
 81

Cele două metode de estimare a gradului de variabilitate spaţială a

unei variabile sunt funcţia de autocorelare, periodograma şi variograma.
Aceste funcţii descriu modelul spaţial al unei variabile în funcţie de
observaţiile la diferite distanţe de separare.

Bibliografie

1. Chee G.-J., Nomura Y., Ikebukuro K., Karube I., Development of photocatalytic
biosensor for the evaluation of biochemical oxygen demand, Biosens. Bioelectron,
2005, Vol. 21, 67-73.
2. Ciobanu L., Senzori şi traductoare, Editura MATRIX ROM, Bucureşti, 2006.
3. Colwell R. (Editor), 1974, Manual of Remote Sensing. American Society of
Photogrammetry, Falls Church, VA, 2144 pag.
4. Conover, S.A.M., Environmental effects monitoring and Environment Canada: a
synthesis of the findings of four workshops. In: B. Sadler (ed.). Audit and
Evaluation in Environmental Assessment and Management: Canadian and
International Experience: Volume II Support Studies. Proceedings of the Conference
on Followup/Audit of EIA Results. Organized by the Environmental Protection
Service of Environment Canada and The Banff Centre, School of Management,
October 13-15, 1985, pp. 408-434.
5. Donisă V., Donisă I., Dicţionar explicativ de teledetecţie şi sisteme informaţionale
geografice, Ed.Junimea, 1998.
6. Dunea A., Dunea D., Potenţialul utilizării instrumentaţiei virtuale în monitorizarea
proceselor de mediu, Conferinţa Naţionala de Instrumentaţie Virtuală, ed. I, Ed.
Bren, Bucureşti, 2004.
7. Dunea A., Contribuţii privind realizarea unor sisteme automate de măsură şi control
pentru monitorizarea şi optimizarea instalaţiilor de conversie fotovoltaică, cu
aplicabilitate în controlul unor procese cu evoluţie autonomă – Teză de doctorat,
Universitatea ,,Dunărea de Jos” Galaţi, 2005.
8. Dunea D., Dunea A., Moise V., Soluţii portabile de instrumentaţie virtuală aplicate în
monitorizarea mediului, Conferinţa Naţională de instrumentaţie virtuală, ed. II, Ed.
Bren, Bucureşti, 2005.
9. Dunea D. (a), Sisteme inteligente de poziţionare globală, Revista MAXCAD Nr. 16,
2006, 43-47.
10. Dunea D. (b), AUTODESK MAP 3D 2007, Instrument pentru susţinerea proceselor de
decizie, Revista MAXCAD Nr. 17, 2006, 34-37.
11. Dunea D. (c), Perspectivele aplicaţiilor geospaţiale Autodesk în Delta Dunării, Revista
MAXCAD Nr. 18, 2006, 42-45.
12. Dunea D. (d), Cercetări privind bioconversia energiei solare la Trifolium pratense L. în
câmpia piemontană a Târgoviştei – Teză de doctorat, Universitatea de Științe
Agronomice și Medicină Veterinară București, 2006.
13. Dunea D., M. Oprea, Lungu E., Comparing statistical and neural network approaches
for urban air pollution time series analysis, Proceedings of the IASTED conference
 82

on “Modelling, Identification and Control” (ed. L. Bruzzone), Innsbruck, 11-13

Februarie, Acta Press, 2008, 93-98.
14. Dunea D., Developing an expert system applied for air quality assessments, Scientific
bulletin of the Electrical Engineering Faculty, No.1 (8), 2008, 69-74.
15. Dunea D., Dunea A., Lapa N., Moise V., Developing a remote laboratory for
environmental monitoring using mobile technology, Scientific bulletin of the
Electrical Engineering Faculty, No.2 (8) 2008, 69-76.
16. Dunea D., M. Oprea, Fuzzy-APA: employing fuzzy and neural network techniques in
data analysis of industrial wastewaters monitoring, WSEAS TRANSACTIONS on
ENVIRONMENT and DEVELOPMENT, Issue 8, Volume 6, 2010.
17. Dunea D., Ş. Iordache, Time series analysis of the heavy metals loaded wastewaters
resulted from chromium electroplating process, Environmental Engineering and
Management Journal, March 2011, Vol.10, No.3, 421-434.
18. Everitt, R.R., Environmental Effects Monitoring Manual, Prepared for the Federal
Environmental Assessment Review Office and Environment Canada, Environmental
Assessment Division, Inland Waters Directorate, Ottawa, ON, 1992.
19. E. Gavrilescu, Olteanu, I., Calitatea mediului (III) Metode de analiză şi monitorizare a
aerului, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
20. Girard M.C., Girard Colette, Traitement des données de télédétection. DUNOD Ed.
Paris, 1999.
21. Ş. Iordache, Dunea D., Exploring air quality data from an automated monitoring system
in an urban-industrial area, Annals Food Science and Technology, vol. 12, ISSUE 1,
2011, 84-91.
22. Loghin V., Teledetecția riscurilor majore, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2004.
23. Nicolescu C., Gorghiu G., Dunea D., Buruleanu L., Moise V., Mapping Air Quality:
An Assessment of the Pollutants Dispersion in Inhabited Areas to Predict and
Manage Environmental Risks, WSEAS Transactions on Environment and
Development, Issue 12, Volume 4, 2008.
24. Oprea M., Nichita C., Dunea D., Aplicaţii ale inteligenţei artificiale în protecţia
mediului, Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008.
25. Oprea M., Dunea D., SBC-MEDIU: a multi-expert system for environmental diagnosis,
Environmental Engineering and Management Journal, February 2010, Vol.9, No.2,
205-213.
26. Rădulescu, C.Z. (a). Datamart şi OLAP în analiza şi evaluarea poluării apelor
industriale, Revista română de informatică, 15 (1), 2005 (disponibil la: http:
//www.ici.ro./ici/revista/ria.html).
27. Rădulescu, C.Z. (b). Managementul riscului prin analiza multidimensională a datelor,
Revista română de informatică, 15 (2), 2005 (disponibil la: http:
//www.ici.ro./ici/revista/ria.html).
28. Riedel K., Lange K.P., Stein H.J., Kuhn M., Ott P., Scheller F., A microbial sensor for
BOD, Water Res. Vol. 24: 883-887, 1990.
29. Schnelle K.B., Brown C.A., Air Pollution Control Technology Handbook, CRC Press
LLC, 2002.
30. South S., Environmental Monitoring: Guide to Selecting Wireless Communication
Solutions, WaterWorld, January 2005 (Page 48) -
http://www.waterworld.com/index/current-issue/waterworld/volume-21/issue-1.html
31. Turner A.P.F., Karube I., Wilson G.S., Biosensors: Fundamentals and Applications,
Oxford University Press, ISBN 0198547242, 1987.
32. ANCPI – Site-ul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară
 83

http://www.ancpi.ro/images/documente/inspire/Romania2010.pdf
33. ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului http://www.anpm.ro/
34. Comisia Europeană, INSPIRE: http://inspire.jrc.ec.europa.eu/index.cfm
35. ESA, Agenţia Spaţială Europeană
http://www.esa.int/esaLP/SEM097EH1TF_LPgmes_0.html
36. LGL Ltd., ESL Environmental Sciences Ltd., Arctic Laboratories Ltd., and Atlantic
Oceanics Co. Ltd., 1984. Effects Monitoring Strategies and Programs for Canada’s
East Coast. Prepared for Environmental Studies Revolving Funds (EMR), Canada
Oil and Gas Lands Administration.
37. MEMDUR: Sistem de management durabil al resurselor pentru monitorizarea şi
evaluarea riscurilor de mediu în vederea prevenirii efectelor negative şi
gestionării situaţiilor de criză - Raportul Ştiinţific şi Tehnic (RST) la contractul de
finanţare nr. D11-037/2007, 172 pag.
38. *** Ordinul 592/25.06.2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor
limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 și PM2.5),
plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător.