Sunteți pe pagina 1din 2

10 moduri de a face față anxietății ca părinte

Ești părinte anxios? Iată ce poți face pentru copii tăi.


Află care este relația dintre anxietatea părinților, parenting și anxietatea copiilor.
Anxietatea reprezintă o stare emoțională care are un impact masiv în rândul populației, mai ales în
ultima perioadă. Tulburările anxioase afectează diferite aspecte din viața noastră, iar dacă rămân
netratate, pot avea un impact profund la nivel emoțional, relațional, social, fizic.
Poate că nu te-ai gândit pană acum, însă tulburările anxioase tind să se dezvolte în familie. Copiii cu
părinți anxioși sunt predispuși să dezvolte la nivele mai mari de anxietate decât cealaltă categorie de
copii, ai căror părinți nu experimentează frecvent nivele de anxietate înalte. Transmisia anxietății de
la părinți la copii poate fi explicată printr-o varietate de factori: biologici, trăirea unor experiențe
dificile sau traumatice, stres cronic.
Multe studii s-au axat pe analiza relației dintre stilul parental și gradul de anxietate al copilului, atât
în familiile cu părinți anxioși, cât și în cazul familiilor în care părinții nu experimentează stări de
anxietate majore. Oricare au fost ipotezele și modul de abordare al studiilor, concluziile comune au
fost că atunci când un părinte suferă de o tulburare de anxietate, fie ea diagnosticată sau nu, copiii
săi au șanse mai mari să dezvolte anxietate și să îndeplinească criteriile de diagnostic pentru o
tulburare de anxietate.
In orice categorie te-ai afla, fie părinte anxios, fie copil cu părinți anxioși, anxietatea netratată poate
duce la depresie, abuz de substanțe, generează performanțe scăzute ale vieții pe orice palier, ceea
ce înseamnă practic, o scădere a calității vieții.
Dacă următoarele afirmații:
- Lumea este periculoasă
- Dacă deții controlul ești în siguranță
- Ce e imprevizibil, este de temut și de ocolit
- Este mai bine să rămâi acasă
- Să nu ai încredere în nimeni
le aplici în viața de zi cu zi și le transmiți copiilor tăi, atunci ia în considerare că e posibil ca aceste
credințe să intre în categoria credințelor care te limitează, îți blochează dezvoltarea și asta încurajezi
să învețe și copilul tău, mai ales când totul este dus la extrem.
Pe de altă parte, părinții doresc tot binele din lume pentru copiii lor.
De aceea, dacă ești diagnosticat cu o tulburare de anxietate sau dacă simți în interiorul tău că frica
pune stăpânire pe corpul și mintea ta la nivele care devin alarmante și afectează modul tău de a fi,
iată câteva idei pe care te invit să le iei în considerare și să le aplici. Te vei ajuta în primul rând pe
tine, și implicit, îți vei putea ajuta copilul să facă față stărilor de anxietate care apar în viața lui, și
care ție, ca părinte, îți sunt atât de cunoscute.
1. Învață să recunoști și să descrii propriile frici
Nu este simplu să recunoști și să descrii propriile emoții. Necesită atenție și sinceritate. Dacă
vei face acest lucru, vei putea apoi să fii alături de copilul tău și să îl ajuți, învățându-l și apoi
făcând asta împreună.
2. Acceptă-ți limitele și limitările personale
Învață să stabilești limite. Incepând cu tine. Vei vedea că apoi vei găsi modalități creative de
a transmite aceste informații și copilului tău.
3. Fii mindful!
Descoperă tehnici și exerciții simple de mindfulness care să te facă să rămâi în prezent. Poți
alege apoi ce consideri că se potrivește să faci împreună cu copilul tău.
4. Descoperă puterea afirmațiilor pozitive si a meditațiilor ghidate
Am obervat in practica mea că există o mai mare disponibilitate si curiozitate a copiilor
pentru meditații ghidate. Dacă este dificil să alegi sau să găsești astefl de meditații ghidate, o
poți face împreună cu terapeutul tău.
5. Include-ți partenerul
Este important ca partenerul să știe cu ce te lupți, să aibă informații despre modul în care
poate ajuta, interveni, susține. Am observat că familiile care au preocupări comune legate de
sănătatea mintală au o cu totul altă dinamică, relația este mai puternică și mai hrănitoare.
6. Ia medicamente dacă este nevoie
Să iei tratament nu înseamnă un eșec. Dacă afectarea vieții este accentuată și există
recomandarea din partea specialistului , atunci te invit să o iei în considerare. Cei care nu au
experimentat niciodată o stare de anxietate extremă, e posibil să spună că asta reprezintă
calea ușoară. Ceea ce este sigur, este că, până acum, nu am identificat o cale ușoară de a ieși
din anxietate.
7. Adoptă sau cumpără un animal de companie
Un animal de companie are puterea de a aduce o stare de calm, are un impact imens asupra
stării de dispoziție.
8. Acceptă că există zile de ”anxietate rea”
Ai observat că există zile în care nimic nu funcționează – nici exercițiile de respirație, nici
muzica, meditațiile ghidate sau orice practici pentru a-ți reduce anxietatea. Când se întâmplă
acest lucru, doar acceptă că asta se întaâmplă, fără să te judeci că nu reușești, că nu ești în
stare. Ești conștient că zilele sunt diferite, că așa cum există zile rele există și zile bune, și ai
credința că vei experimenta multe zile bune de acum înainte. Totul este să fii bun cu tine și
să continui lupta de a stăpâni fiara care se numește anxietate.
9. Aderă la un grup de suport în anxietate
Un grup de suport își poate oferi sprijin și îndrumare în demersul de a gestiona stările de
anxietate. Vei întâlni oameni cu povești asemănătoare, vei căpăta o înțelegere mai bună a
anxietății și vei descoperi noi modalități de a o stăpâni.
10. Caută ajutor! Permite să primești ajutor.
Uneori este dificil să gestionezi singur ceea ce se întâmplă cu tine. De aceea, te invit să te
gândești că sănătatea minții reprezintă o prioritate și să începi să lucrezi cu un psihoterapeut
pentru a schimba perspectiva și a descoperi un nou mod de a aborda lumea.
(https://www.creativpsy.ro/)

Concluzia: Odată ce un părinte află că nu trebuie să-și lase propria frică să-i conducă viața și să-l facă
să nu simtă bucuria zi de zi, atunci el poate transmite copiilor săi această lecție importantă. Frica și
anxietatea pot fi inconfortabile, dar nu sunt stări periculoase și nu trebuie să provoace pe cineva să
evite viața.