Între secolele 

VII î.Hr. - V î.Hr., triburile celtice de pe continentul european au început să

migreze pe insulele britanice. Avansați din punct de vedere tehnologic, în comparație cu
locuitorii inițiali, aceștia au început să domine viața politică și culturală din Britannia. În
ciuda faptului că celții erau, probabil, cei mai puternici și mai numeroși dintre
locuitorii Europei în jurul anului 300 î.Hr., aceștia nu au fost niciodată capabili să
clădească un imperiu și să prevină izbucnirea războaielor dintre triburi. Lipsa totală de
unitate politică, în ciuda dârzeniei demonstrate în luptă, a condus la invazia și cucerirea
insulelor britanice de către romani.
Primele invazii romane succesive, din Galia, au avut loc în anul 53 î.Hr., sub comanda
lui Iulius Cezar. Aceste invazii, însă, nu au condus la o ocupare permanentă a
teritoriului de catre romani, ci doar la deschiderea de rute comerciale între Roma și
Britania. Revoltele din Galia au oprit orice gând de cucerire pe care îl avea Cezar.
A mai durat cel puțin un secol până când romanii s-au întors. În 43 d.Hr., o expediție
împotriva Britanniei a fost pregatită de către împăratul Claudius, condusă de Aulus
Plautius și compusă din 40.000 de soldați[1]. În decursul unei singure generații,
majoritatea sudului Britanniei și Țării Galilor a ajuns sub stăpânire romană. Dar
stăpânirea nu a fost nici rapidă, nici ușoară. Regele Catuvellaunilor, Caratacus, a
rezistat ocupației timp de 8 ani, iar revoltele diferitelor triburi ocupate erau o amenințare
constantă. În anul 60, regina icenilor, Boudicea, a condus o revoltă, care la început a
fost devastatoare. Armatele ei au ars trei colonii romane, printre care și Londinium,
înainte ca aceasta să fie în final oprită de către Seutonius Paulinus.
Drept rezultat al acestei victorii, majoritatea locuitorilor din Britannia de Sud au început
să accepte realitatea ocupării romane. Politica de romanizare agresivă dusă de Gnaeus
Julius Agricola, între 78-84., a condus la mărirea gradului de acceptare. Acesta nu a
cucerit doar marea majoritate a Tării Galilor, ci a avansat în nord până
în Caledonia (Scoția), mai departe decât orice alt roman.
Succesul roman, însă, a fost de scurtă durată. Înfrângeri severe suferite pe Dunăre i-au
forțat pe romani să retragă o parte a armatei din Britannia în 87 sau 88, ceea ce a
însemnat că multe forturi situate după Cheviots au trebuit sa fie abandonate. Până la
sfarșitul secolului s-a renunțat la aceste fortificații, cel mai nordic fort roman fiind situat
pe istmul Tyne-Solway. Această situație a fost recunoscută de împăratul Hadrian, care
a ordonat construirea faimosului său zid pe aceea linie.
Construcția zidului lui Hadrian a durat mulți ani. Munca a început probabil în
anul 122 sau 123, iar trupele romane încă mai lucrau la zid în 138 când Hadrian a murit.
În câteva luni, succesorul acestuia, Antoninus Pius, a adoptat o nouă politică, de
recucerire a teritoriilor nordice.
Când Roma a trebuit sa retragă una dintre legiunile sale din Britannia, porțiunea de cca.
59 de km dintre Firth of Forth și Firth of Clyde a Zidului Antonian a servit drept graniță
de nord a provinciei, mai departe de aceasta aflandu-se Caledonia. Caledonienii nu au
putut fi, însă, ușor izolați, și profitând de împrăștierea și dorul de casă al soldaților
romani, o parte dintre aceștia aflându-se sub comanda îmbătrânitului
comandant Septimius Severus, au pornit un război de gherilă împotriva romanilor.
Romanii s-au retras în sud până la Zidul lui Hadrian, la adăpostul unor poziții mult mai
ușor de apărat, însă, până la sfârșitul secolului IV, ultimele dintre avanposturile romane
din Caledonia au fost părăsite.
În ciuda păcii și prosperității relative din sud, Britannia era o provincie de graniță și a
avut probleme cu diferite popoare nordice, ca picții și caledonienii, pe tot parcursul
stăpânirii romane. 3 legiuni complete, Legio II Augusta, Legio VI Victrix și Legio XX
Valeria Victrix, și multe trupe auxiliare, erau staționate în mod permanent în provincie.
Masivele migrații germanice din secolul al V-lea, inclusiv invaziile saxone din Britannia,
au forțat completa retragere a trupelor romane din Britannia, lăsând în urmă cetățeni
romani fără apărare.

Zidul lui Hadrian vazut din Vercovicium

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Potter, T.W., Johns, Catherine. Britania Romană (în engleză). The University of California
Press. p. 40

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Britannia (monedă)

[ascunde]

v • d • m

Provinciile romane în timpul maximei extinderi a imperiului (120

 Achaia · Africa · Alpes Cottiae · Alpes Maritimae · Alpes Poenninae · Arabia Petraea · Armenia
Inferior · Asia · Asiria · Bitinia · Britannia · Cappadocia · Cilicia · Commagene · Corduene · Corsica et Sardinia · Creta
Cirenaica · Cipru · Dacia · Dalmatia · Egipt · Epirus · Galatia · Gallia Aquitania · Gallia Belgica · Gallia Lugdunensis · G
Inferior · Germania Superior · Hispania Baetica · Hispania Lusitania · Hispania
Tarraconensis · Italia · Iudaea · Licaonia · Licia · Macedonia · Mauretania Caesariensis · Mauretania
Tingitana · Moesia · Noricum · Numidia · Osroene · Pannonia · Pamfilia · Pisidia · Pontus · Raetia · Sicilia · Sophene ·

 ISNI: 0000 0001 2248 3427

 

 LCCN: n81011160
 

 NKC: ge839531
 

 VIAF: 127412899
 

 WorldCat Identities (via VIAF): 127412899

Categorie: 

 Provincii romane
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
  Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Polski
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 46
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 decembrie 2020, ora 03:26.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Term