SCENA 1

La Elsinor. Un cimitir. Intră doi gropari cu hârleţe.

ÎNTÂIUL GROPAR

Şi-o să mai aibă ea parte de înmormântare creştinească, dacă şi-a făcut

seama singură?

AL DOILEA GROPAR

Păi dacă-ţi spun eu! Aşa că apucă-te de-i sapă groapa. Judecătorul a

văzut cum stau lucrurile şi a găsit că trebuie s-o îngroape creştineşte.

ÎNTÂIUL GROPAR

Cum se poate una ca asta? Doar dacă s-a înecat fără să vrea, apărându-şi

viaţa.

AL DOILEA GROPAR

Aşa o fi.

ÎNTÂIUL GROPAR

Mai degrabă şi-a făcut seama, altcum nu se poate. Aci stă tot şiretlicul:

dacă mă înec de bună voie, s-a întâmplat o faptă. Şi o faptă are trei părţi: adică

să înfăptuieşti, să împlineşti, şi să duci la bun sfârşit. Aşa că tragem confuzia

că s-a înecat de bună voie.

AL DOILEA GROPAR

Ia ascultă cumetre...

ÎNTÂIUL GROPAR

Stai să vezi! Apa e aici. Bun!... Omu-i acolo? Bun!... Dacă omul mergespre apă şi se îneacă, asta
înseamnă, vrând-nevrând, că el singur s-a dus.

Bagă la cap! Dar dacă apa vine la el şi-l îneacă, va să zică nu s-a înecat singur.

În confuzie, acela nu-i vinovat de moartea sa, nu-şi scurtează viaţa.

AL DOILEA GROPAR

Oare aşa sună legea?

ÎNTÂIUL GROPAR

Păi sigur. Legea judecătorului de construcţie.

AL DOILEA GROPAR

Vrei să ştii cum vine treaba? Dacă n-ar fi fost femeie de neam mare, n-ar
fi îngropat-o în pământ sfinţit.

ÎNTÂIUL GROPAR

Că bine zici! Ţi-e mai mare mila să vezi că cei sus-puşi pe lumea asta au

mai mult drept să se înece sau să se spânzure decât bieţii creştini de rând.

Hai! Dă-mi lopata. Nici nu-i pe lume nobil mai de soi decât grădinarul,

muncitorul cu sapa şi groparul. Ei au moştenit meseria lui Adam.

AL DOILEA GROPAR

Şi ce, Adam era boier de neam?

ÎNTÂIUL GROPAR

A fost cel dintâi care a purtat arme ca nobilii.

AL DOILEA GROPAR

Cum asta? Că n-avea arme de loc.

ÎNTÂIUL GROPAR

Ce, eşti păgân? Cum tălmăceşti sfânta scriptură? Scriptura spune că

Adam săpa. Dar ce, sapa nu-i o armă? Să te mai întreb ceva; dacă nu eşti în

stare să-mi răspunzi la întrebare, spune-o fără înconjur.

AL DOILEA GROPAR

Zi!

ÎNTÂIUL GROPAR

Cine clădeşte mai trainic decât zidarul, dulgherul şi meşterul de corăbii?

AL DOILEA GROPAR

Cel care face spânzurători. Prin clădirea lui se perindă chiriaşii cu miile.

ÎNTÂIUL GROPAR

Pe legea mea, îmi place că eşti deştept. Bună-i spânzurătoarea, dar în ce

fel e bună? E bună pentru cei care fac râu. Tu rău faci când spui că

spânzurătoarea e mai trainic zidită decât biserica: în confuzie, spânzurătoarea

ar fi bună şi pentru tine. Hai, mai caută.

AL DOILEA GROPAR

Cine clădeşte mai trainic ca zidarul, meşterul de corăbii şi dulgherul?

ÎNTÂIUL GROPAR

Dar spune o dată, fără glumă.

AL DOILEA GROPAR

Iaca, acuma spun...

ÎNTÂIUL GROPAR

Ei?

AL DOILEA GROPAR

Zău că nu pot!

(Intră Hamlet şi Horaţiu, care rămân la o parte.)

ÎNTÂIUL GROPAR

Nu-ţi mai frământa creierii de pomană. Că măgarul îndărătnic tot nu-şi

schimbă năravul dacă-l baţi. Când ţi-o mai pune cineva întrebarea asta, să-i

spui că groparul. Locuinţele pe care le face el ţin până la judecata de apoi. Hai,

du-te pân' la cârciumă de adă o cană de rachiu.

(Iese al doilea gropar.)

ÎNTÂIUL GROPAR

(sapa şi cântă)

În tinereţe când iubeam, iubeam,

Ce dulce în braţe strângeam,

Ce vremuri pline de folos,

Când pe toate le întorceam pe dos.

HAMLET

Omul ăsta nu-şi dă seama ce face? Cântă în timp ce sapă un mormânt.

HORAŢIO

Obişnuinţa l-a făcut nepăsător.

HAMLET

Aşa e! Mâna nemuncită e mai simţitoare.

ÎNTÂIUL GROPAR

(cântă)

Dar bătrâneţea cu pas mic

În gheara ei m-a înhăţat

Şi sub pământ m-a îngropat

Ca pe un lucru de nimic.