Tehnica întrebărilor socratice

Abordarea prin tehnica întrebărilor socratice se bazează pe practica unui dialog disciplinat,
reflexiv. Socrate, filosof şi profesor din Grecia antică, credea că practica disciplinată a
întrebărilor care implică gândirea îi dă posibilitatea elevului de a examina idei în mod logic şi de
a determina validitatea acelor idei. Prin această tehnică, profesorul pretinde că nu-i este cunoscut
subiectul pentru a începe o discuţie cu elevii. Cu un astfel de mod de a acţiona al profesorului,
elevul îşi dezvoltă la maxim cunoştinţele despre un subiect.

Tehnica întrebărilor socratice reprezintă o modalitate eficientă de a explora idei în profunzime.

Ea poate fi utilizată la toate nivelurile de învăţământ şi reprezintă un instrument foarte util pentru
toţi profesorii. Tehnica poate fi utilizată în diferite etape ale unei unităţi de învăţare sau proiect.
Apelând la această abordare, profesorii promovează gândirea independentă a elevilor şi le dau
sentimentul de „proprietate” asupra a ceea ce învaţă. Capacităţile de gândire de nivel superior
sunt prezente în timp ce elevii gândesc, discută, dezbat, evaluează şi analizează conţinutul prin
filtrul propriei gândiri şi a celor din jurul lor. Aceste tipuri de întrebări pot necesita o anumită
perioadă de practică, de exerciţiu, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, deoarece pot
reprezenta o metodă absolut nouă de învăţare.

Sugestii pentru folosirea întrebărilor socratice:

    * Planificaţi întrebări care au semnificaţie şi care dau înţeles şi orientare discuţiei.
    * Folosiţi timpul de aşteptare: acordaţi-le elevilor cel puţin 30 de secunde de gândire pentru a
răspunde.
    * Dezvoltaţi răspunsurile elevilor.
    * Adresaţi întrebări de explorare.
    * Rezumaţi periodic în scris principalele puncte discutate.
    * Atrageţi cât mai mulţi elevi posibil în discuţie.
    * Lăsaţi elevii să descopere singuri cunoştinţe prin întrebările de explorare pe care le adresaţi.

Tipuri de întrebări socratice şi exemple

Tehnica întrebărilor socratice implică diferite tipuri de întrebări. Iată câteva exemple:

Tip de întrebare
Exemplu
socratică

Întrebări de  Ce vrei să spui cu...?

clarificare
 Poţi să formulezi şi altfel?
 Care crezi că e problema principală?
 Poţi să ne dai un exemplu?
 Poţi să dezvolţi în continuare ideea asta?

Întrebări legate de o De ce este importantă întrebarea asta?

întrebare iniţială sau
 E dificil sau uşor de răspuns la întrebarea asta?
problemă iniţială
 De ce crezi lucrul ăsta?
 Ce putem să presupunem pe baza acestei întrebări?
  Întrebarea duce la alte întrebări sau probleme importante?

Întrebări legate de  De ce am presupune asta?

presupuneri
 Ce presupune _______ prin asta?
 Ce altceva am putea presupune în loc?
 Se pare că presupui______.
 E corect ce am înţeles?

Întrebări legate de  Ce exemplu am putea da?

motive şi dovezi
 De ce crezi că e adevărat lucrul ăsta?
 De ce alte informaţii avem nevoie?
 Poţi să ne explici motivele?
 Cum ai ajuns la concluzia asta?
 Există un motiv să ne îndoim de dovezile acestea?
 Ce te-a făcut să crezi asta?

Întrebări legate de  De unde ai luat ideea asta?

origine sau sursă
 Ce te-a făcut să crezi aşa?
 Este ideea ta sau ai auzit-o în altă parte?
 Întotdeauna ai crezut asta?
 Opinia ta a fost influenţată de ceva sau de cineva?

Întrebări legate de  Ce efect ar avea asta?

implicaţii şi
 S-ar putea într-adevăr să se întâmple aşa sau e probabil să se
consecinţe
întâmple?
 Care ar fi o alternativă?
 Ce implică asta?
 Dacă s-ar întâmpla aşa, ce altceva s-ar mai întâmpla în
consecinţă? De ce?

Întrebări legate de  Cum ar răspunde alte grupuri de persoane la această

punctul de vedere întrebare? De ce?
 Cum ai putea răspunde la obiecţia că ______?
 Ce ar putea să creadă cineva care era de părere că _____ ?
 Care ar fi o alternativă?
 În ce fel sunt ideile lui ____ şi ____ asemănătoare? Diferite?
.

Exemplu de utilizare a întrebărilor socratice

Această discuţie va avea loc după ce unitatea de învăţarea a fost prezentată şi este în desfăşurare.

 
Profesorul: Ce se întâmplă cu clima globală?
Stan: Se încălzeşte.
Profesorul: De unde ştim că se încălzeşte? Ce dovezi ai pentru a susţine răspunsul acesta?
Stan: Se spune tot timpul la ştiri. Se zice mereu că nu mai e aşa de frig cum era odată. Şi au
fost şi zilele astea de căldură cu temperaturi record.
Profesorul: A mai auzit cineva astfel de ştiri?
Denise: Da. Am citit în ziar. Îi spun încălzire globală, cred.
Profesorul: Deci spuneţi că aţi aflat de încălzirea globală de la televizor şi din ziare? Presupuneţi că
ei ştiu că ne confruntăm cu o încălzire globală?
Heidi: Şi eu am auzit. E groaznic. Calotele arctice se topesc. Animalele îşi pierd habitatul. Cred
că cei de la ştiri au auzit de la oamenii de ştiinţă care studiază această problemă.
Profesorul: Dacă este aşa şi oamenii de ştiinţă îi informează pe cei de la ştiri, de unde ştiu oamenii
de ştiinţă atunci?
Chris: Au instrumente cu care măsoară clima. Fac cercetări care măsoară temperatura
Pământului.
Profesorul: De când credeţi că fac oamenii de ştiinţă lucrul acesta?
Grant: Probabil de 100 de ani.
Candace: Poate puţin mai mult de-atât.
Profesorul: De fapt, se studiază de 140 de ani. Cam de pe la 1860.
Heidi: Am fost pe-aproape.
Profesorul: Da. De unde aţi ştiut?
Grant: M-am gândit cam în ce perioadă aveau instrumente disponibile şi oamenii de ştiinţă
puteau să măsoare aşa clima.
Profesorul: Deci, dacă ne uităm la clima din ultimii 100 de ani pe acest grafic, ce putem spune?
Raja: Secolul XX a devenit mult mai cald decât secolele dinainte.
Profesorul: Putem să spunem de ce?
Raja: Un singur cuvânt: poluarea.
Profesorul: Ce presupui atunci când afirmi că poluarea este cauza creşterii temepraturilor?
Heidi: Dioxidul de carbon de la maşini provoacă poluare, ca şi chimicalele de la fabrici.
Frank: Spray-ul de păr fac să ajungă în atmosferă chimicale periculoase.
Profesorul: Ok. Haideţi să rezumăm ce am discutat până acum.
.