MEDICAŢIA APARATULUI

RENAL

DIURETICELE
 1. Diureticele
2. Medicaţia
incontenenţei urinare
Rolul sistemului urinar
• filtra reziduurile din sange,
• forma si de a secreta urina.
Sistemul urinar, din punct de vedere anatomic :
• Rinichi
• Uretere
• Vezica urinara
• Uretra
 DIURETICELE

 Diureticele sunt substanţe care stimulează procesul de formare a urinii.

 Unitatea morfofunctionala a rinichiului responsabila pentru procesul de
formare a urinii este nefronul situat in cea mai mare parte a sa in corticala
rinichiului cu exceptia ansei lui Henle si tubului colector care trec din
corticala in medulara renala.

 Formarea urinii:
- filtrare glomerulara – 180 l/24 ore – urina primara
- reabsorbtie tubulara 99%
- secretie tubulara → 1,5 l –urina finala
Diuretice Reprezentanți

Furosemid, Acid etacrinic,

de ansă
Bumetanid, Torsemid

Tiazidice Hidroclorotiazidă, Butizidă

Spironolactonă, Amilorid,
antialdosteronice
Triamteren

inhibitoare ale anhidrazei carbonice Acetazolamidă

Osmotice Manitol, Uree, Izosorbid

 Localizarea reabsorbtiei:
a. tubul contort proximal – 70% - reabsorbtie de Na si apa
b. portiunea ascendenta a ansei Henle – 25% - reabsorbtie de Na fara apa
c. tubul contort distal - 5% - ionii de Na se reabsorb prin schimb cu ionii de K sau
H ( schimburi controlate de aldosteron care favorizeaza reabsorbtia Na si retentia lui in
organism)
d. tubul colector – reabsorbtie de apa fara Na – definitivarea urinii finale
(controlata de hormonul antidiuretic – ADH)
 Cresterea procesului de formare a urinii este posibila prin 2 mecanisme:

1. cresterea filtrarii glomerulare

2. scaderea reabsorbtiei tubulare

▪ Cresterea filtrarii glomerulare → diureza apoasa

▪ Scaderea reabsorbtiei tubulare→cresc eliminarile de Na si apa( diuretice

saluretice)
 Cresterea filtrarii glomerulare este posibila prin:

❑ Ingestia de cantitati crescute de apa

- crestere modesta a diurezei cu eliminarea unei urini apoase ( utila
terapeutic in infectii urinare, litiaza renala)
- se administreaza apa ca atare sau ceaiuri de matase de porumb,
cozi de cirese

❑ Medicamente vasodilatatoare:
- antihipertensive vasodilatatoare
- teofilina
 Scaderea reabsorbtiei tubulare:
- actiunea diureticelor care influenteaza reabsorbtia tubulara este cu atât
mai intensa cu cât actioneaza mai precoce pe traiectul tubului renal (procesul de
reabsorbtie tubulara este mai intens la debutul tubului renal – 70%)
- la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle → diuretice de ansa
- la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle dar impiedecand doar
reabsorbtia Na → diuretice tiazidice
- la nivelul tubului contort distal - diuretice care inhiba schimbul Na/K →
diuretice antialdosteronice
- la nivelul tubului colector → diureticele osmotice ( manitolul)
 Diureticele prin mecanismul lor de actiune intervin in mod activ asupra
echilibrului hidroelectrolitic si acidobazic.

❑ Echilibrul hidroelectolitic
- determina cresterea cantitatii de apa eliminata din organism
Avantaje:
- cresc presiunea osmotica a sângelui → migrare a apei dinspre tesuturi
catre patul vascular →resorbtia edemelor
- diureticele sunt indicate in tratamentul tuturor tipurilor de
edeme(renal, cardiac, hepatic) cu exceptia celui inflamator
- determina scaderea volemiei → tratamentul antihipertensiv
- scad intoarcerea venoasa la inima →usureaza munca inimii →
tratamentul insuficientei cardiace
 Dezavantaje:
- → tromboze venoase
- doze excesive→ deshidratare

❑ Echilibrul electrolitic

ionii Na - cresc eliminarea urinara→ hiponatremie

Avantaje:
- in resorbtia edemelor
- in scaderea TA
- in insuficienta cardiaca
 Dezavantaje:
- pierdere acuta de Na manifestata prin: somnolenta,
hipotensiune arteriala, valori crescute ale ureei si creatininei serice
Corectare → suplimentare cu Na Cl, dieta normosodata

ionii K - cresc eliminarea urinara → hipopotasemie

- pierdere acuta de K manifestata prin: slabiciune musculara,

parestezii, hiporeflexie, somnolenta, anorexie, greturi, constipatie
Corectare → alimente vegetale bogate in potasiu, sare fara sodiu, cp. KCl
 Ca - excretie urinara crescuta – diureticele de ansa
- excretie urinara scazuta – diureticele tiazidice

 H - excretie urinara crescuta → diureticele de ansa → acidifierea urinii

→ alcaloza sistemica
 DIURETICE DE ANSA
Furosemidul (tb. 40 mg, f. 20 mg)
 provoacă eliminarea unui volum mare de urină izotonă sau uşor hipotonă, cu o
cantitate crescută de ioni de sodiu, potasiu, calciu, clor iar pH-ul urinar este acid
 inhibă reabsorbţia clorurii de sodiu în porţiunea ascendentă a ansei lui Henle de
unde denumirea de diuretic de ansă

Farmacocinetică:
 absorbţie digestivă rapidă din tubul digestiv
 concentraţie sanguină maximă la o oră de la ingestie
 se elimină repede, predominant renal prin filtrare glomerulară
Farmacodinamică:
 după administrare orală, efectul diuretic apare în 30-60 de minute, maxim în 2-3 ore şi
durează 4-6 ore
 după administrare i.v intervalele respective sunt 5-15 minute, 15-30 minute, 2-3 ore
Indicaţii:
 toate tipurile de edeme (insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică, insuficienţa renală)
 HTA - tratamentul crizei hipertensive – adm i.v
- tratamentul cronic – adm.per.os
 insuficienta renala
 insuficienta cardiaca cronica
 intoxicatii medicamentoase – cu conditia ca toxicul sa se elimine pe cale renala
Mod de administrare:
 Oral → doza eficace curentă este 40-80 mg/zi
→ în insuficienţa renală sunt necesare doze mari 500mg/zi
 Intravenos → cale folosită în urgenţe( edem pulmonar acut, edem
cerebral, criză hipertensivă) → 20-40 mg/3ore → 240 mg
 Reacţii adverse:
 diaree, greţuri, vărsături
 leucopenie
 trombocitopenie
 hiperuricemie
 hiperlipemie
 hipokaliemie
 surditate trecătoare sau definitivă

Interacţiuni medicamentoase:
 nu se asociază cu aminoglicozide → risc oto şi nefrotoxic
 nu se amestecă cu alte medicamente în seringă
 AINS pot micşora efectul diuretic
 DIURETICE TIAZIDICE
Hidroclorotiazida(Nefrix) 1tb. 25 mg
 acţionează inhibȃnd reabsorbţia sodiului din segmentul de diluţie al ansei
Henle şi stimulează secreţia distală de potasiu
 provoacă eliminarea unei urini cu volum mare, concentrată, conţinȃnd
cantităţi sporite de ioni de sodiu, clor, potasiu şi magneziu.

Farmacocinetică:
 se absorb rapid din intestin
 pic plasmatic după 2 ore
 eliminare renală, nemetabolizată
Farmacodinamică:
 diureza începe să crească după 1 oră de la administrarea orală
 maximă la 2-4 ore
 se menţine 8-12 ore

Indicaţii:
 edemele din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică, boli renale cronice
 HTA
 insuficienta cardiaca
 diabetul insipid (concentrează urina)
 Mod de administrare:
 doza utilă 25-50 mg de 1-2ori/zi, la început zilnic, apoi intermitent, câte trei
zile/săptămână

Reacţii adverse:
 hipopotasemie, hiperglicemie, hiperlipemie, hiperuricemie
 leucopenie, trombocitopenie
 tulburări gastrointestinale(greţuri, vărsături, diaree, constipaţie)

Contraindicaţii:
 insuficienţa renală avansată
 sarcină
 gută
 Indapamida(Tertensif) 1tb. 1,5 mg

 sulfonamidă heterociclică diferită structural de hidroclorotiazidă, dar foarte

asemănătoare farmacodinamic cu aceasta.

 caracteristica principală este durata relativ lungă de acţiune - 24 de ore

sau mai mult, ceea ce este avantajos, mai ales în folosirea ca
antihipertensiv.
 Diuretice antialdosteronice

 inhiba reabsorbtia ionilor de sodiu prin schimb cu ionii de potasiu sau hidrogen, la
nivelul tubului contort distal
 au efect diuretic slab, care se instaleaza cu latenta foarte mare si persista o perioada
lunga de timp
 urina eliminata este bogata in sodiu, clor, saraca in K, iar pH-ul urinar este alcalin
 aceste diuretice antagonizează prin competiţie acţiunea aldosteronului la nivelul tubului
distal(Spironolactona) sau au actiune contrara aldosteronului( Amiloridul si Triamterenul)
 favorizează reţinerea potasiului în organism
Spironolactona (Verospiron) 1tb. 25 mg, 50 mg, 100 mg
Farmacocinetică:
 absorbţie digestivă bună
 metabolizată intens la primul pasaj hepatic
 eliminare lentă urinară

Farmacodinamică:
 are acţiune diuretică relativ slabă
 efectul se instalează lent
 răspunsul este maxim după 3-4 zile de tratament şi se menţine 2-3 zile după
oprirea acestuia
 efectul diuretic este condiţionat de prezenţa aldosteronului, iar intensitatea
sa depinde de concentraţia hormonului
 Indicaţii:
 edeme cu hiperaldosteronism secundar (insuficienţa cardiacă, ciroza
hepatică, sindromul nefrotic)
 HTA

Mod de administrare:
 doza utilă 25 de 1-3 ori/zi
 în ciroza hepatică 50 mg dimineaţă şi prȃnz ca doză de întreţinere
 Reacţii adverse:
 hiperpotasemie, hiponatremie
 ginecomastie
 impotenţă sexuală
 hirsutism la femei
 somnolenţă
 tulburări menstruale

Contraindicaţii:
 insuficienţa renală cronică
 insuficienţa hepatică
 hiperpotasemie
 Combinaţii de diuretice de ansă şi diuretice care economisesc potasiu
Diurex 50( Spironolactonă 50 mg, Furosemid 20 mg)
Diurex 100 (Spironolactonă 100 mg, Furosemid 20 mg)

Indicaţii:
 edemele rezistente din insuficienţa cardiacă congestivă cronică
 ciroza hepatică

Mod de administrare:
 1 - 4 capsule/zi
 DIURETICELE OSMOTICE

 sunt substante coloidosmotice care nu traverseaza peretii capilarelor

sanguine(sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular, nu se
reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul
osmotic de apa.
 MANITOLUL – creste diureza prin mecanism osmotic – administrat in PEV el este
retinut in patul vascular, unde prin cresterea presiunii coloidosmotice a
sângelui, extrage apa din tesuturi.
 Indicatii:
 - edemul cerebral - intoxicatii acute(barbiturice)
 - glaucom - insuficienta renala acuta
 Contraindicatii:

- insuficienta cardiaca
- edem pulmonar
- sarcina
- hemoragia cerebrala

Manitol sol.20% pungi 250, 500ml

MEDICAŢIA INCONTENENŢEI
URINARE

• - consta in urinarea involuntara fara ca animalele sa ia pozitia

caracteristica de urinare si fara participarea ,,presei abdominale’’.
 cauze
 -de natura:
❖ Neurologica
❖ Hormonala
❖ Anomalii congenitale
 Paralizii madulare: mielite, mielozite, hematomielite, hematorahis,
compresiuni medulare, leziuni corticale ale trunchilului cerebral.,
 Paralizii periferice, infiltratii la nivelul gitului vezicii urinare sau
musculaturii detrusoare, lezarea mucoasei de catre calculi, cistite.,
 Tratament
▪ substante vezicante, rubefiante, aplicate in regiunea dorso-sacrala
▪ -medicatie nervostenica ( vit. B1, stricnina)
▪ -antibioticoterapie: pot fi folosite pentru tratamentul incontinentei cauzate
de infectii
▪ -simpaticomimetice si parasimpaticolitice: pot fi recomandate pentru
imbunatatirea tonusului si competentei sfincterului vezical (efedrina,
norefedrina)
▪ -medicatia homonala – imbunatateste tonusul uretral prin cresterea
numarului de receptori alfa-adrenergici, intensifica fluxul sanguin la
nivelul mucoasei, imbunatateste elasticitatea uroteliului.
o Propalin-simpaticomimetic,-1-2mg/kg/8-12 ore sau 0,5 ml/25 kg, creste
tonusul musculatrii uretrale ntede.
 ACTIONEAZA
 Direct– stimularea receptorilor alfa - adrenergici
 Indirect – cresterea eliberarii de noradrenalina.
MEDICAŢIA
APARATULUI DIGESTIV
II. Medicaţia antiemeticǎ (Antivomitivele)

Antiemeticele = M simptomatice utile în profilaxia sau tratamentul

greţurilor şi vǎrsǎturilor.
Clasificare:

1. Antihistaminice H1: - Prometazina

- Difenhidramina
- Feniramina
- Ciclizina
- Buclizina
- Meclozina
Clasificare:
2. Antagonişti ai receptorilor D2 dopaminergici:

a) Fenotiazine neuroleptice: - Clorpromazina

- Proclorperazina
- Tietilperazina

b) Butirofenone: - Haloperidol
- Droperidol

c) Benzamide substituite: - Metoclopramida

- Trimetobenzamida

d) Derivaţi de benzimidazol: - Domperidona

Clasificare:

3. Anticolinergice: - Scopolamina

4. Antagonişti ai receptorilor 5-HT3: - Ondansetron

- Granisetron
- Tropisetron
- Alosetron
- Azasetron

5. Canabinoizii: - Nabilona
- Dronabinol
Utilizǎrile terapeutice ale antiemeticelor:

➢ greaţa şi voma din diferite stǎri patologice digestive şi

extradigestive (meningitǎ, hipertensiune intracranianǎ,
dezechilibre metabolice);

➢ greaţa şi voma induse de citostatice, radioterapie (antagoniştii

receptorilor 5-HT3, canabinoizii), opioide, anestezie sau manevre
chirurgicale;

➢ profilaxia rǎului de mişcare (Scopolamina, antihistaminicele H1);

➢ vǎrsǎturile din sarcinǎ.

Efectele adverse ale antiemeticelor :

➢ somnolenţǎ, ameţeli;

➢ sindrom extrapiramidal.
Reprezentanţi :
• Prometazinǎ - Prometazinǎ Arena, cpr.
30 mg

- Romergan sirop 0,124%

• Meclozina - Emetostop cpr. 30 mg

 Clorpromazinǎ - Plegomazin, fiole 5

mg/ml
Reprezentanţi :

 Proclorperazinǎ - Emetiral, cpr. 5 mg

 Haloperidol - Haldol, cpr. 5 mg

 Metoclopramidǎ -Metoclopramid, cpr.

10 mg; sol. inj. 5 mg/ml; sirop 1 mg/5 ml
Reprezentanţi :

 Domperidon - Motilium, cpr.10 mg

 Ondansetron - Zofran, cpr. 4 mg, 8

mg; fiole 2 mg/ml

 Granisetron - Kytril, cpr. 1 mg, 2 mg,

fiole 1 mg/ml
Principii de administrare :

1. Antiemeticele clasice se administreazǎ în mod obişnuit oral în 3

prize, pânǎ la dispariţia simptomelor; în cazul unor vǎrsǎturi intense,
calea oralǎ devine inaccesibilǎ şi atunci se va recurge la calea
rectalǎ (supoz.) sau parenteralǎ (fiole).

2. Administrarea antivomitivelor clasice impune prudenţǎ la

categoriile ce presupun solicitarea atenţiei, concentrare (şoferi,
vatmani, mecanici de locomotivǎ, etc), datoritǎ faptului cǎ produc
sedare ca şi efect advers.
Pricipii de administrare :

3. Antagoniştii serotoninei sunt deosebit de utili pentru profilaxia

vomei intense produse de toate citostaticele. În acest scop, este
foarte eficientǎ administrarea lor ca monodozǎ (oral sau
parenteral) înainte de iniţierea terapiei anticanceroase.

4. Asocierea antivomitivelor este eficientǎ în unele situaţii, deoarece

creşte efectul antivomitiv şi scade toxicitatea.
Ex.: Metoclopramida + corticosteroizi + fenotiazine.

5. Acestor M cu efect antivomitiv li se pot asocia benzodiazepine (la

pacienţii cu o componentǎ anticipativǎ importantǎ) sau
glucocorticoizi (în tratamentul vomei produse de citostatice).
III. Coleretice, colagoge şi alte modificatoare ale secreţiei biliare

Colereticele = M care cresc cantitatea de bilǎ formatǎ în ficat, prin

modificarea compoziţiei bilei, fie stimulând excreţia de compuşi
organici (colereticele adevǎrate), fie stimulând secreţia unei bile
diluate (hidrocolereticele).

Colagogele = M care stimuleazǎ motilitatea cǎilor vezicii biliare.

! Toate colereticele sunt colagoge.

Clasificare:

1. Colereticele adevǎrate: - Fenobarbitalul

2. Hidrocolereticele: - Extractul de bilǎ de bou

- Acidul dehidrocolic
B. Dizolvanţii calculilor biliari

= M care au proprietatea de a solubiliza colesterolul din bilǎ, deci

pot împiedica formarea calculilor de colesterol sau pot favoriza
dizolvarea acestora, în urma administrǎrii prelungite: Acidul
chenodeoxicolic, Acidul ursodeoxicolic.
Reprezentanţi:

 Fenobarbital - Fenobarbital, cpr. 100 mg;

fiole 10%
➢ Cunoscut ca anticonvulsivant şi hipnotic, are şi
proprietatea de a creşte clearence-ul hepatic al
bilirubinei. Pentru acest efect se utilizeazǎ la nou-
nǎscuţii cu hiperbilirubinemie pentru micşorarea
riscului icterului nuclear (în dozǎ de 45 mg/zi).

 Extract de bilǎ de bou - Colebil, dj. cu 100 mg bilǎ

de bou uscatǎ
➢ Se administreazǎ oral, pânǎ la 500 mg, dupǎ
mesele principale. Este folosit limitat, ca
substituent al deficitului de bilǎ.
Reprezentanţi:

 Acid dehidrocolic - Fiobilin, cpr. 250 mg

Se administreazǎ oral, 3 x 500 mg/zi, dupǎ

mese.

Este folosit:
➢ ca drenor al cǎilor biliare, dupǎ intervenţiile
chirurgicale;
➢ pentru grǎbirea opacifierii cǎilor biliare în
cadrul examenului radiologic.
Reprezentanţi:
 Acid chenodeoxicolic - Chenofalk,
caps.250 mg
➢ Se administreazǎ oral,15 mg/kg/zi.
➢ Este indicat în tratamentul iniţial al litiazei
biliare colesterolice (calculi mici,
necalcificaţi) şi pentru dizolvarea
fragmentelor mici rǎmase dupǎ
intervenţiile chirurgicale.
 Acidul ursodeoxicolic - Ursofalk,
caps. 250 mg
➢ Se administreazǎ oral, 8 – 10 mg/kg/zi în 3
prize. Este asemǎtor structural cu acidul
chenodeoxicolic, fiind de asemenea util
în tratamentul medical al calculozei
biliare.
Principii de administrare:

1. Hidrocolereticele şi colagogele sunt indicate în diskinezii biliare;

contraindicate în calculoze biliare.

2. Acidul cheno şi ursodezoxicolic sunt indicate în calculoza

colesterolicǎ radiotransparentǎ cu diametrul mai mic de 15 mm.
Cele douǎ substanţe medicamentoase pot fi administrate în
asociere (câte 5 mg/kg din fiecare). Aceastǎ asociere creşte
eficacitatea tratamentului şi scade riscul reacţiilor adverse. Ele se
administreazǎ timp îndelungat (6 luni- 2 ani).
IV. Medicaţia intestinului (antidiareice, antiinflamatorii intestinale,
antiflatulente, laxative şi purgative)

A. Antidiareicele = M ce încetinesc tranzitul intestinal şi/sau cresc

vâscozitatea conţinutului intestinal şi au proprietǎţi adsorbante şi
protectoare. Diareea semnificǎ mai mult de trei scaune lichide pe
zi, greutatea scaunului de peste 300 g/zi.
Clasificare :
1. Simptomatice :
a) Opioizii: - Opiul, Morfina
- Codeina
- Difenoxilatul
- Loperamida
b) Parasimpatoliticele: - Atropina
- Butilscopolamina
- Propantelina
c) Compuşii ce cresc vâscozitatea conţinutului intestinal şi au
proprietǎţi adsorbante şi protectoare:
- Caolinul
- Subsalicilatul de bismut
- Cǎrbunele medicinal
- Pectinele
Clasificare :

2. Etiologice :

a) Antibiotice: - Polimixina
- Ampicilina
- Amoxicilina
- Neomicina
b) Antiseptice: - Furazolidon
- Clorchinaldol
c) Antifungice: - Nistatin
- Miconazol
- Ketoconazol
Reprezentanţi:

 Loperamidǎ - Imodium, caps. 2 mg

 Diosmectitǎ - Smecta, pulbere plicuri

pentru suspensie 3 g/plic
Reprezentanţi:

 Cǎrbune medicinal - Carbo medicinalis,

cpr. 50 mg

 Furazolidon - Furazolidon cpr. 25 mg,

100 mg

 Clorchinaldol - Saprosan dj. 100 mg

Principii de administrare:

1. Tratamentul diareei se face pe o perioadǎ de aproximativ 3

zile.

2. Preparatele se administreazǎ oral în trei prize.

B. Antiinflamatoriile intestinale

= M cu efect antiinflamator specific la nivelul mucoasei intestinale.

Tratamentul bolii Crohn şi al rectocolitei ulcerohemoragice se
realizeazǎ prin administrarea unor agenţi antiinflamatori intestinali
(Sulfasalazina, Olsalazina, Mesalazina), glucocorticoizi
(Hidrocortizon, Prednisolon, Beclometazonǎ), imunomodulatori
(Infliximab) şi agenţi antimicrobieni (Metronidazol, Ciprofloxacinǎ).
Reprezentanţi:

 Sulfasalazina - Salazopyrin,
cpr. 500 mg;

 Mesalazina - Salofalk,
cpr. 250 mg, 500 mg;
supozitoare 250 mg,
500 mg
Utilizǎri terapeutice:

➢ rectocolita ulcerohemoragicǎ;

➢ boala Crohn.
C. Antiflatulentele

= M care favorizeazǎ eliminarea gazelor din tubul digestiv,

atenuând sau înlǎturând senzaţia neplǎcutǎ ce însoţeşte distensia
stomacului sau intestinului: Cǎrbunele medicinal, Dimeticona,
Simeticona.
D. Laxativele şi purgativele

= M care stimuleazǎ motilitatea intestinalǎ şi/sau cresc conţinutul în

apǎ al materiilor fecale, fiind utile pentru combaterea constipaţiei.
Efectul depinde de substanţa activǎ şi uneori de dozǎ.
a) Laxativele au efect blând (scaunul eliminat este normal ca aspect
şi consistenţǎ) şi lent (eliminǎ scaun dupǎ 8 – 12 ore de la
administrare). Se administreazǎ seara, la culcare.

Clasificare :

1. Laxativele de volum : - Metilceluloza

- Carboximetilceluloza sodicǎ
- Agarul (geloza)
- seminţele de Paylliu
- seminţele de in

2. Laxativele prin înmuierea scaunului - Docusatul sodic

- Uleiul de parafinǎ
b) Purgativele au efect agresiv (scaunele eliminate sunt voluminoase,
apoase şi produc golirea intestinului) şi rapid (scaunele sunt
eliminate dupǎ 2 – 6 ore de la administrare). Se administreazǎ
dimineaţa, pe nemâncate.

Clasificare :

1. Purgative saline (osmotice) : - Sulfatul de sodiu

2. Purgative iritante (de contact) : - Uleiul de ricin

- Senna
- Dantronul
- Fenolftaleina
- Bisacodilul
Reprezentanţi:

 Bisacodil - Dulcolax, dj. 5 mg

Principii de administrare:
1. Laxativele şi purgativele se utilizeazǎ limitat:
- laxativele în constipaţie funcţionalǎ (laxative de volum) sau
pentru evitarea efortului de defecaţie în unele afecţiuni : hernie,
boli cardiovasculare, hemoroizi, etc. (laxative prin înmuierea
scaunului) .
- purgativele în intoxicaţii alimentare şi medicamentoase sau în
vederea pregǎtirii pentru examen radiologic sau endoscopic şi
pentru intervenţii chirurgicale.
2. Autoadministrarea lor repetatǎ, fǎrǎ discernǎmânt, poate provoca
constipaţia.
3. Laxativele şi purgativele sunt contraindicate în abdomenul acut
chirurgical.
4. Utilizarea cronicǎ în doze mari poate determina apariţia “bolii
laxativelor” (pierderi de apǎ şi electroliţi ce determinǎ sindromul de
dezechilibrare).
Antiparazitare
Clasificare:
I. Antihelmintice :
➢ Cu acţiune pe nematode:
- intestinale (oxiuri, ascarizi, trichinella) : - Mebendazol
- Albendazol
- Tiabendazol
- Piperazina
- Pirvinium pamoat
- Levamisol
- tisulare (filaris, tenia solium, trichinella): - Dietilcarbamazina
➢ Cu acţiune pe cestode (tenia saginata, himenolepis nana): -
Niclosamida
➢ Cu acţiune pe trematode (schistosomide): - Praziquantel
II. Antiamoebiene: - Metronidazol
- Tinidazol
- Ornidazol

Utilizǎri terapeutice:
- boli parazitare.

Efecte adverse:

➢ anorexie, greţuri, vǎrsǎturi;

➢ Niclosamida coloreazǎ în roşu materiile fecale;
➢ cel mai bine suportate sunt mebendazolul şi albendazolul.
Reprezentanţi:
I. Antihelmintice
 Mebendazol - Mebendazol, cpr. 100 mg
- Vermox, cpr. 100 mg, 500
mg, sol. int. 2%
➢ Este antihelmintic activ în oxiurozǎ,
ascaridiozǎ, ankilostomiazǎ, trichinelozǎ,
trichocefalozǎ, trichuriazǎ.
➢ În trichocefalozǎ, ankilostomiazǎ şi
ascaridiozǎ se administreazǎ 2 x 100 mg/zi
timp de 3 zile, doza putându-se repeta
dupǎ 3 sǎptǎmâni.
➢ În oxiurozǎ o singurǎ dozǎ de 100 mg
produce vindecare în 90% din cazuri.
Reprezentanţi:
 Albendazol - Zentel, cpr. filmate 200 mg,
suspensie int. 200 mg/5ml
➢ Este activ în oxiurozǎ, ankilostomiazǎ,
ascaridiozǎ, tricocefalozǎ, echinococozǎ
şi lambliazǎ.
➢ Uzual se administreazǎ în dozǎ unicǎ 400
mg oral, ce se poate repeta dupǎ 15 zile.
În infestǎri masive se administreazǎ 400
mg/zi, timp de 2-3 zile. În boala hidaticǎ
doza este de 800 mg/zi, timp de 30 zile.
 Tiabendazol - Mintezol, cpr. 500 mg,
suspensie int. 500 mg/5 ml.
Se administreazǎ 3g/zi (2x 3 cp/zi) timp de
2 zile.
Reprezentanţi:
 Piperazina - Nematocton, cpr. 300 mg,
sol. int. 20%.
➢ Este activ în oxiurozǎ şi ascaridozǎ.
➢ Se administreazǎ înainte de masǎ 3 x 600
mg/zi timp de 7 zile.
➢ Tratamentul se poate repeta dupǎ o
sǎptǎmânǎ.
 Pirvinium pamoat - Vermigal, suspensie 1%
flac. 25 ml
➢ Este activ în oxiurozǎ şi strongiloidozǎ.
➢ Se administreazǎ oral dupǎ masǎ, dozǎ
unicǎ 5mg/kg corp, eventual cu
repetarea tratamentului dupǎ 3-4
sǎptǎmâni.
Reprezentanţi:
 Levamisol - Decaris, cpr. 50 mg, 150 mg.
➢ Este de elecţie în tratamentul ascaridiozei;
este şi imunostimulant, fiind util în poliartrita
reumatoidǎ şi alte procese inflamatorii
cronice.
➢ Se administreazǎ oral o singurǎ dozǎ de 150
mg. In poliartrita reumatoidǎ: 150 mg/zi
pânǎ la ameliorare.
 Dietilcarbamazina - Loxuran, cpr. 50 mg.
➢ Este utilǎ mai ales în filarioze, dar este activǎ
şi pe tenia solium şi trichinella spiralis.
➢ Se administreazǎ oral 6 mg/kg/zi în 2- 3
doze zilnice, obişnuit 10 zile.
Reprezentanţi:
 Niclosamida - Niclosamid, cpr. 500 mg.
➢ Se administreazǎ în teniaze şi
botriocefalozǎ o singurǎ zi: 1 g o datǎ şi
dupǎ o orǎ încǎ 1 g; comprimatele se
mestecǎ în gurǎ şi se bea puţinǎ apǎ, iar
masa se poate lua la 2 ore de la
administrarea medicamentului.
 Praziquantel - Epiquantel, cpr. 600 mg.
- Cesol-R, cpr. 150 mg.
➢ Este activ faţǎ de toate schistosomidele,
provocând schistosomiaza (o boalǎ
tropicalǎ), dar şi pe tenia solium şi tenia
saginata. Se administreazǎ oral în dozǎ
unicǎ.
Principii de administrare:

1. Tratamentul cu antihelmintice se instituie dupǎ stabilirea clarǎ a

diagnosticului de boalǎ parazitarǎ, de obicei prin examen
coproparazitologic.

2. Dupǎ efectuarea tratamentului, examenul coproparazitologic se

repetǎ pentru a verifica vindecarea.

3. Antihelminticele sunt medicamente contraindicate în sarcinǎ.

II. Antiamoebiene

 Metronidazol - Metronidazol, cpr. 250

mg, sup. 500mg, sol. perf. 0,5 %
- Flagyl, cpr. 250 mg, susp.
int. 125 mg/5ml.
➢ În vaginita tricomoniazicǎ se
administreazǎ 3x 1 cpr./zi oral şi 1 cpr.
intravaginal seara 7 zile.
➢ În lambliazǎ doza uzualǎ este 3x 1cpr./zi,
5 zile.
➢ Preoperator, pentru profilaxia infecţiilor
cu anaerobi se administreazǎ 500 mg la
8 ore, timp de 2 zile înainte de
intervenţie.
Efecte adverse:

➢ gust neplǎcut metalic, greaţǎ, anorexie;

➢ tulburǎri neurologice;

➢ efect antabuz în cazul asocierii cu alcoolul;

➢ teratogen, mai ales în primul trimestru de sarcinǎ.

 Tinidazol - Tinidazol, cpr. 500 mg, sol.
perf. 0,2%
- Fasigyn, cpr. 500 mg

➢ În tricomoniazǎ, lambliazǎ, vaginite

nespecifice se administreazǎ o dozǎ
unicǎ de
4 cpr.
➢ În amoebiazǎ: 3 cpr./zi, într-o singurǎ
dozǎ zilnicǎ timp de 5 zile. Ca
tratament profilactic pentru
anaerobi: 4 cpr., o singurǎ dozǎ, cu 4 -
8 ore înainte de intervenţia
chirurgicalǎ.
 Ornidazol - Tiberal, cpr. 500 mg.

Se administreazǎ:

➢ în amoebiazǎ: 2 x 500 mg/zi,

5 – 10 zile;
➢ în lambliazǎ: dozǎ unicǎ 1,5g/zi,
1 – 2 zile;
➢ în tricomoniazǎ: dozǎ unicǎ 1,5 g/zi
sau 1 g oral + 500 mg vaginal.
 Pentru fiecare din afirmatiile de mai jos, alegeti medicamentul cel
mai adecvat din urmatoarea enumerare:

A. Granisetron

B. Ondansetron

C. Dexametazona

D. Meclozina

E. Metoclopramid
Administrat in regimuri combinate pentru cresterea activitatii
antiemetice.

Raspuns corect = C (Dexametazona)

Dexametazona este eficienta in cazul chimioterapiei cu

actiune emetogena usoara sau moderata. Nu se cunoaste
mecanismul antiemetic, dar se pare ca implica blocarea
secretiei de prostaglandine.
Atentie!!! poate produce insomnia si hiperglicemie la
pacientii cu DZ.
 Eficienta crescuta in combaterea varsaturilor induse de cisplatin.

Raspuns corect = A (Granisetron)

Antagonistii specifici ai receptorilor 5-HT3 (Granisetron) blocheaza

selectiv receptorii 5-HT3 din periferie (fibrele aferente visceral) si din
cortex (zona chemoreceptoare declansatoare). Se administreaza
in doza unica inainte de chimioterapie (IV sau oral) si e eficient
impotriva terapiei emetogene de orice tip. Previne varsaturile la 50
– 60% din pacientii tratati cu cisplatin.
 Poate induce efecte secundare extrapiramidale.

Raspuns corect = E (Metoclopramid)

Efectele secundare antidopaminergice, precum sedarea,

diareea si simptomele extrapiramidale limiteaza utilizarea dozelor
crescute de Metoclopramid. Aceste efecte adverse apar cel mai
frecvent la pacientii tineri.
 Aprobat pentru tratarea simptomelor postoperatorii de
greata si/sau varsaturi.

Raspuns corect = B (Ondansetron)

Antagonistii specifici ai receptorilor 5-HT3 (Ondansetronul si

Granisetronul) blocheaza selectiv receptorii 5-HT3 din periferie
(fibrele aferente visceral) si din cortex (zona chemoreceptoare
declansatoare). Se administreaza in doza unica inainte de
chimioterapie (IV sau oral) si sunt eficiente impotriva terapiei
emetogene de orice tip. Previn varsaturile la 50 – 60% din
pacientii tratati cu cisplatin. Ondansetronul este utilizat si pentru
prevenirea simptomelor de greata si/sau varsaturi aparute
postoperator. Cefaleea este un efect secundar frecvent.
Aceste medicamente au un cost ridicat.
 Util in controlul starilor de greata si varsaturilor datorate raului de
miscare.

Raspuns corect = D (Meclozina)

Antihistaminicele H1 (Meclozina) pe langa actiunea

antihistaminica H1 propriu-zisa (antialergica) mai au si actiune
antiemetica, prin inhibarea zonei chemoreceptoare din bulb si a
nucleului vestibular din urechea interna avand eficacitate in
greata/varsaturile din raul de miscare.
O zi frumoasa in continuare
!