Clasa a V-a

Disciplina: Istorie
Săptămâna: 15-19.02.2021
UNITATEA V: LUMEA ROMANĂ
Fondarea Romei: istorie și legendă
Schița lecției

A. Peninsula Italică și locuitorii ei in Antichitate

 Peninsula Italică, punte de legătură între Europa și Africa, desparte bazinul Mării
Mediterane în două părți, de apus și de răsărit.
 Italia cuprinde o parte continentală în nord, o parte centrală, una sudică și insulele din
apropierea țărmurilor.
 Italia continentală – are ca graniță nordică Munții Alpi. Regiunea e străbătută de
fluviile Pad și Adige, principala ocupație a locuitorilor fiind agricultura. Această parte a
Italiei antice a purtat multă vreme numele de Galia cisalpină ca urmare a invadării ei de
către galiși numai mai tărziu a intrat sub stăpânire romană.
 Italia centrală – se întinde până în dreptul vulcanului Vezuviu. Este străbătută de
Munții Apenini.
 Ocupații: agricultura, păstoritul, pomicultura, viticultura.
 Cei mai vechi locuitori ai Italiei par a fi ligurii, populație autohtonă din zonele
nordice.
 In câmpiile Italiei centrale și de sud s-au așezat trei mari seminții care au contribuit la
formarea civilizației romane:
 italicii;
 etruscii:
 grecii.
a) Italicii – fac parte din marea familie a indo-europenilor;
 se împărțeau în numeroase triburi;
 latinii – așezați în Câmpia Latium;
 în nord trăiau sabinii, iar în zonele de munte din Samnium trăiau samniții,
războinici și îndrăzneți.
b) Etruscii – s-au așezat în Italia de mijloc în secolul al VIII-lea î. Hr. Ținutul lor s-a numit
Etruria, iar astăzi Toscana, căci latinii le spuneau tusci. Grecii i-au numit tyrrhenoi, de unde
și numele de Marea Tireniană.
 ei au dezvoltat alături de greci cea mai înaintată civilizație din Italia secolelor
VII-VI î. Hr. Ocupații:
 săpau canale de irigații;
 desecau mlaștini;
 stofe de lână și pânze de in;
 construiau corăbii, prelucrau marmura, fierul, bronzul arama și lutul;
 navigatori și comercianți iscusiți.
 ei au stăpânit un timp Roma și au impus modul lor de organizare, de la nord la
sud.
 Romanii au preluat de la etrusci știința de a construi și organiza un oraș. Preoții etrusci se
numeau haruspicii și citeau viitorul în zborul păsărilor, în trăsnete. La romani preoții se
numeau auguri și tălmăceau semnele divine trimise de zei.
c) Grecii – s-au așezat în sudul Italiei și Sicilia.
B. Legendă și adevăr
Potrivit legendei, Eneas împreună cu alți troieni au ajuns, după un lung periclu în Latium,
unde era rege Latinus. Eneas a luat o în căsătorie pe Lavinia, fiica acestuia, și a ridicat orașul
Lavinium. Ascaniu, fiul lui Eneas, a întemeiat orașul Alba Longa. În acest oraș s-au născut
cei doi gemeni, Romulus și Remus, despre care se spune că au fost crescuți de o lupoaică.
Când au ajuns mari, ei au construit o cetate. Remus și Romulus s-au gândit să consulte
voința zeilor în ceea ce privește cum șă se numească și cine să conducă cetatea. Remus a
zărit 6 vulturi, iar Romulus 12 vulturi. Cetatea a luat astfel numele de Roma. Între cei doi
frați a izbucnit o ceartă, în urma căreia Remus a fost ucis. Romulus, rămas singur, a devenit
primul rege al Romei.
Potrivit legendei, Marcus Terentius Varro a stabilit că întemeierea Romei s-ar fi
petrecut în anul 753 î. Hr.
C. Roma regală (753 î.Hr.- 509 î.Hr.) – în intervalul 753 î.Hr.- 509 î.Hr. Roma a fost
condusă de șapte regi – latini, sabini și etrusci.
 Regele nu avea puteri nelimitate și nu era considerat un zeu printre oameni. El
provenea din rândul patricienilor și era ales de Adunarea poporului. Atribuțiile rgelui:
comandant suprem al armatei, șef religios și judecător suprem numai în anumite
cazuri; era părinte al poporului; păstra focul veșnic și tezaurul comunității. In public
apărea însoțit de lictori.
 Senatul – reunea capii ginților și îl sfătuia pe rege ce era bine să facă.
 Adunarea poporului – era alcătuită din cetățenii romani adulți, capabili de a purta
arme, patricieni și clienți la un loc. Ea alegea pe rege și aproba prin aclamații
propunerile acestuia.