Apendicita Acuta 2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE SI
CERCETĂRII STIINTIFICE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ BUZĂU
PROIECT DE CERTIFICARE
Calificarea: Asistent Medical Generalist
AS.MED.COORDONATOR:
TURCU LUMINITA GABRIELA
ABSOLVENT:
MOISE DANIELA
2017
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
APENDICITĂ ACUTĂ
Cuprins
Introducere
Capitolul 1. Anatomia si fiziologia apendicelui
Capitolul 2. Date generale despre afectiune: Apendicita acuta
11
2.1. Definitie
11
2.2.Etiologie
12
2.3. Forme clinice
13
2.4. Simptomatologie
15
2.5. Diagnostic
18
2.6. Tratament
22
2.7. Evolutie si prognostic

23
2.8. Complicatii
24
Capitolul 3. Ingrijirea pacientului care sufera de apendicita acuta
25
Capitolul 4. Prezentarea cazurilor clinice
33
-Caz nr.1
33
-Caz nr.2
44
-Caz nr.3
55
Concluzii
63
Bibliografie
64
Motto
„Arta medicinii constă în amuzarea pacientului în timp ce boala se vindecă in mod natural.
Voltaire
Introducere
Leziunile inflamatorii ale apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evoluție acută sau
cronică, reprezintă azi una din cele mai frecvente cauze de suferință abdominală, fiind
considerată urgență chirurgicală abdominală în copilărie, adolescență și la adultul tânăr.
Deşi cunoscute din cele mai vechi timpuri, inflamaţiile acute supurative în fosa iliacă dreaptă
purtau denumirea de „peritiflită” şi erau atribuite inflamaţiei cecului.Doar în 1886 Reginald Fitz,
bazându-se pe date morfopatologice, propune termenul „apendicită” şi recomandă înlăturarea
apendicelui ca tratament curativ al acestei maladii.Prima apendicectomie în epoca chirurgiei
contemporane a fost efectuată în 1884 de Krönlein după recomandarea lui Miculitz. În 1889
Charles McBurney descrie simptomatologia apendicitei acute, bazându-se pe 6 observaţii clinice,
iar 5 ani mai târziu propune incizia, care respectă musculatura, vascularizarea şi inervaţia
parietală.
Capitolul 1
Anatomia si fiziologia apendicelui
Apendicele se formează la nivelul cecului, sub joncţiunea ileocecală. Acesta este un organ
rudimentar ce şi−a pierdut rolul în procesul digestiv.
În raport cu cecul, cel mai adesea se află laterocecal intern sau stâng, cu direcţia joasă, dar poate
avea şi o inserţie înaltă sau, dimpotrivă, un traiect retrocentral.
Apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este legat de ileonul terminal printr-o cută peritoneală -
mezoapendicele - care îi permite o mobilitate destul de mare, încât uneori poate chiar să se angajeze într-
un sac herniar. Alteori, peritoneul îl fixează de organele din jur. De cele mai multe ori, apendicele
este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice.
Apendicectomie laparoscopica.Fig 1.
Apendicele a fost considerat multă vreme un „organ inutil”, acest ţesut aflat la intersecţia
intestinului subţire cu cel gros inflamându-se adeseori şi punând uneori în pericol viaţa
pacienţilor. Multă lume crede că apendicele nu foloseşte la nimic, motiv pentru care oamenii aleg
să se supună apendicectomiei, eliminând acest organ „vestigial şi inutil” din corp fără a suferi,
aparent, în urma acestei operaţii.
Apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este legat de ileonul terminal printr-o cută peritoneală -
mezoapendicele - care îi permite o mobilitate destul de mare, încât uneori poate chiar să se angajeze într-
un sac herniar. Alteori, peritoneul îl fixează de organele din jur. De cele mai multe ori, apendicele
este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice.
Raporturile apendicelui variază după poziția sa față de cec, determinând următoarea clasificare a
apendicelui:
• Apendice descendent (pelvin) ;
• Apendice ascendent;
• Apendice extern;
• Apendice intern.
Apendicele prezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului, la fel ca și cecul:
• Tunica musculară - fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale
cecului, se prelungesc în peretele apendicelui, formând un strat continuu. Fibrele
circulare au dispoziția obișnuită. La vârful apendicelui, musculatura e mai subțire, de
aceea cele mai frecvente perforații sunt cele apicale.
• Tunica submusculară
• Tunica mucoasă –gtlande Lieberkuhn, celule argentafine endocrine,

foliculi limfatici (se extind și cuprind aproape întreaga submucoasă); se mai numește
și tonsilă abdominală, datorită caracterului de organ limfoid.
• Tunica seroasă – are o dispoziție complexă, rezultată din modul de

evoluție ontogenetică a segmentelor ileo-ceco-apendiculare, a mezoului lor initial și
a fenomenelor de coalescență care se produc în această regiune.
Apendice inflamat.Fig 2.
Arterele apendicelui provin din artera ileo-colica.Ea emite în vecinătatea unghiului ileocolic artera
apendiculară, de obicei unică, rar dublă, coboară înapoia ileonului, apoi în marginea liberă a
mezoapendicelui și se ramifică în pereții apendicelui; este supusă unor variații, mai ales în
privința originii sale.
Venele sunt satelite arterelor.Vena apendiculară însoțeste în mod constant artera omonimă.Când cecul
și apendicele au o situatie retroperitoneală, atunci venele lor stabilesc comunicări cu cele ale
regiunii lombo-iliace.Pe această cale, infecția de la apendice se poate propaga în spațiul
retroperitoneal.
La nivelul apendicelui, rețeaua limfatică stabilește strânse comunicări cu foliculii limfoizi ai

organului. Există trei grupe de vase limfatice:
• anterioare - converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în plica

cecală vasculară;
• posterioare - se îndreaptă spre un grup de noduri cecale posterioare;
• vasele limfatice ale apendicelui.
Anatomie si fiziologie.Fig 3.
Vasele limfatice ale apendicelui au diferite funcții. Astfel, unele se opresc în nodurile situate în
baza mezoapendicelui, altele stabilesc comunicări cu rețelele subseroaseale apendicelui și cecului, dar
și ale colonului sau a unor regiuni mai îndepărtate.
Apendicita este inflamaţia apendicelui care apare clinic sub diferite forme. Iniţial, inflamaţia
poartă un caracter seros, ulterior poate progresa până la supuraţie (flegmon şi gangrenă),
implicând peritoneul integral cu formarea peritonitei limitate, locale sau difuze.
Procesul inflamator apendicular poate surveni la toate vârstele, dar incidenţa maximă este între
10−40 de ani.
Suferinţa este foarte rară, dar nu excepţională la sugari. Ea poate afecta bătrânul, până la vârsta
cea mai înaltă, la care perforaţia gangrenoasă a organului nu este o excepţie.
S−a observat că această afecţiune este de două ori mai frecventă la bărbaţi decât la femei.
Accidentul inflamator acut apendicular apare, de obicei, pe un teren pregătit de către pusee
inflamatorii apendiculare anterioare. De asemenea, alimentaţia bazată în principal pe carne poate
fi responsabilă de frecvenţa mare a apendicelor la unele colectivităţi sau rase, în raport cu
raritatea lor la altele.
Apariția apendicitei este determinată de elementul patogenic infecțios, ce găsește condiții

favorizante prin:
• Prezența în interiorul apendicelui a unor germeni microbieni stagnează

acolo, împreună cu conținutul fecaloid specific; astfel, aceștia își exacerbează
virulența;
• Constipația cronică;
• Parazitare (tenie, oxiuri, ascarizi);
• Infecții generale: gripa, angina, amigdalita, colita
O altă cauză a apariției apendicitei este regimul alimentar hipoproteic și sărac în celuloză ce
favorizează procesul de putrefacție.
Mecanismul predominant de declanşare al acestei patologii este obstrucţia lumenului apendiceal.

Lumenul apendicelui conţine în mod normal 0,1 ml de secreţie mucoasă. Obstrucţia duce la
distensie şi acumularea unei secreţii de aproximativ 5 ml cu o presiune aproape de 60 ml
H2O.Această distensie şi mişcările peristaltice pentru depăşirea obstacolului sunt substratul şi
cauza durerii abdominale. Astfel, obstrucţia provoacă stază, proliferare microbiană şi leziuni
mucoase, iar hipertensiunea afectează vascularizarea parietală a apendicelui cu apariţia focarelor
de ischemie. Inflamaţia cuprinde în scurt timp tot apendicele (apendicita acută flegmonoasă) şi se
propagă la peritoneul parietal. Zonele de ischemie duc la necroză (apendicita acută gangrenoasă)
şi perforaţie.Apendicita perforativă se complică cuperitonită localizată (uneori cu formarea
plastronului-abcesului) şi generalizată.
Capitolul 2
Date generale despre afectiune: Apendicita acuta
2.1. Definitie
Apendicita acută este o afectiune chirurgicala, sindromul abdominal acut, determinat de

inflamaţia septică sau aseptică a apendicelui. Plecând de la congestiune şi edem, procesul acut
apendicular poate ajunge la gangrenă, cu perforaţie şi peritonită, localizată sau difuză.Reprezinta
una din cele mai frecvente cause de suferinta abdominal si de interventie chirurgicala de urgenta.
Apenticita acuta este o boala frecventa in tarile civilizate.Inflamatia apenticului ileo-cecal se

poate insoti de complicatii grave locale sau la distanta.De aceea precizarea diagnosticului si a
momentului operator optim prezinta o mare importanta pentru vindecarea bolnavului fara risc
sau cu risc minim.
Situatia apendicelui. Fig.4
2.2.Etiologie
Etiologia apendicitei acute:este rara dar grava;in primii 20 de ani apendicita se intalneste cel
mai frecvent,ea scade,devenind rara dupa varsta de 60 de ani.
Factori determinanti:
Conditiile favorizante sunt numeroase:dispoziția anatomica a segmentului ceco-colic ce

favorizeaza staza stercorala,cudurile apendicelui,diverticuluii apendicelui ,poziția retrocecala
care favorizeaza “autoinfecția” prin exaltarea virulenței florei bacteriene
Corpii straini intraapendiculari:calculi stercolari,samburi,oxiuri pot astupa complet lumenul

apendicelui si ulcera mucoasa exagerand virulent microbilor aflați intr-o cavitate
inchisa,adevarat “tub de cultura”.
Apendicita acuta traumatic:prin lovituri repetate in fosa iliaca dreapta(la tamplari) este
determinate prin excitația receptorilor atat de numerosi ai regiunii ileo-ceco apendiculara deja
inflamați.
Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusive vegetal alcalinizeaza pH-ul

digestive,determinand tulburari de diskinezie si alterari neurotrofice ceco-apendiculare.
Infecții acute:gripa,anginele,febrele eruptive (scarlatina, pojar, rubeola),febra tifoida, pot

determina apendicita acuta. Apariția apendicitei acute “epidemice” in cursul anginelor este
atribuita asemanarii structurii anatomice ce exista intre amigdale si apendice, considerat
“amigdala abdomenului”, datorita bogației sale in foliculi limfoizi.
Infecții intestinale cornice:colita dreapta, enterocolita, dizenteria, pot determina prin propagare
inflamația apendicelui de origine enterogena, dand nastere unui process complex anatomo-clinic:
colo-tiflo-apendicita.
Infecția apendiculara poate provenii si de la organele vecine inflamate: anexita dreapta

(apendiculo-anexita), colecistita (apendiculo-colecistita), pielonefrita.
Infecția se produce prin: contact direct (apendicita exogena), pe cale limfatica sau prin cale
nervoasa prin reflexe viscero-viscerale.
- enterogeni - obstructia lumenului apendicular: prin coprolit (fosfat natural-de calciu), corp
strain (sambure de cireasa, etc.), vierme intestinal (de obicei ascarid), hiperplazie limfoida
(obisnuit la tineri), cicatrice fibroasa consecutiva unui puseu inflamator anterior sau prin bariu
compactat provenit de la explorari anterioare.
- hematogeni - justifica aparitia apendicitei în absenta obstacolului lumenal prin diseminare

sangvina in cursul unei infectii a tractului respirator superior, sau al febrelor eruptive. In acest
caz, evolutia este obisnuita, mai putin severa.
2.3. Forme clinice
Formele clinice ale apendicitei se impart dupa localizare, dupa aspectul anatomo-clinic si dupa
virsta si sex.
Dupa localizare se descriu:
- Apendicita pelvina – exista situații cand poziția pelvina a apendicelui sa fie mai marcata fie
prin ptoza cecala, fie printr-o lungime ce depașeste pe cea normala a apendicelui. Intr-o astfel de
situație procesul inflamator va afecta odata cu apendicele si organele cu care acesta are rapoarte,
in speta cu peretele rectal, cu vezica urinara iar la femei cu ovarul si trompa dreapta.
Legat de aceasta situație topografica, la simptomatologica clasica se pot adauga cateva elemente
semiologice orientate in plus; este vorba de tenesmele rectal sau/si vezicale generate de contactul
dintre varful inflamat al apendicelui cu peretii organelor respective, ca si de unele fenomene
disurice.
- Apendicita retrocecala – apendicele este situat retrocecal si, aceasta poziție, transfera intreaga
simtomatologie inflamatorie lombar sau lombo-abdominal, imprimand accese de colica renala si
mai ales uretrala. Palparea pune in evidenta atat durerea cat si apararea musculara.
- Apendicita subhepatica – reprezinta procesul inflamator survenit pe organ in ectopie inalta,
situație in care simptomatologia este net modificata, luand caracterul unei suferințe de
hipocondru drept, greu de diferențiat de o suferința a veziculei biliare.
- Apendicita mezoceliaca – semnifica procesul inflamator care survine pe un apendice in poziție
latero-interna,pre sau retroileal poziție datorata unui mezoapendice scurt. Poziție retroileala, cea
mai frecventa topografie in situație mezoceliaca, corespunde direct bazei mezenterului si data
fiind profunzimea apendicelui al carui varf poate veni in contact cu promontoriul, prezinta putina
accesibilitate palparii.
- Apendicita in fosa iliaca stânga-situs inversus – afecțiune abdominal rara cu cecul situate la
stânga sau falsa apendicita la stânga, in care cecul este normal plasat, dar apendicele lung ajunge
cu varful pana in fosa iliaca stânga.
- Apendicita herniara – inflamația apendicelui din sacul hernia, este intalnita mai frecvent la
batrani. Se confunda usor cu hernia strangulate.
Dupa aspectul anatomo-clinic se descriu:
- Apendicita acuta catarala - se caracterizează prin mărire ușoară de volum, edem și congestie a
apendicelui, cu ușoară infiltrare a mezoului apendicular.
- Apendicita acuta flegmonoasa - se caracterizează prin hipertrofie și edem ale apendicelui, cu
îngroșarea seroasei și depuneri de fibrină pe suprafață. Lumenul apendicular are conținut
purulent, care, în cazul producerii perforației, se scurge prin aceasta în cavitatea peritoneală.
- Apendicita acuta gangrenoasa - se caracterizează prin culoare cianotică sau brună a apendicelui,
care poate fi uneori detașat de cec. Gangrena are drept cauză fie procesul distructiv infecțios, fie
tromboza arterei apendiculare.
- Apendicita acuta seroasa, purulenta, hipertoxica din peritonita acuta generalizata
- Apendicita acuta cu plastron - reprezinta o reactie a organismului de a limita procesul
inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3 zile de la debutul inflamatiei apendicelui, se
prezinta ca o formatiune tumorala insotita de febra si numar de leucocite crescut.
Dupa virsta si sex se descriu:
- Apendicita acuta la copil, care se manifesta ca o infectie acuta cu febra, varsaturi,

convulsii, anorexie, greata, tulburari de tranzit; durerile abdominale sunt difuze, se accentueaza
noaptea .
- Apendicita acuta la batrini- are semne mai putin alarmante, datorita slabeireactivitati a
organismului .
- apendicita acuta in sarcina - este cea mai frecventa afecțiune acuta la gravide. Se intalnește rar,
este un diagnostic mai dificil datorita mascarii simptomelor, mai ales in primele luni de sarcina,
de durerile abdominale obisnuite din etajul abdominal inferior precum si de grețurile si
varsaturile prezente deseori in sarcina.
Leucocitoza crescuta, temperature ridicata si prezenta unui puls mai frecvent vor conduce spre
diagnosticul de apendicita acuta.
2.4. Simptomatologie
Tabloul clinic al apendicitei acute este diferit, în funcție de sediul topografic al organului, de
stadiul evolutiv, de teren și de vârsta bolnavului.
Apendicita acută se instalează, de obicei, brutal, în plină sănătate aparentă, cu durere la

nivelul fosei iliace drepte, care iradiază în epigastru și regiunea ombilicală.
Debutul apendicitei acute este caracterizat de triada celor trei simptome: durere în fosa iliacă
dreaptă, grețuri și constipație.
Primul semn al apendicitei acute este durerea abdominală spontană cu localizare

periombilicală sau în hipogastru, rareori severă sau colicativă (cu crampe intermitente,
supraadăugate). După o perioadă variabilă între 1-12 ore (mai frecvent 4-6 ore) durerea se
localizează în fosa iliacă dreaptă (în caz de poziţie anatomică normală a apendicelui). Se
schimbăcaracterul durerii, ea devine constantă şi progresivă. Această schimbare a localizării
şi caracterului durerii este cunoscută sub denumirea semnului Kocher şi este observată la
aproximativ 60% din pacienţi. În celelalte cazuri apendicita se începe cu durerea în zona
localizării apendicelui.
Fig.5 Determinarea prin palpare.
Durerea este anunțată de un disconfort digestiv și este localizată în fosa iliacă dreaptă, cu
iradiere, în funcție de poziția apendicelui:
• periombilicală;
• pelvină;
• spre baza membrului inferior drept;
• dorsală;
• spre hipocondrul drept.
Fig. 6
Durerea este continuă și are tendința spre generalizare în tot abdomenul, pe măsură ce iritația
peritoneală se extinde. Durerea se datorează contracției musculaturii apendicelui, determinată de
distensie sau de iritație a plexurilor nervoase.
Durerea specifică apendicitei acute poate fi bruscă și violentă sau poate crește în intensitate, pe
măsură ce trece timpul. Este accentuată de tuse și schimbări de poziție.
Intensitatea durerii este variabilă, fiind în funcție de evoluția apendicitei și de tipul de reacție
al bolnavului.
Durerea este însoțită, așa cum am menționat și mai sus, de greață și vărsături. Vărsăturile sunt,
inițial, alimentare, devenind apoi biliare și poracee.
Grețurile și vărsăturile sunt mai tardive. Dacă preced durerile, diagnosticul de apendicita acută
devine improbabil. În peritonită, sunt prezente vărsăturile, care sunt, inițial, alimentare, apoi devin
bilioase, dar ele nu caracterizează prin frecvență apendicita.
Tulburările de tranzit ce pot apărea sunt:
• constipație – nu sunt indicate în această situație clisma și administrarea de

prgative;
• diareea – se poate confunda, adesea, cu enterocolitele.
Constipația este frecventă, uneori chiar până la oprirea tranzitului. Administrarea de purgative
este periculoasă deoarece crește secreția de mucus, crește presiunea din lumenul apendicular și
astfel crește riscul de perforație în apendicitele acute.
Diareea survine mai rar, și anume, în apendicitele pelvine, sau în formele toxice și la copii.
Febra este constantă – 38-40ͦ și poate fi însoțită de frisoane, ca semn de difuziune a

inflamației.Tahicardia este proporțională cu gravitatea infecției și temperatura, fiind marcată în
fazele tardive ale bolii. În peritonitele apendiculare avansate, apare discordanța caracteristică
dintre pulsul tahicardie de amplitudine mică și temperatura redevenită normală sau scăzută.
Semnele obiective generale: bolnavul cu apendicită acută prezintă o stare generală relativ bună în
majoritatea cazurilor. Vine netransportat la medic, uneori este anxios, relevând o discretă
paliditate, menține flexia antalgică a coapsei drepte pe abdomen. Limba este încărcată, saburală.
Semnele obiective locale ale apendicitei acute se evidențiază pe baza examenului obiectiv al
abdomenului și sunt relevate în special de palpare. Aceasta pune în evidență triada simptomatică
ce caracterizează apendicita acută:
• durerea provocată;
• contractura musculară;
• hipertensia cutanată.
Durerea provocată prin palpare sau prin percuție este mai intensă în triunghiul lui
Iacobici, format de intersecția liniei bispinoase, liniei spino-ombilicale și marginea externă a
mușchiului drept abdominal din partea dreaptă.
Alte semne ale apendicitei acute sunt:
• Abolirea reflexelor cutanate abdominale;
• Ascensionarea testiculului drept la baza hemiscrotului;
• Tușeul vaginal sau tactul rectal – se explorează sensibilitatea peritoneală;
• Hiperalgezia – ciupirea ușoară a pielii, începând de la distanță de zona

presupusă dureroasă;
• Hiperestezia cutanată.
În peritonita difuză apendiculară, domină semnele de intoxicație:
• Vărsăturile;
• Diareea fetidă;
• Faciesul teros, plumburiu, cenușiu;
• Subicterul conjunctival;
• Febra ( cu tendință de hipotermie);
• Tahicardia peste 120/min.
În forma toxică a apendicitei acute, starea generală este profund și rapid alterată:
• Uremie;
• Albuminuria;
• Oliguria;
• Icter;
• Tulburări neuropsihice;
• Hematemeze.
2.5. Diagnostic
Studii de laborator
- hemoleucograma - evidentiaza leucocitoza peste 15.000/mm cub, cu 75% neutrofilie

- grup sanguin si Rh
- VSH si proteina C reactiva crescute - teste ale inflamatiei
- analiza urinei - normal in cele mai multe cazuri, dar poate fi modificat de hematurie, sau
prezenta leucocitelor in apendicitele retrocecale sau pelvine.
Studii imagistice
Computer tomograf - este cel mai importanta metoda imagistica pentru evaluarea pacienților cu
prezentari atipice. Prezinta sensibilitate superioara in detectarea cauzei si a localizarii apendicitei
fata de alte metode.Procedeele cu contrast oral sau intravenos cresc sensibilitatea la 98%.
Tehnica este neinvaziva, cea fara contrast, rapida, dar prezința dezavantaje cum ar
iradierea, socul anafilactic la agenții de contrast intravenosi.
Ultrasonografia - cu o sensibilitate si sensibilitate de 85-90%, evidențiaza, diametrul
peste 6 cm a apendicelui, absenta peristalticii intestinale, colecție de fluid periapenculara.
Avantaje: neinvaziv, timp scurt de evaluare, lipsa iradierii si potențial de diagnostic diferențial,
mai ales la femeile la virsta activitații reproductive. Radiografia abdominala joasa poate arata un
fecalit, astazi acest procedeu nu mai este folosit in mod frecvent.
Examenul baritat - avantajul utilizarii sale este descoperirea altor afecțiuni cum ar fi
boala Crohn,cancerul de colon, colita ischemica. Dezavantajele includ rata crescuta de cazuri
nediagnosticate, iradierea, si caracterul invaziv.
Laparoscopia - este metoda care poate preciza diagnosticul, constituind astazi si cale de
apendicectomie in cazurile initiale.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe triada Deulafoy: durere spontana, aparare
musculara si hiperestezie cutanata in fosa iliaca dreapta, la care se adauga febra si leucocitoza.
Pregatirea preoperatorie a bolnavului:

Bolnavii care se interneaza pentru a fi operați au într-o masura mai mare sau mai mică teama de
intervenția chirurgicala. De aceea asistenta medicala va trebui sa-i faca bolnavului o primire
calda si sa arate de la început bolnavului ca are în personalul spitalului prieteni care se vor ocupa
de sanătatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos.
Asistenta medicala va conduce bolnavul la patul ce urmeaza sa-1 ocupe, va avea grija sa
amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenți, care nu au avut complicații
postoperatorii, optimiști, care nu necesita tratamente medicale multiple.
Asistenta medicala va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator asigurându-1 ca totul se va

desfasura în conditii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre medii) va face
totul ca intervenția sa se desfăsoare bine.
Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la sala de

operatie, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel si echipa din blocul operator
va face acelasi lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfasura normal, sa explice fiecare gest
pe care urmeaza sa-1 faca, faptul ca se va trezi la salonul de terapie intensiva sau la pat, operat cu
stare generala buna.
Punerea în tema a bolnavului cu toate aceste actiuni care se desfasoara asupra lui, este de o mare
importanta pentru a îndeparta teama de necunoscut si surprizele neplacute dureroase, adeseori
factor de stres extrem de important, care poate determina accidente grave.
Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic si se va îngriji sa-i faca
bolnavului toate investigatiile preoperatorii si sa introduca în foaia de observatie, documentele în
legatura cu examenele efectuate.
Actul chirurgical si cel anestezic produc unele modificari organismului operat. Printr-un
tratament adecvat, pre, intro si postoperator se vor remedia aceste modificari, astfel ca
organismul sa suporte bine operatia. Inima, plamânii, ficatul, aparatul urinar sunt cele care sufera
cel mai mult în timpul unei interventii chirurgicale. Pentru a stabili starea lor functionala si modul
cum vor raspunde interventiei chirurgicale se vor executa câteva examene obligatorii si anume:
• daca bolnavul tuseste, se va efectua o radiografie a plamânilor pentru a

depista o eventuala boala pulmonara care necunoscuta si netratata în prealabil poate
complica interventia operatorie;
• se va executa EKG si se va masura tensiunea arteriala, se va numara

frecventa pulsului si cerceta calitatea acestuia;
• analiza simpla de urina va da informatii asupra starii functionale a

rinichilor;
• examinarea sângelui - hemoleucograma - ajuta la slabilirea

diagnosticului:
• determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezenta unei urei

crescute cu peste 0,50g %o releva tulburari renale sau hepatice. In aceasta
situatie mersul postoperator va fi îngreunat urmat chiar de riscuri grave,
motiv pentru care în afara cazurilor de extrema urgenta, când se face
corectarea intraoperator se va amâna operatia pâna la remedierea functiilor
renale hepatice.
• determinarea glicemiei peste 1-1,5 %o arata ca bolnavul are un diabet

zaharat. Un bolnav cu diabet nu va fi supus unei interventii chirurgicale, în afara cazului
de maxima urgenta, atunci când s-a realizat o reducere a glicemiei la normal sau cel putin
la valori superioare normalului.Acesta se obtine prin administrarea de insulina si printr-un
regim hipoglucidic. Tratamentul se va continua si intro si postoperator.
• tulburarile de sângerare si coagulare se vor remedia prin administrarea

de vitamine si vitamina K în caz ca se depisteaza o prelungire a timpului de
sângerare (peste 3 minute) sau a celui de coagulare (peste 7 minute).
• determinarea grupei sanguine si a factorului R.H este obligatoriu, înaintea

oricarei interventii care pune cât de cât problema administrarii intraoperatorii de sânge;
• de mare importanta este de asemenea, sa se cunoasca si sa se trateze daca

bolnavul are alergie la unele medicamente;
Bolnavii care au folosit tranchilizante preoperator sau hipotensoare, de tip Hipozin, pot sa faca
scaderi tensionale intraoperatorii care adeseori foarte greu se remediaza si de aceea interventia
operatorie la acesti bolnavi trebuie facuta la 5-8 zile dupa ce au fost luate ultima oara aceste
medicamente.
Starea de nutriție a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav deshidratat si
denutrit face importante complicatii postoperatorii.
In cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul si cina în mod normal, si nu în
cantitati crescute pentru ca tractul digestiv sa fie cât mai liber. El va bea o cantitate normala de
lichide. Pentru asigurarea unui somn bun si înlaturarea starii de anxietate preoperatorie, bolnavul
va primi seara înainte de culcare, câte o tableta de Luminai si Romergan.
Inaintea operației se va efectua:
• raderea pilozitații din regiunea învecinata cu zona unde urmeaza a se

practica incizia;
• efectuarea unei clisme foarte necesara pentru bolnavii operați pe tractul

digestiv.
Cu circa 45 minute înainte ca bolnavul sa fie introdus în sala de operatie i se va administra o

fiola de Mialgin intramuscular, iar cu 30 minute înainte o fiola de Atropina, medicatie asa numita
preanestezica.
În toata aceasta perioada preoperatorie asistenta medicala de anestezie si cea din blocul operator se
va preocupa de starea psihica a bolnavului asigurându-1 ca totul se va desfasura în conditii normale.
2.6. Tratament
Tratamentul in apendicita este chirurgical, prin rezectia apendicelui, laparoscopic sau clasic, in
afara cazurilor de plastron apendicular.
In apendicita acuta fara perforatie se folosesc urmatoarele tehnici operatorii: incizie
Jalaguier sauMcBurney, urmata de exteriorizarea apendicelui practicarea apendicectomiei, cu
ligatura si infundarea bontului in bursa cecala.
Medicatia cuprinde: terapie antibiotica, care precedeaza operatia si analgezice.
metronidazol - in combinatie cu gentamicina acopera spactrul bacterian gram-negativ si
anaerobic
• gentamicina
• efotetan, cefoxitin - cefalosporine de generatia a doua, indicate ca agenti

unici, acopera spectrul bacterian gram-pozitiv coci
• meropenem-utilizat ca agent unic impotriva bacteriilor gram-negative si

pozitive
• piperacilina si tazobactam, ampicilina si sulbactam
• morfina - analgezic.
In cazul plastronului apendicular, optiunea terapeutica este de a astepta 2-3 luni pina la racirea
procesului, si practicarea apendicectomiei tardive. Apendicita se remite doar in 10% din cazurile
tratate cu antibiotice, si/sau drenaj, de aceea atunci cind apendicectomia primara nu este posibila,
aceasta se poate practica la un interval de timp. In peritonita apendiculara se prefera laparotomia
mediana subombilicala, care permite aspirarea continutului peritoneal, lavajul si drenajul.
Antibioterapia pe cale intravenoasa se impune dupa operatie si antibiograma.Cind se descopera
intraoperator o masa inflamatorie, care implica apendicele, ileumul terminal sau cecul, se prefera
rezectia si ileostomia. In cazul formarii unui abces pericolic, se instituie drenajul prin cateter
percutan sub ghidaj echografic, sau prin apendicectomie.
2.7. Evolutie si prognostic
Prognosticul in apendicita fara operatie sau antibiotice, este nefavorabil, mortalitatea avind o rata
de peste 50%. Prin interventie chirurgicala precoce, mortalitatea scade la sub 1%, convalescenta
fiind rapida si completa. Prognosticul tinde sa se agraveze si in cadrul dezvoltarii complicatiilor.
Depinde de stabilirea corecta a diagnosticului, de stadiul evolutiv al leziunilor, de reactivitatea
organismului, de momentul interventiei chirurgicale si corectitudinea tehnicii chirurgicale.
Fig.7. Apendicectomia efectuata în primele ore de la debutul crizei este usor suportata de bolnav
si are o evolutie buna.
MATERIAL SI METODA
Din totalul de 227 de cazuri de apendicita acuta internate în perioada 1 iunie 2001 - 1 iunie 2002
în sectia de Chirurgie a Spitalului judetean nr. 1 am constatat urmatoarele:
• pacientii cu vârsta cuprinsa între 7-10 ani au fost în numar de 17, din care
8 de sex feminin si 9 de sex masculin;
59 femei si 33 barbati;
• pacientii peste 60 ani au fost în numar de 9, din care 5 femei si 4 barbati.
Se constata o incidenta mai crescuta la sexul feminin iar pe categoriile de vârsta, incidenta
crescuta este între 10-20 ani. Limita de vârsta este cuprinsa între 7-70 ani.
2.8. Complicatii
Plastronul apendicular (o forma de peritonita localizata) reprezinta o reactie a organismului
de a limita procesul inflamator de la nivelul apendicelui. Apare la 2-3 zile de la debutul
inflamatiei apendicelui, se prezinta ca o formatiune tumorala insotita de febra si numar de
leucocite crescut.
Abcesul apendicular se produce prin lezarea partii centrale a plastronului, iar clinic bolnavul se
prezinta cu stare generala alterata, varsaturi, febra de tip septic.
Peritonita acuta, generalizata de cauza apendiculara, survine in primele 24-48 de ore de la

debutul crizei apendiculare, atunci cand leziunea apendiculara este de tip perforativ sau poate
aparea mai tarziu, in timpul evolutiei unui plastron apendicular.
Complicatiile operatorii sunt uneori redutabile, interventia nefiind lipsita de riscuri, la care se
adauga si cele anestezice.
Capitolul 3
Ingrijirea pacientului care sufera de apendicita acuta
Tratamentul apendicitei acute este chirurgical, cu excepția plastronului panedicular, operația

fiind posibilă după 2-3 luni de la administrarea tratamentului, când fenomenele de peritonită
plastic s-au resorbit. În plastronul abcedat, operația se limitează la drenajul peritoneal și
continuarea tratamentului medical, apendicele rămânând pe loc.
Operația constă în apendicectomia anterograde, cu înfundare în bursa cecală preformată a

bontului apendicular și mezoplastie cu mezoul apendicular.
Când vârful apendicelui este blocat, la distanță, se face apendicetomia retrogradă:
se începe prin ligature și rezecția apendicelui, secționat la baza de implantare,
se eliberează, de la bază spre vârf, restul apendicelui

Apendicectomia profilactică propusă de Ledeard are justificare pentru a evita complicațiile grave
ce ar putea surveni la cei care au activități în zone izolate greu acesibile pentru medic și salvare,
ca exploratori, turiști, alpiniști, forestieri.
În caz de plastron apendicular,se iau măsuri dietetice restrictive (regim hidric 2-3 zile) și se
aplică punga cu gheață pe fosa iliacă dreaptă. Bolnavul este ținut în repaus la pat și se va relua
alimentația obișnuită numai dacă evoluția locală și generală este bună.
Se vor administra calmante și antibiotice. Dacă procesul s-a resorbit clinic (nu se mai palpează
formațiunea tumorală caracteristică plastronului apendicular) bolnavul va putea merge la
domiciliu și va reveni la spital pentru apendicectomie "la rece" după 60-90 zile, interval variabil
în funcție de ritmul în care a evoluat procesul de resorbție.
Daca formațiunea tumorală crește în volum și devine fluctuentă, sunt semne de abcedare și, în
acest caz, se va interveni chirurgical de urgență.
Clismele evacuatorii și administrarea de purgative și analgetice majore sunt contraindicate în

situația când suspicionăm o posibilă apendicită acută.
Diagnosticarea apendicitei acute în primele 48 de ore de la debut impune de urgență

apendicectomia, la care se asociază, când e indicat, drenajul cavității peritoneale.
În peritonita apendiculară difuză,interventia chirurgicală se amână câteva ore, în funcție de starea

bolnavului pentru instituirea terapiei de reechilibrare hidro-electrolitică și volemică. Aceste
dezechilibre sunt rezultatul acumulării de lichide intraperitoneal și în ansele intestinale.
Anestezia pentru apendicectomia clasică deschisă poate fi generală, cu intubație oro-traheală,

rahidiană, peridurală sau locală.
Pregătirea preoperatorie se face de către asistenta medicală. Aceasta trebuie să aibă în vedere
faptul că bolnavii care se internează pentru a fi operați au într-o măsură mai mare sau mai mică
teama de intervenția chirurgicală. Rolul asistentei este de a primi bolnavul și de a îi explica ce
presupune operația pentru a îi căpăta încrederea și pentru a îl liniști.
Asistenta medicală va conduce bolnavul la patul ce urmează să-1 ocupe, va avea grijă să
amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu convalescenți, care nu au avut complicații
postoperatorii, optimiști, care nu necesită tratamente medicale multiple.
Asistenta medicală va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator, asigurându-1 că totul se va

desfășura în condiții perfecte, că echipa operatorie (chirurgi, anesteziști, cadre medii) va face
totul ca intervenția să se desfășoare bine.
operație, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. \
Punerea în temă a bolnavului cu toate aceste acțiuni care se desfășoara asupra lui este de o mare
importanță pentru a îndepărta teama de necunoscut și surprizele neplăcute dureroase, adeseori
Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic și se va îngriji să-i facă
bolnavului toate investigațiile preoperatorii și să introducă în foaia de observație, documentele în
legătură cu examenele efectuate.
Actul chirurgical și cel anestezic produc unele modificări organismului operat. Printr-un
tratament adecvat, pre, intro și postoperator se vor remedia aceste modificări, astfel ca
organismul să suporte bine operația. Inima, plămânii, ficatul, aparatul urinar sunt cele care suferă
cel mai mult în timpul unei intervenții chirurgicale. Pentru a stabili starea lor funcțională și modul
cum vor răspunde intervenției chirurgicale se vor executa câteva examene obligatorii și anume:
• dacă bolnavul tușește, se va efectua o radiografie a plămânilor pentru a

depista o eventuală boală pulmonară care, necunoscută și netratată în prealabil, poate
complica intervenția operatorie;
• se va executa EKG și se va măsura tensiunea arterială, se va număra

frecvența pulsului și cerceta calitatea acestuia;
• analiza simplă de urină va da informații asupra stării funcționale a

rinichilor;
• examinarea sângelui - hemoleucograma - ajută la slabilirea diagnosticului.
Determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezența unei urei

crescute cu peste 0,50g %o relevă tulburări renale sau hepatice. În această
situație, mersul postoperator va fi îngreunat, urmat chiar de riscuri grave,
motiv pentru care, în afara cazurilor de extremă urgență, când se face
corectarea intraoperator, se va amâna operația până la remedierea funcțiilor
renale hepatice.
Determinarea glicemiei peste 1-1,5 %o arată că bolnavul are un diabet zaharat. Un bolnav cu
diabet nu va fi supus unei intervenții chirurgicale, în afara cazului de maximă urgență, atunci
când s-a realizat o reducere a glicemiei la normal sau cel puțin la valori superioare
normalului. Acesta se obține prin administrarea de insulină și printr-un regim hipoglucidic.
Tratamentul se va continua și intro și postoperator.
Tulburările de sângerare și coagulare se vor remedia prin administrarea
de vitamine și vitamina K în caz că se depistează o prelungire a timpului de
Tuturor persoanelor trecute de 50 ani și foștilor suferinzi hepatici li se vor face obligatoriu
probele hepatice;
Determinarea grupei sanguine și a factorului R.H este obligatorie înaintea oricărei intervenții
care pune cât de cât problema administrării intraoperatorii de sânge.
De mare importanță este, de asemenea, să se cunoască și să se trateze dacă bolnavul are alergie la
unele medicamente;
Bolnavii care au folosit tranchilizante preoperator sau hipotensoare, de tip Hipozin, pot să facă
scăderi tensionale intraoperatorii care adeseori foarte greu se remediaza și de aceea intervenția
operatorie la acești bolnavitrebuie făcută la 5-8 zile după ce au fost luate ultima oară aceste
medicamente.
Starea de nutriție a bolnavului trebuie să fie bună înaintea operației. Un bolnav deshidratat și
denutrit face importante complicații postoperatorii.
Femeile trebuie întrebate în legătură cu data la care trebuie să apară ciclul menstrual pentru ca, pe
de o parte, nu este recomandabil a se face intervenție chirurgicală în timpul menstruației, iar pe de
altă parte pentru catulburările de ciclu relevă stări patologice generale sau genitale ori
prezența unei sarcini.
În cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul și cina în mod normal, nu în
cantități crescute pentru ca tractul digestiv să fie cât mai liber. El va bea o cantitate normală de
lichide. Pentru asigurarea unui somn bun și înlăturarea stării de anxietate preoperatorie, bolnavul
va primi seara, înainte de culcare, câte o tabletă de Luminai și Romergan.
Înaintea operației se va efectua:
- raderea pilozității din regiunea învecinată cu zona unde urmează a se practica incizia;
- efectuarea unei clisme, foarte necesară pentru bolnavii operați pe tractul digestiv.
Femeile îsi vor lega strâns părul.Bolnavii nu vor avea la gât lănțișoare, obiecte de podoabă la
mâini, la gât. Unghiile vor fi tăiate scurt și nu vor fi lăcuite pentru a se putea observa capilarele
extremităților degetelor. Protezele dentare vor fi scoase pentru ca acestea să nu se deplaseze în
timpul anesteziei și sa astupe căile respiratorii.
Bolnavilor bătrâni cu varice este bine să li se aplice bandaj elastic pe gambă și treimea interioară a
coapsei, cu scopul de a evita staza și o acumulare prea mare de sânge în aceste vene, deoarece
aceasta ar contribui la reducerea masei sangvine, motiv de producere a unui șoc întra sau
postoperator precum și pentru împiedicarea apariției tromboflebitei postoperatorii. Cu circa 45
minute înainte ca bolnavul să fie introdus în sala de operație i se va administra o fiolă de Mialgin
intramuscular, iar cu 30 minute înainte, o fiolă de Atropina, medicație preanestezică.
În toată această perioadăpreoperatorie asistenta medicală de anestezie și cea din blocul operator se
va preocupa de starea psihică a bolnavului, asigurându-1 că totul se va desfășura în condiții normale.
Odată adus bolnavul în salonul său, sau în cel de terapie intensivă, asistentei medicale îi revine
sarcina de a-i acorda atenție deosebită. Ea trebuie să nu uite că orice operație poate fi marcată de
complicații grave și să acorde oricarui semn de alarmă pe care îl dă bolnavul sau oricărui
semn patologic pe care-1 constată în starea generală a bolnavului maximum de atenție.
Dacă bolnavul trebuie să continue o perfuzie de sânge sau soluții de electroliți, asistenta medicală
va informa asupra cantității pe care o are de administrat și o va administra. Deasemenea, va da
medicația prescrisă demedic postoperator. De câte ori este necesar, va administra
medicamentația calmantă în limita prescrisă de medic.
Asistenta medicala nu va părăsi niciun moment bolnavul, atâta timp cât el este sub influența
substanțelor narcotice.
Acțiunea acestora poate să revină chiar dacă bolnavul a plecat din sala de operație trezit, cu
reflexele căpătate. Acesta poate să recadă sub acțiunea drogurilor administrate, iar daca nu este
supravegheat limba poate să-i cada în fundul laringelui, să astupe glota, iar bolnavul să moară
asfixiat.
În caz că bolnavul a transpirat îi va schimba lenjeria. Va crea bolnavului cea mai bună poziție în
pat, așezându-i perna, ridicându-i spătarul patului, ajutându-1 să se miște pe o parte și pe alta,
făcându-i masaje și frecții pe piept și pe spate. Copiii operați, ca și adulții, care nu sunt
conștienti, au tendinta să-și smulgă pansamentele. De aceea, trebuie imobilizați la pat și
supravegheați foarte îndeaproape.
Majoritatea bolnavilor care au fost operați sunt transportați în saloane de terapie intensivă, unde
rămân un timp. Aici se trezesc în prezența unui personal necunoscut, într-un pat și într-un spațiu
deasemenea străin. Această situație poate să le creeze neliniște, anxietate. De aceea trebuie să li
se explice că spitalizarea lor într-un salon de terapie intensivă este un procedeu obișnuit după
narcoza și un procedeu special pentru respectivul bolnav.
I se va arăta că în terapia intensivă lucrează cadre de aceeași calitate cu cele din saloanele
obișnuite și li se va vorbi în oarece măsură familiarizat cu noul loc în care se află.
Rămâne, apoi, sarcina asistentei de terapie intensivă să demonstreze bolnavului că este în deplină
securitate. Același lucru i se va explica și familiei, care poate să fie alarmată că bolnavul
respectiv a fost reținut într-un salon de terapie intensivă.
Asistenta medicală trebuie să știe că imediat ce pacientul este în situație de a pune întrebări în
legătură cu evoluția operației, o va face și că majoritatea pacienților se vor interesa daca
afecțiunea lor nu a fost extrem de gravă.
Asistenta este datoare să asigure bolnavul că totul a decurs normal, că nu a fost nimic grav și,
prin răspunsurile clare și simple pe care le dă bolnavului, nu trebuie să dea acestuia impresia că îi
ascunde ceva, ci pur sisimplu că ea știe ca nu a fost nimic deosebit, că totul s-a desfășurat
normal, că totul a evoluat bine.
În obligațiile asistentei medicale intră și îngrijirea plăgii operatorii. De la sala de

operație,bolnavul vine cu plaga acoperită cu un pansament steril. Asistenta medicală trebuie să
examineze acest pansament, să-1 schimbe zilnic și să observe dacă acest pansament nu este
îmbibat cu sânge sau cu puroi. Dacă este îmbibat, ea trebuie să anunțe imediat medicul, care va
examina pansamentul bolnavului și va da instrucțiuni necesare suplimentare, în funcție de caz.
Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţă bolnavului; el se desparte de
mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie. Bolnavii internaţi sunt
înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se completează şi foaia de
observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege datele anamnetice de
la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv
necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de spital. În vederea examinării
clinice, efectuată de medicul de garda, asistenţă medicală ajută bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenţă medicală

însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la nevoie
deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera
de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării, eliberându-se

bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).
Astfel pregătit, asistenţă conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul
pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenţă medicală întocmeşte foaia de temperatura,
determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le notează în foaie
de observaţie.
Asistenţă medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra îngrijirii de

calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le numărul salonului în care a fost
internat bolnavul şi orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă un moment hotărâtor
în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar.
Asigurarea conditiilor de mediu
• Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare care să le asigure

bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică. Secţiile cu paturi, cu ceea ce intră
în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va
îndeplini pe lângă cerinţele de igienă, cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest. Paturile
distantate, astfel că bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii.
• Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţă după toaletă bolnavului, după tratamente, vizită
medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul. Pentru confortul olfactiv se vor
pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se facă,
pentru că o atmosfera prea uscată, irită căile respiratorii superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼ din
suprafaţă salonului.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează continuu cu

termometre de camera, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o temperatura de 18-19 ºC şi în
saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi, pentru că pacientul poate
fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor terapeutic foarte important, trebuind să fie
profund şi mai îndelungat, decât cel obişnuit.
• Pregătirea bolnavului pentru explorări
• Pregătirea psihică a bolnavului:
Atitudinea faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajută; crearea climatului
favorabil; atitudinea apropiată constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenţă medicală trebuie să lămurească bolnavul

asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde încrederea în noi.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţă oricărei examinări, însă dezvelirea parţială a
suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie
practicată căci această poate ascunde o serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria de spital.Îmbrăcarea şi

dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe pentru a nu provoca dureri.
• Supravegherea bolnavului
• asistenţă va vizită bolnavul cât mai des, chiar fără solicitare;
• va urmări şi notă manifestările patologice cum sunt: hemoragii, manifestări

de comportament, contracţii sau convulsii şi le va raporta medicului;
• va notă volumetric eliminările de lichide;
• asistenţă va determina densitatea fiecărei emisii de urină şi o va notă în F.O.;
• va urmării TA, P, R, T°, iar în cazurile de constipaţie va face clismă

evacuatoare.
Capitolul 4
Prezentarea cazurilor clinice
CAZUL I
CULEGEREA INFORMATIILOR
A. INFORMATII SOCIALE
NUME: Pascu
PRENUME: Marian
VARSTA: 5 ANI
DOMICILIU: Buzau
OCUPATIE: prescolar
NATIONALITATEA: romana
RELIGIE: ortodoxa
DATA INTERNARII: 05.04.2016
ORA INTERNARII: 11¹º
MOTIVELE INTERNARII:
eapta, greturi si scaune moi.
ISTORICUL BOLII:
greturi si scaune moi; simptomatologia se accentueaza, motiv pentru care se

interneaza in sectia de Chirurgie
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
B. EXAMEN CLINIC GENERAL

GREUTATE: 16 kg
INALTIME: 1,10 m
STARE GENERALA: modificata
STARE DE CONSTIINTA: prezenta
FACIES: incercanat
TEGUMENTE: palide
MUCOASE: clinic normale
TESUT CONJUNCTIV ADIPOS: normal reprezentat
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil
SISTEM MUSCULAR: normocinetic
SISTEM OSTEOARTICULAR: integru
SISTEM RESPIRATOR:
APARAT CARDIOVASCULAR:
– 110/60 mmHg;
– 80 pulsatii/minut;
APARAT DIGESTIV:
in fosa iliaca dreapta;
rsaturi prezente;
APARAT URO-GENITAL:
SISTEM NERVOS:
-spatial.
ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative.
ANTECEDENTEHEREDOCOLATERALE: nesemnificative.
CNDITII DE VIATA SI MUNCA: igienice.
ALERGII: nu prezinta.
C. NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE
PACIENT: P.M., 5 ani
DIAGNOSTIC: apendicita acuta cu reactie peritoneala
SALON: 2
1. NEVOIA DE A COMUNICA
P: comunicare ineficace la nivel afectiv;
E: neadaptarea la rolul de bolnav;
S: teama.
2. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
P: durere;
E: inflamatia apendicului;
S: durere in fosa iliaca dreapta.
3. NEVOIA DE A ELIMINA
P: eliminare inadecvata a materiilor fecale;
E: proces inflamator;
S: scaune moi.
4. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA
P: alterarea digestiei;
E: apendicita acuta;
S: greturi.
5. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA
P: postura inadecvata;
E: durere in fosa iliaca dreapta;
S: pozitie inadecvata.
6. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
P: dificultatea de a se odihni;
S: ore insuficiente de somn (5h).
7. NEVOIA DE A FI CURAT, INGRIJIT, DE A-SI PROTEJA TEGUMENTELE SI
MUCUOASELE
P: dificultatea de a-si efectua ingrijirile igienice;
E: durere;
S: lipsa ingrijirilor igienice.
8. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA
P: dificultatea in a se imbraca si dezbraca;
E: durere;
S: imbracare lenta.
CAZUL I PLAN DE NURSING PRE/POSTOPERATOR

PACIENT: P.M.
SALON: 2
DIAGNOSTIC CLINIC: apendicita acuta
DATA
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRE
OBIECTIVE
INTERVENTII
EVALUARE
AUTONOME
DELEGATE
05.04.2016
- durere in fosa
iliaca dreapta;
- greturi;
- scaune moi;
- dificultate in a se imbraca;
- pozitie inadecvata;
- TA=110/60 mHg;
- AV= 80 pulsatii/min celer, volum normal;
- R=17 respiratii/min;
- respiratie
superficiala
ritmica, tip costal inferior, miscari simetrice.
1. NEVOIA DE A COMUNIA
P:comunicare ineficace la nivel afectiv;
E:neadaptarea la rolul de bolnav;
S: teama.
- pacientul sa se adapteze la rolul de bolnav si sa comunice cu echipa de ingrijire in urmatoarele
8h.
-explic pacientului necesitatea internarii si importanta comunicarii cu echipa de ingrijire.
-Parintelui pacientului
- pacientul comunica eficient cu echipa de ingrijire.

P: durere;
E: inflamatie apendiculara;
- pacientul sa exprime diminuarea durerii in urmatoarele 12h.
-asez pacientul la pat, ii recomand sa se linisteasca si sa se aseze intr-o pozitie comoda.
-administrez Piafen 1 fiola (5ml) i.m. (analgezic).
- durerea s-a diminuat
3. Nevoia de a elimina
P: eliminarea inadecvata a materiilor fecale;
S: scaune moi,
- pacientul sa-si imbunatateasca eliminarea in urmatoarele 12h.
- ii dau pacientului sa consume lichide.
administrez Furazolidon 1 capsula (2mg), oral Antidiareic.
- pacientul si-a imbunatatit eliminarea.

P: somn perturbat;
E: durere;
S: ore insuficiente de somn.
- pacientul sa se odihneasca corespunzator in termen de 12h.
- creez conditii pentru odihna pacientului.
- administrez Fenobarbital ½ comprimat oral: Diazepam ½ comprimat oral;
- recoltez sange pentru: hemoleucograma
VDRL.
- pacientul s-a odihnit mai bine.
4. NEVOIA DE A FI CURAT
P: dificultatea de a-si acorda ingrijiri igenice.
- pacientul sa-si efectueze singur ingrijirile igenice in 24h.
- ajut pacientul sa-si efectueze igiena corporala.
- recoltez urina pentru examenul sumar de urina;
- insotesc bolnavul la radiologie pentru efectuarea radioscopiei pulmonare.
- pacientul isi face igiena corporala cu ajutor.
5. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA SINGUR

P: dificultatea de a se imbraca si dezbraca singur;
E: durere;
S: imbracarea se face lent.
- pacientul sa se imbrace si dezbrace singur in 24h.
- ajut pacientul sa se imbrace.
- pacientul se poate imbraca singur.
EPICRIZA
Pacientul se interneaza in sectia de chirurgie cu dureri in fosa iliaca dreapta, greturi si scaune
moi.
Beneficiaza de urmatoarele investigatii paraclinice:
e VDRL= negativa
Descrierea interventiei operatorie:
gaseste un apendic de aproximativ 8-10 cm, flegmonos, situat laterocecal; dupa

ligaturarea nervului se practica apendicectomie cu infundare; control diverticul Mechel
negativ.
Se externeaza cu evolutie postoperatorie buna.

Bolnavii care se interneaza pentru a fi operați au într-o masura mai mare sau mai mica teama de
de sanatatea lui si ca aceștia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos.
amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenti, care nu au avut complicatii
postoperatorii, optimisti, care nu necesita tratamente medicale multiple.

desfasura în condiții perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre medii) va face
totul ca interventia sa se desfasoare bine.

operație, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel si echipa din blocul operator
pe care urmeaza sa-1 faca, faptul ca se va trezi la salonul de terapie intensiva sau la pat, operat cu
Punerea în tema a bolnavului cu toate aceste acțiuni care se desfasoara asupra lui, este de o mare
imporțanta pentru a îndeparta teama de necunoscut si surprizele neplacute dureroase, adeseori
bolnavului toate investigațiile preoperatorii si sa introduca în foaia de observatie, documentele în
cum vor raspunde intervenției chirurgicale se vor executa câteva examene obligatorii si anume:



rinichilor;

diagnosticului:

situație mersul postoperator va fi îngreunat urmat chiar de riscuri grave,
renale hepatice.



medicamente.
Starea de nutritie a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav deshidratat si
Inaintea operatiei se va efectua:
• raderea pilozițatii din regiunea învecinata cu zona unde urmeaza a se

practica incizia;
• efectuarea unei clisme foarte necesara pentru bolnavii operati pe tractul

digestiv.
Cu circa 45 minute înainte ca bolnavul sa fie introdus în sala de operație i se va administra o

preanestezica.
va preocupa de starea psihica a bolnavului asigurându-1 ca totul se va desfasura în condiții normale.
Se externeaza cu evolutie postoperatorie buna.
Recomandari medicale:
or care provoaca gaze intestinale.

CAZUL II
NUME: Gica
PRENUME: Cristian
VARSTA: 10 ANI
DOMICILIU: Buzau
OCUPATIE: elev clasa a IV- a
RELIGIE: ortodoxa
DATA INTERNARII: 14.02.2016.
ORA INTERNARII: 19³º
ISTORICUL BOLII:
doua zile de febra si senzatie de voma.

apendiculara.

GREUTATE: 28 kg
INALTIME: 1,20 m
STARE DE CONSTIINTA: prezenta
FACIES: palid, incercanat
TEGUMENTE: normal colorate
MUCOASE: normal colorate
SISTEM GANGLIONAR: nedureros la palpare
SISTEM MUSCULAR: normoton
SISTEM OSTEOARTICULAR: integru morfofunctional
SISTEM RESPIRATOR:
APARAT CARDIOVASCULAR:
– 105/60 mmHg;
– 80 pulsatii/minut;
ian in spatiu V intercostal stang;
-II mitro-aortic.
APARAT DIGESTIV:
cai biliare: la limita superioara, spatiu V intercostal drept; limita inferioara la

rebord;
APARAT URO-GENITAL:
SISTEM NERVOS:
-spatial.
ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative.
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: parotidita epidemica in urma cu 2 luni.
CNDITII DE VIATA SI MUNCA: igienice.
ALERGII: nu prezinta.
C. NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE
PACIENT: G.C., 10 ani
DIAGNOSTIC: colica apendiculara
SALON: 2
1. NEVOIA DE A COMUNICA
P: comunicare ineficace la nivel afectiv;
E: neadaptarea la rolul de bolnav;
S: frica.
P: durere in fosa iliaca dreapta;
E: apendicita acuta;
3. NEVOIA DE A BEA SI A MANCA
P: digestie alterata;
S: senzatie de voma si greturi.
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

P: postura inadecvata;
S: pozitie inadecvata.
- pacientul sa prezinte o postura corespunzatoare in termen de 24h.
- recomand pacientului sa stea linistit in pat in pozitie de decubit dorsal.
- pacientul si-a imbunatatit postura.
P: somn perturbat;
S: ore insuficiente de somn.
- pacientul sa se odihneasca corespunzator in termen de 24h..
- creez conditii optime pentru odihna;
- invat pacientul tehnici de relaxare care sa le practice inainte de somn.
- administrez Diazepam 1 comprimat (10mg), seara la culcare, oral.
- pacientul si-a imbunatatit somnul.
3. NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA
P: dificultatea de a se imbraca;
S: se imbraca singur.
- pacientul sa se imbrace si dezbrace singur in 24h.
- ajut pacientul sa se imbrace si sa se dezbrace.
- pacientul se poate imbraca si dezbraca singur

.
- dureri postoperatorii;
TA= 110/60 mmHg AV= 73 batai/min
R= 16 respiratii/min T=38,6ºC.
P: durere;
E: apendicectomie;
S: dureri postapendicectomie.
- pacientul sa-si exprime diminuarea durerii.
- recomand pacientului sa se mobilizeze cu atentie.
- administrez Algocalmin 3 fiole/zi, i.m.
- durerea s-a diminuat.
2. NEVOIA DE A-SI PROTEJA TEGUMENTELE
P: alterarea integritatii;
E: apendicectomie;
S: cicatrice postoperatorie.
- pacientul sa prezinte o evolutie buna a plagii postoperatorii.
- recomand pacientului sa mentina pansamentul curat si nedesfacut.
- cicatricea postoperatorie are evolutie buna.
EPICRIZA
Pacientul se interneaza in sectia de chirurgie, acuzand dureri in fosa iliaca dreapta, vechi de o
saptamana, insotite de circa 2 zile de febra si senzatia de voma.
I s-au efectuat urmatoarele analize de laborator:
ma leucocitara
Examen urina;
na: limite normale.
Diagnosticul clinic la internare: colica apendiculara.
Diagnosticul postoperator: apendicita acuta gangrenoasa perforata, peritonita generalizata.
Apendicectomia se efectueaza cu anestezie IOT generala.
Descrierea interventiei operatorii:
descrierea cavitatii peritoneale se gaseste o cantitate mica de puroi si un apendic

gangrenos la varf, acoperit de false membrane lungi de circa 9 cm; se efectueaza toaleta
cavitatii peritoneale si drenaj Douglas.
Control diventricul Mechel negativ.
Bolnavii care se interneaza pentru a fi operați au într-o masura mai mare sau mai mica teama de
de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos.
amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenti, care nu au avut complicatii

totul ca interventia sa se desfasoare bine.

va face acelasi lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfăsura normal, sa explice fiecare gest
pe care urmeaza sa-1 facă, faptul ca se va trezi la salonul de terapie intensiva sau la pat, operat cu
importanța pentru a îndeparta teama de necunoscut si surprizele neplacute dureroase, adeseori
bolnavului toate investigațiile preoperatorii si sa introduca în foaia de observatie, documentele în
organismul sa suporte bine operația. Inima, plamânii, ficatul, aparatul urinar sunt cele care sufera
cel mai mult în timpul unei intervenții chirurgicale. Pentru a stabili starea lor functionala si modul



rinichilor;

diagnosticului:

situatie mersul postoperator va fi îngreunat urmat chiar de riscuri grave,
renale hepatice.

zaharat. Un bolnav cu diabet nu va fi supus unei intervenții chirurgicale, în afara cazului


oricarei intervenții care pune cât de cât problema administrarii intraoperatorii de sânge;
medicamente.
Starea de nutriție a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operației. Un bolnav deshidratat si
denutrit face importante complicații postoperatorii.
Inaintea operatiei se va efectua:

practica incizia;
• efectuarea unei clisme foarte necesara pentru bolnavii operați pe tractul

digestiv.

fiola de Mialgin intramuscular, iar cu 30 minute înainte o fiola de Atropina, medicație asa numita
preanestezica.
Evolutie postoperatorie favorabila.
DIAGNOSTIC DE INGRIJIRE
OBIECTIVE
INTERVENTII
EVALUARE
AUTONOME
DELEGATE

P: durere;
E: apendicectomie;
S: dureri postoperatorii.
- pacientul sa-si exprime diminuarea durerii in termen de 12h.
- invat pacientul tehnici de relaxare.
- administrez Piafen 3 fiole/zi (5ml) i.m.
- durerea s-a diminuat
P: integritatea tegumentelor;
E: interventie chirurgicala;
S: plaga chirurgicala.
- pacientul sa nu prezinte risc de infectie si plaga sa evolueze spre vindecare.
- ii recomand pacientului sa-si mentina pansamentul curat.
- efectuez pansament cu Betadine (alcool iodat).
- plaga operatorie are evolutie buna.
P: durere;
E: interventie chirurgicala;
S: dureri postapendicectomie.
- pacientul sa-si exprime diminuarea durerii in termen de 12h.
- invat pacientul tehnici de relaxare care sa-i diminueze durerea.
- administrez Piafen 3 fiole/zi, i.m.
- durerea s-a ameliorat.
P: alterarea tegumentelor;
E: apendicectomie;
S: cicatrice postoperatorie.
- pacientul sa-si mentina cicatricea postoperatorie neinfectata.
- invat pacientul sa-si mentina pansamentul curat si intact.
- pansamentul este curat, cicatricea postoperatorie prezinta evolutie buna.
CAZUL III
NUME: Ion
PRENUME: Sorin
VARSTA: 15 ANI
DOMICILIU: Buzau
OCUPATIE: elev
NATIONALITATEA: romana
RELIGIE: ortodoxa
DATA INTERNARII: 05.04.2016
ORA INTERNARII: 11¹º
ISTORICUL BOLII:
debutat in urma cu cateva zile, cu dureri in fosa iliaca dreapta,
greturi si scaune moi; simptomatologia se accentueaza, motiv pentru care se
interneaza in sectia de Chirurgie

GREUTATE: 46 kg
INALTIME: 1,57 m
20.03.2016
Imobilitate
Cauza
Hipertermie
Manifestări
Diminuarea mişcărilor normale
Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrate
-am efectuat un program de exer-ciţii fizice în funcţie de cauza imo-
bilizării şi de capacitatea pacientei
(exerciţii fizice de extensie, flexie,
rotaţie, încrucişarea membrelor superioare şi inferioare, de ridicare şi coborâre a copilului în

şezut, apoi culcat pe spate);
-am schimbat poziţia pacientei la

fiecare 2 ore punând-o într-o pos-
tură adecvată;
-am educat mama ca în afară de masaj şi exerciţii fizice, călirea or-
ganizmului este importantă pentru
întărirea rezistenţei lui,realizându-se cu ajutorul factorilor naturali: aer, soare.
-mama a înţeles impor-
tanţa efectuării progra-
mului de exerciţii;
-pacienta începe să aibă tonusul muscular adecvat, dar încă mai are nevoie de ajutor din partea
personalului medical dar şi al mamei.
20.03.2016
Hipertermie
Cauza
Sindrom febril
Manifestări
Tegumente şi mucoa-se uscate, inapetenţă,
facies vultuos
Pacientul să-şi menţi-nă temperatura cor-
pului în limite fiziologi-
ce, să fie echilibrată
hidroelectrolitic şi să
aibă o stare de bine
fizic şi psihic.
-am aerisit încăperea;

-am asigurat lenjerie lejeră, a-
decvată pentru a permite schim-
burile de căldură cu mediul exterior;
-am aplicat comprese reci şi
împachetări reci;
-am administrat medicamente
prescrise de medic: antitermice
şi antibiotice;
-am administrat pacientei canti-tate mare de lichide pentru a-i
asigura echilibrul hidroelectroli-
tic;
-am schimbat des lenjeria de
pat şi de corp pentru menţinerea
igienei tegumentelor;
-am înregistrat temperatura în F.O.
Pacienta încă mai pre-
zintă febră,valoarea
temperaturii scăzând la
37,9 grade C.
20.03.2016
Eliminare urinară
inadecvată cantitativ
şi calitativ
Cauza
Proces infecţios
Manifestări
Urina în cantitate mică
Pacientul să fie echili-brată hidroelectrolitic şi acido-bazic, să nu prezinte complicaţii urinare,

diureza să fie
în limite normale şi să fie echilibrată psihic.
-am efectuat zilnic bilanţul hidric
corectănd dezechilibrul acido-
bazic în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;
-am cântărit zilnic pacienta;
-am asigurat igiena corporală,
schimbând lenjeria de pat şi de
corp ori de câte ori este nevoie;
-am notat diureza în F.O.
-urina pacientei este de
culoare galbenă,dar
cantitatea nu este în limite normale.
20.03.2016
Dificultate în respi-
raţie
Cauza
prezenţa secreţiilor nazale şi traheobron-
şice
Manifestări
obstrucţie nazală, ri-
noree, tuse, cianoză

perioro-nazală şi puls
tahicardic.
Pacientul să respire li-
ber, pe nas; să pre-
zinte mucoase respi-
ratorii umede şi inte-
gre, să înghită fără di-
ficultate, să prezinte căi permeabile şi o
bună respiraţie, să fie bine hidratată pentru a i se fluidifica secre-
ţiile, să nu devină sur-să de infecţie şi să fie echilibrată psihic.
-am umezit aerul din încăpere cu ajutorul vaselor cu apă puse
pe calorifer sau cu apă alcooli-zată;
-am administrat profilactic în pri-
ma zi oxigen înaintea sevirii me-
selor şi după mese;
-am supravegheat în permanenţă respiraţia sugarului pentru depistarea unor complicaţii

respiratorii;
-am dezobturat căile respirato-
rii superioare prin instilaţii naza-
le cu ser fiziologic;
-am efectuat pacientei gimnas-
tica respiratorie;
-am instituit PEV conform indicatiilor medicului, pentru a realiza hidratarea copilului;
-am educat mama pentru a folosi batista de unică folosinţă pentru
evitarea împrăştierii secreţiilor nazale.

Pacienta respiră mai
bine, dar încă mai pre-zintă tuse, rinoree, se-creţii nazale, tahicardie, iar ritmul respirator se
apropie de valori normale.

Bolnavii care se interneaza pentru a fi operați au într-o masura mai mare sau mai mică teama de
de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos.
amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenți, care nu au avut complicatii

totul ca intervenția sa se desfăsoare bine.

pe care urmeaza să-1 faca, faptul ca se va trezi la salonul de terapie intensiva sau la pat, operat cu
importanța pentru a îndeparta teama de necunoscut si surprizele neplacute dureroase, adeseori
Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic si se va îngriji să-i faca
bolnavului toate investigatiile preoperatorii si sa introduca în foaia de observație, documentele în
legătura cu examenele efectuate.


rinichilor;
• examinarea sângelui - hemoleucograma - ajuta la slabilirea diagnosticului:
• determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezenta unei urei crescute cu

peste 0,50g % o releva tulburari renale sau hepatice. In aceasta situatie mersul
postoperator va fi îngreunat urmat chiar de riscuri grave, motiv pentru care în afara
cazurilor de extrema urgenta, când se face corectarea intraoperator se va amâna operatia
pâna la remedierea functiilor renale hepatice.

• tulburarile de sângerare si coagulare se vor remedia prin administrarea de

vitamine si vitamina K în caz ca se depisteaza o prelungire a timpului de sângerare (peste 3
minute) sau a celui de coagulare (peste 7 minute).


medicamente.
Starea de nutriție a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav deshidratat și
In cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul si cina în mod normal, și nu în
cantitați crescute pentru ca tractul digestiv sa fie cât mai liber. El va bea o cantitate normala de
Inaintea operației se va efectua:

practica incizia;
• efectuarea unei clisme foarte necesara pentru bolnavii operati pe tractul

digestiv.

preanestezica.
Evolutie postoperatorie favorabila.
CONCLUZII
În lucrarea de față mi-am propus să prezint apendicita acută ca boală, și în urma studierii
bibliografiei și a îngrijirii pacienților, am sintetizat principalele intervenții ale asistentului
medical.
În primul capitol am încercat să fac o prezentare generală a apendicitei acute, a noțiunilor de

anatomie și fiziologie a aparatului digestiv, etiologia, simptomatologia, patologia și
tratamentul acestei boli. Această parte este folositoare asistentului medical deoarece acesta nu
poate îngriji un pacient fără aprofundarea noțiunilor teoretice despre boală.
În cea de-a doua parte a capitolului, am prezentat rolul asistentului medical în ingrijirea
pacientului de la internare până la externarea acestuia, punând accent pe pregătirea pacientului
preoperator și îngrijirea acestuia postoperator.
În capitolul 2 am prezentat 3 cazuri de apendicită acută. La fiecare caz în parte, am prezentat

problemele pacientului, istoricul bolii, pregătirea pacientului preoperator, îngrijirea pacientului
postoperator, tratamentul, evoluția și alimentația pacienților.
În cazul apendicitei acute, pacienții rămân internați 4-5 zile, numai în cazuri grave sau
complicate, perioada este mai lungă și recuperarea va dura mai mult.
La externare, pacienților li se recomandă evitarea efortului fizic și regim
alimentar.
BIBLIOGRAFIE
• D. Burlui, C. Constantinescu, Chirurgie generală, Editura Didactică şi

pedagogică, Bucureşti
• F. Ghelase, Chirurgie, vol II, Semiologie chirurgicală, Editura Sitech,

Craiova
• Florian Popa, Horia Gilorteanu, Chirurgie, elemente de patologie

chirurgicală, vol II, Editura Naţional, 2000
• Mircea Constantinescu, Chirurgie, Editura Didactică şi pedagogic R. A.,

Bucureşti
• Lucreția Titircă, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții

medicali, Editura Viața medicală românească, 1997

Apendicita Acuta 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Apendicita Acuta 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE SI

Calificarea: Asistent Medical Generalist

TURCU LUMINITA GABRIELA

Capitolul 1. Anatomia si fiziologia apendicelui

Capitolul 2. Date generale despre afectiune: Apendicita acuta

2.3. Forme clinice

2.7. Evolutie si prognostic

Capitolul 3. Ingrijirea pacientului care sufera de apendicita acuta

Capitolul 4. Prezentarea cazurilor clinice

• Apendice descendent (pelvin) ;

• Tunica mucoasă –gtlande Lieberkuhn, celule argentafine endocrine,

• Tunica seroasă – are o dispoziție complexă, rezultată din modul de

La nivelul apendicelui, rețeaua limfatică stabilește strânse comunicări cu foliculii limfoizi ai

• anterioare - converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în plica

• posterioare - se îndreaptă spre un grup de noduri cecale posterioare;

• vasele limfatice ale apendicelui.

Apariția apendicitei este determinată de elementul patogenic infecțios, ce găsește condiții

• Prezența în interiorul apendicelui a unor germeni microbieni stagnează

• Parazitare (tenie, oxiuri, ascarizi);

• Infecții generale: gripa, angina, amigdalita, colita

Mecanismul predominant de declanşare al acestei patologii este obstrucţia lumenului apendiceal.

Apendicita acută este o afectiune chirurgicala, sindromul abdominal acut, determinat de

Apenticita acuta este o boala frecventa in tarile civilizate.Inflamatia apenticului ileo-cecal se

Situatia apendicelui. Fig.4

Conditiile favorizante sunt numeroase:dispoziția anatomica a segmentului ceco-colic ce

Corpii straini intraapendiculari:calculi stercolari,samburi,oxiuri pot astupa complet lumenul

Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusive vegetal alcalinizeaza pH-ul

Infecții acute:gripa,anginele,febrele eruptive (scarlatina, pojar, rubeola),febra tifoida, pot

Infecția apendiculara poate provenii si de la organele vecine inflamate: anexita dreapta

- hematogeni - justifica aparitia apendicitei în absenta obstacolului lumenal prin diseminare

2.3. Forme clinice

Dupa aspectul anatomo-clinic se descriu:

Dupa virsta si sex se descriu:

- Apendicita acuta la copil, care se manifesta ca o infectie acuta cu febra, varsaturi,

Apendicita acută se instalează, de obicei, brutal, în plină sănătate aparentă, cu durere la

Primul semn al apendicitei acute este durerea abdominală spontană cu localizare

• spre baza membrului inferior drept;

• spre hipocondrul drept.

Tulburările de tranzit ce pot apărea sunt:

• constipație – nu sunt indicate în această situație clisma și administrarea de

Febra este constantă – 38-40ͦ și poate fi însoțită de frisoane, ca semn de difuziune a

Alte semne ale apendicitei acute sunt:

• Abolirea reflexelor cutanate abdominale;

• Ascensionarea testiculului drept la baza hemiscrotului;

• Tușeul vaginal sau tactul rectal – se explorează sensibilitatea peritoneală;

• Hiperalgezia – ciupirea ușoară a pielii, începând de la distanță de zona

În peritonita difuză apendiculară, domină semnele de intoxicație:

• Faciesul teros, plumburiu, cenușiu;

• Febra ( cu tendință de hipotermie);

• Tahicardia peste 120/min.

- hemoleucograma - evidentiaza leucocitoza peste 15.000/mm cub, cu 75% neutrofilie

Pregatirea preoperatorie a bolnavului:

Asistenta medicala va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator asigurându-1 ca totul se va

Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la sala de

• daca bolnavul tuseste, se va efectua o radiografie a plamânilor pentru a

• se va executa EKG si se va masura tensiunea arteriala, se va numara

• analiza simpla de urina va da informatii asupra starii functionale a

• examinarea sângelui - hemoleucograma - ajuta la slabilirea

• determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezenta unei urei

• determinarea glicemiei peste 1-1,5 %o arata ca bolnavul are un diabet

• tulburarile de sângerare si coagulare se vor remedia prin administrarea

• determinarea grupei sanguine si a factorului R.H este obligatoriu, înaintea

• de mare importanta este de asemenea, sa se cunoasca si sa se trateze daca