Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

PROIECT DE CERCETARE

Tema: Situația micului business în Republica Moldova

La disciplina Economia Întreprinderii

A efectuat: Prutean Natalia, BA191

A verificat: Ungurean Dragoș, lector univ.

Chișinău, 2021

1
 CUPRINS
INTRODUCERE

CAPITOLUL I. NOȚIUNEA DE ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII ........................4

1.1.Definirea întreprinderilor mici și mijlocii.......................................................................4

1.2.Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii ....................................................6

1.3.Punctele forte ale sectorului întreprinderilor mici și mijloci…………………..….….8

CAPITOLUL II. SECTORUL ÎMM-URILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA………...…9

2.1.Apariția ÎMM-urilor în Republica Moldova.................................................................9

2.2.Evoluția numărului ÎMM-urilor din Republica Moldova…........................................10

2.3.Cifra de afaceri și profitul ÎMM-urilor în anul 2019…................................................11

2.4.Angajări în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova...........12

2.5.Analiza ÎMM-urilor din Republica Moldova după genul de activitate…...................13

CAPITOLUL III. BARIERE ÎN CALEA ACCESULUI LA FINANȚARE A ÎMM-urilor

DIN R.MOLDOVA…………………………………………………………….............………17

3.1.Bariere principale în calea accesului ÎMM-urilor la finanţare…................................17

3.2.Măsuri întreprinse pentru îmbunătățirea accesului la finanțare a întreprinderilor

mici și mijlocii…..........................................................................................................................19

CONCLUZII

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei. În prezent nu există ţară cu economie de piaţă în care n-ar exista
întreprinderi mici şi mijlocii (în continuare ÎMM). Sectorul ÎMM, supranumit şi „coloană vertebrală a
economiei”, deţine un rol important în dezvoltarea unei economii naţionale.

Scopul lucrării. Analiza detaliată a importanței sectorului micului business din Republica
Moldova. Cercetarea amănunțită a oportunităților oferite de ÎMM-uri în dezvoltarea economică a țării.

Obiectivele studiului. Acest studiu se bazează pe următoarele obiective:

1. Studierea pieței desfășurate pentru ÎMM-uri;

2. Analiza cantitativă a ÎMM-urilor din Republica Moldova;
3. Proiectarea unor îmbunătățiri pentru activitatea ÎMM-urilor;
4. Identificarea măsurilor de susținere în finanțarea ÎMM-urilor în Republica Moldova.

Prezentul proiect se bazează pe explicarea importanței sectorului ÎMM-urilor precum și

impozitarea și dezvoltarea lor. Lucrarea fiind structurată în câteva capitole: teoretic, analitic și ulterior,
un capitol rezervat pentru barierele principale întîlnite de către ÎMM-uri, însă și soluționarea
problemelor acestora.

Primul capitol al proiectului cuprinde noțiuni și definiri generale ale ÎMM-urilor. De

asemenea vor fi prezentate succinct, punctele forte ale sectorului respectiv.Așa cum ÎMM-urile
contribuie nemijlocit la formarea Produsului Intern Brut şi crearea noilor locuri de muncă, stimularea
concurenţei, creşterea exporturilor, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor, toate acestea se vor găsi în
capitolul II al prezentei lucrări, prezentate prin date statistice reale și concrete cu ajutorul figurilor și
tabelelor, extrase din sursele oficiale ale țării noastre, Republica Moldova. De asemenea, acest capitol
va include apariția primelor întreprinderi mici și mijlocii în țară,precum și evoluția în dinamică a
numărului lor, dar și principalele dificultăți cu care se ciocnesc ÎMM-urile în Republica Moldova.
Capitolul III este destinat atît problemelor identificate în dezvoltarea tuturor ÎMM-urilor, căt și
identificarea măsurilor de îmbunătățire a accesului de finanțare pentru întreprinderile care îndeplinesc
o funcție primordial în alcătuirea PIB-ului.

3
 CAPITOLUL I. NOȚIUNEA DE ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII
1.1.Definirea întreprinderilor mici și mijlocii

Pentru a înţelege mai profund fenomenul întreprinderilor mici și mijlocii(în continuare ÎMM)
este necesară analiza acestuia sub aspect teoretic. În practica şi teoria economică nu există o definiţie a
ÎMM-urilor, diferă chiar şi termenul utilizat. Astfel, în ţările Uniunii Europene este fregvent utilizat
conceptul de „întreprinderi mici şi mijlocii” (ÎMM), în ţările anglo-saxone – „micul business’’, în
Federaţia Rusă şi Ucraina – „antreprenoriatul mic”. În Republica Moldova se utilizează atât termenul
de „micul business”, cât şi cel de „ÎMM”.
Nu există o definiție unanim recunoscută a ÎMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o
afacere trebuie să îndeplinească anumite condiții.

Definirea ÎMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte: (Anexa1)

- Dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal, profitul, (cel mai

important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).

- Unitatea de conducere: Confederația generală a întreprinderilor mici și mijlocii (Confederation

General PME) afirmă că ÎMM-ul este o întreprindere stăpînită și condusă de 1 persoană. Statisticile
arată că 45% au fost create și conduse de una și aceiași persoană.

ÎMM-urilor sunt organisme cu vocație industrială sau comercială cu un centru de profit și cu o

singură activitate.

Însă în diferite țări termenul de ÎMM este perceput diferit, și anume conform anumitor criterii.
Spre exemplu, în Japonia economia este dominată de întreprinderi mici și mijlocii atât sub aspect
numeric, cât și al ocupării forței de muncă. Aici întreprinderile mici și mijlocii sunt delimitate în
funcție de două criterii:

a.valoarea capitalului;

b.numărul de angajați.

Pentru o întreprindere mică aceste criterii sunt:

- În domeniul industriei, minier și al transporturilor 299 persoane și 100 milioane yeni;

- În domeniul comerțului cu ridicata 100 persoane și 30 milioane yeni;

- În domeniul comerțului cu amănuntul și al serviciilor 50 persoane și 10 milioane yeni.

4
 Institutul German de Cercetări pentru întreprinderi Mici și Mijlocii definește aceste întreprinderi
astfel:

- Întreprinderea mică are un număr de angajați de 1-49 persoane și o cifră de afaceri de maxim 1
milion Euro;

- Întreprinderea mijlocie are un număr de 50-499 angajați și o cifră de afaceri de maxim 100
milioane Euro.    

În Statele Unite ale Americii specialiștii din cadrul Administrației întreprinderilor Mici și
Mijlocii apreciază ca definirea întreprinderilor mici și mijlocii trebuie să se faca pe baza următoarelor
criterii:

a) proprietarul întreprinderii să fie o persoană sau un grup mic compus din cel mult 15-20
persoane;

b) managementul întreprinderii să fie independent pentru că de obicei managerul este și

proprietar;

c) exceptând funcția de marketing, activitatea întreprinderii să fie localizată geografic, adică

întreprinderea să acționeze numai într-o localitate;

d) comparativ cu întreprinderile mari care acționează în aceeași ramură de activitate,

întreprinderea respectivă este mică sau mijlocie.

În Marea Britanie definirea întreprinderilor mici și mijlocii îmbină criteriile cantitative cu cele
calitative, astfel:

- Întreprinderea mică are o cotă relativ mică de piață și nu poate influența piața; aceasta nu
înseamnă că nu este suficient de mare pentru a influența prețurile sau cantitatea de bunuri vândute în
economia națională;

- Întreprinderea este condusă de proprietar sau de asociați, iar proprietarul care este și manager
participă activ la managementul acesteia;

- Întreprinderea este independentă și nu constituie o parte a unei firme mai mari.

În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor
pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în cîteva categorii.

5
 În R. Moldova conform Legii „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii” nr.
206-XVI din 07.07.2006, la sectorul ÎMM includeau totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
Acestea au fost clasificate în felul următor:

Întreprindere micro – agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu

anual de salariaţi de cel mult 9 persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3 milioane
de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.

Întreprindere mică - agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu anual
de salariaţi de cel mult 49 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25 milioane
lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane lei.

Întreprindere mijlocie - agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu

anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50
milioane lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane lei.

1.2.Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii

ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din faptul
că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a populaţiei.
Referindu-se la sectorul ÎMM, P. Drucher afirmă că „micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al
creşterii economice”. Astfel, aceste mici afaceri contribuie în mare măsură la realizarea unor obiective
fundamentale ale economiei naţionale. În majoritatea ţărilor dezvoltate ÎMM sunt în permanentă
creştere datorită următorilor factori:

• Creşterea numărului şomerilor;

• Diversitatea şi individualizarea cererii;
• Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari;
• Reorientarea economiei în direcţia diversităţii serviciilor;
• Mondializarea economiei naţionale;
• Politica guvernelor occidentale în domeniul susţinerii ÎMM.

Toţi aceşti factori au contribuit la creşterea rolului şi importanţei ÎMM în economia ţărilor
dezvoltate, şi anume la:

- Stimularea creşterii producţiei şi economiei;

ƒ - Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;

- Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
6
 ƒ - Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
ƒ - Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
ƒ - Creşterea bunăstării populaţiei;
ƒ - Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
ƒ - Ajustarea rapidă a sortimentului produselor şi serviciilor la cererea pieţei;
ƒ - Educarea spiritului de întreprinzător;
ƒ - Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate, etc.

Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând, contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi
stimulează creşterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflaţie. Această creştere aduce
implicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior celorlalţi membri
ai societăţii. De asemenea un aport esenţial aduc ÎMM la diversitatea produselor şi serviciilor,
creşterea calităţii lor şi ca rezultat este satisfăcută cererea consumatorilor.
ÎMM au o mai mare capacitate de modificare a structurii într-un timp relativ mai scurt,
comparativ cu întreprinderile mari. În ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult
decizia de procurare a unui sau a altui bun era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul
decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa competiţională ÎMM îşi
concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii.
Un rol important le revine ÎMM în sfera inovaţiilor. Deşi pare dificil pentru ÎMM să influenţeze
dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări, ele
realizează inovaţii spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru Comerţ şi
Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale secolului XX, 48 au fost
elaborate în cadrul ÎMM. Prin exemplu, fabricarea antibioticilor, a insulinei, lentilelor de contact,
fibrelor optice, computerul personal, camera foto Polaroid, etc. au devenit preocupaţii ale ÎMM. Deci,
ÎMM îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei sau două inovaţii.
Aceasta face ca procesul inovaţional într-o ÎMM să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la
întreprinderea mare.
Creșterea economică reprezintă un factor interdependent de dezvoltarea sectorului IMM.
Ultimul, se poate dezvolta doar în condițiile în care este asigurat accesul la finanțare, care permite
achiziția utilajelor moderne, implementarea celor mai bune practici, promovarea inovațiilor etc. Ganea
V. menționează că cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea sunt importante, deoarece noile
cunoştinţe conduc la apariţia de noi produse şi procese, care, la rândul lor, sunt un factor cheie al
competitivităţii, creşterii productivităţii şi creării de avuţie.

7
 1.3.Punctele forte ale sectorului întreprinderilor mici și mijlocii

În oricare economie de piață, ÎMM-urile au efecte benefice pentru sistemul economic, prin rolurile pe
care le îndeplinesc. Dintre ele menționăm:

1. Întreprinderile mici și mijlocii sunt importante creatoare de locuri de muncă, prin aceasta
ele contribuind la stabilitatea socială.
2. Sectorul ÎMM-urilor este principala sursă de formare a clasei de mijloc, ce are un rol
decisiv în asigurarea stabilității socio-politice a țării. Acest lucru este posibil datorită faptului că
distribuția puterii economice prin sistemul firmelor mici și mijlocii conduce la o repartizare favorabilă
a puterii în societate.
3. Un alt rol important este acela că sporesc caracterul concurențial al unor piețe, ele fiind
surse de concurență, determinând astfel o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor.
4. ÎMM-urile contribuie la formarea ofertei de bunuri și servicii și, în acest fel, la formarea
PIB, la creșterea exporturilor și a investițiilor naționale.
5. Se asigură combinări ale unor factori de producție care, în alte condiții, probabil nu ar fi
folosiți: resurse locale, produse secundare ale firmelor mari și altele. Cu întreprinderile mari, ÎMM-
urile au relații de cooperare care se prezintă fie sub forma acordurilor de parteneriat (financiar,
tehnologic .a.), fie sub forma unei subfurnituri (de capacitate, de specialitate .a.).
6. Faptul că ÎMM-urile sunt administrate direct de către proprietari face ca sistemul de luare
a deciziilor să fie foarte simplu și să depindă de talentul și de capacitățile manageriale ale acestora. De
aceea, firmele mici și mijlocii prezintă o mare flexibilitate și rezistență în perioadele de recesiune, dată
de capacitatea de adaptare la modificările pieței.
7. Ele asigură potențialul de dezvoltare al viitoarelor mari întreprinderi, grație proceselor de
creștere și dezvoltare la care vor lua parte.
8. Accentul pe procesele de inovație, atât în privința tehnologiilor, cât și a managementului,
reprezintă o altă trăsătură importantă a ÎMM-urilor.

9. Întreprinderile mici și mijlocii se pot integra relativ ușor într-o rețea economică regională,
ceea ce contribuie la dezvoltarea regiunii respective și la reducerea șomajului.

10. Dimensionarea lor redusă contribuie la diminuarea practicilor birocratice și la

evitarea depersonalizării relațiilor umane, datorită scurtării circuitului documentelor și al informaiilor
în firmă. De aceea, ÎMM-urile asigură o calitate superioară a ocupării, din punct de vedere al
performanțelor și satisfacției în muncă. Relațiile în aceste firme sunt mai puțin formalizate și există o
mai strânsă legătură între eforturile individuale și obiectivele întreprinderii.

8
 CAPITOLUL II. SECTORUL ÎMM-URILOR IN REPUBLICA MOLDOVA

2.1.Apariția ÎMM-urilor în Republica Moldova

Apariţia antreprenoriatului în Republica Moldova a datat cu desfiinţarea Uniunii Sovietice și

iniţierea liberalizării pieţei. Astfel, necesităţile populaţiei, care anterior a fost limitată de orice posibilitate
de a obţine liber bunuri și servicii au început să fie asigurate de către primii „comercianţi”, aceştia
formând baza antreprenoriatului.

În anii 90 ai sec. XX, Republica Moldova încerca primii paşi în activitatea antreprenorială. Deşi extrem
de şubredă și analfabetă, clasa de întreprinzători moldoveni s-a cizelat într-o perioadă scurtă de timp. Pe
de altă parte, productivitatea scăzută, infrastructura distrusă și sărăcia populaţiei au creat obstacole în
calea dezvoltării ÎMM, care necesită suport din partea factorilor de decizie.

După o îndelungată perioadă de tranziţie, întreprinderile mici și mijlocii deţin cca 97% din total,astăzi
ele fiind considerate coloana vertebrală a economiei naţionale. Concomitent, dată fiind importantă
contribuţia la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, ele sunt considerate veritabile
pepiniere ale inovaţiilor și spiritului antreprenorial, devenind, în final, promotorul dezvoltării economice
al unei ţării. (Anexa 3)

Totodată, ÎMM necesită a fi privite prin prisma bunei funcţionări a întreprinderilor mari. ÎMM din
Republica Moldova, definite de Legea nr. 206 din 07.07.2006 “Privind susținerea sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii”, sunt unitățile economice care angajează până la 250 persoane,
înregistrează vânzări nete de până la 50 mil. Lei și au o cifră anuală de bilanț a activelor de cel mult 50
mil. Lei.

Pentru Republica Moldova ÎMM reprezintă sectorul cheie al economiei, care și-a început dezvoltarea 25
de ani în urmă, înregistrând evoluții ascendente și descendente influențate de diferiți factori. Datorită
caracteristicilor sale specifice sectorul ÎMM dispune de un șir de avantaje precum:

- Reprezintă o forță cantitativă decisivă în economia țării;

- Dispune de posibilități enorme de înglobare a unei game variate de produse și servicii;

- Este foarte flexibil și ușor adaptabil la modificările conjuncturii pieței;

- Reprezintă un generator de inovare și transfer tehnologic;

- Contribuie semnificativ la formarea PIB și la creșterea economică;

- Este capabil să dezvolte și să încadreze o cotă mare a forței de muncă.

9
 Sectorul ÎMM este constituit din microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltarea
acestuia fiind o prioritate declarată de Guvernul Republicii Moldova încă de la începutul anilor `90, în
acest scop fiind aprobate un șir de acte legislative și normative, menite să susțină creșterea sectorului.

2.2.Evoluția numărului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova

Pe parcursul anilor, sectorul ÎMM din Moldova a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă în
acelaş timp se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al instabilităţii legislaţiei,
birocraţiei excesive şi altele. Evoluţia numărului ÎMM în perioada anilor 2013 – 2015 se prezintă în
următorul tabel 2.1 și în imag.2.1 sunt reprezentate numărul de ÎMM-uri pe regiunile Republicii
Moldova:

Tabelul 2.1

Evoluția în dinamică a
numărului ÎMM, mii unități

Anii Nr.de întreprinderi, mii

Total ÎMM Ponderea
ÎMM (%)
2013 36,1 35,4 98,1
2014 40,0 39,1 97,8
2015 42,1 41,1 97,6

Sursa: Biroul Național de Statistică

2-4 ÎMM
5-7 ÎMM

8-10 ÎMM
11-16 ÎMM
Sursa: www.statistica.md
40 ÎMM
Imagine 2.1 Număr de ÎMM-uri pe regiuni
10
 Conform datelor din tabel, pe parcursul anilor 2013-2015 numărul ÎMM a fost în continuă
creştere, majorându-se de la 36,1 mii întreprinderi în anul 2013 până la 42,1 mii în 2015, pe toată
acestă perioadă s-a menținut un trend pozitiv de sporire a numărului de ÎMM.

Conform informației Camerei Înregistrării de Stat, numărul întreprinderilor din Registrul de Stat
al Unităților de Drept constituia 171358 persoane juridice și întreprinzători individuali, dintre acestea
peste jumătate sunt înregistrate în mun. Chișinău (Anexa 4 ). Acest fapt crează un decalaj deosebit de
mare între mun. Chișinău și celelalte regiuni de dezvoltare ale țării. Densitatea întreprinderilor,
exprimată prin numărul întreprinderilor active raportat la 1000 persoane, în municipiul Chișinău, este
de circa cinci-șase ori mai mare decât în regiuni (65% din numărul total al ÎMM activează în
municipiul Chișinău), aceasta fiind semnificativ influențată de un set de avantaje precum:
infrastructura dezvoltată, număr mare de potențiali consumatori, capacitate înaltă de plată, cerere de
consum mai mare. Regiunea cu cea mai mică densitate a ÎMM-urilor este Regiunea Sud, aici sunt 4,2
ÎMM la 1000 persoane.

2.3.Cifra de afaceri și profitul ÎMM-urilor în anul 2019

Analiza situației pe raioanele din cadrul regiunilor de dezvoltare denotă discrepanțe deosebit de
semnificative privind ponderea cifrei de afaceri a ÎMM în totalul pe raioane (Fig2.1). În Municipiul
Chișinău cifra de afaceri integral revine ÎMM și constituie 71% pentru că mai mult de jumatate din
firme sunt înregistrate în regiunea respectivă.Tot odată sectorul cel mai profitabil sunt activitățile din
domeniul tranzacțiilor imobiliare. Urmată de regiunea de Nord a țării căreia îi revine 13%.Aici sunt
dezvoltate întreprinderile pe activități de comerț cu ridicata și amănuntul. În partea de Sud cifra de
afaceri constituie 8% și este reprezentată de agricultura, sivicultura.Mai puțin profit au obținut ÎMM-
urile din UTA Găgăuzia, întrucât nu se efectuează nici o finanțare a lor, cu toate că bugetul de stat al
Republicii Moldova finanțează aceasta regiune și alocă resurse anual.

11
 13068,1-191055,3
5061,0-13054,0
1930,4-15060,9
814,7-1930,3
76,0-814,0

Cifra afaceri(mln.lei)

Imagine 2.2 Cifra de afaceri pe țară a ÎMM-urilor în R Moldova

În 2019 cifra de afaceri pe țară a ÎMM a constituit 30,8% din cifra de afaceri a întreprinderilor în
total. În termeni absoluți, în anul 2019 un profit mai mare a fost obținut de întreprinderile din mun.
Chișinău de 13068,1 mil.lei sau 71% din total profit, urmate de cele din Regiunea de dezvoltare Nord,
care au cumulat suma de 5061,1 mil. lei (13%) și din Regiunea de dezvoltare Sud cu 232,0 mil. lei
(8%). Mai puțin profit au obținut ÎMM din UTA Găgăuzia, corespunzător înregistrând 71,6 mil. lei
(2%).

2.4.Angajări în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova

În strategiile de dezvoltare națională și regionale se menționează că prin stimularea dezvoltării

antreprenoriatului se țintește crearea locurilor de muncă.În imaginea 2.3 este ilustrată ponderea
angajaților care lucrează în sectorul ÎMM.

81-100% angajați
61-80% angajați

41-60% angajați

Sursa: Biroul Național de Statistică

Imagine 2.3 Ponderea angajaților pe raioane care lucrează în sectorul ÎMM

12
 Din punct de vedere al distribuției teritoriale ale angajărilor în ÎMM se observă diferențe
semnificative de la o regiune la alta. Astfel, cel mai pronunțat impact asupra forței de muncă al ÎMM
este înregistrat în Regiunile de dezvoltare Sud și Centru, unde se observă cea mai mare pondere a
angajaților în ÎMM în raport cu numărul total al salariaților din regiune.Aceste regiuni reprezintă o
pondere mare a angajaților fiindcă cele mai multe întreprinderi sunt înregistrate anume în zonele
respective, astfel și numărul angajaților este unul mare. Cei mai mulți dintre angajați muncesc în
sectoarele activităților de comerț cu ridicata și cu amănuntul și ramurilor de agricultură și sivicultură.

2.5.Analiza ÎMM-urilor din Republica Moldova după genul de activitate

Comerț cu ridicata și cu amănuntul Industria prelucratoare Agricultura, silvicultura și pescuit Construcții

Transport și depozitare Tranzacții imobiliare Alte activitați

20.4 20.5
20 19.8
19.4
18.7

9.6
9
8.5
7.9
7.3
6 6.3
5.4 5.7 5.5
5 5.1 4.8 4.9 4.9 4.8
4.2
3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.1 2.9 3.4
2.5 2.7 2.7 2.7 2.9 2.8
2.3 2.5 2.4 2.6 2.6

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Figura 2.2 ÎMM-uri pe genuri de activitate din R Moldova

Analizând figura 2.2 concluzionăm faptul că pe parcursul anilor 2010-2015 cea mai mare
pondere din afaceri sunt din domeniul comerțului cu ridicata și amănuntul, fiind urmat de tranzacții
imobiliare care progresează spectaculos de la 7.300 întreprinderi in anul 2010, la 9.600 în anul 2015.

Pe lîngă unele succese, domeniile de activitate care nu și-au manifestat activitatea profitabil au
fost distribuția apei, salubrizarea; iar figura respectivă permite analizarea situației, și anume se observă
mișcarea constantă a acestor genuri de activități în ultimii ani consecutivi; Întrucât în 2013 numărul
acestora reprezintă 1.700 de întreprinderi, în 2014 și 2015 s-a menținut același număr.

13
 50

45

40

35

30

25

20

15 Venituri
Nr.ÎMM
10

0
du ltur nstr e

e
Ac In nza ibuț rgie

t ș acti e

ăn ie
e

rid zare lucr ura

ep ități

ț c Ca pr icul i
ști ții

l
pr ții ș ob i

ți

tu
im pe

Co itar

tă ali oar
es om ar

am aț
str a,s uc
le, ica

sp lte țifi

un
of i c ili

t
a
Tr str ne

cu en
ica și ăt
oz
na un
in
tiv for cț ia
Di e e

m
ia iv
ad

id

e
ită m ia

A
re

io

or
iza

și
u
a

ric
rn

an
fu

Ag
Tr

In
și

ți
ția

u
uc

er
od

m
Pr

Co

Figura 2.3 Veniturile din sectorul ÎMM-urilor în Republica Moldova

Ponderea cea mai mare a veniturilor din sectorul IMM revinde activitații de comerț, umată de
activitățile de cazare și alimentație publică, locul trei îi revine activității de prelucrare. Agricultura
chiar dacă are o pondere destul de ridicată ca număr de ÎMM se situează abia pe locul 4, având o
pondere de doar 9% din venit. După mărimea ÎMM, veniturile nu sunt distribuite în corcondanță cu
numărul de companii. În anul 2015, companiile medii generează 10,2% din venuturi din vînzări, cele
mici - 16,2 % și micro doar 4% cu toate că reprezintă 74,5% din numărul total de ÎMM. Veniturile din
vânzări (mil. lei) în anul 2015 în comparație cu 2014 la toate categoriile de întreprinderi cresc, ÎMM
înregistrează o creștere a veniturilor din vînzări de 103% față de 2014, iar întreprinderile mari au
acumulat în 2015 venituri cu 9% mai mult decât în 2014.

14
 100%
18.4 19.7
90%
Alte activități
80% 20.6 15.8
Agricultura, sivicultura
70% Industria prelucrătoare
16.8 Comerțul cu ridicata și
60% 18.4 amănuntul
50% Hoteluri și restaurante
25.2 Transport și comunicații
40% 24 Tranzacții imobiliare
30% 3.3
2.9 7.8
20% 7.5
8.9 11.8
10%

0%
Anul 2012 Anul 2015

Figura 2.4 Ponderea angajaților din cadrul activității ÎMM-urilor

Conform figurii 2.4 se denotă faptul că în anul 2012 cei mai mulți salariați au fost angajați în
întreprinderile din domeniul agriculturii, siviculturii cu aproximativ 20%, pe când în 2015 acest
procentaj scade enorm la 15,6%. În alt context, comerțul cu ridicata și cu amănuntul se pare a fi mai
solicitat de către muncitori în anul 2015 decît 2012. Analiza figurii ne permite să observăm că
serviciile hoteliere și restaurantele au cel mai mic procent și nici în 2015, nici în anul 2012 acesta nu
crește esențial, fiind doar de 2-3%.Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul ÎMM este de o
importanţă deosebită. În Republica Moldova, ÎMM-urile constituie o pondere esenţială în numărul
total al agenţilor economici, asigură ocuparea forţei de muncă şi un nivel modest de venit, asigură
saturarea pieţei de mărfuri, participă la crearea PIB-ului. . Susţinerea şi dezvoltarea ÎMM-urilor va
contribui, de asemenea, la realizarea altor politici economice – sectoriale, regionale, investiţionale,
inovaţionale etc. Astfel, daca ÎMM-urile vor fi scutite de impozitele majore ale statului ele pot
contribui și mai mult la dezvoltarea economiei țării.

Putem spune cu siguranţă că sectorul ÎMM din RM, asemenea sectorului ÎMM din toată Europa,
este motorul de dezvoltare al economiei, contribuind esenţial la dezvoltarea economică, creînd
oportunităţi de angajare. Avem de lucru pentru dezvoltarea acestui sector, care, cu regret, în ultimii 5
ani este în stagnare, ceea ce înseamnă că numărul de angajaţi nu creşte. Sectorul ÎMM creează peste
60% din locurile de muncă. Avem de muncit foarte mult la cifra de afaceri, la venitul companiilor.
15
ÎMM ocupă o pondere de 98% din economie, dar la capitolul cifra de afaceri avem doar 30%. Ceea ce
înseamnă că microîntreprinderile sunt cele mai frecvente. De aceea, avem nevoie de programe de
suport, de ghidare, asistenţă şi instruire pentru companiile mici. Companiile sunt conştiente că pentru o
creştere au nevoie de echipamente şi utilaje moderne, dar acestea costă şi revenim la acelaşi punct
sensibil – accesul la finanţare.

16
 CAPITOLUL III. BARIERE ÎN CALEA ACCESULUI LA FINANȚARE ȘI METODE
DE FINANȚARE A ÎMM-urilor DIN R.MOLDOVA
3.1.Bariere principale în calea accesului ÎMM-urilor la finanţare

Lipsa de informații existente între micul business și creditori/investitori

Lipsa de informaţii, sau asimetria informaţională existentă între micul business, pe de o parte, şi
creditori sau investitori, pe de altă parte. Problema asimetriei informaţionale rezultă din faptul că
antreprenorii dispun de informaţii despre business-ul lor care nu poate fi uşor accesată, sau nu poate fi
accesată deloc de către creditorii/investitorii potenţiali. Aceasta creează o dublă problemă: pe de o
parte, creditorii/investitorii nu pot diferenţia între companiile sau proiectele „de calitate înaltă” şi cele
„de calitate joasă” (problema selecţiei adverse), iar pe de altă parte, odată ce banii au fost alocaţi,
aceştia nu pot aprecia dacă mijloacele sunt utilizate în mod corespunză- tor (problema hazardului
moral).
În timp ce problemele respective sunt caracteristice şi în raport cu businessul mare, ele sunt mult
mai acute în cazul ÎMM-urilor.
Informaţia, pe care ÎMM-urile o pot pune la dispoziţia creditorilor/investitorilor (sub formă de
rapoarte financiare, business planuri, etc.), este lipsită, de cele mai multe ori, de detalierea şi
rigurozitatea necesară.
Problema este agravată şi de nivelul mai redus de cunoştinţe specifice, din care cauză antreprenorii
nu-şi pot argumenta şi susţine corespunzător demersurile. Deseori, informaţia nu este înde-ajuns de
exactă şi realistă, clară şi transparentă;

Costuri administrative mari al sectorului ÎMM-urilor

Costurile administrative şi de tranzacţie mai mari în cazul finanţării ÎMM-urilor. Indiferent de
gradul de risc, finanţarea ÎMM-urilor comportă costuri mai mari în comparaţie cu business-ul mare.
Majoritatea costurilor implicate (administrative, de analiză, de înregistrare, de monitorizare, etc.) sunt
costuri fixe, care nu variază în funcţie de mărimea finanţă- rii.
Din nou, problema este mai acută în ţările în curs de dezvoltare din următoarele considerente:
- Instituţiile financiare duc lipsă de sisteme adecvate de management informaţional;
- Sectoarele de furnizare a informaţiei economice sunt slab dezvoltate;
- Serviciile publice asociate cu înregistrarea drepturilor de proprietate, gajurilor, etc. sunt slab
dezvoltate.
Problema este parţial rezolvată prin perceperea unor dobânzi sau comisioane mai ridicate, practicate
în cadrul schemelor de microfinanţare, acest lucru este însă posibil până într-o anumită măsură.

17
 Lipsa gajului - obstacol întîlnit de ÎMM-uri în căutarea finanțării
Pentru a diminua riscurile legate de problemele „selecţiei adverse” şi a „hazardului moral”,
creditorii solicită, de obicei, gaj. Acesta este, probabil, cel mai des citat obstacol întâlnit de ÎMM-urile
în căutarea finanţării. Este larg recunoscut că această problemă este mult mai acută în ţările în curs de
dezvoltare; În ţările în curs de dezvoltare obstacolele enumerate sunt agravate de factorii juridici şi
instituţionali. În primul rând, multe din aceste ţări au un sector bancar foarte concentrat şi
necompetitiv. Deseori, acesta este rezultatul reglementărilor restrictive. Situaţia respectivă întăreşte
tendinţa băncilor de a adopta politici conservative în creditare sau de a percepe dobânzi înalte. Dacă
băncile pot prospera cu un număr stabil de clienţi foarte buni, acestea nu vor avea stimulente reale
pentru a-şi îmbunătăţi gama de produse şi, în particular, nici un stimulent să meargă „în jos” pe scara
creditării, pentru a satisface necesităţile de finanţare ale micului business. Acelaşi lucru este adevărat şi
în cazul când băncileÎpot obţine profituri substanţiale doar prin simpla cumpărare-vânzare a datoriei de
stat, fapt ce rezultă în abandonarea business-ului mic în afara schemelor de creditare. În al doilea rând,
sistemele juridice insuficient de dezvoltate împiedică apariţia anumitor instrumente financiare, ca
elemente de diminuare a riscurilor. De exemplu, prevederile legale referitoare la dreptul de gaj (cum
acesta este protejat, cum este determinată prioritatea în exercitarea dreptului de gaj, etc.) sunt de o
importanţă crucială în determinarea eficienţei gajului ca instrument de diminuare a riscului de credit.
În mod similar, dacă legislaţia comercială oferă protecţie limitată acţionarilor minoritari, dezvoltarea
capitalului de risc şi a „îngerilor” financiari va fi afectată negativ.
Aceste probleme au fost mai cu seamă acute la începutul perioadei de tranziţie a fostelor ţări
socialiste. În al treilea rând, chiar dacă o legislaţia adecvată este prezentă, există probleme cu aplicarea
în practică a acesteia. Acest lucru se referă la procedurile îndelungate de înregistrare a gajului, intrare
în posesia gajului, obţinerea informaţiilor referitoare la statutul anumitor active, corupţie, etc. În al
patrulea rând, „infrastructura infor maţională” este în mare parte subdezvoltată.
Lipsesc birourile de creditare, alte mecanisme de colectare şi schimb a informaţiilor despre
capacitatea de plată a debitorilor. Acestea, fără îndoială, sporesc asimetria de informaţii dintre debitori
şi creditori/investitori. Comportamentul instituţiilor financiare şi factorii instituţionali nu sunt unicele
impedimente în calea accesului mai bun al ÎMM-urilor la finanţare.
Există bariere şi pe partea de „cerere” a finanţării.

Bancherii şi investitorii din întreaga lume menţionează 3 bariere principale în acest context:
a) Calitatea joasă a proiectelor propuse spre finanţare;
b) Lipsa de abilitatea a ÎMM-urilor de a utiliza cu maximă eficienţă resursele financiare
disponibile;
c) Atitudinea adversă a ÎMM-urilor faţă de investiţiile în capital.
18
 3.2.Măsuri întreprinse pentru îmbunătățirea accesului la finanțare a întreprinderilor mici
și mijlocii
1.Promovarea unei politici monetare îndreptate spre o inflaţie redusă şi stabilă, ceea ce ar diminua
ratele dobânzilor la credite şi ar asigura o mai mare previzibilitate şi stabilitate a acestora. Această
politică trebuie să aibă în vedere şi un curs de schimb relativ stabil, atât ca o componentă importantă a
inflaţiei, cât şi pentru a asigura o mai mare stabilitate a depunerilor. Inflaţia redusă şi un curs de
schimb relativ stabil şi previzibil ar crea condiţiile necesare pentru sporirea încrederii populaţiei şi
agenţilor economici în instrumentele de economisire pe termen lung, aşa ca depozitele pe termen lung,
fondurile de pensii, unele produse de asigurare, etc. ;
2.Îmbunătăţirea mediului de afaceri, ceea ce va duce la diminuarea riscurilor derulării afacerilor,
îmbunătăţirea calităţii portofoliilor de credite şi ar face ca creditorii sa include marje mai mici ale
riscului in ratele dobânzilor. Printre măsurile ce ar trebui întreprinse, cu efect benefic asupra pieţei de
creditare, se numără printre altele: a) reformarea sistemului judecătoresc în scopul măririi eficienţei
acestuia, eliminării corupţiei; b) limitarea libertăţii de decizie a judecătorilor şi a termenelor de
examinare/intrare în posesie efectivă a gajului de către creditori în cauzele de executare silită a gajului
şi cele de insolvabilitate.
3.Atragerea investiţiilor străine în sectorul financiar, în primul rând din partea investitorilor
strategici şi cu interes în domeniul ÎMM-urilor. Acest lucru ar spori concurenţa în sectorul bancar şi
cel financiar în general, cu implicaţii benefice asupra ratei dobânzii pentru solicitanţii de împrumuturi.
Mai mult ca atât, investiţiile străine ar putea aduce tehnologiile şi inovaţiile bancare necesare pentru
creditarea sectorului ÎMM şi mai multe resurse financiare pe termen lung. Acest lucru poate fi realizat
prin:
a) o mai mare transparenţă a sectorului bancar, prin publicarea unor rapoarte ce ţin de structura
acţionariatului, expunerile la risc, ş.a.;
b) efectuarea de stres test-uri periodice ale băncilor;
c) sporirea încrederii publice în sistemul bancar;
d) implementarea unei politici monetare transparente şi previzibile;
4.Adoptarea de către bănci a unor strategii consistente pentru sectorul ÎMM şi a unor tehnologii
specifice de creditare a ÎMM-urilor, diferite de cele utilizate pentru creditarea întreprinderilor mari.
Acest lucru este valabil mai ales pentru creditarea ÎMM-urilor din sectorul agricol, care necesită
abordări diferite faţă de întreprinderile din alte sectoare. Astfel de strategii şi tehnologii trebuie să fie
îndreptate spre:
a) reducerea birocraţiei în procesul de luare a deciziilor de creditare;

19
 b) flexibilitatea mai mare a procedurilor utilizate şi instrumente mai eficiente de creditare
(abordarea de grup a clienţilor, formarea de grupuri mobile, utilizarea modelelor scoring, etc.), care în
ultimă instanţă ar reduce costurile administrative de creditare;
c) transparenţă mai mare a condiţiilor de creditare, criteriilor de analiză, formare a preţurilor la
credite;
d) produse de creditare mai bine adaptate necesităţilor ÎMM-urilor şi capacităţilor acestora de
rambursare;
5.Reformarea şi capitalizarea fondurilor de garantare a creditelor existente, sau formarea unor noi
fonduri de garantare cu suportul donatorilor internaţionali, care să vină cu asistenţă financiară şi
tehnică în acest sens;
6.Date fiind imperfecţiunile şi carenţele sistemului naţional de contabilitate şi raportare financiară,
calitatea joasă a informaţiei financiare prezentate şi deficitul de informaţii care să poată fi utile în
analiza creditară, ar fi normal ca băncile să-şi modeleze corespunzător tehnicile de analiză financiară şi
creditară. În special, acestea ar trebui să adopte procedee mai eficiente de evaluare a riscurilor şi
management al riscului de creditare (utilizarea modelelor de risc rating, utilizarea procedeelor de
analiză comparativă, scenarii de stres/sensibilitate pentru obţinerea unor prognoze mai realiste referitor
la capacitatea de rambursare a creditelor de către debitori), care ar putea compensa calitatea joasă şi
deficitul de informaţii;
7.Asigurarea unui acces mai bun pentru ÎMM-uri la tenderele/comenzile de stat;
8.Implementarea unor programe de stat şi/sau cu suportul donatorilor internaţionali referitoare la
îmbunătăţirea calităţii rapoartelor financiare întocmite de către ÎMM, perfecţionarea cunoştinţelor de
business, planificare, management şi marketing din cadrul ÎMM (cercetarea necesităţilor de instruire,
organizarea de training-uri, instruire continuă, etc.);
9.Lobby-ing pentru mai multă asistenţă (transfer de tehnologii, cunoştinţe) şi resurse financiare pe
termen lung din partea donatorilor, agenţiilor de dezvoltare şi instituţiilor financiare internaţionale;

Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici

şi mijlocii pentru anii 2012-2020

Principalele documente de dezvoltare strategică a sectorului ÎMM reprezintă Strategia Națională de

Dezvoltare „Moldova 2020” și Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru anii 2012-2020. Responsabil de elaborarea politicii de dezvoltare a sectorului ÎMM este
Ministerul economiei, iar implementarea acesteia îi revine Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului
Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) . Instituția care colectează și publică anual datele statistice
de la ÎMM este Biroul Național de Statistică, care primește rapoarte financiare de la întreprinderile
20
obligate să prezinte situații financiare (excepție unitățile economice din partea stângă a Nistrului și
municipiul Bender). ÎMM sunt cercetate începând cu data aprobării Legii nr. 206 din 07.07.2006, până
atunci agenții economici fiind clasificați în întreprinderile micului business (micro și mici) și
întreprinderile mari.

Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020 (în
continuare – Strategia) şi Planul de acţiuni privind implementarea acestei Strategii pentru anii 2012-
2014, oferă cadrul de politici pe termen lung şi mediu privind dezvoltarea întreprinderilor micro, mici
şi mijlocii (în continuare – ÎMM-uri) din Republica Moldova în contextul trecerii de la modelul de
dezvoltare economică bazat pe consum la o nouă paradigmă orientată spre exporturi, investiţii şi
inovaţii, a dezideratului politic de integrare europeană şi a tendinţelor economice mondiale.

Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul ÎMM este de o importanţă deosebită. În perioada de
stabilire a relaţiilor de piaţă, rolul ÎMM-urilor era determinat nu doar de structura economiei creată, în
care ponderea înaltă o ocupa genurile de activitate, preferate de întreprinderile mici, ci şi de existenţa
resurselor umane, rămase fără lucru, a utilajelor neutilizate, materiilor prime secundare, care optim
puteau fi utilizate de către micul business.

Strategiei Europa 2020 şi pentru a îmbunătăţi continuu mediul de afaceri pentru ÎMM-uri, şi-a
propus adoptarea de acţiuni noi în mai multe domenii prioritare:

reglementare inteligentă, pentru a le oferi ÎMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra

activităţilor de bază, prin îmbunătăţirea legislaţiei, aplicarea ”testului ÎMM” la propunerile legislative,
acordîndu-se o atenţie specială diferenţelor între microîntreprinderi, întreprinderile mici şi cele
mijlocii; realizarea de “ghişee unice” pentru facilitarea procedurilor administrative, reducerea “supra-
legiferării”, prin care se depăşesc termenele directivelor UE;

îmbunătăţirea accesului la finanţare, pentru investiţii şi dezvoltare, prin acces la garanţii de

împrumut pentru ÎMM-uri, prin mecanisme consolidate de garantare a împrumuturilor; îmbunătăţirea
accesului ÎMM-urilor la finanţare, inclusiv a accesului la pieţe de capital de risc, precum şi măsuri
orientate spre sensibilizarea investitorilor la oportunităţile oferite de ÎMM-uri; acordarea pentru toate
băncile, indiferent de dimensiuni, a posibilităţii de a implementa cu uşurinţă împrumuturi ale BEI şi
instrumente UE;

utilizarea deplină a pieţei unice a Uniunii Europene, prin măsuri pentru facilitarea recuperării
transfrontaliere a creanţelor; revizuirea sistemului de standardizare pentru realizarea unor standarde

21
mai favorabile ÎMM-urilor şi mai uşor accesibile; orientări pentru utilizarea de către ÎMM-uri a
normelor de etichetare a originii;

racordarea politicilor la necesităţile prioritare şi strategice ale ÎMM-urilor identificate prin

consultări publice-private şi parteneriat şi rezultate din fluctuaţiile curente macroeconomice;

dezvoltarea politicilor ÎMM-urilor, luînd în considerare natura complexă, multisectorială şi

multidimensională a acestora. Perfecţionarea legislaţiei sectorului ÎMM este fondată şi dictată de
importanţa acestui sector pentru economia naţională şi potenţialul de dezvoltare al acestuia.

În baza problemelor definite mai sus, au fost identificate 6 direcţii prioritare pentru sectorul ÎMM.
Fiecare prioritate defineşte clar problema specifică, descrie situaţia actuală şi stabileşte obiective
specifice.

Strategia îşi concentrează atenţia asupra celui mai mare segment de afaceri din Moldova,
instrumentele şi sprijinul căreia au fost concepute pentru a asigura în mod integral activităţile ÎMM-
urilor, pentru a formula o viziune clară asupra dezvoltării acestora, orientate spre eficientizarea
procesului de producere, marketingului, sporirea competitivităţii produselor şi serviciilor, însuşirea
noilor procese de producere.

22
 CONCLUZII

Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul ÎMM este de o importanţă deosebită. În perioada de
stabilire a relaţiilor de piaţă, rolul ÎMM-urilor era determinat nu doar de structura economiei creată, în
care ponderea înaltă o ocupa genurile de activitate, preferate de întreprinderile mici, ci şi de existenţa
resurselor umane, rămase fără lucru, a utilajelor neutilizate, materiilor prime secundare, care optim
puteau fi utilizate de către micul business.

În Republica Moldova, ÎMM-urile constituie o pondere esenţială în numărul total al agenţilor

economici, asigură ocuparea forţei de muncă şi un nivel modest de venit, asigură saturarea pieţei de
mărfuri, participă la crearea PIB-ului. Caracteristica indicatorilor principali ai ÎMM-urilor, evaluarea
potenţialului şi a contribuţiei acestui sector în dezvoltarea economică a Republicii Moldova, evoluţia
lui, inclusiv în perioada de criză a ultimilor ani, va da posibilitate de a identifica părţile forte şi părţile
slabe ale ÎMM-urilor UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE VECTOR EUROPEAN DIN
MOLDOVA REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Nr.1/2015 moldoveneşti în comparaţie cu alte ţări europene, de
a argumenta direcţiile principale şi măsurile de susţinere de stat a acestora.

Susţinerea şi dezvoltarea ÎMM-urilor contribuie la creşterea încrederii dintre mediul de afaceri şi

autorităţi, crearea în ansamblu a unui mediu mai favorabil pentru mediul de afaceri, de asemenea, la
realizarea altor politici economice – sectoriale, regionale, investiţionale, inovaţionale etc. Obiectivele
generale ale politicii de dezvoltare regională mizează pe diminuarea dezechilibrelor regionale
existente, stimularea dezvoltării echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova,
revitalizarea ―zonelor defavorizate, prevenirea producerii de noi dezechilibre, consolidarea
oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor,
stimularea cooperării interregionale interne şi internaţionale care contribuie la progresul economic şi
social. La momentul actual, micul business reprezintă elementul cel mai dinamic al economiei de piața
fiind, totodată, un promotor de inițiative tehnologice și economice, о sursa primară a inovației, precum
și un factor determinant al productivității înalte și al economiei competitive, aceasta fiind relevant și
pentru Republica Moldova. Întreprinderile mici și mijlocii trebuie finanțate, pentru ca să atingă un
mare progres, iar ulterior impozitarea lor va contribui la dezvoltarea economiei țării. O economie
dezvoltată nu înseamnă altceva decît întreprinderi sănătoase, business finanțat și orientat spre o
dezvoltare continuă.

23
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Acte legislative

1.LEGEA bugetului de stat pentru anul 2006 nr.206 din 07.07.2006 cu privire la susținerea
sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova.În Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.126-130 din 11.08.2006
Disponibil: http://lex.justice.md/document_rom.php?id=A1FF626A:DAEE01B1

Cărți

2.Oportunităţi de finanţare pentru ÎMM, prezentare de Iulia Iabanji la forumul moldo-german

pentru finanţarea ÎMM, 30 noiembrie 2010

3. Finantarea IMM din Republica Moldova , prezentare de Ion Tornea, 2011

4. Manualul utilizatorului pentru definiția ÎMM-urilor,publicat de Comisia Europeană,2015

5. Integrarea ÎMM-urilor, între mit şi realitate, Budurca Delia, adevărul economic,2005

6. ÎMM - urile şi dezvoltarea economică, Şerbănescu Cosmin 2007

7. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, O. Nicolescu.Editura Economică, Bucureşti,

2001.

Surse de internet

8. http://odimm.md/files/ro/pdf/Perspectiva%20sectorului%20IMM.pdf

9. https://www.scribd.com/doc/51168541/MICUL-BUSINESS-IN-REPUBLICA-
MOLDOVA

24