©

2021 by Editura POLIROM

Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea inte­­grală sau parţială,
multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea,
scanarea, transpunerea în for­mat elec­tronic sau audio, punerea la dispoziţia
publică, inclusiv prin inter­net sau prin reţele de calculatoare, stoca­rea perma­
nentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibi­li­tatea recu­pe­rării
infor­maţiilor, cu scop comer­cial sau gratuit, precum şi alte fapte similare
săvârşite fără per­mi­siu­nea scrisă a deţină­torului copy­rightului reprezintă o
încălcare a legislaţiei cu pri­vire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se
pedepsesc penal şi/sau civil în con­formitate cu legile în vigoare.
Pe copertă: © ngaga35/Depositphotos.com
www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iaşi, B‑dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700505
Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României :

Alegeri morale: teme actuale de etică aplicată / vol. coord. de Alexandru

Volacu, Daniela Cutaș și Adrian Miroiu. – Iaşi : Polirom, 2021
Conţine bibliografie
ISBN:  978‑973‑46‑8497‑7
I. Volacu, Alexandru (coord.)
II. Cutaş, Daniela (coord.)
III. Miroiu, Adrian (coord.)
17
Printed in Romania
 Capitolul 2

Rolul justificărilor religioase

în dezbaterea măsurilor publice

Liviu Andreescu

„Rolul legilor nu este să ocrotească adevărul

opiniilor, ci siguranța și secu­ritatea comu­
nității și a bunurilor și persoanei fiecărui
membru în parte.”
John Locke, Scrisoare despre toleranță

2.1. Introducere

Într‑un caz care a făcut vâlvă internațională, autoritățile argentiniene

au refuzat să permită unei fete de 11 ani care a rămas însărcinată în
urma unui viol să facă întrerupere de sarcină (Zabludovsky : 2019).
Fătul, născut la 23 de săptămâni, a murit la scurt timp după naștere –
așa cum, de altfel, medicii considerau că este extrem de probabil să se
întâmple. În România, care a permis avortul medical și la cerere după
căderea comunismului, personalului medical i se permite să refuze
participarea la întreruperile de sarcină, în virtutea obiecției de con­
știință. După cum arată cercetări recente însă, există „o prăpastie între
ceea ce se întâmplă de jure, la nivel legislativ, și de facto” (Centrul
FILIA și ECPI : 2019, p. 3), astfel încât această excepție a ajuns să pună
în primejdie accesul la serviciul medical amintit.
În democrația sud‑americană, așadar, o măsură publică susținută
preponderent cu argumente religioase a interzis unor persoane (fetei
minore și mamei ei, care o susținea)1 să acționeze așa cum credeau

1. Despre etica relației dintre copii, părinți și stat, a se vedea capitolul Danielei
Cutaș din volumul de față.
36 Alegeri morale

de cuviință, întrerupând o sarcină rezultată în urma unor circumstanțe

respingătoare din punct de vedere moral. Aceasta în ciuda faptului că,
din cât se poate deduce din presă, cele două considerau temeiurile res­
pective insuficiente pentru interdicție în cazul lor particular (și poate
chiar ilegitime în general). Și în democrația europeană religia a fost
invocată pentru a justifica excepția de la o măsură publică ce, în prin­
cipiu, ar trebui să se aplice tuturor membrilor profesiei vizate (obste­
tricieni, dar și alte cadre medicale care pot prescrie abortive). Astfel
de cazuri ridică două întrebări înrudite.
Mai întâi : este drept, într‑o democrație liberală, ca cineva să fie con­
strâns printr‑o măsură publică2 să întreprindă – sau să nu între­prindă –
un anumit act în baza unor temeiuri în care persoana respec­tivă nu
crede în mod legitim ? Dacă rațiunile pentru interzicerea avortului au
o natură semnificativ religioasă (acest „dacă” rămâne de stabilit, desi­
gur), atunci ne putem aștepta ca anumite persoane nereligioase sau cu
alte credințe religioase să nu recunoască aceste justificări. În al doilea
rând : este echitabil ca cineva să fie exceptat de la înfăptuirea unui
anumit act, stabilit printr‑o măsură care se aplică tuturor persoanelor
relevante, invocând pentru dispensa în cauză o justificare religioasă ?
Capitolul de față se va concentra asupra primei întrebări. Mai exact,
va examina dintr‑o perspectivă liberală rolul „argumentelor religioase”
(sintagmă pe care o voi clarifica ulterior) în dezbaterea și adoptarea
măsurilor publice. Argumentele religioase în sprijinul unor măsuri
precum limitarea avortului sunt ilustrative, fiindcă democrațiile mo­­
derne au o structură pluralistă confesional și ideologic. Ca atare, ne
așteptăm ca o parte din membrii acestor comunități politice, deseori
o parte importantă, să nu accepte în mod firesc o justificare bazată pe
o tradiție religioasă anume. În România, dreptul de a cere o întreru­
pere de sarcină rămâne deocamdată ferit de atacuri directe din partea
politicienilor (nu și a activiștilor). Întâlnim însă frecvent argumente
religioase în domeniul educației, al politicilor „de gen” ori în privința
reglementării statutului civil, ca în cazul recentului referendum privind
căsătoria.

2. Voi presupune în continuare că orice măsură publică implică, într‑un grad

variabil, o formă de constrângere, fie directă, fie indirectă (de exemplu,
prin taxe și impozite). Ca atare, orice măsură publică trebuie justificată
în sensurile discutate în continuare.
Rolul justificărilor religioase în dezbaterea măsurilor publice 37

A doua întrebare ne arată reversul medaliei : dacă avem anumite

convingeri fundamentale, precum acelea asociate cu sistemele religi­
oase, cum am putea trăi într‑o societate după reguli uneori incompatibile
cu ele ? După cum observă filosoful Jürgen Habermas (2006, p. 7) : „Un
stat nu își poate împovăra cetățenii [...] cu datorii incompatibile cu stră­
dania de a duce o viață cucernică – nu le poate cere ceva imposibil”3.
Capitolul se va referi la această temă doar succint.

2.2. Justificare și legitimitate

În această secțiune plasez întrebările anterioare în contextul unui

grup de teorii politice numit uneori „liberalism politic” (Rawls : 2005 ;
Larmore : 1987), „liberalism justificativ” (Gaus : 1996) sau „liberalismul
rațiunii publice” (engl. public reason) (Quong : 2018). Voi folosi sin­
tagma „liberali justificativiști” pentru a desemna acest grup eclectic de
teoreticieni, în ciuda controverselor de substanță din interiorul curen­
tului. De altfel, punctele principale de dezacord vor deveni vizibile mai
jos în contextul distincției dintre exclusivism (pe scurt, poziția că argu­
mentele religioase nu își au locul în dezbaterea privind măsurile publice
și nu trebuie să constituie o bază pentru sprijinirea acestora) și inclu­
sivism (teza că argumentele religioase pot fi aduse în dezbatere și pot
reprezenta o bază pentru susținerea măsurilor publice).

2.2.1. Ideea de justificare publică

Cititorii și cititoarele au recunoscut probabil în prima întrebare ridicată
în introducere o preocupare de căpătâi a teoriei politice moderne : în

3. Citatul se referă la cucernicie în sensul religios, dar cele discutate se aplică,

mutatis mutandis, și anumitor „evlavii seculare”, cum întâlnim la persoanele
care își conduc existența după un cod etic nonreligios riguros. Acestea
pot include sisteme filosofice pseudoreligioase (confucianismul), versiuni
de umanism secular (când nu reprezintă doar o etichetă pentru anticle­
ricalism) și spiritualitate New Age, forme complexe de venerație a naturii.
Generalizarea dincolo de religia propriu‑zisă reprezintă o temă dificilă și
controversată (Ben‑Zvi : 2018 ; Greenawalt : 2016), marginală în literatură
și în capitol.