Universitatea ,,1 Decembrie 1918” - Alba Iulia

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Școala doctorală

Proiect de cercetare
Drepturile omului: o nouă formă de religiozitate seculară contemporană

Îndrumător: Pr. Prof. Univ. Dr. Ștefan Florea

Candidat: arhid. Dăianu Marian-George

2020
I. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI
 Secularizarea reprezintă fenomenul de desacralizare a lumii ca urmare a tendinţei de a
aduce sacrul sub autoritatea profanului. Secularizarea este procesul care „fură” religiei toate
sectoarele vieţii sociale şi culturale, de la artă la filozofie, de la justiţie la ştiinţă, de la educaţie la
politică, fiecare dezvoltându-se ca procese autonome. Astăzi, acest proces de secularizare a atins
asemenea proporţii încât, după cum spun experţii, probabil pentru prima oară în istorie,
justificarea religioasă a lumii şi-a pierdut credibilitatea, nu doar pentru nişte intelectuali ori
pentru nişte persoane izolate, ci pentru segmente largi ale întregii societăţi.
Studiile doctorale de Teologie Ortodoxă îmi conferă posibilitatea de a studia tema aleasă
printr-o analiză aprofundată, comparativă, și fundamentată teologic,cultural și social, având la
bază principalele învățături de credință ortodoxă în raport cu tratatele și proiectele de cercetare
ale oamenilor de știință în legătură cu acest subiect. Există posibilitatea ca prin demonstrarea
faptului că Drepturile omului din societatea contemporană sunt ca o nouă formă de religiozitate
contemporană, să se arate că sacrul, prin secularizarea religioasă contemporană, are tendința sau
chiar e absorbit de profan.
Principalul motiv pentru care am ales să cercetez această temă a Drepturilor omului, o nouă
formă de religiozitate seculară contemporană, este acela de a arăta și a scoate în evidență faptul
că societatea contemporană se confruntă tot mai mult cu secularizarea religioasă, drepturile
omului fiind o nouă formă a acestei secularizări, a ieșirii din sfera sacrului a instalării pofanului.
Există și cealalată perspectivă aspura Drepturilor omului și anume faptul că multe dintre
drepturile fundamentale ale omului sunt atacate sau, în unele cazuri, chiar încălcate; exemplu
relevant fiind dreptul la libera manifestare a vieții religioase, în contextul societății
contemporane,
Un alt motiv pentru care am ales să cercetez această temă este acela de scoate la lumină
faptul că drepturile omului au tendința de a desacraliza societatea contemporană. Existența și
manifestarea exagerată a anumitor drepturi ale omului au rolul de seculariza religios societatea în
care trăim, de a o scoate de sub guvernarea și pronia lui Dumnezeu și de a o pune sub sfera
absolută a legilor laice.
În contextul social contemporan, se poate afirma faptul că nu numai drepturile religioase
ale omului sunt încălcate, ci și celelalte drepturi fundamentale sau inalienabile prin care omul se
raportează la Dumnezeu; drepturi care îi conferă posibilitatea de a se manifesta corect din punct
de vedere moral într-o societate în care raportarea omului la Dumnezeu ar trebui să se axeze pe
învățăturile fundamentale de credință cuprinse în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți
și pe dobândirea și accesarea mânturii, scopul final al vieții omul creștin, pentru care Dumnezeu
l-a creat.

II. PREZENTAREA DEZBATERII ȘTIINȚIFICE

,,Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi” – astfel începe
articolul 1 din ,,Declarația Universală a Drepturilor Omului” semnată de către Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 10 decembrie 1948.
Omul, ființă socială prin esență, se raportează în mod necesar la semeni, din punct de
vedere social, și la Dumnezeu, din punct de vedere religios; acestea fiind cadrele care-I asigură
existența și dezvoltarea, prin aceea că fiecare are un statut al său în care se însumează totalitatea
drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare.
Prin urmare, date fiind implicațiile și consecințele deosebite ale acestora pentru însăși
existența umană, necesitatea creării și menținerii echilibrului în societate, legătura strânsă de
interese individ-societate a determinat reglementarea juridică ale acestora dar și transformarea
drepturilor omului într-o nouă formă de religiozitate seculară, prin eliminarea raportului dintre
om și spațiul sacru, Dumnezeu, și prin punerea accentului pe raportul dintre om și legile sau
drepturile reglementate de stat, spațiul profanului.
Forța coercitivă a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora.
Această idee și-a găsit consacrarea și în articolul 29 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului, potrivit căruia fiecare persoană este supusă în exercitarea drepturilor sale unor îngrădiri
prevăzute de lege în ,,scopul recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora și în
scopul satisfacerii exigențelor juste, cerute de morală, de ordinea publică și de bunăstarea
generală într-o societate democratică”.
De subliniat este și faptul că esența științei drepturilor omului, este aceea de a fi ramura
specială a științelor sociale care are ca obiect studiul raporturilor dintre oameni în funcție de
demnitatea umană, determinând drepturile și facultățile al căror ansamblu este necesar înfloririi
personalității fiecărei ființe umane.
 Cu privire la religie și religiozitate există mai multe opinii, direcții, argumentări
formulate de către oamenii de știință dintre care îi amintim pe Jose Luis Moral și Christos
Yannaras.
Aceștia fac distincția dintre credință și religie. Jose Luis Moral are prima parte din
cartea ,,Întâlnire cu Iisus din Nazaret Orizontul educativ al experienței creștine”
Roma, 2016, în care tratează excelent religia în general și impactul religiei asupra societății
și mai ales problemele pe care le are religia în societatea postmodernă de azi. Filosoful
englez Roger Scruton vorbește despre faptul că toate culturile lumii au un fond religios
chiar și în organizarea socială (o privire critică asupra cărții Cultura modernă pe înțelesul
oamenilor inteligenți).
Pe de altă parte, perspectiva creștin ortodoxă asupra religiei este următoarea: sacrul
este unit cu profanul sau Dumnezeu cu omul (în sensul că, nu există dualitate bine-rău,
trup-suflet, totul este unit în teologia ortodoxă (de exemplu: păcatul nu este un lucru de
sine stătător, ci este o lipsă, o absență sau o pervertire a binelui sau a voinței de a face
bine, naturală, înnăscută în om: la fel ca răul, patimile).

III. PREZENTAREA TEZEI

Lucrarea de doctorat va urmări să scoată în evidență principalele aspecte istorice cu
privire la evoluția drepturilor omului, diferite evenimente din istorie care au influențat evoluția
lor, scoaterea în evidență a drepturilor fundamentale și inalienabile, diferite documente, declarații
ale drepturilor omului în care se prezintă, se apără și se protejează acestea dar și faptul că toate
aceste evoluții ale drepturilor omului au avut și au tendința de a-l spune secularizării religioase
pe om, de a minimaliza rolul religiei, al credinței în viața sa. Acest concept al drepturilor omului
conduc la reducerea la maximum a rolului pe care Dumnezeu îl are în viața omului.
Lucrarea își propune clarificarea termenilor de religie, religiozitate, sacralitate,
secularism, raportul dintre drepturile omului și legea morală; distincții, interferențe, înțelesuri pe
care termenii îi au în dicționare de specialitate, în dicționare inter și transdisciplinare și mai ales,
în uzul curent.
De asemenea se va urmări aspectul cu privire la faptul că drepturile fundamentale ale
omului nu se bazează nici pe natura umană şi nu sunt condiţionate de realizările personale sau
colective, de-a lungul istoriei, ci reflectă legământul credinţei lui Dumnezeu faţă de poporul Său,
precum şi dragostea Sa pentru lume.
În raportul dintre drepturile omului și legea morală, creştinismul fundamentează
necesitatea drepturilor omului, înainte de toate, pe originea acestuia.
Dacă ne gândim la originea omului, înţelegem motivaţia creării sale, modalitatea creării
şi finalitatea creării acestuia. Prin urmare, din Revelaţia supranaturală aflăm motivaţia creării
omului din planul lui Dumnezeu, care a hotărât: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră
ca să stăpânească peştii mărilor, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc
pe pământ şi peste tot pământul!” (Facere 1,26). Dacă, faţă de celelalte fiinţe, omul are anumite
privilegii, dar şi responsabilităţi, între ei, oamenii sunt egali în drepturi pentru că fac parte din
aceeaşi ,,familie umană, descendenţi din aceiaşi protopărinţi şi creaţi de către acelaşi
Dumnezeu. Pentru că este persoană, care nu numai că are vocaţia comunicării şi comuniunii cu
alte persoane, ci pentru că a fost aşezat şi instituit în comunicare şi comuniune cu alte persoane,
omul poate recunoaşte şi are obligaţia, prin natura lui, să recunoască drepturile altor persoane,
beneficiind de respectarea propriilor sale drepturi. Dacă ar fi produsul exclusiv şi întâmplător
al naturii, dacă ar fi rămas şi ar rămâne în interiorul naturii, cu toată autoritatea pe care ar
presupune-o aşa-zisul drept natural, omul n-ar depăşi automatismele naturii şi lupta pentru
existenţă, nu ar putea recunoaşte şi respecta drepturile semenilor săi. Având conştiinţa că este
creat după chipul lui Dumnezeu-Treime de Persoane, într-un proces de creştere în comunicare,
cunoaştere şi comuniune cu aceste Persoane divine, în orientările, gândurile şi faptele sale,
omul va trebuie să activeze calitatea de chip al lui Dumnezeu, aşezat în procesul de asemănare
cu Dumnezeu”, după cum afirmă M. Brânzea, în Drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului, după învăţătura creştin-ortodoxă, în Studii Teologice, XLVI, (1994), nr. 1-3.

IV. PREZENTAREA METODOLOGIEI

În cadrul cercetării temei alese de mine se vor folosi diferite cărți și tratate ale mai multor
cercetători, filosofi și oameni de știință dar și cărți și tratate creștin ortodoxe atât în limba română
cât și în limba engleză. În cadrul lucrării se va Se vor analiza concepțiile filosofice cu privire la
Drepturile omului, concepții care conduc acest concept spre o nouă formă de secularizare
religioasă contemporană.
 De asemenea se vor folosi dicționare explicative, de specialitate, dicționare inter și
transdisciplinare pentru a releva o nouă înțelegere a instituției drepturilor omului, care prin
evoluția și manifestarea ei în istorie devine o nouă formă de religiozitate seculară contemporană.

V. PREZENTAREA ETAPELOR CERCETĂRII (PLANUL LUCRĂRII)

Partea I
Capitolul 1. Conceptul Drepturile omului – origini și evoluție
1.1 Concept și clasificare - drepturile fundamentale ale omului (evoluția termenilor în decursul
civilizației umane începând cu perioada filosofilor până în vremea noastră)
1.2 Textele precursoare Declarației Universale a Drepturilor Omului (istorie, context și impact
asupra societății și asupra declarației Drepturilor omului)
1.2.1 Magna Carta Libertatum 1215
1.2.2 Petiția drepturilor 1628
1.2.3 Habeas Corpus Act 1679
1.2.4 Bill of Rights 1689
1.2.5 Declarația drepturilor din statul Virginia 1776
1.3 Rolul Revoluției Franceze în viitoarea dezvoltare a Cartei Internaționale a Drepturilor
Omului - Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (scurt istoric al impactului
revoluției franceze asupra înțelesului pe care îl va avea democrația și principiile care vor
sta la baza democrației moderne)

Capitolul 2. Drepturile omului – fundamentale și inalienabile

2.1 Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR) 1948 (conținut, explicații, paralele cu
alte texte asemănătoare)
2.1.1 Declarații globale care întăresc Drepturile Omului (istoricul lor și impactul real pe care l-
au avut asupra societăților și asupra oamenilor)
2.1.1.1 Declarația Drepturilor Copilului 1923
2.1.1.2 Declarația Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități 1975
2.1.1.3 Declarația Dreptului la Dezvoltare 1986
2.1.1.4 Declarația de la Viena 1993
2.1.1.5 Declarația Datoriilor și Responsabilităților Omului
2.1.1.6 Declarația Universală a Diversității Culturale 2001
2.1.1.7 Declarația Drepturilor Persoanelor Indigene 2007
2.1.1.8 Declarația Națiunilor Unite asupra orientării sexuale și identității de gen 2008
2.2 Tratatele Drepturilor Omului (importanță, conținut și dacă se mai respectă astăzi sau modul
în care au fost actualizate)
2.2.1 Convenția Internațională a drepturilor civile și politice 1966
2.2.2 Convenția Internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale 1966
2.2.3 Convenția Internațională a eliminării tuturor formelor de discriminare pe considerente de
rasă 1965
2.2.4 Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii 1979
2.2.5 Convenția pentru drepturile copilului 1989
2.2.6 Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2006
Capitolul 3. Drepturile omului în Uniunea Europeană
3.1 CEDO sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului (legislația europeană, membrii,
importanța la nivelul Uniunii Europene și al lumii)
3.1.1 CEDO și deciziile legislative ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene
3.2 Uniunea Europeană și Drepturile Omului
3.3 Carta Fundamentală a Drepturilor Uniunii Europene
3.3.1 Drepturile Fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene
Partea II
Capitolul 4. Religie și religiozitate
4.1 Definirea termenilor religie, religiozitate, sacralitate și secularism (distincții, interferențe,
înțelesuri pe care termenii îi au în dicționare de specialitate, în dicționare inter și
transdisciplinare și mai ales, în uzul curent)
4.2 Credință cu sau fără religie? Tendințe postmoderne
4.3 Putem vorbi despre o religie/religiozitate seculară?
4.4 Perspectiva creștin-ortodoxă asupra religiei

Capitolul 5. Drepturile omului și Legea morală

5.1 Drepturile Omului – una dintre formele de religiozitate seculară ale secolului XXI .
5.2 Legea morală - religiozitate divină și umană
5.3 Legea morală naturală și drepturile naturale – distincții și interferențe
5.4 Corectitudinea politică – noua „Evanghelie” a contemporaneității; drepturile omului – „litera
de Lege”
5.5 Morala și moralitatea în lumea deconstructivistă a postmodernismului politic corect
contemporan

Capitolul 6. Drepturile omului - realitate sau lozincă?

6.1 Care este impactul real pe care ONG-urile, instituțiile europene și mondiale, și „social
media” îl au asupra implementării și respectării Drepturilor Omului din cadrul personal în cel
general?
6.2 Religiozitatea profană contemporană - o realitate care ia mai multe chipuri
6.3 Intoleranța la părerea diferită a celuilalt – boala socială secolului XXI
6.4 Drepturile Omului, democrația și securitatea statelor
Concluzii. Drepturile omului. Și, responsabilitățile?!

VI. PREZENTAREA REZULTATELOR ESTIMATE

Prin folosirea dicționarelor de specialitate, transdisciplinare pentru clarificarea termenilor
folosiți în lucrare, prin studierea concepțiilor principalilor cercetători științifici, prin studierea
raportului dintre drepturile omului și legea morală creștină, perspectiva creștin ortodoxă asupra
drepturilor omului, se vor scoate la lumină noi înțelesuri ale termenilor studiați și ale
conceptului Drepturilor Omului, și se va demonstra faptul că prin evoluția și impunerea lui
devine o nouă formă de religiozitate seculară contemporană, de minimalizare a importanței lui
Dumnezeu în societate dar mai ales în viețile oamenilor.