1.Enumerați principalele grupe de tehnici neurochirurgicale.

R:
Din punct de vedere al tehnicii aplicate, la neurochirurgia clasică s-au adăugat
tehnici de neurochirurgie miniminvaziva: microneurochirurgia, neurochirurgia
stereotaxică, neuroendoscopia, neuronavigaţia, neurochirurgia endovasculară şi
radiochirurgia care au rămas în diverse raporturi cu disciplina care le-a generat.
Unele au fost asimilate sau sunt în curs de asimilare în arsenalul neurochirurgical
general (microchirurgia, neuroendoscopia, neuronavigaţia) altele tind să evolueze ca
subspecialităţi sau specialităţi aparte (stereotaxia, terapia endovasculară
intervenţională, radiochirurgia).

2. Dati exemple de ramuri in domeniul neurostiintelor aplicative

Neurochirurgia aparţine neuroştiinţelor aplicative clinice alături de neurologie,

neuroanestezia, neuroterapia intensivă, recuperarea neuromotorie, fiecare cu
ramurile ei. Există ramuri de interdisciplinaritate: psihochirurgie, neuropsihologie,
epileptologie – chirurgia epilepsiei etc. In mod clasic specilaitatile medicale au fost
impartite in specialitati preclinice ( centrate pe diagnosticul paraclinic: de
laborator, imagistic, prin explorari functionale) si specialitati clinice care au drept
finalitate tratarea pacientului dupa integrarea datelor clinice si paraclinice intr-un
diagnostic. In prezent necesitatea consultului clinic pentru a interpreta datele
paraclinice cat si aparitia radiologiei interventionale au facut aceasta delimitare mai
putin transanta. Potrivit impartirii clasice dintre neuroştiinţele aplicative preclinice
(paraclinice) în strânsă legătură cu neurochirurgia enumerăm: neuropatologia,
neuroradiologia, neuroimagistica, neuroelectrofiziologia, neurosonografia etc.

3. Dati exemple de ramuri in domeniul neurostiintelor fundamentale

Neuroştiinţele aplicative se bazează în mare parte pe cunoştinţele unui alt grup de

ştiinţe fundamentale (neuroştiinţe fundamantale) care s-au diversificat enorm în
ultima perioadă: neuroanatomia, neurogenetica, neurohistologia, neurobiologia,
neurochimia, neurofiziologia, psihochimia, neuroembriologie, neuroanatomie
comparată, psiohoneuroimunologie, corticonica (ştiinţa circuitelor corticale) etc.

4.Dati exemple de interdisciplinaritate a unor domenii cu neurostiinele clinice

Interdisciplinaritatea neurostiintelor clinice cu alte domenii medicale a dat naştere

la neurooftalmologie, neurootologie, neuroendocrinologie; iar interdisciplinaritatea
cu domeniile tehnice a dat naştere la tehnologia neurochirurgicală a instrumentelor,
aparaturii, robotizării cât şi cea din implantologia şi protezarea în neurochirurgie,
progresele in interfata creier-computer. Farmacologia şi biotehnologia cu ramurile
lor pătrund de asemenea în câmpul interdisciplinarităţii neurochirurgiei prin
domenii ca: neurofarmacologie, psihofarmacologie, transplantul de ţesut nervos, în
general problema transplantelor de organe, multe organe transplantate fiind
furnizate în urma stărilor finale (moartea creierului) din afecţiunile
neurochirurgicale. Aportul altor domenii ca informatica medicală, telemedicina şi
managementul sanitar la progresul neurochirurgiei constituie de asemenea un
subiect de discuţie.
Neurostiintele aplicative se extind continuu si in afara domeniului medical,
farmaceutic sau al psihologiei exemple fiind: neuroinformatica, neurotehnologia,
neuroeconomia, neurostiintele culturale, sociale etc.

5. Gradele fortei musculare potrivit scalei de testare

5 – forţă normală
4 – mişcare posibilă împotriva unei rezistenţe moderate
3 – mişcare completă posibilă împotriva gravitaţiei, fără altă rezistenţă
2 – mişcare completă posibilă dacă se elimină efectul gravitaţiei
1 – schiţe de contracţie musculară
0 – flacciditate

6. Modificarile de tonus muscular

Tonusul muscular – se apreciază rezistenţa la mişcările pasive. Perturbarea

tonusului poate fi sub formă de hipotonie, atonie, hipertonie piramidală (în lama de
briceag), extrapiramidală (semnul “rotii dinţate” pozitiv)

7. Denumiti anomaliile trofcitatii musculare

Atrofia, hipotrofia, hipertrofia – se apreciază comparativ aspectul musculaturii

bilateral

8. Exemple de tulburari ale coordonarii miscarilor

Coordonarea musculară se apreciază în cursul diverselor tipuri de mişcări: mersul

(ataxia mersului), mişcările unui segment (ataxia relevată de proba indice-nas,
călcâi-genunchi), ataxia mişcărilor contrare (adiadococinezia), sau acte posturale:
ortostatism (ataxie statică)

9. Examinarea diverselor tipuri de sensibilitate

În cadrul examinării sensibilităţii se evaluează toate modalităţile senzitive: termică,

tactilă, dureroasă, proprioceptivă prin atingeri cu stimuli corespunzători: eprubeta
cu apă rece sau caldă, vată, vârf de ac, diapazon, sau prin solicitarea pacientului de
a recunoaşte poziţia imprimată de examinator segmentelor corporale. Perturbările
senzitive pot fi de tip anestezie, hipoestezie, hiperestezie pentru unul sau mai multe
tipuri de sensibilitate.
10. Exemple de reflexe osteotendinoase si reflexe cutanate

Reflexele, ca răspuns motor primar la un stimul senzitiv pot fi perturbate în sensul

hiporeflexiei, areflexiei, sau hiperreflexiei. Se evaluează reflexele osteo-tendinoase
(percutarea unui tendon sau a inserţiei tendinoase determină contracţia musculară):
reflexul rotulian, achilian etc şi reflexele cutanate (abdominal, plantar, etc.)

11. Leziunile circumvolutiei frontale ascendente se manifesta clinic printr-un

sindrom prerolandic. In ce consta acest sindrom?

Sindromul prerolandic – hemipareză spastică controlaterala, crize epileptice focale

motorii caracterizate prin miscari involuntare controlaterale, de obicei clonice,
aparute cel mai adesea distal (la degete) si care se pot extinde apoi in pata de ulei.
Clonile apar intr-un grup muscular si se pot extinde interesand intregul membru
(crize brahiale sau crurale), fata (crize motorii faciale), o jumatate de corp sau
intregul corp (generalizare secundara). Crize epileptice focale motorii sunt
cunoscute si sub numele de crize jacksoniene motorii.

12 In ce consta sindromul piramidal?

Sindromul piramidal (pareză, spasticitate, hiperreflexie osteotendinoasă, reflex

cutanat plantar în extensie – semnul Babinski) semnifică o leziune în lungul întinsei
căi piramidale (cortexul prerolandic – pana la sinapsa cu neuronul motor periferic).