1

INTRODUCERE
2
 În prezent nu există ţară cu economie de piaţă în care n-ar exista întreprinderi mici şi
mijlocii (în continuare ÎMM). Sectorul ÎMM, supranumit şi „coloană vertebrală a economiei”,
deţine un rol important în dezvoltarea unei economii naţionale.

Prezentul proiect se bazează pe explicarea importanței sectorului ÎMM-urilor precum și

impozitarea și dezvoltarea lor. Lucrarea fiind structurată în câteva capitole: teoretic, analitic și
ulterior, un capitol rezervat pentru barierele principale întîlnite de către ÎMM-uri, însă și
soluționarea problemelor acestora.

Primul capitol al proiectului cuprinde noțiuni și definiri generale ale ÎMM-urilor. De asemenea
vor fi prezentate succinct, punctele forte ale sectorului respectiv.Așa cum ÎMM-urile contribuie
nemijlocit la formarea Produsului Intern Brut şi crearea noilor locuri de muncă, stimularea
concurenţei, creşterea exporturilor, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor, toate acestea se vor
găsi în capitolul II al prezentei lucrări, prezentate prin date statistice reale și concrete cu ajutorul
figurilor și tabelelor, extrase din sursele oficiale ale țării noastre, Republica Moldova. De
asemenea, acest capitol va include apariția primelor întreprinderi mici și mijlocii în țară,precum
și evoluția în dinamică a numărului lor, dar și principalele dificultăți cu care se ciocnesc ÎMM-
urile în Republica Moldova.

Următorul capitol, fiind III la număr, vor fi ilustrate principalele bariere în calea accesului ÎMM-
urilor la finanțare: riscuri mari, costuri administrative exagerate etc.

Întrucât aceste bariere trebuie soluționate, autorul propune câteva măsuri ce trebuie întreprinse
atât din partea statului, cât și a ÎMM-urilor pentru îmbunătățirea accesului la finanțarea lor, dar și
la dezvoltarea acestora.

În comparaţie cu întreprinderile mari, ÎMM sunt mai flexibile, reacţionează mai operativ la
schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. De aceea, investiţiile făcute în sectorul dat
aduc venituri mai mari. Totodată, acestea trebuie finantațe, pentru ca să atingă un mare progres,
iar ulterior impozitarea lor va contribui la dezvoltarea economiei țării. O economie dezvoltată nu
înseamnă altceva decît întreprinderi sănătoase, business finanțat și orientat spre o dezvoltare
continuă, implementarea noilor tehnologii.În Republica Moldova, niciunul din aceste elemente
nu este prezent, ceea ce şi face ca să rămînem într-o economie falimentară.

Capitolul I. Noțiunea de întreprinderi mici și mijlocii

3
 1.1.Definirea întreprinderilor mici și mijlocii

Pentru a înţelege mai profund fenomenul întreprinderilor mici și mijlocii(în continuare

ÎMM) este necesară analiza acestuia sub aspect teoretic. În practica şi teoria economică nu există
o definiţie a ÎMM-urilor, diferă chiar şi termenul utilizat. Astfel, în ţările Uniunii Europene este
fregvent utilizat conceptul de „întreprinderi mici şi mijlocii” (ÎMM), în ţările anglo-saxone –
„micul business’’, în Federaţia Rusă şi Ucraina – „antreprenoriatul mic”. În Republica Moldova
se utilizează atât termenul de „micul business”, cât şi cel de „ÎMM”.
Nu există o definiție unanim recunoscută a ÎMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o
afacere trebuie să îndeplinească anumite condiții.

Definirea ÎMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte: (Anexa1)

- Dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal, profitul, (cel mai

important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).

- Unitatea de conducere: Confederația generală a întreprinderilor mici și mijlocii (Confederation

General PME) afirmă că ÎMM-ul este o întreprindere stăpînită și condusă de 1 persoană.
Statisticile arată că 45% au fost create și conduse de una și aceiași persoană.

ÎMM-urilor sunt organisme cu vocație industrială sau comercială cu un centru de profit și cu o

singură activitate.

Însă în diferite țări termenul de ÎMM este perceput diferit, și anume conform anumitor criterii.
Spre exemplu, în Japonia economia este dominată de întreprinderi mici și mijlocii atât sub
aspect numeric, cât și al ocupării forței de muncă. Aici întreprinderile mici și mijlocii sunt
delimitate în funcție de două criterii:

a.valoarea capitalului; b.numărul de angajați.

Pentru o întreprindere mică aceste criterii sunt:

- În domeniul industriei, minier și al transporturilor 299 persoane și 100 milioane yeni;

- În domeniul comerțului cu ridicata 100 persoane și 30 milioane yeni;

- În domeniul comerțului cu amănuntul și al serviciilor 50 persoane și 10 milioane yeni.

Institutul German de Cercetări pentru întreprinderi Mici și Mijlocii definește aceste întreprinderi
astfel:

4
- Întreprinderea mică are un număr de angajați de 1-49 persoane și o cifră de afaceri de maxim 1
milion Euro;

- Întreprinderea mijlocie are un număr de 50-499 angajați și o cifră de afaceri de maxim 100
milioane Euro.    

În Statele Unite ale Americii specialiștii din cadrul Administrației întreprinderilor Mici și
Mijlocii apreciază ca definirea întreprinderilor mici și mijlocii trebuie să se faca pe baza
următoarelor criterii:

a) proprietarul întreprinderii să fie o persoană sau un grup mic compus din cel mult 15-20
persoane;

b) managementul întreprinderii să fie independent pentru că de obicei managerul este și

proprietar;

c) exceptând funcția de marketing, activitatea întreprinderii să fie localizată geografic, adică

întreprinderea să acționeze numai într-o localitate;

d) comparativ cu întreprinderile mari care acționează în aceeași ramură de activitate,

întreprinderea respectivă este mică sau mijlocie.

În Marea Britanie definirea întreprinderilor mici și mijlocii îmbină criteriile cantitative cu cele
calitative, astfel:

- Întreprinderea mică are o cotă relativ mică de piață și nu poate influența piața; aceasta nu
înseamnă că nu este suficient de mare pentru a influența prețurile sau cantitatea de bunuri
vândute în economia națională;

- Întreprinderea este condusă de proprietar sau de asociați, iar proprietarul care este și manager
participă activ la managementul acesteia;

- Întreprinderea este independentă și nu constituie o parte a unei firme mai mari.

Numărul de ÎMM-uri și investițiile acestora din țările enumerate mai sus le puteți găsi în
(Anexa2)

În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor
pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în cîteva categorii.

5
În R. Moldova conform Legii „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii” nr.
206-XVI din 07.07.2006, la sectorul ÎMM includeau totalitatea întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii.
Acestea au fost clasificate în felul următor:

Întreprindere micro – agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu

anual de salariaţi de cel mult 9 persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3
milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.

Întreprindere mică - agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu anual
de salariaţi de cel mult 49 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25
milioane lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane lei.

Întreprindere mijlocie - agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: numărul mediu

anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, suma anuală a veniturilor din vânzări de cel mult
50 milioane lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane lei.

1.2.Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii

ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din faptul
că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a populaţiei.
Referindu-se la sectorul ÎMM, P. Drucher afirmă că „micile afaceri reprezintă catalizatorul
principal al creşterii economice”. Astfel, aceste mici afaceri contribuie în mare măsură la
realizarea unor obiective fundamentale ale economiei naţionale. În majoritatea ţărilor dezvoltate
ÎMM sunt în permanentă creştere datorită următorilor factori:

• Creşterea numărului şomerilor;

• Diversitatea şi individualizarea cererii;
• Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari;
• Reorientarea economiei în direcţia diversităţii serviciilor;
• Mondializarea economiei naţionale;
• Politica guvernelor occidentale în domeniul susţinerii ÎMM.

Toţi aceşti factori au contribuit la creşterea rolului şi importanţei ÎMM în economia ţărilor
dezvoltate, şi anume la:

- Stimularea creşterii producţiei şi economiei;

6
 ƒ - Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;
- Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
ƒ - Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
ƒ - Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
ƒ - Creşterea bunăstării populaţiei;
ƒ - Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
ƒ - Ajustarea rapidă a sortimentului produselor şi serviciilor la cererea pieţei;
ƒ - Educarea spiritului de întreprinzător;
ƒ - Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate, etc.

Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând, contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi
stimulează creşterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflaţie. Această creştere
aduce implicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior
celorlalţi membri ai societăţii. De asemenea un aport esenţial aduc ÎMM la diversitatea
produselor şi serviciilor, creşterea calităţii lor şi ca rezultat este satisfăcută cererea
consumatorilor.
ÎMM au o mai mare capacitate de modificare a structurii într-un timp relativ mai scurt,
comparativ cu întreprinderile mari. În ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu
demult decizia de procurare a unui sau a altui bun era condiţionată, în mare măsură, de preţ, în
prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii, de aceea pentru a reuşi pe piaţa
competiţională ÎMM îşi concentrează eforturile, în primul rând, asupra îmbunătăţirii calităţii.

Un rol important le revine ÎMM în sfera inovaţiilor. Deşi pare dificil pentru ÎMM să influenţeze
dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări,
ele realizează inovaţii spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru Comerţ şi
Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale secolului XX, 48
au fost elaborate în cadrul ÎMM. Prin exemplu, fabricarea antibioticilor, a insulinei, lentilelor de
contact, fibrelor optice, computerul personal, camera foto Polaroid, etc. au devenit preocupaţii
ale ÎMM. Deci, ÎMM îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei
sau două inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o ÎMM să fie mai productiv în
comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.

Creșterea economică reprezintă un factor interdependent de dezvoltarea sectorului IMM.

Ultimul, se poate dezvolta doar în condițiile în care este asigurat accesul la finanțare, care
permite achiziția utilajelor moderne, implementarea celor mai bune practici, promovarea

7
inovațiilor etc. Ganea V. menționează că cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea sunt
importante, deoarece noile cunoştinţe conduc la apariţia de noi produse şi procese, care, la rândul
lor, sunt un factor cheie al competitivităţii, creşterii productivităţii şi creării de avuţie.

1.3.Punctele forte ale sectorului întreprinderilor mici și mijlocii

În oricare economie de piață, ÎMM-urile au efecte benefice pentru sistemul economic, prin
rolurile pe care le îndeplinesc. Dintre ele menționăm:

1. Întreprinderile mici și mijlocii sunt importante creatoare de locuri de muncă, prin

aceasta ele contribuind la stabilitatea socială.
2. Sectorul ÎMM-urilor este principala sursă de formare a clasei de mijloc, ce are un rol
decisiv în asigurarea stabilității socio-politice a țării. Acest lucru este posibil datorită
faptului că distribuția puterii economice prin sistemul firmelor mici și mijlocii
conduce la o repartizare favorabilă a puterii în societate.
3. Un alt rol important este acela că sporesc caracterul concurențial al unor piețe, ele
fiind surse de concurență, determinând astfel o mai bună satisfacere a nevoilor
consumatorilor.
4. ÎMM-urile contribuie la formarea ofertei de bunuri și servicii și, în acest fel, la
formarea PIB, la creșterea exporturilor și a investițiilor naționale.
5. Se asigură combinări ale unor factori de producție care, în alte condiții, probabil nu
ar fi folosiți: resurse locale, produse secundare ale firmelor mari și altele. Cu
întreprinderile mari, ÎMM-urile au relații de cooperare care se prezintă fie sub forma
acordurilor de parteneriat (financiar, tehnologic .a.), fie sub forma unei subfurnituri
(de capacitate, de specialitate .a.).
6. Faptul că ÎMM-urile sunt administrate direct de către proprietari face ca sistemul de
luare a deciziilor să fie foarte simplu și să depindă de talentul și de capacitățile
manageriale ale acestora. De aceea, firmele mici și mijlocii prezintă o mare
flexibilitate și rezistență în perioadele de recesiune, dată de capacitatea de adaptare la
modificările pieței.
7. Ele asigură potențialul de dezvoltare al viitoarelor mari întreprinderi, grație
proceselor de creștere și dezvoltare la care vor lua parte.
8. Accentul pe procesele de inovație, atât în privința tehnologiilor, cât și a
managementului, reprezintă o altă trăsătură importantă a ÎMM-urilor.

8
 9. Întreprinderile mici și mijlocii se pot integra relativ ușor într-o rețea economică
regională, ceea ce contribuie la dezvoltarea regiunii respective și la reducerea șomajului.

10. Dimensionarea lor redusă contribuie la diminuarea practicilor birocratice și la

evitarea depersonalizării relațiilor umane, datorită scurtării circuitului documentelor și al
informaiilor în firmă. De aceea, ÎMM-urile asigură o calitate superioară a ocupării, din punct de
vedere al performanțelor și satisfacției în muncă. Relațiile în aceste firme sunt mai puțin
formalizate și există o mai strânsă legătură între eforturile individuale și obiectivele
întreprinderii.

Capitolul II. Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova

2.1.Apariția ÎMM-urilor în Republica Moldova
9
 Apariţia antreprenoriatului în Republica Moldova a datat cu desfiinţarea Uniunii Sovietice
și iniţierea liberalizării pieţei. Astfel, necesităţile populaţiei, care anterior a fost limitată de orice
posibilitate de a obţine liber bunuri și servicii au început să fie asigurate de către primii
„comercianţi”, aceştia formând baza antreprenoriatului.

În anii 90 ai sec. XX, Republica Moldova încerca primii paşi în activitatea antreprenorială. Deşi
extrem de şubredă și analfabetă, clasa de întreprinzători moldoveni s-a cizelat într-o perioadă
scurtă de timp. Pe de altă parte, productivitatea scăzută, infrastructura distrusă și sărăcia
populaţiei au creat obstacole în calea dezvoltării ÎMM, care necesită suport din partea factorilor
de decizie.

După o îndelungată perioadă de tranziţie, întreprinderile mici și mijlocii deţin cca 97% din
total,astăzi ele fiind considerate coloana vertebrală a economiei naţionale. Concomitent, dată
fiind importantă contribuţia la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, ele sunt
considerate veritabile pepiniere ale inovaţiilor și spiritului antreprenorial, devenind, în final,
promotorul dezvoltării economice al unei ţării. (Anexa 3)

Totodată, ÎMM necesită a fi privite prin prisma bunei funcţionări a întreprinderilor mari. ÎMM
din Republica Moldova, definite de Legea nr. 206 din 07.07.2006 “Privind susținerea sectorului
întreprinderilor mici și mijlocii”, sunt unitățile economice care angajează până la 250 persoane,
înregistrează vânzări nete de până la 50 mil. Lei și au o cifră anuală de bilanț a activelor de cel
mult 50 mil. Lei.

Pentru Republica Moldova ÎMM reprezintă sectorul cheie al economiei, care și-a început
dezvoltarea 25 de ani în urmă, înregistrând evoluții ascendente și descendente influențate de
diferiți factori. Datorită caracteristicilor sale specifice sectorul ÎMM dispune de un șir de
avantaje precum:

- Reprezintă o forță cantitativă decisivă în economia țării;

- Dispune de posibilități enorme de înglobare a unei game variate de produse și servicii;

- Este foarte flexibil și ușor adaptabil la modificările conjuncturii pieței;

- Reprezintă un generator de inovare și transfer tehnologic;

- Contribuie semnificativ la formarea PIB și la creșterea economică;

- Este capabil să dezvolte și să încadreze o cotă mare a forței de muncă.

10
Sectorul ÎMM este constituit din microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltarea
acestuia fiind o prioritate declarată de Guvernul Republicii Moldova încă de la începutul anilor
`90, în acest scop fiind aprobate un șir de acte legislative și normative, menite să susțină
creșterea sectorului.

2.2.Evoluția numărului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica

Moldova

Pe parcursul anilor, sectorul ÎMM din Moldova a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă în
acelaş timp se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al instabilităţii legislaţiei,
birocraţiei excesive şi altele. Evoluţia numărului ÎMM în perioada anilor 2013 – 2015 se prezintă
în următorul tabel 2.1 și în imag.2.1 sunt reprezentate numărul de ÎMM-uri pe regiunile
Republicii Moldova:

Tabelul 2.1

Evoluția în dinamică a
numărului ÎMM, mii unități

Anii Nr.de întreprinderi, mii

Total ÎMM Ponderea
ÎMM (%)
2013 36,1 35,4 98,1
2014 40,0 39,1 97,8
2015 42,1 41,1 97,6

Sursa: Biroul Național de Statistică

11
 2-4 ÎMM
5-7 ÎMM

8-10 ÎMM
11-16 ÎMM

40 ÎMM

Sursa: www.statistica.md

Imagine 2.1 Număr de ÎMM-uri pe regiuni

Conform datelor din tabel, pe parcursul anilor 2013-2015 numărul ÎMM a fost în continuă
creştere, majorându-se de la 36,1 mii întreprinderi în anul 2013 până la 42,1 mii în 2015, pe toată
acestă perioadă s-a menținut un trend pozitiv de sporire a numărului de ÎMM.

Conform informației Camerei Înregistrării de Stat, numărul întreprinderilor din Registrul de Stat
al Unităților de Drept constituia 171358 persoane juridice și întreprinzători individuali, dintre
acestea peste jumătate sunt înregistrate în mun. Chișinău (Anexa 4 ). Acest fapt crează un decalaj
deosebit de mare între mun. Chișinău și celelalte regiuni de dezvoltare ale țării. Densitatea
întreprinderilor, exprimată prin numărul întreprinderilor active raportat la 1000 persoane, în
municipiul Chișinău, este de circa cinci-șase ori mai mare decât în regiuni (65% din numărul
total al ÎMM activează în municipiul Chișinău), aceasta fiind semnificativ influențată de un set
de avantaje precum: infrastructura dezvoltată, număr mare de potențiali consumatori, capacitate
înaltă de plată, cerere de consum mai mare. Regiunea cu cea mai mică densitate a ÎMM-urilor
este Regiunea Sud, aici sunt 4,2 ÎMM la 1000 persoane.

12
 2.3.Cifra de afaceri și profitul ÎMM-urilor în anul 2018

Analiza situației pe raioanele din cadrul regiunilor de dezvoltare denotă discrepanțe deosebit de
semnificative privind ponderea cifrei de afaceri a ÎMM în totalul pe raioane (Fig2.1). În
Municipiul Chișinău cifra de afaceri integral revine ÎMM și constituie 71% pentru că mai mult
de jumatate din firme sunt înregistrate în regiunea respectivă.Tot odată sectorul cel mai profitabil
sunt activitățile din domeniul tranzacțiilor imobiliare. Urmată de regiunea de Nord a țării căreia
îi revine 13%.Aici sunt dezvoltate întreprinderile pe activități de comerț cu ridicata și amănuntul.
În partea de Sud cifra de afaceri constituie 8% și este reprezentată de agricultura, sivicultura.Mai
puțin profit au obținut ÎMM-urile din UTA Găgăuzia, întrucât nu se efectuează nici o finanțare a
lor, cu toate că bugetul de stat al Republicii Moldova finanțează aceasta regiune și alocă resurse
anual.

13068,1-191055,3
5061,0-13054,0
1930,4-15060,9
814,7-1930,3
76,0-814,0

Cifra afaceri(mln.lei)

În 2015 cifra de afaceri pe țară a ÎMM a constituit 30,8% din cifra de afaceri a întreprinderilor în
total. În termeni absoluți, în anul 2015 un profit mai mare a fost obținut de întreprinderile din
mun. Chișinău de 13068,1 mil.lei sau 71% din total profit, urmate de cele din Regiunea de
dezvoltare Nord, care au cumulat suma de 5061,1 mil. lei (13%) și din Regiunea de dezvoltare
13
Sud cu 232,0 mil. lei (8%). Mai puțin profit au obținut ÎMM din UTA Găgăuzia, corespunzător
înregistrând 71,6 mil. lei (2%).

2.4.Angajări în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din Republica

Moldova

În strategiile de dezvoltare națională și regionale se menționează că prin stimularea dezvoltării

antreprenoriatului se țintește crearea locurilor de muncă.În imaginea 2.3 este ilustrată ponderea
angajaților care lucrează în sectorul ÎMM.

81-100% angajați
61-80% angajați
41-60% angajați

Din punct de vedere al distribuției teritoriale ale angajărilor în ÎMM se observă diferențe
semnificative de la o regiune la alta.

Astfel, cel mai pronunțat impact asupra forței de muncă al ÎMM este înregistrat în Regiunile de
dezvoltare Sud și Centru, unde se observă cea mai mare pondere a angajaților în ÎMM în raport
cu numărul total al salariaților din regiune.Aceste regiuni reprezintă o pondere mare a angajaților

14
fiindcă cele mai multe întreprinderi sunt înregistrate anume în zonele respective, astfel și
numărul angajaților este unul mare.

Cei mai mulți dintre angajați muncesc în sectoarele activităților de comerț cu ridicata și cu
amănuntul și ramurilor de agricultură și sivicultură.

2.5.Analiza ÎMM-urilor din Republica Moldova după genul de activitate

Comerț cu ridicata și cu amănuntul Industria prelucratoare Agricultura, silvicultura și pescuit Construcții

Transport și depozitare Tranzacții imobiliare Alte activitați

20.4 20.5
20 19.8
19.4
18.7

9.6
9
8.5
7.9
7.3
6 6.3
5.4 5.7 5.5
5 5.1 4.8 4.9 4.9 4.8
4.2
3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.1 2.9 3.4
2.5 2.7 2.7 2.7 2.9 2.8
2.3 2.5 2.4 2.6 2.6

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Sursa:Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

Figura2.2 Evoluția numărului ÎMM-urilor în anii 2010-2015 pe genuri principale de

activitate, mii unități

Analizând figura 2.2 concluzionăm faptul că pe parcursul anilor 2010-2015 cea mai mare
pondere din afaceri sunt din domeniul comerțului cu ridicata și amănuntul, fiind urmat de
tranzacții imobiliare care progresează spectaculos de la 7.300 întreprinderi in anul 2010, la 9.600
în anul 2015.
15
Pe lîngă unele succese, domeniile de activitate care nu și-au manifestat activitatea profitabil au
fost distribuția apei, salubrizarea; iar figura respectivă permite analizarea situației, și anume se
observă mișcarea constantă a acestor genuri de activități în ultimii ani consecutivi; Întrucât în
2013 numărul acestora reprezintă 1.700 de întreprinderi, în 2014 și 2015 s-a menținut același
număr.

Ponderea cea mai mare a veniturilor din sectorul IMM revinde activitații de comerț, umată de
activitățile de cazare și alimentație publică, locul trei îi revine activității de prelucrare.
Agricultura chiar dacă are o pondere destul de ridicată ca număr de ÎMM se situează abia pe
locul 4, având o pondere de doar 9% din venit. După mărimea ÎMM, veniturile nu sunt
distribuite în corcondanță cu numărul de companii. În anul 2015, companiile medii generează
10,2% din venuturi din vînzări, cele mici - 16,2 % și micro doar 4% cu toate că reprezintă 74,5%
din numărul total de ÎMM. Veniturile din vânzări (mil. lei) în anul 2015 în comparație cu 2014 la
toate categoriile de întreprinderi cresc, ÎMM înregistrează o creștere a veniturilor din vînzări de
103% față de 2014, iar întreprinderile mari au acumulat în 2015 venituri cu 9% mai mult decât în
2014.

16
 100%
18.4 19.7
90%

80% Alte activități

20.6 15.8
Agricultura, sivicultura
70% Industria prelucrătoare
16.8 Comerțul cu ridicata și
60% 18.4 amănuntul
50% Hoteluri și restaurante
Transport și comunicații
40% 25.2
24 Tranzacții imobiliare
30%
3.3
2.9
20% 7.8
7.5

8.9 11.8
10%

0%
Anul 2012 Anul 2015

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

Figura2.4 Ponderea numărului angajaţilor ÎMM-urilor în principalele genuri

de activitate şi numărul total al acestora în anul 2010-2015

Conform figurii 2.4 se denotă faptul că în anul 2012 cei mai mulți salariați au fost angajați în
întreprinderile din domeniul agriculturii, siviculturii cu aproximativ 20%, pe când în 2015 acest
procentaj scade enorm la 15,6%. În alt context, comerțul cu ridicata și cu amănuntul se pare a fi
mai solicitat de către muncitori în anul 2015 decît 2012. Analiza figurii ne permite să observăm
că serviciile hoteliere și restaurantele au cel mai mic procent și nici în 2015, nici în anul 2012
acesta nu crește esențial, fiind doar de 2-3%.Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul
ÎMM este de o importanţă deosebită. În Republica Moldova, ÎMM-urile constituie o pondere
esenţială în numărul total al agenţilor economici, asigură ocuparea forţei de muncă şi un nivel
modest de venit, asigură saturarea pieţei de mărfuri, participă la crearea PIB-ului. . Susţinerea şi
dezvoltarea ÎMM-urilor va contribui, de asemenea, la realizarea altor politici economice –
sectoriale, regionale, investiţionale, inovaţionale etc. Astfel, daca ÎMM-urile vor fi scutite de
impozitele majore ale statului ele pot contribui și mai mult la dezvoltarea economiei țării.

17
Putem spune cu siguranţă că sectorul ÎMM din RM, asemenea sectorului ÎMM din toată Europa,
este motorul de dezvoltare al economiei, contribuind esenţial la dezvoltarea economică, creînd
oportunităţi de angajare. Avem de lucru pentru dezvoltarea acestui sector, care, cu regret, în
ultimii 5 ani este în stagnare, ceea ce înseamnă că numărul de angajaţi nu creşte. Sectorul ÎMM
creează peste 60% din locurile de muncă. Avem de muncit foarte mult la cifra de afaceri, la
venitul companiilor. ÎMM ocupă o pondere de 98% din economie, dar la capitolul cifra de
afaceri avem doar 30%. Ceea ce înseamnă că microîntreprinderile sunt cele mai frecvente. De
aceea, avem nevoie de programe de suport, de ghidare, asistenţă şi instruire pentru companiile
mici. Companiile sunt conştiente că pentru o creştere au nevoie de echipamente şi utilaje
moderne, dar acestea costă şi revenim la acelaşi punct sensibil – accesul la finanţare.

18
 Capitolul III. Bariere în calea accesului la finanțare și metode de finanțare a
ÎMM-urilor din Republica Moldova

3.1.Bariere principale în calea accesului ÎMM-urilor la finanţare

Lipsa de informații existente între micul business și creditori/investitori

Lipsa de informaţii, sau asimetria informaţională existentă între micul business, pe de o parte, şi
creditori sau investitori, pe de altă parte. Problema asimetriei informaţionale rezultă din faptul că
antreprenorii dispun de informaţii despre business-ul lor care nu poate fi uşor accesată, sau nu
poate fi accesată deloc de către creditorii/investitorii potenţiali. Aceasta creează o dublă
problemă: pe de o parte, creditorii/investitorii nu pot diferenţia între companiile sau proiectele
„de calitate înaltă” şi cele „de calitate joasă” (problema selecţiei adverse), iar pe de altă parte,
odată ce banii au fost alocaţi, aceştia nu pot aprecia dacă mijloacele sunt utilizate în mod
corespunză- tor (problema hazardului moral).
În timp ce problemele respective sunt caracteristice şi în raport cu businessul mare, ele sunt mult
mai acute în cazul ÎMM-urilor.
Informaţia, pe care ÎMM-urile o pot pune la dispoziţia creditorilor/investitorilor (sub formă de
rapoarte financiare, business planuri, etc.), este lipsită, de cele mai multe ori, de detalierea şi
rigurozitatea necesară.
Problema este agravată şi de nivelul mai redus de cunoştinţe specifice, din care cauză
antreprenorii nu-şi pot argumenta şi susţine corespunzător demersurile. Deseori, informaţia nu
este înde-ajuns de exactă şi realistă, clară şi transparentă;

Riscurile asociate cu business-ul mic și mijlociu

Creditorii/investitorii percep business-ul mic şi mijlociu ca fiind mai riscant dintr-un şir de
motive.
În primul rând, ÎMM-urile se confruntă cu un mediu mai incert şi mai competitiv decât
întreprinderile mari – acestea au rate de rentabilitate mai mari, dar şi rate ale eşecurilor mai mari.
În al doilea rând, ÎMM-urile sunt dotate mai slab din punct de vedere al resurselor umane şi de
capital, pentru a face faţă condiţiilor adverse de piaţă.
În al treilea rând, există problema sistemelor de contabilitate, care subminează accesibilitatea şi
credibilitatea informaţiei referitoare la profitabilitate şi la capacitatea de plată.
În ţările în curs de dezvoltare la acestea se adaugă problema mediului de operare mult mai
volatil, care influenţează negativ siguranţa tranzacţiilor.

19
 Costuri administrative mari al sectorului ÎMM-urilor
Costurile administrative şi de tranzacţie mai mari în cazul finanţării ÎMM-urilor. Indiferent de
gradul de risc, finanţarea ÎMM-urilor comportă costuri mai mari în comparaţie cu business-ul
mare. Majoritatea costurilor implicate (administrative, de analiză, de înregistrare, de
monitorizare, etc.) sunt costuri fixe, care nu variază în funcţie de mărimea finanţă- rii.
Din nou, problema este mai acută în ţările în curs de dezvoltare din următoarele considerente:
- Instituţiile financiare duc lipsă de sisteme adecvate de management informaţional;
- Sectoarele de furnizare a informaţiei economice sunt slab dezvoltate;
- Serviciile publice asociate cu înregistrarea drepturilor de proprietate, gajurilor, etc. sunt
slab dezvoltate.
Problema este parţial rezolvată prin perceperea unor dobânzi sau comisioane mai ridicate,
practicate în cadrul schemelor de microfinanţare, acest lucru este însă posibil până într-o anumită
măsură.

Lipsa gajului - obstacol întîlnit de ÎMM-uri în căutarea finanțării

Pentru a diminua riscurile legate de problemele „selecţiei adverse” şi a „hazardului moral”,
creditorii solicită, de obicei, gaj. Acesta este, probabil, cel mai des citat obstacol întâlnit de
ÎMM-urile în căutarea finanţării. Este larg recunoscut că această problemă este mult mai acută în
ţările în curs de dezvoltare; În ţările în curs de dezvoltare obstacolele enumerate sunt agravate de
factorii juridici şi instituţionali. În primul rând, multe din aceste ţări au un sector bancar foarte
concentrat şi necompetitiv. Deseori, acesta este rezultatul reglementărilor restrictive. Situaţia
respectivă întăreşte tendinţa băncilor de a adopta politici conservative în creditare sau de a
percepe dobânzi înalte. Dacă băncile pot prospera cu un număr stabil de clienţi foarte buni,
acestea nu vor avea stimulente reale pentru a-şi îmbunătăţi gama de produse şi, în particular, nici
un stimulent să meargă „în jos” pe scara creditării, pentru a satisface necesităţile de finanţare ale
micului business. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul când băncileÎpot obţine profituri
substanţiale doar prin simpla cumpărare-vânzare a datoriei de stat, fapt ce rezultă în abandonarea
business-ului mic în afara schemelor de creditare. În al doilea rând, sistemele juridice insuficient
de dezvoltate împiedică apariţia anumitor instrumente financiare, ca elemente de diminuare a
riscurilor. De exemplu, prevederile legale referitoare la dreptul de gaj (cum acesta este protejat,
cum este determinată prioritatea în exercitarea dreptului de gaj, etc.) sunt de o importanţă
crucială în determinarea eficienţei gajului ca instrument de diminuare a riscului de credit. În mod
similar, dacă legislaţia comercială oferă protecţie limitată acţionarilor minoritari, dezvoltarea
capitalului de risc şi a „îngerilor” financiari va fi afectată negativ.

20
Aceste probleme au fost mai cu seamă acute la începutul perioadei de tranziţie a fostelor ţări
socialiste. În al treilea rând, chiar dacă o legislaţia adecvată este prezentă, există probleme cu
aplicarea în practică a acesteia. Acest lucru se referă la procedurile îndelungate de înregistrare a
gajului, intrare în posesia gajului, obţinerea informaţiilor referitoare la statutul anumitor active,
corupţie, etc. În al patrulea rând, „infrastructura infor maţională” este în mare parte
subdezvoltată.
Lipsesc birourile de creditare, alte mecanisme de colectare şi schimb a informaţiilor despre
capacitatea de plată a debitorilor. Acestea, fără îndoială, sporesc asimetria de informaţii dintre
debitori şi creditori/investitori. Comportamentul instituţiilor financiare şi factorii instituţionali nu
sunt unicele impedimente în calea accesului mai bun al ÎMM-urilor la finanţare.
Există bariere şi pe partea de „cerere” a finanţării.

Bancherii şi investitorii din întreaga lume menţionează 3 bariere principale în acest context:
a) Calitatea joasă a proiectelor propuse spre finanţare;
b) Lipsa de abilitatea a ÎMM-urilor de a utiliza cu maximă eficienţă resursele financiare
disponibile;
c) Atitudinea adversă a ÎMM-urilor faţă de investiţiile în capital.

3.2.Măsuri întreprinse pentru îmbunătățirea accesului la finanțare a

întreprinderilor mici și mijlocii

1.Promovarea unei politici monetare îndreptate spre o inflaţie redusă şi stabilă, ceea ce ar
diminua ratele dobânzilor la credite şi ar asigura o mai mare previzibilitate şi stabilitate a
acestora. Această politică trebuie să aibă în vedere şi un curs de schimb relativ stabil, atât ca o
componentă importantă a inflaţiei, cât şi pentru a asigura o mai mare stabilitate a depunerilor.
Inflaţia redusă şi un curs de schimb relativ stabil şi previzibil ar crea condiţiile necesare pentru
sporirea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în instrumentele de economisire pe termen
lung, aşa ca depozitele pe termen lung, fondurile de pensii, unele produse de asigurare, etc. ;

2.Îmbunătăţirea mediului de afaceri, ceea ce va duce la diminuarea riscurilor derulării afacerilor,

îmbunătăţirea calităţii portofoliilor de credite şi ar face ca creditorii sa include marje mai mici ale
riscului in ratele dobânzilor. Printre măsurile ce ar trebui întreprinse, cu efect benefic asupra
pieţei de creditare, se numără printre altele: a) reformarea sistemului judecătoresc în scopul
măririi eficienţei acestuia, eliminării corupţiei; b) limitarea libertăţii de decizie a judecătorilor şi
21
a termenelor de examinare/intrare în posesie efectivă a gajului de către creditori în cauzele de
executare silită a gajului şi cele de insolvabilitate.

3.Atragerea investiţiilor străine în sectorul financiar, în primul rând din partea investitorilor
strategici şi cu interes în domeniul ÎMM-urilor. Acest lucru ar spori concurenţa în sectorul
bancar şi cel financiar în general, cu implicaţii benefice asupra ratei dobânzii pentru solicitanţii
de împrumuturi. Mai mult ca atât, investiţiile străine ar putea aduce tehnologiile şi inovaţiile
bancare necesare pentru creditarea sectorului ÎMM şi mai multe resurse financiare pe termen
lung. Acest lucru poate fi realizat prin:
a) o mai mare transparenţă a sectorului bancar, prin publicarea unor rapoarte ce ţin de structura
acţionariatului, expunerile la risc, ş.a.;
b) efectuarea de stres test-uri periodice ale băncilor;
c) sporirea încrederii publice în sistemul bancar;
d) implementarea unei politici monetare transparente şi previzibile;

4.Adoptarea de către bănci a unor strategii consistente pentru sectorul ÎMM şi a unor tehnologii
specifice de creditare a ÎMM-urilor, diferite de cele utilizate pentru creditarea întreprinderilor
mari. Acest lucru este valabil mai ales pentru creditarea ÎMM-urilor din sectorul agricol, care
necesită abordări diferite faţă de întreprinderile din alte sectoare. Astfel de strategii şi tehnologii
trebuie să fie îndreptate spre:
a) reducerea birocraţiei în procesul de luare a deciziilor de creditare; b) flexibilitatea mai mare a
procedurilor utilizate şi instrumente mai eficiente de creditare (abordarea de grup a clienţilor,
formarea de grupuri mobile, utilizarea modelelor scoring, etc.), care în ultimă instanţă ar reduce
costurile administrative de creditare; c) transparenţă mai mare a condiţiilor de creditare,
criteriilor de analiză, formare a preţurilor la credite; d) produse de creditare mai bine adaptate
necesităţilor ÎMM-urilor şi capacităţilor acestora de rambursare;

5.Reformarea şi capitalizarea fondurilor de garantare a creditelor existente, sau formarea unor

noi fonduri de garantare cu suportul donatorilor internaţionali, care să vină cu asistenţă
financiară şi tehnică în acest sens;

6.Date fiind imperfecţiunile şi carenţele sistemului naţional de contabilitate şi raportare

financiară, calitatea joasă a informaţiei financiare prezentate şi deficitul de informaţii care să
poată fi utile în analiza creditară, ar fi normal ca băncile să-şi modeleze corespunzător tehnicile
de analiză financiară şi creditară. În special, acestea ar trebui să adopte procedee mai eficiente de
22
evaluare a riscurilor şi management al riscului de creditare (utilizarea modelelor de risc rating,
utilizarea procedeelor de analiză comparativă, scenarii de stres/sensibilitate pentru obţinerea unor
prognoze mai realiste referitor la capacitatea de rambursare a creditelor de către debitori), care ar
putea compensa calitatea joasă şi deficitul de informaţii;

7.Asigurarea unui acces mai bun pentru ÎMM-uri la tenderele/comenzile de stat;

8.Implementarea unor programe de stat şi/sau cu suportul donatorilor internaţionali referitoare la

îmbunătăţirea calităţii rapoartelor financiare întocmite de către ÎMM, perfecţionarea
cunoştinţelor de business, planificare, management şi marketing din cadrul ÎMM (cercetarea
necesităţilor de instruire, organizarea de training-uri, instruire continuă, etc.);

9.Lobby-ing pentru mai multă asistenţă (transfer de tehnologii, cunoştinţe) şi resurse financiare
pe termen lung din partea donatorilor, agenţiilor de dezvoltare şi instituţiilor financiare
internaţionale;

Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici

şi mijlocii pentru anii 2012-2020

Principalele documente de dezvoltare strategică a sectorului ÎMM reprezintă Strategia Națională

de Dezvoltare „Moldova 2020” și Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii pentru anii 2012-2020. Responsabil de elaborarea politicii de dezvoltare a sectorului
ÎMM este Ministerul economiei, iar implementarea acesteia îi revine Organizației pentru
Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODIMM) . Instituția care colectează și
publică anual datele statistice de la ÎMM este Biroul Național de Statistică, care primește
rapoarte financiare de la întreprinderile obligate să prezinte situații financiare (excepție unitățile
economice din partea stângă a Nistrului și municipiul Bender). ÎMM sunt cercetate începând cu
data aprobării Legii nr. 206 din 07.07.2006, până atunci agenții economici fiind clasificați în
întreprinderile micului business (micro și mici) și întreprinderile mari.

Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020 (în
continuare – Strategia) şi Planul de acţiuni privind implementarea acestei Strategii pentru anii
2012-2014, oferă cadrul de politici pe termen lung şi mediu privind dezvoltarea întreprinderilor
micro, mici şi mijlocii (în continuare – ÎMM-uri) din Republica Moldova în contextul trecerii de
la modelul de dezvoltare economică bazat pe consum la o nouă paradigmă orientată spre

23
exporturi, investiţii şi inovaţii, a dezideratului politic de integrare europeană şi a tendinţelor
economice mondiale.

Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul ÎMM este de o importanţă deosebită. În perioada
de stabilire a relaţiilor de piaţă, rolul ÎMM-urilor era determinat nu doar de structura economiei
creată, în care ponderea înaltă o ocupa genurile de activitate, preferate de întreprinderile mici, ci
şi de existenţa resurselor umane, rămase fără lucru, a utilajelor neutilizate, materiilor prime
secundare, care optim puteau fi utilizate de către micul business.

Strategiei Europa 2020 şi pentru a îmbunătăţi continuu mediul de afaceri pentru ÎMM-uri, şi-a
propus adoptarea de acţiuni noi în mai multe domenii prioritare:

reglementare inteligentă, pentru a le oferi ÎMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra

activităţilor de bază, prin îmbunătăţirea legislaţiei, aplicarea ”testului ÎMM” la propunerile
legislative, acordîndu-se o atenţie specială diferenţelor între microîntreprinderi, întreprinderile
mici şi cele mijlocii; realizarea de “ghişee unice” pentru facilitarea procedurilor administrative,
reducerea “supra-legiferării”, prin care se depăşesc termenele directivelor UE;

îmbunătăţirea accesului la finanţare, pentru investiţii şi dezvoltare, prin acces la garanţii de

împrumut pentru ÎMM-uri, prin mecanisme consolidate de garantare a împrumuturilor;
îmbunătăţirea accesului ÎMM-urilor la finanţare, inclusiv a accesului la pieţe de capital de risc,
precum şi măsuri orientate spre sensibilizarea investitorilor la oportunităţile oferite de ÎMM-uri;
acordarea pentru toate băncile, indiferent de dimensiuni, a posibilităţii de a implementa cu
uşurinţă împrumuturi ale BEI şi instrumente UE;

utilizarea deplină a pieţei unice a Uniunii Europene, prin măsuri pentru facilitarea recuperării
transfrontaliere a creanţelor; revizuirea sistemului de standardizare pentru realizarea unor
standarde mai favorabile ÎMM-urilor şi mai uşor accesibile; orientări pentru utilizarea de către
ÎMM-uri a normelor de etichetare a originii;

racordarea politicilor la necesităţile prioritare şi strategice ale ÎMM-urilor identificate prin

consultări publice-private şi parteneriat şi rezultate din fluctuaţiile curente macroeconomice;

dezvoltarea politicilor ÎMM-urilor, luînd în considerare natura complexă, multisectorială şi

multidimensională a acestora. Perfecţionarea legislaţiei sectorului ÎMM este fondată şi dictată de
importanţa acestui sector pentru economia naţională şi potenţialul de dezvoltare al acestuia.

24
În baza problemelor definite mai sus, au fost identificate 6 direcţii prioritare pentru sectorul
ÎMM. Fiecare prioritate defineşte clar problema specifică, descrie situaţia actuală şi stabileşte
obiective specifice.

Strategia îşi concentrează atenţia asupra celui mai mare segment de afaceri din Moldova,
instrumentele şi sprijinul căreia au fost concepute pentru a asigura în mod integral activităţile
ÎMM-urilor, pentru a formula o viziune clară asupra dezvoltării acestora, orientate spre
eficientizarea procesului de producere, marketingului, sporirea competitivităţii produselor şi
serviciilor, însuşirea noilor procese de producere.

Concluzii și recomandări

25
Pentru dezvoltarea Republicii Moldova sectorul ÎMM este de o importanţă deosebită. În perioada
de stabilire a relaţiilor de piaţă, rolul ÎMM-urilor era determinat nu doar de structura economiei
creată, în care ponderea înaltă o ocupa genurile de activitate, preferate de întreprinderile mici, ci
şi de existenţa resurselor umane, rămase fără lucru, a utilajelor neutilizate, materiilor prime
secundare, care optim puteau fi utilizate de către micul business.

În Republica Moldova, ÎMM-urile constituie o pondere esenţială în numărul total al agenţilor

economici, asigură ocuparea forţei de muncă şi un nivel modest de venit, asigură saturarea pieţei
de mărfuri, participă la crearea PIB-ului. Caracteristica indicatorilor principali ai ÎMM-urilor,
evaluarea potenţialului şi a contribuţiei acestui sector în dezvoltarea economică a Republicii
Moldova, evoluţia lui, inclusiv în perioada de criză a ultimilor ani, va da posibilitate de a
identifica părţile forte şi părţile slabe ale ÎMM-urilor UNIVERSITATEA DE STUDII
EUROPENE VECTOR EUROPEAN DIN MOLDOVA REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Nr.1/2015
moldoveneşti în comparaţie cu alte ţări europene, de a argumenta direcţiile principale şi măsurile
de susţinere de stat a acestora.

Impactul cantitativ al ÎMM-urilor asupra creşterii economice se estimează prin indicatorul

ponderii ÎMM-urilor în PIB. Valoarea indicatorului ponderii ÎMM-urilor în PIB variază
semnificativ în diferite ţări. Criza a avut impact asupra mai multor indicatori, care caracterizează
dezvoltarea socialeconomică a ţărilor, a influenţat negativ asupra dezvoltării mediului de afaceri.
ÎMM-urile din Republica Moldova participă destul de activ la fabricarea bunurilor şi serviciilor,
satisfăcînd cererea, în special pe piaţa internă. Caracteristic pentru Republica Moldova este lipsa
cooperării dintre întreprinderile mari şi ÎMM-uri, de aceea ÎMM-urile contribuie, în primul rînd,
la saturarea pieţei de consum.

26
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1.LEGEA bugetului de stat pentru anul 2006 nr.206 din 07.07.2006 cu privire la susținerea
sectorului întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova.În Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.126-130 din 11.08.2006
Disponibil: http://lex.justice.md/document_rom.php?id=A1FF626A:DAEE01B1

1.Oportunităţi de finanţare pentru ÎMM, prezentare de Iulia Iabanji la forumul moldo-german

pentru finanţarea ÎMM, 30 noiembrie 2010

2. Finantarea IMM din Republica Moldova , prezentare de Ion Tornea, 2011

3. Manualul utilizatorului pentru definiția ÎMM-urilor,publicat de Comisia Europeană,2015

4. Integrarea ÎMM-urilor, între mit şi realitate, Budurca Delia, adevărul economic,2005

27
 5. ÎMM - urile şi dezvoltarea economică, Şerbănescu Cosmin 2007

6. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, O. Nicolescu.Editura Economică, Bucureşti,

2001.

http://odimm.md/files/ro/pdf/Perspectiva%20sectorului%20IMM.pdf
http://odimm.md/files/ro/pdf/Perspectiva%20sectorului%20IMM.pdf

28