LP Microbi

Etapele de identificare a stafilococilor Identificarea cocobacililor gram-negativi: Genul
Hemocultura Haemophilus
Examenul citobacteriologic al urinii SPUTA
Prelevate utile diagnosticului de ITU: Examenul bacteriologic al sputei
Examenul bacteriologic al puroiului. Identificarea Streptococcus pneumoniae
Clostridioides difficile (pneumococ)
Helicobacter pylori. Examenul de laborator al lichidului cefalo-rahidian:
Diagnosticul de laborator al leptospirozei URGENTA!
Identificarea neisseriilor Identificarea bacililor gram pozitivi
Infecţii cu transmitere sexuală Genul Bacillus
Diagnosticul de laborator în gonoree Caractere de diferenţiere B. anthracis / bacili
Identificarea Enterobacteriaceae-lor antracoizi
Diagnostic de laborator BDA, sdr dizenteriform Genul Clostridium
Metoda difuzimetrică Identificarea Corynebacterium diphtheriae
Metode cantitative Diagnosticul de laborator al anginei difterice
Testul E meningite cu lichid clar
Identificarea streptococilor β hemolitici meningite purulente
Examenul bacteriologic al exsudatului faringian
Francisella tularensis
Chlamydia trachomatis
Mycobacterium tuberculosis Chlamydophila pneumoniae
Stafilococi coagulază-negativi Escherichia Coli
Agent etiologic difterie Genul Corynebacterium
antibiotice de electie Corynebacterium diphtheriae
2 specii care au imunitate de Genul Listeria
infecție Erysipelothrix rhusiopathiae
Cefalosporine generația 1/2/3/4 Mycobacterium tuberculosis –
Quinolone de generație1/2/3/4 bacilul lui Koch
Genurile Klebsiella, Enterobacter,
Serratia Streptococcus pyogenes
Listeria monocytogenes Streptococii de grup D
Clostridium Streptococul de grup B –
Clostridium botulinum Streptococcus agalactiae
Clostridium tetani
Clostridium perfringens
Clostridium difficile
Identificarea stafilococilor. Hemocultura în diagnosticul infecţiei.
Obiective:
Cunoașterea etapelor de identificare a stafilococilor.
Cunoașterea definitiei si indicatiilor hemoculturii; definirea noțiunilor de bacteriemie versus sepsis.
Cunoașterea speciilor bacteriene izolate frecvent din hemocultură.
Cunoașterea particularităţilor hemoculturii, momentul, numărul şi volumul prelevărilor, incubarea şi
urmărirea hemoculturilor, interpretarea rezultatelor.
Etapele de identificare a stafilococilor
Caractere microscopice: coci gram pozitivi, dispuşi izolat, în perechi, scurte lanţuri, grămezi, imobili,
1
nesporulaţi.
Caractere de cultivare: colonii S, rotunde, bombate, pigmenate diferit (portocaliu, galben, alb).
pe geloză sânge pot forma colonii hemolitice,
cresc pe medii cu sare, ceea ce permite izolarea din produse patologice contaminate .
Testul catalazei
Principiu: Catalaza este o hemoproteină care descompune peroxidul de hidrogen în apă şi oxigen. Bacteriile
care o produc se protejează astfel de efectele letale ale peroxidului de hidrogen apărut ca metabolit final în
metabolismul aerob al carbohidraţilor.
Interpretare: pozitiv :apariţia bulelor de gaz până la efervescenţă negativ: absenţa bulelor
Testul coagulazei
Principiu peste 96% din tulpinile de S aureus coagulează plasma prin:
-activarea unui factor plasmatic similar trombinei: coagulaza liberă
-acţiunea directă asupra fibrinogenului: coagulaza legată de peretele celular.
Interpretare:
pentru testul pe lamă pentru coagulaza legată : pozitiv- aglutinare în 15-20 sec
negativ : absenţa aglutinării în 2-3 minute ( necesită confirmare)
pentru testul în tub pentru coagulaza liberă:
pozitiv : coagulare , indiferent de gradul ei ( în masă, văl de fibrină) negativ :absenţa cheagului
Latex aglutinare pentru identificarea S. aureus prin depistarea: clumping factor (coagulaza legată), proteina
A, polizaharide capsulare.
Control pozitiv: Staphylococcus aureus ATCC®25923. Control negativ: Staphylococcus epidermidis
ATCC®12228.
2
Fig. 1: Identificarea stafilococilor prin latex aglutinare
(https://www.fishersci.co.uk/shop/products/staphytect-plus-latex-agglutination-test/p-6758539)
Legendă: 1 - aglutinare prezentă (S. aureus); 2 - aglutinare absentă (stafilococ coagulază-negativ)
Lizotiparea S. aureus:
Principiu: are la bază fenomenele de lizogenie şi de specificitate a receptorilor faţă de anumiţi
bacteriofagi.
Utilitate- în studiile epidemiologice
Genotiparea S.aureus – prin tehnici de biologie moleculara
Hemocultura
Hemocultura = însămânţarea şi incubarea într-un mediu de cultură adecvat a unei probe de sânge,
în scopul izolării şi identificării bacteriilor pe care le conţine.
Indicaţiile hemoculturii:
bacteriemii cu mai multe posibile etiologii
sepsis = infecţie (în orice parte a corpului) + modificări ale homeostaziei cunoscute sub numele de
sindrom inflamator sistemic (febră, tahicardie, tahipnee, leucocitoză).
endocardită infecţioasă
sindrom sugestiv pentru o infecţie sistemică cu bacterii strict patogene: salmonele tifoidice,
Leptospira, Brucella
sindrom febril de origine neprecizată
stări febrile după cateterism venos prelungit, dializă peritoneală, etc.
Specii bacteriene izolate frecvent şi cu semnificaţie clinică din hemocultură:

Staphylococcus aureus Enterococi
Bacili gram-negativi fermentativi Haemophilus influenzae tip b Pseudomonas
(Escherichia coli, Klebsiella spp., Enterobacter spp.) aeruginosa Bacterii anaerobe
Streptococi α şi β-hemolitici Pneumococi
Particularităţile hemoculturii:
numărul mic de bacterii prezente în sânge (efectul bactericid al sângelui)→ ce volum de sânge trebuie să
recoltăm?
descărcările bacteriene în sânge sunt intermitente → câte probe trebuie să recoltăm? când şi cum ?
Tehnica hemoculturii:
prelevarea hemoculturii:
medii de cultură:
medii lichide cu valoare nutritivă mare, adecvate pentru creşterea unei game largi de bacterii
pentru anaerobi: flacoane cu atmosferă anaerobă
medii difazice: pantă de mediu solid + mediu lichid
medii pentru sistemele automate de urmărire a hemoculturilor
volumul prelevărilor
la adult - 20 ml per probă
nou-născuţi, sugari şi copii mici – 1-3 ml (concentraţia bacteriilor în sânge este mai mare decât la adult)
numărul prelevărilor
în bacteriemii continue – 2 prelevări
în bacteriemii intermitente – 3 prelevări în 24 ore, în caz de urgenţă la interval de 30-60 minute
momentul prelevării
înaintea instituirii antibioticoterapiei
cât mai aproape de debutul bolii
în momentul apariţiei frisoanelor sau în cursul evoluţiei ascendente a curbei febrile
în bacteriemii continue (endocardita infecţioasă) – oricând în cursul zilei
tehnica prelevării
cele 2-3 prelevări trebuie făcute din vene diferite şi de fiecare dată în cel puţin 2 flacoane diferite
decontaminarea zonei de puncţie → 3 etape: 1) apă şi săpun, 2) alcool iodat, 3) eter – importanţa
uscării tegumentului.
pregătirea flacoanelor cu medii de cultură – medii preîncălzite la 37ºC ; dezinfecţia membranei de
cauciuc
recoltăm până la indicatorul de pe flacon / realizăm o diluţie a sângelui în mediul de cultură de aprox. 1/10
pentru a reduce efectul bactericid al sângelui
agitarea blândă a flaconului
transportul cât mai rapid la laborator
incubarea hemoculturilor şi urmărirea lor

un flacon va fi incubat aerob, iar celălalt anaerob
urmărire timp de 7 zile cu examinare macroscopică, microscopică şi prin subcultivare
endocardite infecţioase, pacienţi trataţi cu antibiotice, suspectarea unor microorganisme pretenţioase
nutritiv – urmărire timp de 14-21 de zile
examenul macroscopic - de 2 ori pe zi în primele 3 zile, apoi zilnic, cu aprecierea semnelor creşterii:
prezenţa coloniilor sau a unui depozit pe stratul de hematii
tulburarea mediului
hemoliza
coagularea mediului
prezenţa bulelor de gaz
colonii pe stratul de geloză al mediilor difazice
examenul microscopic - frotiuri Gram efectuate din flacoane.
subcultivarea
hemocultură cu creştere evidentă – subcultivare pe medii adecvate bacteriei observate la examenul
microscopic, în atmosferă adecvată în funcţie de flaconul în care a apărut creşterea.
se pot efectua teste de identificare pe cultură primară şi antibiogramă pe cultură primară, ce va trebui
confirmată prin antibiograma standardizată a subculturii.
identificarea bacteriei izolate
testarea sensibilităţii la antibiotice
interpretarea rezultatelor → argumentarea semnificaţiei clinice a bacteriei izolate:
argumentele bacteriologului:
izolarea aceleiaşi bacterii în mai multe flacoane ale unui set de hemocultură sau în hemoculturi
repetate din sedii venoase diferite  semnificaţie clinică
izolarea unor bacterii diferite din flacoanele hemoculturilor de la acelaşi pacient  contaminare
izolarea a ≥ 2 specii bacteriene din aceeaşi hemocultură de cel puţin 2 ori în 24 ore  bacteriemie
polimicrobiană
argumentele clinicianului
vârsta şi statusul imun al pacientului
particularităţile focarului septic primar
În sală se găsesc:
2 seturi de hemoculturi: din ambele flacoane ale unui set am izolat S. aureus / al doilea set =
hemocultură negativă
set de transfer
frotiuri din hemocultura pozitivă (stafilococi)
subcultura pe agar-sânge, din hemocultura pozitivă
subcultura pe agar-nutritiv
frotiuri din cultură (stafilococi)
H2O2, lame de microscop pentru testul catalazei (pozitiv), beţişoare, pipetă
testul coagulazei-pozitiv (+ martor pozitiv şi martor negativ)
testul de sensibilitate la novobiocină – pozitiv: S. epidermidis (şi martor negativ)
antibiograma difuzimetrică pentru tulpina de testat şi pentru S. aureus ATCC
rigle, tabel cu diametrele zonelor de inhibiţie
LP 20. Identificarea bacililor gram-negativi fermentativi (E. coli).
Examenul citobacteriologic al urinii
OBIECTIVE:
Cunoaşterea etapelor identificării unui bacil gram-negativ fermentativ;
Însuşirea etapelor examenului citobacteriologic al urinii în infecţii produse de bacterii conditionat patogene.
Identificarea bacililor gram-negativi fermentativi (E. coli)

Caractere microscopice:
bacili gram-negativi cu extremităţi rotunjite;
E.coli este mobil.
Caractere de cultivare:
nepretenţioşi nutritiv;
aerobi-, facultativ anaerobi;
colonii de tip S;
E.coli formeaza colonii lactozo-pozitive pe medii diferenţiale lactozate.
Caractere biochimice:
catalazo-pozitivi,
oxidazo-negativi,
E.coli
lactozo-pozitivi, fermenteaza glucoza cu producere de gaz, nu produc H2S (TSI)
mobil, indol-pozitivi, ureaza-negativi (MIU)
citrat negativi (Simmons)
lizin decarboxilaza pozitiv
fenilalanin-dezaminaza negativ
Caractere antigenice – utile de studiat pentru tulpinile de E. coli care produc boala diareica acuta
Examenul citobacteriologic al urinii

Condiţia microbiologicǎ a tractului urinar:
rinichii + ureterele + vezica urinară si uretra proximala = normal sterile;
uretra distală = normal colonizată (stafilococi coagulazo-negativi, enterococi, difterimorfi, enterobacteriacee).
Etiologia bacteriană a infecţiilor tractusului urinar (ITU):

bacterii condiţionat patogene
Bacili gram negativi:
Escherichia coli
Proteus mirabilis
Enterobacter cloacae
1
Klebsiella pneumoniae
Pseudomonas aeruginosa
Acinetobacter baumannii
Coci gram pozitivi:
Enterococcus faecalis
Staphylococcus saprophyticus
Streptococcus agalactiae
Staphylococcus aureus
Bacili gram pozitivi:
Corynebacterium urealyticum
bacterii primar patogene:
Mycobacterium tuberculosis
Etapele examenului citobacteriologic al urinii în ITU determinate de bacterii condiţionat patogene:
Prelevate utile diagnosticului de ITU:
urină (examen citobacteriologic);
sânge (hemoculturǎ) la pacienţii cu pielonefritǎ.
Prelevarea urinii:
Prelevǎri uzuale: proba curatǎ, prinsǎ în zbor din jetul mijlociu;
Prelevǎri speciale: aspiraţia suprapubianǎ, prelevǎri prin cateter.
Proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu:

Toaleta localǎ cu apǎ şi sǎpun, urmatǎ de uscarea zonei decontaminate;
Momentul prelevǎrii: prima urinǎ de dimineaţǎ sau dupǎ cel puţin 3 ore de la micţiunea anterioarǎ;
Volumul prelevat: 20 ml pentru izolarea cantitativǎ a microorganismelor condiţionat patogene.
Jetul mijlociu, fara a intrerupe mictiunea
Transportul probelor la laborator pentru examinare în maxim 1-2 orǎ de la prelevare.
Refrigerarea urinii dacă se temporizează examinarea.
Examen microscopic
aprecierea calităţii probei
prezenţa leucocitelor pledeazǎ pentru prezenta inflamatiei,
celule epiteliale scuamoase sunt markerii contaminǎrii (cel mai frecvent vaginale)
aprecierea leucocituriei
preparat umed - camera Fuchs Rosenthal
≥ 10 leucocite / mm3 = leucociturie prezenta
≤ 3 leucocite / mm3 = leucociturie absentă
4 – 9 leucocite / mm3 – proba Addis stabileşte numarul exact al leucocitelor eliminate in urina
frotiu de urină colorat Gram, din urina omogenizata: > 1 leucocit / câmp microscopic = leucociturie
aprecierea bacteriuriei (frotiu colorat Gram din urina omogenizata): prezenţa a ≥ 1 – 2 bacterii/câmp
microscopic = BACTERIURIE SEMNIFICATIVǍ (se coreleaza cu ≥ 105 UFC/ ml urina)
Urocultura cantitativă = însǎmânţarea pe gelozǎ sânge şi, respectiv, pe agar MacConkey a câte 0,1 ml din diluţia
10-2 a urinii omogenizate, urmată de incubare la 37ºC şi numărarea coloniilor dezvoltate.
Calculăm bacteriuria după formula:
Nr. UFC/mL = N×D×1/volumul însămânţat N = nr. colonii dezvoltate pe mediu
D = inversul diluţiei
Interpretarea rezultatelor :
O singură specie de bacili gram-negativi izolată în concentraţie de 105 UFC/ml, ≥ 5x104 UFC/ ml stafilococi sau ≥
104 UFC/mL levuri:
în prezenţa piuriei = ITU;
în absenţa piuriei = colonizare abortivă / probă examinată tardiv fără refrigerare imediată.
Două tipuri de izolate care depăşesc fiecare 105 UFC/mL:

pe o singură probă = cel mai frecvent contaminare
acelasi rezultat în 2 probe succesive = infecţie mixtă
Mai multe tipuri de bacterii care depăşesc fiecare 105 UFC/mL = contaminare/ probă examinată tardiv fără
refrigerare imediată.
Identificarea bacteriei cu semnificaţie clinică
Antibiograma
metoda difuzimetrică (pentru antibiotice active în urină);
agar Mueller- Hinton
antibiotice active: nitrofurantoin, cotrimoxazol, peniciline de semisinteza ± inhibitori de beta- lactamaza,
cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone.
Bibliografie: Buiuc D. Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap. 11, pag.
181-187; cap. 46, pag. 406-413.
Frotiu urina colorat Gram (leucociturie si bacteriurie semnificativă)
Frotiu urina colorat Gram (leucociturie si bacterioscopie negativa)
Urocultura cantitativă (urocultură pozitiva, cu semnificație clinică de infectant)
Urocultura cantitativă (cultură fără semnificație clinica de infectant)
Urocultura contaminata (cultura mixta in cantitate mare)
Cultura E. coli pe geloza sange, agar Mac Conkey; teste biochimice: TSI, MIU, mediu Simmons, FA, lizina
Antibiograma difuzimetrică pe agar Mueller-Hinton (aminopeniciline (ampicilina), aminopeniciline + inhibitori
de beta-lactamaze (amoxicilina+acid clavulanic); cefalosporine (cefotaxim, ceftazidim); fluorochinolone
(ciprofloxacin, levofloxacin); carbapeneme (ertapenem, imipenem); aminoglicozide (gentamicina, amikacina);
tabele, rigle
LP 22. Examenul bacteriologic al puroiului. Identificarea bacililor gram-negativi non-fermentativi
Obiective. La sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să:

Precizeze agenţii etiologici implicaţi în producerea supuraţiilor.
Definească termenii: puroi, supuraţie.
Prezinte modalităţile corecte de prelevare şi transport al puroiului.
Enumere etapele examenului de laborator al puroiului.
Descrie testele utilizate pentru identificarea bacililor gram-negativi non-fermentativi.
Examenul bacteriologic al puroiului.
Puroi = exsudat fibrinos care conţine leucocite şi microorganismul implicat.

Supuraţie = formarea puroiului. O supuraţie este cauzată de evoluţia spontană a unei infecţii cu germeni piogeni
(care provoacă apariţia puroiului). Ea poate proveni dintr-o colecţie purulentă (abces, cu localizare superficială
sau profundă), putând fi localizat într-un organ (ex. ficat, plămân, creier, rinichi). O supuraţie se elimină dintr-un
abces fie spontan, prin intermeidul unei fistule (canal patologic), fie prin incizie chirurgicală.
Etiologie bacteriana (mai frecvent):

Staphylococcus aureus Streptococcus pyogenes Escherichia coli Klebsiella spp.
Enterobacter spp. Pseudomonas aeruginosa Acinetobacter baumannii Mycobacterium tuberculosis
Anaerobi: Clostridium, Porphyromonas, Prevotella, Fusobacterium
Prelevarea puroiului:
Prelevarea din colecţii purulente.
se recoltează prin puncţie aspiraţie cu un ac suficient de gros adaptat unei seringi etanşe;
puroiul se transportă la laborator în maximum 1-2 ore;
in suspiciunea de infectie determinată de anaerobi puroiul se transferă în flacoane cu atmosferă anaerobă sau în
tuburi cu bulion tioglicolat;
“seringa anaerobă”- asigură supravieţuirea bacteriilor anaerobe maximum 30 minute; este folosita doar în
absența flacoanelor cu atmosferă anaerobă.
Fig. 6 – Transportul probelor de puroi – suspiciune anaerobi

https://www.slideshare.net/Shilpak23/non-sporing-anaerobes-65044854
Prelevarea cantitativă cu tamponul
se face toaleta plăgii: se îndepărtează ţesutul necrotic şi se spală cu ser fiziologic pentru îndepărtarea exsudatului
stagnant sau a eventualelor urme de antibiotic;
învârtim tamponul umezit cu soluţie Ringer pe o arie de 1 cm2, până la sângerare uşoară (pentru a avea
certitudinea că prelevăm din ţesutul viabil; se poate preleva din mai multe puncte ale leziunii);
se introduce tamponul într-un mL de bulion tioglicolat şi se transportă imediat la laborator.
Fig. 7 - Recipient transport proba – suspiciune anaerobi

https://www.google.ro/search?q=swab+anaerobic&rlz=1C1AWUA
Prelevări biopsice
indicate când conduita terapeutică impune cunoaşterea concentraţiei bacteriene în ţesuturile viabile afectate prin
arsuri sau traumatism şi extinderea leziunilor;
se face toaleta plăgii;
prelevarea se face cu perforatorul dermic;
Fig.8 – Recoltarea probelor cu perforatorul dermic

https://myhealth.alberta.ca/Health/pages/conditions.aspx?hwid=zm2550
proba se expediază la laborator într-un tub închis ermetic.
Examenul macroscopic (pentru puroiul prelevat în seringă):

consistenţa: cremos – infecţii stafilococice, lichid – infecţii streptococice;
culoare: galben, roşu-brun (e.g. Serratia), verzui, albastru-verzui (e.g. Pseudomonas);
miros: fetid, fecaloid - anaerobi.
Examenul microscopic:
În cazul prelevării cu tamponul - efectuarea frotiului se face de către persoana care a recoltat proba: pe o lamă
de microscop se rulează tamponul pentru a obţine un frotiu subţire şi uniform. Frotiurile şi tamponul introdus în
mediul de transport vor fi trimise împreună la laborator.
coloraţie Gram şi/sau Ziehl Neelsen Examenul citologic:
prezenţa şi tipul leucocitelor Examnul bacterioscopic :
-se apreciază semicantitativ prezenţa bacteriilor
foarte rare : 1/50-100 câmpuri
rare 1/10-20 câmpuri
numeroase 1-10/câmp
categoria microscopică a bacteriilor observate
Cultivarea probelor Izolarea calitativă din puroi Medii utilizate:

geloză-sânge
mediu cu selectivitate joasă pentru bacili Gram-negativi (MacConkey)
bulion tioglicolat (în cazul probelor necontaminate) Incubare:
temperatură 37 °C,
atmosferă cu 5-10% CO2,
timp de 24-48 ore.
Izolarea cantitativă din plăgi şi arsuri
se obţine suspensia mamă prin rotirea şi stoarcerea insistentă a tamponului în bulion tioglicolat pentru
descărcarea conţinutului, apoi îl stoarcem prin presare insistentă pe peretele tubului;
se realizează diluţii zecimale în bulion tioglicolat şi etalăm câte 0,1 ml pe câte o placă cu geloză sânge pentru
incubare in aerobioza şi una pentru incubare in anaerobioza (in cazul probelor recoltate din plagi profunde);
facem citirea la 24-48 de ore pentru placa incubată in aerobioza şi la 48-72 ore, pentru cea incubată in
anaerobioza;
se calculează concentraţia bacteriilor de pe tampon după formula:
Nr UFC/tampon=NxDx10, unde N= nr coloniilor de pe placă D = inversul diluţiei
10 - pentru că am însămânţat 0,1 mL
Interpretarea rezultatelor:
izolatele în cantitate >106 UFC/tampon au semnificaţie clinică;
streptococii beta hemolitici au semnificaţie clinică indiferent de cantitatea în care sunt izolaţi;
izolatele în cantităţi de 103-4 UFC/ g ţesut au semnificaţie clinică dacă examenul histopatologic confirmă prezenţa
infiltratului inflamator, a leziunilor de vasculită şi tromboză.
Identificarea agentului etiologic pe baza caracterelor: microscopice, de cultură, biochimcie și antigenice.

Testarea sensibilitatii la antibiotice, în funcție de categoria microscopică observată, dar și de alte criterii
(lozalizarea supurației, starea fiziologică/patologică a pacientului, etc.)
Identificarea bacililor gram-negativi non-fermentativi
bacili Gram negativi
lungi, fini (Pseudomonas spp)
scurti, groși până la cocoizi (Acinetobacter spp, Flavobacterium spp)
unele specii sunt mobile
pot fi capsulați
Caractere de cultura:
aerobi,
nepretențioși nutritiv
unele specii produc pigment (Pseudomonas aeruginosa, Flavobacterium spp)
nu fermentează glucoza
unele specii sunt oxidazo-pozitive
Testul oxidazei:
se depun 2 - 3 picături de reactiv pentru oxidază (diclorhidrat de tetrametil-p-fenilendiamina) pe o banda de
hârtie de filtru; cu o ansă de plastic se etalează un fragment din colonia selectată;
reacţie negativă: absenţa schimbării culorii reactivului după 10 secunde.
reacţie pozitivă: schimbarea culorii reactivului în violet sau albastru închis.
Fig 1 – Testul oxidazei: negativ (stanga); pozitiv (dreapta)

https://www.slideshare.net/drmalathi13/oxidase-test
a. Pseudomonas aeruginosa
Caractere microscopice: bacili gram-negativi, drepţi sau uşor încurbaţi, fini, dispuşi izolat, în perechi sau
scurte lanţuri.
Fig. 2 – Pseudomonas aeruginosa - Frotiu colorat Gram

http://textbookofbacteriology.net/pseudomonas.html
cresc la temperaturi între 5-42ºC,
colonii cu tendinţă de invadare a mediului, cu miros caracteristic (flori de tei sau iasomie),
produc pigmenţi fluorescenţi difuzibili în mediu (piocianină, pioverdină, piorubrină, piomelanină),
tulpini nepigmentate (frecevent mucoide), in cazul celor izolate de la pacienti cu fibroză chistică
(mucoviscidoză).
Fig. 3 – Pseudomonas aeruginosa cultura – producere de pigment
http://jb.asm.org/content/183/21/6454/F3.expansion.html
culturile au luciu metalic şi plaje de liză,
pe geloză-sânge, coloniile sunt hemolitice.
Fig. 4 – Pseudomonas aeruginosa cultura – luciu metalic si hemoliza pe agar sange

https://www.pinterest.com/pin/345580971376128050/
Caractere biochimice
Sensibilitate naturala la antibiotice: ceftazidim&avibactam, meropenem, amikacina, tobramicina, colistin
1. b. Genul Acinetobacter
bacili gram-negativi, scurţi şi groşi, chiar cocoizi, cu dispoziție neregulată sau în diplo.
Fig 5 – Acinetobacter spp – Frotiu colorat Gram
https://www.gettyimages.ie/detail/news-photo/this-gram-stained-photomicrograph-depicts-numerous-gram-news-photo/ 509391900?
frecvent capsulaţi,
imobili
nepigmentogeni
Sensibilitate naturală la antibiotice: imipenem, meropenem, levofloxacină, amikacină, gentamicină, tobramicină,

colistin, trimetoprim-sulfametoxazol
In sala se gasesc:
frotiuri din cultura (BGN – Pseudomonas)
frotiuri din cultura Acinetobacter
frotiuri din puroi (BGN)
cultura bacil piocianic pe geloza-sange, geloza-simpla
cultura de Acinetobacter pe geloza-simpla
insamantare cantitativa puroi pe geloza-sange si MacConkey (bacil piocianic)
testul oxidazei pentru bacilul piocianic (reactiv/benzi oxidaza, betisoare plastic, lame sticla)
testul catalazei (H2O2, lame de microscop, beţişoare, pipetă)
recipient dezinfectant
antibiograme pentru bacilul piocianic si pentru Acinetobacter, tabele de interpretare, rigle.
Bibliografie:
Buiuc D.: Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap 13, pag 216-211, cap 42,
pag 383-386
LP 23. Diagnosticul infecției determinate de Clostridioides difficile
(fost Clostridium difficile).
Diagnosticul infecției determinate de Helicobacter pylori.
OBIECTIVE:
Însuşirea etapelor diagnosticului bacteriologic în infecția determinată de C. difficile.
Însuşirea etapelor diagnosticului bacteriologic în infecția determinată de H. pylori.
Clostridioides difficile
1. Diagnosticul infecției determinate de Clostridioides difficile (fostul Clostridium difficile (ICD).
C. difficile
prezent în microbiota intestinală (1-4% adult, 30-40% copii < 1 an)
produce – toxina A (enterotoxină) – alterează permeabilitatea epiteliului intestinal
- toxina B (citotoxină) – lezează mucoasa colică
prezintă rezistență naturală la numeroase antibiotice.
C. difficile (tulpini toxigene) determină colita pseudomembranoasă post antibiotico-terapie (cefalosporine,
fluorochinolone, clindamicină, amoxicilina&acid clavulanic).
Indicații de testare:
toți pacienții la care diareea apare după 48 de ore de la internare
diaree sau alte tablouri clinice sugestive la pacienți care au avut spitalizări recente sau tratament la
domiciliu cu antibiotice (cefalosporine,fluorochinolone, clindamicină,
amoxicilina&acid clavulanic), antisecretorii gastrice, imunosupresoare.
Prelevare - 1-2 ml de scaun diareic, din cel putin 3 zone distincte ale prelevatului
dacă detecția toxinelor nu se poate efectua în primele 2 ore după recoltare, proba se poate păstra timp de cel mult
2 zile la 4C (la temperatura camerei toxina se degradează după 2 ore); păstrarea probei pe o durată mai mare de
timp este posibilă doar la -20.
Teste screening – DOAR la pacienții cu manifestări clinice evocatorii de ICD
Cultivare - metodă cu sensibilitate crescută, dar lenta
bacterie nepretențioasă nutritiv; proba prelucrată se însămânțează pe medii de cultură
(selective și neselective)
strict anaerob
1
incubare 48-72 ore, 37°C
identificarea coloniilor suspecte – ex. microscopic (bacili gram pozitivi, sporulați, spor oval, deformant,
central/subterminal) și test de aglutinare C. difficile
Detectarea enzimei GDH (glutamat dehidrogenaza) prin metode imunoenzimatice - metoda are sensibilitate
ridicată, însă specificitate redusă (nu face diferența între tulpinile toxigene și netoxigene).
Teste de confirmare:
Detectarea toxinelor A și B prin metode imunoenzimatice:
direct din materii fecale sau din supernatantul culturilor în bulion.
Metodele tip ELISA, ELFA și imunocromatografice au performanțe similare, mai reduse decât ale testelor de
citotoxicitate, variind între 25-89%.
Se recomandă folosirea testelor care urmăresc concomitent prezența toxinelor A și B.
Detectarea genelor care codifică toxinele C. difficile prin metode moleculare:
este în prezent tehnica optimă pentru stabilirea diagnosticului etiologic.
se recomandă folosirea truselor comerciale de real-time PCR pentru detectarea genelor ce codifică toxinele de
C. difficile (A, B sau toxină binară).
sensibilitatea rapid. și specificitatea metodelor moleculare este ridicată și oferă un diagnostic
Limite: necesită infrastructura adecvată.
Teste de citotoxicitate pe culturi celulare
au sensibilitatea cea mai ridicată și sunt considerate ”gold standard”.
Limite: durata detectării din proba de scaun este de aproximativ 2 zile, necesită echipament de laborator adecvat
pentru culturi celulare și personal instruit în acest domeniu.
Algoritm de diagnostic etiologic

Se recomandă un diagnostic în 1-3 etape, aplicabil doar în laboratoarele care au posibilitatea efectuării atât a
testelor de detecție rapidă cât și a cultivării :
Efectuarea unui test de detecție a prezenței toxinelor/genelor care le codifică:
rezultatul pozitiv confirma diagnosticul de ICD;
daca rezultatul este negativ se trece la a doua etapă.
Cultivarea probei de scaun pentru izolarea de anaerobi:
absența culturilor face improbabil diagnosticul de ICD;
în cazul izolării de colonii identificate drept C. difficile se trece la a treia etapă.
Efectuarea unui test de detecție a toxinelor/genelor care le codifică din cultura bacteriană :
dacă este pozitiv se confirmă ICD
dacă este negativ este foarte probabilă colonizarea cu C. difficile iar boala actuală are o altă etiologie.
Justificarea algoritmului:
testele imunoenzimatice/PCR au specificitate foarte bună diagnostic
și identifică tulpinile toxigene –
confirmat
în special testele imunoenzimatice, dar și PCR pot furniza rezultate fals negative, de aceea se trece la cultivare
pentru a crește șansa identificării unei tulpini toxigene de C. difficile.
Pentru pacienții cu teste negative sau la care s-au izolat tulpini netoxigene decizia de tratament adecvat a ICD
este la latitudinea medicului curant.
Helicobacter pylori.
2. Diagnosticul infecției determinate de Helicobacter pylori.

A) Diagnostic direct
Prelevare I) fragment biopsie gastrică (metodă invazivă)
II) materii fecale
fragment biopsie gastrică
Ex. microscopic - bacili gram negativi spiralați sau încurbați, nesporulați
Izolare – pretențios nutritiv – medii îmbogățite (suplimentate cu sânge, hemină și cărbune) și selective
(antibiotice)
microaerofil
cultivă lent (3-6 zile), la 30°- 37°C
catalază pozitiv, oxidază pozitiv, urează pozitiv
Testul ureazei – fragment de biopsie + soluție uree și indicator de pH => reacție pozitivă
= culoare roșie
Teste de biologie moleculară
Infecția poate evolua atât la pacienții cu cancer gastric cât și la cei fără această neoplazie => este indicată biopsia
gastrică deoarece evidențiază și transformarea malignă a celulelor.
materii fecale – detecție antigenică în materii fecale (ELISA sau imuncromatografie).
Metode neinvazive
Testul respirator cu uree marcată – metodă neinvazivă care depistează dioxidul de carbon marcat radioactiv
eliminat în aerul expirat după ce se administrează uree marcată cu izotop 13C sau 14C. Util mai ales pentru
demonstrarea eradicării infecției (la o lună post-terapie).
Diagnostic indirect – diagnostic serologic (ELISA, IF, WB)

anticorpii persistă mulți ani
titrul anticorpilor nu se corelează cu gravitatea infecției sau cu răspunsul la terapie
util în studii epidemiologice și în evaluarea inițială a unui pacient simptomatic
WB- Ac anti-cagA (pentru identificare)
WB- utilizata pentru a detecta prezenta anticorpilor specifici H. pylori

-antigene diferite fixate pe benzi de nitroceluloza prin migrare in camp electroforetic, la distante diferite in functie
de greutatea moleculara
Interpretare :
Pozitiv : colorarea benzii corespunzatoare antigenului de 120 kDa CagA (citotoxina) si a cel putin doua benzi
corespunzatoare antigenelor cu greutate moleculara de 95 kDa VacA (toxina vacuolizanta), 33 kDa, 29 kDa
UreA, 26 kDa, 19 kDa si 17 kDa.
Negativ : absenta colorarii benzilor
Indicatii : gastrita, ulcer gastric, ulcer duodenal.
Prezenta benzilor VacA si/ sau CagA- frecventa mai mare la pacienti cu ulcer duodenal, gastrita atrofica si
carcinom gastric.
Bibliografie: Buiuc D. Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap. 12, pag.
203-205; cap. 17, pag. 243-244.
În sală se găsesc: frotiuri din cultură C. difficile colorate Gram; testul ureazei.
Lp 25: Identificarea spirochetelor. Diagnosticul de laborator al sifilisului.
Diagnosticul de laborator al leptospirozei
Obiective:
Cunoașterea principalelor caractere utilizate pentru identificarea spirochetelor
Cunoașterea metodelor de diagnosticul în suspiciunea de sifilis
Cunoașterea metodelor de diagnostic în suspiciunea de leptospiroză
Identificarea spirochetelor
Treponema Borrelia Leptospira
Caractere
microscopice Au perete de tip gram-negativ, spiralate, mobile
- subțiri, capete efilate - groase - fine, unul sau ambele

capete îndoite în cârlig
- spire regulate - spire laxe și - spire regulate, strânse,

neregulate puțin adânci
pot fi observate în - pot fi observate pe pot fi observate în
microscopie pe fond frotiu colorat Giemsa microscopie pe fond
întunecat și pe preparate sau Wright și în întunecat
colorate prin impregnare microscopie pe fond nu pot fi observate pe
argentică întunecat preparate colorate
nu pot fi observate pe Gram sau prin
preparate colorate Gram impregnare argentică
sau Giemsa
Mobilitate - fibre axiale - fibre axiale - axistil format din 2
periplasmice înrulate în periplasmice flageli periplasmici în
jurul proroplastului jurul cărora se
înrulează protoplastul
Caractere de - strict aerobe sau - microaerofile - strict aerobe
cultură microaerofile
foarte pretențioase pretențioase nutritiv pretențioase nutritiv
nutritiv cultivă lent temperatura optimă 28
speciile patogene nu – 30 ⁰ C
cultivă pe medii
acelulare
1
Diagnosticul de laborator în suspiciunea de sifilis Diagnostic direct
Produse patologice:
serozitate exprimată prin comprimarea bazei şancrului (stadiul I)
aspirat din puncţia ganglionilor afectaţi (stadiul I)
raclat din elemente eruptive cutanate sau mucoase (stadiul II)
Microscopie optică pe fond întunecat (preparat umed lamă – lamelă)

treponeme strălucitoare, subţiri, spiralate, cu capete efilate, mobile
poate da reacţii fals pozitive (treponeme orale) /fals negative (sensibilitatea redusă)
risc de contaminare pentru personalul de laborator
IFD – metodă sensibilă şi specifică
Impregnare argentică- pe secţiuni histologice
Diagnostic indirect (util pentru screening și stadiul III)

Teste serologice nespecifice / non-treponemice: testele pozitive se confirmă prin teste specifice
VDRL (Venereal Disease Research Laboratory)
RPR (Rapid Plasma Reagin)
depisteaza Ac tip reagine faţă de Ag cardiolipinic
sunt rapide şi ieftine
utilizate pentru urmărirea eficienţei terapiei
reacţii fals pozitive: boli acute febrile, vaccinare recentă, sarcină, boli autoimune sau de colagen, infecţii hepatice cu
distrucţie tisulară, etc.
numai VDRL poate fi utilizat pentru testarea LCR la pacienţi suspectaţi de neurosifilis
Teste serologice specifice / treponemice:

evidenţiază anticorpi specifici (specificitate 97-99%)
se pozitivează înaintea celor nespecifice
rămân pozitive cand cele nespecifice sunt negative (sifilis tertiar)
sunt mai puţin influenţate de terapie
FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption)
IF indirectă cu seruri adsorbite cu suspensii de T. Reitter;
departajează Ac IgM de cei IgG (util pentru diagnosticul infecției la nou-născut)
TPHA (Treponema pallidum hemagglutation)
hemaglutinare pasivă
reacţie calitativă
testele pozitive persistă după vindecare
Variante ale TPHA:

TPPA (Treponema pallidum particle agglutination) - foloseşte particule inerte în locul hematiilor
MHA-TP (test de microhemaglutinare)
Altele: EIA și WB
TPHA, FTA-Abs și EIA – utilizate, de regulă, ca teste de confirmare
o Western blot (alternativă, ca test de confirmare în loc de FTA-Abs și MHA-TP) Folosește antigene
recombinante din membrana lipidică. Este mai specific.
WB – diagnostic sifilis (sursa: Hagedorn H-J et all, Evaluation of INNO-LIA Syphilis Assay as a confirmatory test
for syphilis, 2002).
Diagnosticul sifilisului congenital

titrarea în dinamică la interval de 6 luni a Ac
depistarea Ac tip IgM
Diagnosticul de laborator al leptospirozei Diagnosticul direct in leptospiroza:

Clasificarea leptospirelor:
tulpinile patogene sunt reunite în specia Leptospira interrogans (e.g. serovaruri
Icterohaemorrhagiae, Autumnalis, Canicola, Pomona etc.)
tulpinile nepatogene au fost încadrate în specia Leptospira biflexa (serovar Patoc).
Produse patologice:
sânge
LCR
urină
postmortem: microfragmente de ficat, corticală renală, plămâni, suprarenale.
Examen microscopic:
Microscopia pe fond întunecat:
→ indicată pentru sedimentul urinar şi LCR
→ în sânge expansiunile fibrilare ale hematiilor pot fi confundate cu leptospirele
→ leptospirele = filamente regulat spiralate, luminiscente, foarte mobile, descriind mişcări de
„sfredel”
→ metodă lipsită de sensibilitate şi nespecifică
Imunofluorescenţa directă = metodă specifică
Cultivarea:
→ Izolare din sânge sau LCR în primele 10 zile de boală;
→ Izolare din urină după prima săptămână de boală, timp de 3 luni;
→ Sunt necesare mai multe probe deoarece concentraţia leptospirelor poate fi scăzută;
→ Cultivă optim la 28-30 ºC, în aerobioză, pe mediu de cultură lichid Korthof îmbogăţit cu ser de iepure;
→ Culturile se urmăresc până la 30 de zile prin microscopie pe fond întunecat la intervale de 5 zile.
Tehnici de biologie moleculară

PCR
Metode de hibridizare directă
Diagnosticul serologic in leptospiroza

Reacţia de aglutinare microscopică = metoda de referinţă
măsoară capacitatea serului pacientului de a aglutina leptospire vii;
utilizează antigene specifice de tip preparate din tulpini patogene;
practicată doar în laboratoarele de referinţă.
Aglutininele apar în a doua săptămână de boală.

Titrul la pacienţii infectaţi este > 100 (în cazul seroconversiei) și > 400, pe probă unică.
Se mai utilizează în studii de supraveghere, pentru depistarea unor infecții latente (pentru grupe profesionale cu risc
crescut – lucrătorii în salubritate).
Teste alternative:
hemaglutinarea indirectă
aglutinarea pe lamă
ELISA
→ mai puţin sensibile sau specifice
→ folosesc antigene preparate din tulpini saprofite Mai există și alte teste rapide: lateral flow assay, LA
Sursa: https://www.slideshare.net/GRFDavos/diagnosis-of-leptospirosis
Bibliografie: Buiuc D. Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap. 20, pag. 261-271.
În sală se găsește cultură de Leptospira biflexa pentru examinarea la microscopia pe fond întunecat.
Lp 26: Identificarea neisseriilor. Infecţii bacteriene cu transmitere sexuală
Obiective:
Identificarea neisseriilor
Cunoaşterea condiţiei microbiologice a tractusului genital masculin şi feminin
Cunoaşterea agenţilor etiologici şi a principalelor tipuri de infecţii cu transmitere sexuală
Cunoaşterea diagnosticului de laborator în gonoree
Identificarea neisseriilor Minidefiniție:
nesseriile sunt diplococi cu fețele adiacente aplatizate (aspectul boabelor de cafea)
imobili, gram negativi, au tendința de a rezista la decolorare
strict aerobe, cultivă optim la 35 - 37⁰ C
sunt oxidazo- și catalazo- pozitivi.
Specii cu habitat uman strict patogene:
Neisseria meningitidis (meningococul)
Neisseria gonorrhoeae (gonococul)
În prelevatele patologice speciile patogene apar predominant intracelular, în citoplasma fagocitelor.
Condiţia microbiologică a tractusului genital

masculin:
uretra distală - normal colonizată cu bacterii de pe tegument şi colon
uretra proximală - necolonizată, ocazional contaminată
prostata, canalele ejaculatoare, veziculele seminale, canalele deferente, epididim - normal sterile.
feminin:
vulva, vagin, exocol- normal colonizate
primele saptămâni de viaţă: lactobacili
prepubertar: bacterii de pe tegumentul perineal
de la pubertate şi până la menopauză: lactobacili predominant, anaerobi,
Gardnerella vaginalis, Candida
postmenopauza: bacterii de pe tegumentul perineal
uter, trompe – sterile
Infecţii cu transmitere sexuală
Agenţi etiologici Infecţii genitale

Bacterii
Treponema pallidum sifilis

Neisseria gonorrhoeae gonoree
Chlamydia L1-L3 Limfogranulomatoza veneriană
trachomatis inghinală
D-K uretrita non-gonococică endocervicită
Micoplasme Ureaplasma urealyticum uretrita non-gonococică

genitale Mycoplasma genitalium
M. hominis
Haemophilus ducreyi şancrul moale
Shigella Salmonella Campylobacter
Diagnosticul de laborator în gonoree

Uretrita gonococică
Diagnosticul de uretrită non-gonococică se pune prin excluderea celei gonococice.
Prelevare şi transport:
secreţie uretrală
dimineaţa sau la minimum 4 ore de la ultima micţiune
după toaleta locală
3 tampoane (din dacron sau vată atoxică)
primul tampon: 2 frotiuri realizate extemporaneu
al 2-lea tampon: însămânţare imediată sau includere în mediu de transport Amies sau Stuart şi transport în
atmosfera cu CO2.
al 3-lea tampon (facultativ): pentru izolarea agenţilor etiologici non-gonococici
Examen microscopic: frotiuri colorate cu albastru de metilen şi Gram
Fig.1Frotiu din puroi uretral colorat cu albastru de metilen exam 1000x http://www.microbes-edu.org/etudiant/diag1.html
Fig. 2 Frotiu din puroi uretral colorat Gram exam 1000x

https://en.wikipedia.org/wiki/Neisseria_gonorrhoeae#/media/File: Gonococcal_urethritis_PHIL_4085_lores.jpg
≥ 5 PMN /câmp = uretrită acută

diplococi gram negativi „în boabă de cafea” asezaţi predominant intracelular = aspect caracteristic pentru uretrita
acută gonococică la bărbat – valoare diagnostică la bărbaţii simptomatici (specificitate
>99% , sensibilitate >95%)
în infecţia cronică dispoziţia este extracelulară, situaţie în care nu-i putem diferenţia de neisseriile
nepretenţioase
Cultivarea:
se realizează în caz de eşec terapeutic şi în infecţia cronică
mediul agar chocolat (neselectiv) sau agar Thayer-Martin (agar Mueller-Hinton chocolat cu antibiotice, deci mediu
selectiv)
incubare 24 - 48 ore la 37°C, în atmosferă cu 5% CO2
colonii de tip S, translucide, mici, stralucitoare, nepigmentate
Fig. 3 Cultură de Neisseria gonorrhoeae

http://virtuallab.apa.uoit.ca/virtual_lab.php?id=L5_15
Identificare:
biochimică: - oxidază-pozitiv, catalază- pozitiv
- spectrul de fermentare a zaharurilor
Fig. 4 Fermentarea zaharurilor

http://www.esanatos.com/ghid-medical/microbilologie/ Diagnosticul-de-laborator-al-i85617.php
antigenică
Antibiogramă (în caz de eşec terapeutic)
Metode de biologie moleculară: fără amplificare (sonde de acizi nucleici) sau cu amplificare (PCR)
Endocervicita gonococică
Prelevare şi transport
Fig. 5 Tampon prelevare exudat cervical
https://www.exeterlaboratory.com/microbiology/genital-swab-culture/
3 tampoane de exsudatul cervical din endocol după ştergerea exocolului cu tampoane sterile
primul tampon: examen microscopic
al 2-lea tampon: însămânţare imediată sau includere în mediu de transport Amies sau Stuart
al 3-lea tampon (facultativ): pentru diagnosticul infecţiei cu C. trachomatis, VHS
Examen microscopic: nespecific (nu poate diferenţia neisseriile patogene de neisseriile nepatogene)
Cultivare obligatorie – pe medii selective şi neselective
Identificare
Antibiograma
Metode de biologie moleculară (sonde de acizi nucleici, PCR)
Notă: La fetiţe (înainte de pubertate) N.gonorrhoeae poate produce vaginite. Pentru diagnostic se recoltează exsudat
vaginal.
În sală sunt:
frotiuri din puroi uretral colorate Gram şi cu albastru de metilen;
frotiuri din cultură de gonococ colorate Gram.
Lp 21. Identificarea Enterobacteriaceae-lor. Coprocultura.
Obiective:
Cunoașterea etapelor identificării bacililor dizenterici
Discutarea etiologiei sindromului diareic infecţios: bacteriană, virală, parazitară, in vederea stabilirii stabilirii
algoritmului de diagnostic adecvat
Însuşirea etapelor diagnosticului bacteriologic în boala diareică acută.
Identificarea Enterobacteriaceae-lor
bacili gram-negativi, fără așezare particulară;
speciile de Yersinia sunt mai frecvent cocobacilare, colorate bipolar
speciile Proteus sunt uneori extrem de polimorfe.
tulpini de Klebsiella, sau, mai rar, E. coli pot prezenta în frotiuri colorate Gram din produse patologice, o capsulă
care apare sub forma unui halou clar în jurul bacteriilor.
nepretentioase nutritiv, cultivă pe geloză sau în bulion nutritiv.
cel mai frecvent, pe medii agarizate coloniile sunt de tip S, cu diametrul de 2-3 mm după 18 ore de incubare, iar la
37º C în bulion are aspect tulbure omogen.
izolarea poate fi realizată pe medii diferențiale și selective, cu lactoza și indicator de pH:
pe medii cu selectivitate redusă (mediul MacConkey) bacteriile gram-pozitive sunt inhibate, iar în raport cu virarea
indicatorului, bacilii gram-negativi se diferențiază în lactozo-pozitivi și lactozo-negativi;
pe medii cu selectivitate mai mare (mediul Hektoen), sunt inhibați bacilii coliformi (lactozo-pozitivi), lactozo-
negativii putând fi diferentiați după cum produc sau nu H2S - tulpinile care dezvoltă colonii H2S formează colonii cu
centrul de culoare neagră, “în ochi de pisică”.
triajul biochimic se realizează pe două medii multitest,
MIU (mobilitate-indol-ureză) și TSI (triple sugar iron)
baterie extinsă de teste biochimice.
Caractere antigenice – utile pentru identificarea speciilor de Shigella și de Salmonella.
Genul Shigella:
bacili gram negativi, imobili, lactozo – negativi
fermentează glucoza făra gaz, nu produc H2S și urează
nu descompun lizina
nu cultivă pe mediu cu citrat de Na.
Genul Salmonella:
bacili gram negativi lactozo-negativi, mobili, produc H2S
descompun lizina si ornitina
cultiva pe madiu cu citrat de Na
1
nu produc indol, ureaza si fenilalanin-dezaminaza
Etiologia sindromului diareic infecţios
Definiţie BDA: peste 3 scaune/ zi, semiconsistente sau apoase, determinând pierderi lichidiene, ce pot duce la
dezechilibre hidroelectrolitice însoţite de colaps cardio-vascular.
Agenţi etiologici bacterieni:

Sindrom holeriform: gastroenterită acută cu scaune apoase, abundente, febră absentă, absenţa tenesmelor şi a
durerilor abdominale, absenţa leucocitelor în scaun.
Vibrioni holerigeni
Vibrioni NAG
ECET, ECEP, ECAD, ECEAg
Campylobacter
Sindrom dizenteriform: colită acută cu scaune mucosanguinolent-purulente, febră, tenesme şi dureri abdominale
prezente, reacţie inflamatorie acută intensă în scaun.
Shigella spp.
ECEI
Campylobacter
Unele tulpini de Salmonella netifoidice
Yersinia enterocolitica
Entamoeba histolytica
Agenţi etiologici virali: rotavirusuri, enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, astrovirusuri, calicivirusuri
(determină diaree apoasă).
Agenţi etiologici parazitari: Giardia duodenalis, Cryptosporidium parvum.
Diagnostic de laborator BDA, sdr dizenteriform
Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)

Prima zi:
Prelevare
din scaun emis spontan
cât mai aproape de debut şi înaintea antibioticoterapiei
în coprocultor cu mediu de transport Cary-Blair
fragmente de mucus, sânge, puroi sau din 4-5 locuri, aproximativ 1 g
Transport în 1-2 ore; eventual refrigerare (max 24-48 ore)
Examen macroscopic
miros
culoare
aspect
Examen microscopic direct
Frotiu colorat cu albastru de metilen: celule inflamatorii, hematii, enterocite
PMN> 50/câmp alături de macrofage şi hematii în shigeloze PMN<20/câmp în salmoneloze
Polimorfonucleare şi hematii în campilobacterioze.
- Agenţi etiologici cu morfologii particulare (Campylobacter, formă de ʺpescăruș în zborʺ)
Coprocultura este examenul de bază în diagnosticul sindromului diareic infecţios. Scop: Izolarea şi
identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)
Se însămânţează pe medii cu selectivitate joasă şi medie (MacConkey şi Hektoen) şi mediu de îmbogăţire pentru
Salmonella (bulion selenit acid de sodiu).
A doua zi:
Repicăm din mediul de îmbogăţire pe mediu cu selectivitate medie
Coloniile lactozo-negative cu/fără H2S le repicăm pe mediile TSI, MIU şi pe un mediu diferenţial lactozat,
pentru verificarea purităţii culturii (minim 3 colonii L-).
Mediul Mac Conkey

(https://microbeonline.com/macconkey-agar-mac-composition-preparation-uses-and-colony- characteristics/)
Mediul Hektoen
Hektoen enteric agar colonies: Stool culture on Hektoen enteric agar: mixed flora including
Escherichia coli (red arrow), Salmonella (blue arrow), and Proteus vulgaris (yellow arrow).
Mediul Hektoen (colonii L negativ, producătoare sau nu de H2S) http://sms-home.com/pages/Hektoen%20Enteric

%20Agar_jpg.htm
A treia zi:
Urmărim repicajul din mediul de îmbogăţire - prezenţa coloniilor lactozo negative  hidrogen sulfurat.
Citirea testelor de triaj (medii multitest) şi identificare antigenică pentru coloniile suspecte de Salmonella,
Shigella, Yersinia;
Identificare biochimică extinsă
Antibiogramă (NU pt Salmonella; prelungeşte starea de portaj)
A patra zi:
Formularea rezultatelor
Principii de tratament:
reechilibrare hidroelectrolitică;
antibioterapie în formele severe de boală (forme medii: fluorochinolone, cotrimoxazol, azitromicină, conform
antibiogramei, sau ceftriaxonă, în formele severe).
coprocultură Hektoen –prezent Shigella
coprocultură MacConkey –prezent Shigella
bulion selenit
triaj biochimic: TSI, MIU, Simmons
repicaj pentru verificarea purităţii culturii pe AABTL
tabel de interpretare al triajului biochimic
frotiu bacili gram negativi, cultură, colorat Gram.
6
Lp. 15: Testarea sensibilităţii bacteriilor la antibiotice. Metoda difuzimetrică. Tehnici cantitative; fenotipuri de
rezistență si importanța în practica medicală
Obiective:
Cunoaşterea celor 3 categorii de sensibilitate la antibiotice ale tulpinilor bacteriene în vederea alegerii celei mai
adecvate terapii
Cunoaşterea şi utilitatea practică a antibiogramei difuzimetrice – principiu, indicaţii, necesar, procedură, citirea şi
interpretarea, control de calitate, avantaje şi dezavantaje.
Cunoaşterea şi utilitatea practică a metodelor cantitative de testare a sensibilităţii bacteriilor la antibiotice.
Categorii de sensibilitate la antibiotice ale tulpinilor bacteriene:
S – Sensibil la doze standard (expunere normala) – exista o probabilitate mare de succes terapeutic la administrarea
de antibiotic in doze standard
I – Sensibil la expunere crescuta – exista o probabilitate mare de succes terapeutic cand expunerea la antibiotic este
crescuta, fie prin ajustarea regimului de administrare a antibioticului, fie prin concentrarea antibioticului la locul
infectiei.
R – Rezistent - exista o probabilitate mare de esec terapeutic chiar si in cazul expunerii crescute la antibiotic.
Expunerea defineste influenta pe care modul de administrare, doza, intervalul dintre doze, distributia si eliminarea
antibioticului din organism o au asupra agentului etiologic la locul infectiei.
Metoda difuzimetrică
Principiu: pe suprafaţa mediului Mueller-Hinton însămânţat uniform cu tulpina de testat depunem microcomprimate
cu diferite antibiotice; antibioticul difuzează circular în mediu, realizând concentraţii descrescătoare; cultura este
inhibată în zona în care antibioticul realizează concentraţii ≥ concentratia minimă inhibitorie (CMI)
CMI = concentratia minimă de antibiotic care inhibă cresterea vizibila a unei tulpini bacteriene.
Indicaţii: testarea uzuală a sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor cu creştere rapidă.
Necesar şi procedură:
realizarea unei suspensii a tulpinii de testat (folosind cultura pură) cu densitatea de 108 UFC/ml, apreciată cu
standardul de 0,5 McFarland;
1
impregnarea cu această suspensie a unui tampon de vată steril cu ajutorul căruia se însămânţează uniform suprafaţa
mediului Mueller-Hinton;
depunerea microcomprimatelor cu antibiotice;
incubare la 35º ± 1° C, timp de 18 ± 2 ore;
în cursul incubării, antibioticul difuzează circular în mediu, realizând concentraţii descrescătoare în raport cu
distanţa faţă de microcomprimat; cultura este inhibată în zona în care antibioticul realizează concentraţii ≥ CMI.
Control de calitate: în paralel procedăm asemănător cu o tulpină de referinţă (ATCC – American Type Culture
Collection) cu sensibilitate cunoscuta la antibioticele testate, cu ajutorul căreia verificăm respectarea condiţiilor
standardizate de lucru (tehnica de lucru si calitatea materialelor).
Citire şi interpretare: diametrul zonei de inhibiţie a creşterii (mm), se compară cu cele două diametre critice
superior (D) si inferior (d) pentru definirea tulpinii ca “S”, “I” sau “R”.
Daca “D” si “d” au aceeasi valoare, categoria “I” nu se aplica in acel caz.
≥D ≤d
S I R
Sensibil la expunere Sensibil
normalala expunere crescuta Rezistent
Avantaje: posibilitatea testării simultane a sensibilităţii faţă de mai multe antibiotice

Dezavantaje: concordanţa redusa a rezultatelor obţinute prin metoda difuzimetrica cu rezultatele testarii cantitative.
Notă: de subliniat timpul necesar pentru obtinerea unui rezultat final (primocultură, cultură pură etc)
Metode cantitative
Principiu: un inocul standardizat al tulpinii testate este însămânţat într-un gradient discontinuu de concentraţii de
antibiotic; după incubare este urmărită CMI.
Indicaţii:
precizarea categoriei de sensibilitate a unei tulpini clasificate in categoria “I” prin antibiograma difuzimetrică;
determinarea sensibilităţii bacteriilor fastidioase;
testarea sensibilitatii S. aureus faţă de vancomicină si teicoplanina
testarea sensibilitatii bacililor Gram-negativi la colistin.
Metoda microdiluţiilor în mediu lichid Necesar şi procedură:

realizarea de diluţii duble succesive de antibiotic în bulion Mueller-Hinton;
se adaugă un volum fix din suspensia de 5x105UFC/ml a tulpinii de testat;
se utilizează un martor cultivare şi un martor sterilitate mediu;
incubarea mediilor la 35 ± 1° C, timp de 18 ± 2 ore.
Control de calitate: în paralel procedăm asemănător cu o tulpină de referinţă (ATCC), cu ajutorul căreia verificăm
respectarea condiţiilor standardizate de lucru
Citire şi interpretare:
CMI corespunde celei mai mici concentraţii de antibiotic (µg/mL), care determină inhibarea vizibilă a creşterii,
comparativ cu martorii pentru cultivarea tulpinii şi sterilitatea mediului;
raportăm această valoare la cele două concentraţii critice, maximă (C) şi minimă (c) pentru definirea tulpinii ca S, I
sau R.
Rezultatul este formulat după ce am verificat dacă, CMI a tulpinii de referinţă se încadrează între valorile
recunoscute de standard.
≤c ≥C
S I R
Sensibil la expunere Sensibil
normalala expunere crescutaRezistent
Avantaje: determinarea cu exactitate a CMI.
Dezavantaje: realizarea testării faţă de un singur antibiotic, cu un consum mai mare de materiale.
https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/broth-dilution
Fig 1. Metoda microdilutiilor in bulion
Testul E
îmbină acuratețea testării cantitative și simplitatea testării difuzimetrice cu mare economie de timp;
pe o suprafață a unei benzi inguste din plastic inert este fixat un gradient exponențial de antibiotic, cu marcarea
scalei de lectură corespunzătoare CMI (în µg/ml);
benzile cu antibiotic sunt depuse radiar pe suprafața unei plăci cu mediu agar Mueller Hinton, preînsămânțată cu
tulpina testată în condiții standardizate. După incubarea corespunzătoare, CMI este indicată de intersecția dintre
zona elipitică de inhibiție a culturii și scala de gradiente a benzii;
testul este fiabil, reproductibil și permite determinarea concomitentă, a CMI pentru mai multe antibiotice.
http://austinpublishinggroup.com/microbiology/fulltext/ajm-v1-id1002.php
Fig 2. Determinarea CMI prin metoda E test
Bibliografie: http://www.eucast.org/clinical_breakpoints/
Buiuc D, Microbiologie Medicală, Ghid pentru studiul şi practica medicinei, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iasi,
2003. cap 7.
In sala se gasesc:
placi cu antibiograma difuzimetrica pentru S. aureus si E. coli (tulpini izolate de la pacienti si tulpini ATCC)
stripuri microdilutie
placi cu E-teste
rigle,
tabele interpretare conform EUCAST 2019 (pentru metoda difuzimetrica si pentru metoda microdilutiilor)
flacon cu mediu Mueller Hinton deshidratat
pentru demonstrarea tehnicii de lucru: cultura in patru cadrane a unei tulpini de testat, placi cu mediu Mueller Hinton
neinsamantate, standard 0.5 McFarland, ser fiziologic steril, eprubete, microcomprimate cu antibiotice, anse,
tampoane de vata, pensa, spirtiera, recipient cu dezinfectant.
Lp 17. Identificarea streptococilor beta-hemolitici. Examenul bacteriologic al exsudatului faringian
Obiective. La sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să:

descrie etapele de identificarea a streptococilor β hemolitici;
precizeze care sunt agenţii etiologici implicaţi în producerea anginelor;
prezinte etapele examenului bacteriologic al exsudatului faringian
Identificarea streptococilor β hemolitici
A. Identificarea prezumptivă
Caractere microscopice
coci Gram-pozitivi, sferici
dispuşi predominant în lanțuri lungi (in frotiu din cultura in mediu lichid), izolat sau în perechi (in frotiuri din
produse patologice)
unele specii au capsula
Caractere de cultură
pretențioși nutritiv, facultativ anaerobi
colonii mici înconjurate de o zonă larga de β-hemoliză aparțin grupelor A, C, G
tulpinile de S. pyogenes care nu produc streptolizină S formează colonii α-hemolitice în aerobioză și β-
hemolitice în anaerobioză.
Testul catalazei diferențiază streptococii (catalaza negativ) de stafilococi (catalaza pozitiv). Caracterele biochimice
diferenţiază specii din acelaşi grup antigenic şi streptococii negrupabili
Caractere antigenice - depistarea antigenului parietal de grup (polizaharidul C) prin reactie de latexaglutinare
Microbiota indigenă a orofaringelui este dominata de streptococii orali (streptococi viridans)
Etiologia anginelor:
Angina eritematoasa si angina eritemato-pultacee
Virusuri (70% din cazuri): adenovirus, virus Epstein-Barr, rinovirus, coronavirus, virusuri gripale, virus
respirator sincitial, HIV (prim0-infectie)
Bacterii (30% din cazuri):
S. pyogenes (streptococ β-hemolitic de grup A), Streptococ β-hemolitic grup C,
Streptococ β-hemolitic grup G Mycoplasma pneumoniae, Arcanobacterium haemolyticum,
Neisseria gonorrhoeae (frecvent asimptomatica),
Angina pseudo-membranoasa (ʺcu false membraneʺ): Corynebacterium diphtheriae, C. ulcerans, C.
pseudotuberculosis (tulpini producatoare de toxina difterica)
Angina ulceroasa / ulcero-necrotica (angina Vincent): asociația fuso-spirochetozică
Angină veziculoasă: virus Herpes simplex de tip 1, virus Coxsackie de grup A
1
Examenul bacteriologic al exsudatului faringian
Examenul bacteriologic al exsudatului faringian - vizează de rutina evidenţierea si identificarea streptococilor
beta hemolitici de grup A, C, G.
Etapele examenului bacteriologic al exsudatului faringian

Recoltare:
Materiale necesare: tampon steril, apăsător de limbă, sursă de lumină, mască.
Indicaţii: diagnosticul etiologic al anginelor bacteriene, depistarea portajului S. pyogenes sau C. diphtheriae
Momentul recoltei
Locul de prelevare
Transport şi conservare: tamponul faringian trebuie trasportat în maxim 2 ore de la prelevare. Dacă se
temporizează prelucrarea este necesară folosirea unui mediu de transport.
Examenul microscopic al frotiului din exsudat faringian nu aduce informații utile pentru diagnosticul anginelor
streptococice, deoarece aspectul microscopic pentru streptococii viridans (care nu determină niciodată angine) este
identic cu cel al S. pyogenes. Este util în cazul difteriei (pentru evidențierea bacilului difteric, care se diferențiază de
difterimorfii comensali). Examenul microscopic al exsudatului faringian este util si in diagnosticul anginei ulcero-
necrotice.
Metode rapide
depistarea antigenului parietal de grup A direct în tamponul faringian
test imunocromatografic
rezultat rapid
test cu sensibilitate si specificitate bune
daca rezultatul testului de depistare antigenica este negativ, se continua obligatoriu cu cultura.
Cultivarea
Se descarcă tamponul pe agar-sânge şi se epuizează cu ansa în cele 4 cadrane, apoi se înțeapă mediul pentru a crea
condiţii de microaerofilie.
Incubare: peste noapte, la 37 °C
Citirea culturilor: se urmăresc coloniile β hemolitice (colonii mici înconjurate de o zonă largă de hemoliză clară).
Identificarea streptococilor β hemolitici

caractere microscopice (frotiu cultura),
caractere de cultivare,
testul catalazei,
identificarea antigenului de grup (A, C, G).
Antibiograma:
S. pyogenes şi-a pǎstrat nemodificatǎ sensibilitatea naturala la penicilinǎ. Antibiograma se face pentru testarea
sensibilității la macrolide doar pentru pacienţii cu alergie la penicilină.
G. Comunicarea rezultatului:
prezent streptococ β-hemolitic grup A sau C sau G
absent streptococ β-hemolitic.
LP18
Identificarea cocobacililor gram-negativi. Examenul bacteriologic al sputei Obiective:
La sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să:
descrie etapele de identificare a cocobacililor gram-negativi;

descrie condiţia microbiologică a etajului infraglotic al căilor respiratorii;
enumere cei mai frecvenţi agenţi etiologici ai pneumoniei lobare acute;
enumere produsele patologice recoltate în infecţiile tractului respirator inferior;
prezinte etapele examenului bacteriologic al unei probe de spută şi să aprecieze semnificaţia clinică a bacteriei
izolate din spută.
Identificarea cocobacililor gram-negativi: Genul Haemophilus

cocobacili gram-negativi
polimorfi (lunigimi variabile)
Imobili
Nesporulaţi
Unele tulpini pot fi capsulate
Caractere de cultivare :
facultativi anaerobi
carboxifili
H. influenzae
dependent de factorii X (hemina) şi V (NAD)
cultivă pe agar chocolat/agar sânge cu striu de cultură de S. aureus (fenomen de satelitism)
formează colonii S, mici, rotunde, convexe, translucide
H. parainfluenzae
dependent doar de factorul V (NAD)
permit identificarea definitivă a speciei
Caractere antigenice:
antigenele capsulare permit diferenţierea H. influenzae în 6 tipuri antigenice, dintre care tipul b este invaziv.
Condiţia microbiologică a etajului infraglotic al căilor respiratorii: PRACTIC STERIL Infecţiile tractusului respirator
inferior interesează:
 traheea şi bronşiile: traheobronşite, bronşite;
 parenchimul pulmonar: bronşiolite, pneumonii lobare acute, bronhopneumonii, pneumonii interstiţiale,
abcese pulmonare.
Principalii agenţi etiologici ai pneumoniilor lobare acute:
Streptococcus pneumoniae
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Bacili Gram-negativi (Klebsiella spp., Escherichia coli, Pseudomonas spp.)
Produse patologice:
Probe contaminate pe traiectul de eliminare: sputa; aspirat hipofaringian; lichid de spălătură bronho-alveolară;
Probe necontaminate (şuntează contaminarea orofaringiană): aspirat bronho-alveolar pe cateter protejat (prin
bronhoscopie); aspirat transtraheal.
Alte produse patologice: aspirat pleural, sânge (hemoculturi), urină (detecţia antigenului capsular al
pneumococului).
SPUTA
este recoltată după toaleta cavităţii bucale
prin tuse spontană, profundă şi supravegheată
Probele de spută, prelevate într-un recipient steril, cu gura largă şi capac ermetic, sunt expediate imediat
laboratorului pentru a fi examinate în cel mult o oră de la prelevare.
Este interzisă refrigerarea probelor!
Examenul bacteriologic al sputei
Examenul bacteriologic al sputei în infecţii cu microorganisme oportuniste
Examen macroscopic:
probele cu aspect spumos, apoase
-> calitativ necorespunzatoare pentru diagnostic pneumonie lobara acuta -> vor fi respinse de la examinarea
microbiologică
-> intens contaminate cu salivă, deci cu bacterii din microbiota orofaringelui
Decontaminarea probei de spută:
fragmente mucopurulente - decontaminare mecanică prin spălare în 3 băi succesive de ser fiziologic steril
Examen microscopic al frotiului colorat Gram.
mărire 100 X – triaj citologic de calitate:
Scorul de calitate Q = suma algebrică a calificativelor pentru CI şi CES la care se adaugă calificativul + 1 pentru
prezenţa fibrinei
 Q ≥ 1→ produs corespunzător pentru examen microbiologic (permite diagnosticul prezumtiv rapid)
 Q < 1→ produs necorespunzător pentru examen microbiologic.
Număr Calificative pentru Calificative pentru

celule/câmp prezenţa CI prezenţa CES
(media pe 5-
10
câmpuri)
1-9 0 0
10-24 +1 -1
≥ 25 +2 -2
Scor Q = calificativ CI + calificativ CES + 1 (daca fibrina e prezenta)
cu mărire 1000X - numai pentru produsele cu scor Q ≥ 1 :

se examineză câmpuri la distanţă de cel puţin 3 diametre de CES
≥ 10 bacterii din aceeaşi categorie microscopică asociate cu ≥ 3 CI /câmp ► criteriul asociaţiei
semnificative a bacteriilor cu celulele inflamatorii;
≥ 10 bacterii din aceeaşi categorie microscopică / câmp semnifică ≥ 106 bacterii/ml probă (corespunzător
concentraţiei de bacterii infectante din focarul de infecţie) ► criteriul cantitativ.
Cultivarea probelor
izolare semicantitativă pe agar-sânge cu striu de S. aureus (satelitism H. influenzae)
au semnificaţie clinică de infectant izolatele predominante şi în cantitate mare (cultura prezentă până în cadranul
3/4)
Identificarea bacteriei cu semnificaţie clinică de infectant
caractere microscopice, de cultura, biochimice, antigenice si genetice
Antibiograma
pe mediu agar Mueller-Hinton suplimentat cu NAD si 5% sânge defibrinat de cal
- antibiotice active asupra H. influenzae:
aminopeniciline (ampicilina)
aminopeniciline + inhibitori de beta-lactamaze (amoxicilina+acid clavulanic)
cefalosporine (ceftriaxona, cefepim)
fluorochinolone (ciprofloxacin)
sensibilitatea tulpinii trebuie confirmata prin antibiograma deoarece exista tulpini R.
H. influenzae – a dezvoltat rezistenţă la ampicilină (prin producere de beta-lactamaze şi modificarea PLP)
LP 19. Identificarea pneumococilor şi enterococilor. Examenul bacteriologic al lichidului cefalo-rahidian.
Obiective - la sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să:

descrie etapele identificării pneumococilor;
descrie etapele identificării enterococilor;
enumere principalii agenți etiologici ai meningitelor;
prezinte etapele examenului de laborator al lichidului cefalo-rahidian (LCR), pentru a reține ce informații
poate obține clinicianul după fiecare etapă, astfel încât să-i fie utile.
Identificarea Streptococcus pneumoniae (pneumococ)

Caractere microscopice: diplococi gram pozitivi ovali/lanceolaţi, cu axul longitudinal în prelungire, capsulaţi
Caractere de cultivare: pretenţioşi nutritiv, facultativ anaerobi, carboxifili, α-hemolitici, cu autoliză centrală (colonii
crateriforme)
Testul de sensibilitate la optochin (sensibili = pneumococii; rezistenţi = streptococii viridans, streptococii de grup D,
enterococii)
Testul de bilioliză (cultura de pneumococ este lizata in prezenta bilei)
Identificare antigenică (evidenţierea antigenului capsular prin latex aglutinare).
Identificarea enterococilor
Caractere microscopice: coci sferici/ovali, gram pozitivi, asezati în perechi/scurte lanţuri
Caractere de cultivare: - nepretentiosi nutritiv, facultativ anaerobi,
α/ β/nehemolitici,
cresc la pH alcalin,
cresc la temperaturi între 10-45°C,
cresc în bulion cu 6,5% NaCl,
cresc pe medii suplimentate cu saruri biliare şi hidrolizează esculina (test bilă esculină).
Catalaza-negativi Rezistenţi la optochin
Aparţin grupului antigen D Lancefield
SCHEMA DE IDENTIFICARE A STREPTOCOCILOR ALFA-HEMOLITICI
Streptococ α-hemolitic
↓ ↓
Optochin Testul bilă-esculină
↓ ↓ ↓ ↓
Sensibil Rezistent (+) (-)
pneumococ streptococi viridans, enterococi, streptococi viridans streptococi grup D, streptococi
grup D
↓ enterococi ↓
Test de bilioliză Creştere in bulion 6,5% NaCl Identificare antigen capsular ↓ ↓
prezentă absentă
↓ ↓
enterococi streptococi grup D
1
Agenţi etiologici ai meningitelor/ /meningoencefalitelor:
Bacterii
Grupa de varsta Nou – născut şi sugar Copil (< 5 ani) Adult
(< 2 luni)
Agenti etiologici Escherichia coli K1 Neisseria meningitidis S. pneumoniae
bacterieni Streptococcus agalactiae Streptococus pneumoniae M. tuberculosis
Listeria monocytogenes Mycobacterium tuberculosis L. monocytogenes
Haemophilus influenzae tip b S. aureus
Bacili gram negativi
N. meningitidis
Virusuri: enterovirusuri non-poliomielitice, virusul West Nile, virusul urlian, virusul rujeolic, virusul herpes
simplex, virusul varicela zoster, virusul meningitei choriolimfocitare
Fungi (rar, la gazda imunocompromisă): Cryptococcus neoformans, Candida albicans
Protozoare: Naegleria fowleri, Acantamoeba-Hartmanella
Examenul de laborator al lichidului cefalo-rahidian: URGENTA!

meningite cu lichid clar
meningite purulente
Indicaţii:
meningite purulente – cauzate cel mai frecvent de bacterii, ocazional de protozoare
meningite cu lichid clar = virale (meningite “aseptice”), tuberculoase, fungice, meningite “decapitate”
Prelevarea şi transportul probelor

LCR - puncţie lombară
volum 5 – 10 ml
3 tuburi de centrifugă sterile și cu capac înşurubat
transport imediat şi fără refrigerare
Examenul macroscopic: transparenţa; culoarea; fluiditatea.
Examenul microscopic:
examenul citologic cantitativ: din LCR necentrifugat, în camera de numarat Fuchs–Rosenthal
determinarea numărului de elemente celulare nuclealte (ecn) per mmc.
examenul citologic calitativ: frotiu din sediment LCR, colorat cu albastru de metilen
aprecierea reacţiei inflamatorii: predominant neutrofile = meningită bacteriană;
predominant limfocite = meningită virală/tuberculoasă/fungică
examenul bacterioscopic: frotiu din sediment LCR, colorat Gram +/- Ziehl–Neelsen
identificarea preliminara a bacteriei
cea mai accesibilă metodă rapidă (util in stabilirea antibioterapiei de primă intenție)
Examenul biochimic (supernatant LCR): proteinorahia, glicorahia, clorurorahia.
TESTUL VALORI TIPUL DE MENINGITĂ

NORMALE BACTERIANĂ TUBERCULOASĂ VIRALĂ
Aspectul LCR Clar Purulent/ tulbure Clar Clar/ opalescent
opalescent
Nr ecn/mmc ≤5 crescut crescut crescut

Tip predominant de Limfocite PMN Limfocite Limfocite
leucocite
Glicorahie (mg/dl) 45 – 80 scăzută (˂40% din scăzută normală
(>2/3 din nivelul glicemiei)
nivelul
glicemiei)
Proteinorahie 20 – 40 crescută crescută normală / uşor
(mg/dl) crescută
Clorurorahie 116-127 normală scăzută Sensibilitate şi normală
(mmol/L) specificitate scăzute
Detectarea antigenelor bacteriene capsulare prezente in LCR prin latexaglutinare – metodă rapidă şi specifică
(posibilă pentru identificarea: E coli K1, N. meningitidis, H. influenzae tip b, K. pneumoniae, S. agalactiae, S.
pneumoniae). Avantaj la pacientii sub antibioticoterapie.
Detectarea acizilor nucleici - metode de biologie moleculară (PCR, secvențiere) - rezultat rapid, înaintea culturii;
utilitate mai ales in cazul meningitelor “decapitate”; poate oferi şi informații despre sensibilitatea la antibiotice (prin
detectarea genelor de rezistență).
Examenul bacterioscopic, detectarea antigenelor solubile şi detectarea acizilor nucleici sunt examene rapide, care pot
orienta rapid iniţierea antibioticoterapiei. Rezultate negative nu exclud diagnosticul de meningita bacateriana.
Cultivarea - din sediment LCR – însămânțare „în picătura”, fără etalare

pe agar-sânge şi agar-chocolat → urmărire 3 zile
pe medii lichide → urmărire 5 zile
pe medii adecvate, în suspiciune de meningită tuberculoasă (Löwenstein-Jensen) sau leptospirotică (mediul
Korthof)
Identificarea agentului etiologic izolat
Antibiograma se poate face pe cultură primară şi rezultatele se confirmă prin

antibiogramă standardizată.
Bibliografie :
Buiuc D.: Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap. 9, pag. 169-172, cap. 41,
pag. 378-382.
Identificarea bacililor gram pozitivi
Obiective. La sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să descrie:

Etapele identificării principalelor specii ale genul Bacillus şi să diferenţieze B. anthracis / bacili
antracoizi;
Etapele identificării principalelor specii ale genul Clostridium;
Etapele identificării speciei Corynebacterium diphtheriae şi să cunoască etapele diagnosticului de
laborator al anginei difterice.
Bacili gram pozitivi:

sporulaţi: Bacillus spp., Clostridium spp.
nesporulaţi: Corynebacterium spp., Listeria spp., Erysipelothrix spp.
Genul Bacillus
Reprezentanţi: - specie înalt patogenă: Bacillus anthracis

specii oportuniste (bacili antracoizi) ex. B. cereus
alte specii ex. B. subtilis, B. megatherium, B. thuringiensis, B. licheniformis
bacili gram-pozitivi mari cu extremităţile tăiate drept
în frotiuri din cultură incubată în aerobioza (nu pot fi diferenţiate speciile de Bacillus):
sunt aşezaţi în lanţuri lungi
prezintă spori ovali, centrali/subterminali, cu dimensiuni mai mici sau egale cu diametrul bacilului (nu
deformează corpul bacilului)
Frotiu cultura colorat Gram Frotiu produs patologic colorat albastru de metilen
în frotiuri din produs patologic:

sunt aşezaţi în perechi sau scurte lanţuri
B. anthracis prezintă capsulă
 în coloraţia Gram apare ca un halou incolor în jurul bacteriilor
 în coloraţia cu albastru de metilen policrom, capsula se colorează metacromatic în roz
aerobi, facultativ anaerobi
nepretenţioşi nutritiv,
se dezvoltă la temperaturi între 12°- 40ºC
formă de cultură R
1
B. anthracis:
→ în bulion nutritiv cresc sub aspectul unui depozit floconos, fără a tulbura mediul;
→ pe medii agarizate – colonii R cenuşii, aplatizate, rugoase, cu aspect de sticlă pisată şi contur
neregulat, nehemolitice pe geloză sânge
B. cereus:
→ colonii R, hemolitice pe geloză sânge
→ produce lecitinază - formează colonii înconjurate de precipitat alb pe mediul Nagler (mediu suplimentat
cu gălbenuş de ou)
Cultură B. cereus pe mediul Nagler
Caractere de diferenţiere B. anthracis / bacili antracoizi
Caractereistici Bacillus anthracis Bacili antracoizi (B.

cereus)
Mobilitate - +
Hemoliza pe agar sange de berbec - + (β)
Hidroliza gelatinei - +
Fermentarea salicinei - +
Penicilină S R
Cultură B. anthracis pe geloză sânge Cultură B. cereus pe geloză sânge

Genul Clostridium
Reprezentanţi: Clostridium botulinum, C. septicum, C. perfringens, C. tetani

Caractere microscopice
bacili gram-pozitivi sporulaţi
sporii au diametrul mai mare decât corpul bacilului, pe care il deformează
C. tetani – spor sferic terminal, cu aspect de „băţ de tobă”
C. perfringens – nu sporulează în cultură – îi observăm pe frotiuri din cultură ca bacili gram-pozitivi
mari, nesporulaţi
Clostridium spp. – spori ovalari, centrali, paracentrali sau subterminali, cu aspect de
„suveică”, „rachetă de tenis”
Frotiu cultură C. tetani Frotiu cultură C. perfringens Frotiu cultură Clostridium spp.
Caractere de cultură
- bacterii strict anaerobe (atmosferă de hidrogen sau azot cu 10% CO2)
nepretenţioşi nutritiv
pe geloză-sânge majoritatea clostridiilor produc colonii hemolitice
cele mai multe clostridii sunt mobile
C. perfringens
→ pe geloză-sânge: detemină o dublă hemoliză – o zonă internă, îngustă, β-hemolitiză şi o zonă externă,
largă, α-hemolitiză
→ pe mediu cu gălbenuş de ou: cultura este înconjurată de o arie albă de precipitare = producerea de
lecitinază
→ testul de neutralizare a lecitinazei evidenţiază absenţa precipitatului alb in jumătatea de mediu Nagler
inundată cu ser ce conţine anticorpi anti-lecitinază
Identificarea Corynebacterium diphtheriae
Caractere microscopice: bacilli gram pozitivi, fini, granulari, mǎciucaţi (în frotiul din produs patologic sau
din cultură pe mediul Löeffler), aşezaţi izolat/ perechi/ litere unghiulare/ litere chinezeşti/ palisade
pretenţios nutritiv - izolare din produsul patologic pe medii suplimentate cu sânge sau ser
mediul Tinsdale (mediu selectiv prin adaos de telurit de potasiu): colonii negre înconjurate de un halou
brun;
mediul Löeffler (mediu electiv pentru bacilul difteric): creştere caracteristică în 10 – 18 ore de la
însǎmânţare - colonii albe, lucioase, bombate (“picǎturi de spermanţet”).
Identificarea biochimicǎ: - diferenţierea C. diphtheriae de alte specii Corynebacterium;
Demonstrarea toxigenezei:
in vitro testul Elek
in vivo: testul de neutralizare
toxicitatea pe culturi de celule;
PCR pentru gena tox.
Diagnosticul de laborator al anginei difterice
Prelevare:
3 tampoane cu exsudat faringian (TF);
un tampon cu exsudat nasofaringian.
Examen microscopic
TF – 1: frotiu colorat Gram sau cu albastru de metilen alcalin Löeffler
Cultivare:
TF – 2: însămânţare pe:
mediu Tinsdale - după 24 ore coloniile negre se repică pe mediul Löeffler (mediu electiv pentru
bacil difteric) pentru a obtine cultura pură
- geloză sânge: - evidenţiază calitatea prelevării (colonii α-hemolitice ale streptococilor orali)
- prezenţa de colonii β-hemolitice de S. pyogenes (uneori angina streptococică poate evolua cu false
membrane mimând angina difterică sau poate fi asociată acesteia).
TF – 3: însămânţare pe:
mediul Löeffler (mediu neselectiv care favorizează cultivarea bacilului difteric cu morfologia
caracteristică),
mediul de îmbogăţire O.S.T. (ou – ser – telurit);
tamponul nasofaringian se descarcă pe O.S.T.- dupa 24 ore, coloniile se repică pe mediul Tinsdale iar
după alte 24 de ore, coloniile negre se vor repica pe mediul Löeffler
Identificarea bacteriei izolată în cultură pură pe mediul Löeffler (frotiu colorat Gram şi identificare
biochimică)
Demonstrarea toxigenezei
Bibliografie: Buiuc D.: Microbiologie Medicală, ed. a VI-a, Editura “Gr. T. Popa” Iaşi, 2003, cap. 16, pag.
227-231; cap. 17, pag. 235-243.
frotiuri din cultură Bacillus spp., Clostridium spp., C. tetani, C. perfringens, C. diphtheriae
colorate Gram
cultură de B. cereus pe geloză nutritivă, geloză sânge, mediu Nagler şi în bulion
tuburi Weinberg inoculate cu C. histolyticum şi C. sporogenes
planse cu testul Elek si testul de neutralizare a lecitinazei in vitro
Mycobacterium tuberculosis
Caractere generale
• bacili acido-alcoolorezistenţi dispuşi izolat sau grupaţi, necapsulaţi, nesporulaţi;
• imobili;
• pretenţioşi nutritiv, cultivă lent, foarte lent sau sunt necultivabili in vitro;
• aerobi sau microaerofili;
• bacili a.a.r. subţiri, izolaţi sau grupaţi în litere unghiulare (colorația Ziehl-Neelsen);
• pe medii lichide tulpinile virulente se dispun în corzi.
Caractere de cultivare şi metabolice

• cultivă lent (2-6 săptămâni) pe medii complexe (mediul Löwenstein-Jensen);
• dezvoltă colonii R cu aspect conopidiform;
• cultivă în suprafaţă pe medii lichide;
• caractere de cultivare, biochimice şi de patogenitate pe animale de laborator îl diferenţiază de alte specii.
Caractere generale
• bacili acido-alcoolorezistenţi dispuşi izolat sau grupaţi, necapsulaţi, nesporulaţi;
• imobili;
• pretenţioşi nutritiv, cultivă lent, foarte lent sau sunt necultivabili in vitro;
• aerobi sau microaerofili;
Stafilococi coagulază-negativi
Cea de-a doua categorie, în funcţie de acest criteriu, este reprezentată de stafilococii coagulază-negativi,
majoritatea speciilor fiind nepatogene sau, cel mult accidental patogene (e.g. S. epider-midis, S. saprohy-
ticus, S. lugdunensis, S. schelei-feri S. haemolyticus, S. hominis, S. warneri, etc.)
Agent etiologic difterie
agent etiologic al toxiinfecţiei difterice;
- se localizează cel mai frecvent la nivelul amigdalelor, determinând o angină/faringită cu false membrane
(însoţită de limfadenopatie impor-tantă- aspectul de “gât de taur”);
- infecţia poate progresa spre laringe (crup), existând pericolul de asfixie!!!;
- consecutiv pătrunderii toxinei în circulaţia sangvină, apar manifestări de miocardită, hipotensiune,
polinevrită sau paralizii ale sistemului nervos periferic;
- tulpini netoxigene au fost izolate din infecţii sistemice la imunode-presaţi (intervin alți factori de virulență).
Diagnostic de laborator
• izolarea şi identificarea bacilului difteric toxigen prin recoltarea exsudatului faringian pe trei tampoane:
- tampon 1 serveşte pentru examen microscopic direct,
- tampon 2 insamânţat pe geloză-sânge şi mediu selectiv cu telurit de K;
- tampon 3 însămânţat pe mediu de îmbogăţire OST (ou-ser-telurit), numit și OCST (ou-cisteină- ser-telurit);
• coloniile suspecte sunt identificate la nivel de specie pe baza caracterelor de cultură, morfo-tinctoriale
(frotiu de pe mediu Lőeffler) şi biochimice;
• toxigeneza este pusă în evidenţă prin testul Elek, prin inoculare la animale sau pe culturi de celule Vero.
antibiotice de electie
,;de ce se folosesc acele antibiotice?
mycoplasma are perete moale deci antibioticele cu actiune pe perete nu functioneaza; ne trebuie cele cu
actiune pe sinteza proteica -unitatile ribozomale-
2 specii care au imunitate de infecție
Treponema pallidum și Mycobacterium tuberculosis

Cred că se referă la faptul că un pacient este rezistent la reinfecție atât timp cât are bacteria în organism
Cefalosporine generația 1/2/3/4
Antibiotice beta-lactamice (continuare)
2. Cefalosporine
generaţia 1
-reprezentanţi: cefalotină, cefapirină, cefazolină (parenterale)
cefalexină, cefradin, cefadroxil (orale)

-spectru antibacterian: ~ aminopenicilinelor, în plus active faţă de tulpinile de Staphylococcus producătoare
de penicilinază și față de Klebsiella , dar inactive pe Enterococcus, Haemophilus, anaerobi.
generaţia 2
-reprezentanţi
•cefalosporine propriu-zise: cefuroximă, cefamandol, ceforanid, cefunocid (parenterale); cefaclor,
cefuroximă-axetil, cefprozil (orale);
•cefamicine: cefoxitină, cefotetan, cefmetazol (parenterale).
-Spectru antibacterian: ~ cu CG1, în plus active faţă de Haemophilus, Enterobacter, Serratia, Proteus
indologeni; cefamicinele sunt active faţă de anaerobi şi sunt mai rezistente la beta-lactamaze.
2. Cefalosporine (continuare)
generaţia 3
-reprezentanţi: cefotaximă, ceftizoximă, ceftriaxonă, ceftazidimă, cefoperazonă (parenterale);
cefpodoximă-axetil, cefiximă, ceftibutenă (orale);
-spectru antibacterian: ~ CG2, fiind mai active pe Enterobacteria-ceae; ceftazidima şi cefoperazona au
activitate şi pe P. aeruginosa; lipsite de activitate faţă de Listeria monocytogenes.
generaţia 4
-reprezentanţi: cefepimă, cefpiromă (parenteral)
-spectru antibacterian: ~ cu CG3, active în egală măsură faţă de bacterii gram-pozitive şi gram-negative,
inclusiv P.aeruginosa
Genurile Klebsiella, Enterobacter, Serratia

•bacili gram-negativi lactozo-pozitivi sau lactozo-pozitivi tardiv;
•produc caracteristic acetoină, evidenţiată prin reacţia Voges-Proskauer;
•determină infecţii oportuniste: urinare, pulmonare, supuraţii ale plăgilor, infecţii de cateter, bacterie-mii, ce
pot evolua cu sepsis sever şi şoc endoto-xinic;
•unele serotipuri capsulare de K.pneumoniae pot determina infecţii pulmonare deosebit de severe;
•examen bacteriologic cantitativ în cazul produselor cu o floră asociată;
•rezistenţă variabilă la antibiotice, terapia fiind ghidată de rezultatele antibiogramei.
K. pneumoniae
•Rezistenţă naturală la aminopeniciline!
•Tulpini de spital multirezistente.

•Producerea de beta-lactamaze (cu spectru clasic sau lărgit): rezistenţă la ureidopeniciline şi cefalosporine.
•Producerea de carbapenemaze (ex. KPC) și antrenarea rezistenței de nivel jos, la imipe-nem sau ertapenem.
•Beta-lactamazele - inactivate de inhibitori
Se indică antibiotice active ca:

–cefalosporine de gen a 3-a (cefotaxim, ceftriaxonă),
–carbapeneme (imipenem/cilastatin),
–aminoglicozide (gentamicină, amikacină),
–chinolone.
•Monoterapie, sau în asociere, în infecţii severe
Enterobacter cloacae, Enterobacter aerogenes

•Comensali ai intestinului, determină infecţii ca şi K. pneumoniae (dar mai puţin severe);
•Natural rezistente la aminopeniciline şi cefalos-porine de gen 1, rezistenţă căştigată, variabilă, faţă de
antibiotice utile in terapia infecţiilor cu bgn.
•β-lactamazele cu spectru lărgit sau producerea de cefalosporinaze (rezistente la inhibitori), pot antrena
rezistenţă la cefalosporine de gen 3 şi 4.
•Antibiogramă pentru: beta-lactamine, chino-lonele, aminoglocozide, cotrimoxazol.
Listeria monocytogenes
Caractere morfo-tinctoriale
• bacili gram-pozitivi de lungimi variabile, dispuşi în diplo- (V sau Y), palisade sau lanţuri scurte,
nesporulaţi;
• mobili la temperatura camerei prin flageli cu dispoziţie peritriche.
Caractere de cultivare şi metabolice

• cultivă pe medii îmbogăţite la 4 - 450C, temperatura optimă fiind de 300C (bacterie psihrofilă);
• este favorizată de atmosferă cu 5-10% CO2 ;
• dezvoltă colonii mici, S, înconjurate de zonă îngustă de hemoliză pe geloză-sânge;
• catalază-pozitiv şi oxidază-negativ;
• teste biochimice suplimentare permit identificarea la nivel
Factori de patogenitate
• specie constituită din tulpini cu nivele de virulenţă variabile;
• bacterie facultativ intracelulară, capabilă să supravie-ţuiască în macrofage, eliberarea din fagozom
datorându-se listeriolizinei;
• internalina permite pătrunderea în celulele epiteliale unde se multiplică şi se propagă apoi în ţesuturi
trecând direct de la o celulă la alta.
Habitat natural
• bacterie ubicvitară, larg prezentă în mediul extern (sol, ape de suprafaţă, vegetale);
• izolată de la numeroase specii animale;
• omul poate fi pasager colonizat după consum de alimente contaminate.
Diagnostic de laborator:
• se bazează pe izolarea şi identificarea L. monocytogenes din sânge, LCR sau alte produse, în raport cu
sediul infecţiei;
• pe medii selective, speciale: colonii cenuşii sau negre, înconjurate de halou brun-închis;
• identificare: clasic, eventual testul CAMP şi testul de patogenitate pe animale;
• diagnosticul serologic este lipsit de valoare din cauza reacţiilor încrucişate (comunităţilor Ag).
Quinolone de generație1/2/3/4
Quinolone generaţia 1
-reprezentanţi: acid nalidixic, acid pipemidic, acid oxolinic, cinoxacina;
-spectru de activitate: bacili gram-negativi din familia Enterobacteriaceae.
generaţia 2
-reprezentanţi: norfloxacina, ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina;
-spectru antibacterian: bacili gram-negativi, inclusiv P. aeru-ginosa, coci şi cocobacili gram-negativi, unele
bacterii gram-pozitive (stafilococi şi streptococi beta-hemolitici), specii Mycoplasma şi Chlamydia.
generaţia 3
- reprezentanţi: levofloxacina, sparfloxacin, grepafloxacin
- spectru de activitate: ~ cu generaţia 2, în plus active faţă de S. pneumoniae şi mai active faţă de
Mycoplasma şi Chlamydia.
generaţia 4
- reprezentanţi: trovafloxacina;
- spectru antibacterian: identic cu generaţia 3, în plus activă pe bacterii anaerobe. Efect toxic hepatic (retras
de pe piaţă)
Noi: clinafloxacin, gatifloxacin, gemifloxacin, moxifloxacin, prulifloxacin.


Francisella tularensis
- Cocobacil pleomorf, gram negativ

o Strict aerob
o Fără pili
o Prezintă capsulă fină – natură lipidică
o Profil de acizi grași
- Habitat
o Izolată de la animale, apă, noroi sau fecalele animalelor
- Caractere microscopice
o Frotiu colorat Gram – greu de observat
o Colorație Giemsa – se observă sub formă de cocobacili colorați bipolar, capsulați și frecvent grupați în
mici grămezi
o Colorația imunofluorescentă depistează și identifică rapid F. tularensis
- Caractere de cultivare
o Cultivă aerob, numai pe medii îmbogățite cu cisteină sau cistină
- Rezistența în mediul extern
o Se înmulțește și supraviețuiește în interiorul amoebelor ca și Legionella
o Căldura umedă o omoară în 10 min la 55oC
- Structura antigenică
o Înrudiri antigenice cu Brucella
- Factori de virulență
o Bacterie facultativ intracelulară
- Patogenitatea naturală și patogenia
o Doza infectantă – 50 UFC
o Incubația este de 4-6 zile
o Formele clinice ale tularemiei variază cu poarta de intrare a infecției
 Inocularea cutanată
 Cea mai frecventă
 Generează forma ulceroganglionară
 Apar trenee de limfangită și adenită regională – bubonul tularemic
 Contagiul conjunctival este urmat de forma oculo-ganglionară
 Conjunctivită unilaterală cu adenită preauriculară
 Infecția respiratorie sau digestivă
 Forma mai gravă
 Evoluează ca formă orofaringiană, intestinală, pneumococică sau tifoidică
o În caz de deces se constată leziuni necrotice în splină, ficat, pulmoni și măduva osoasă
- Imunitatea
o Rezistența dobândită în urma vindecării este celulară, de durată și înalt protectivă
- Diagnosticul de laborator
o Se examinează: raclat de ulcere cutanate, aspirat ganglionar, spălătură gastrică, spută, sânge
o După supurarea bubonuluo bacteria dispare rapid
o Microscopia directă folosește colorația imunofluorescentă
o Izolarea
 Se folosește inocularea la șoareci sau cobai
 După 6-10 zile animalele inoculate sunt sacrificate
 Se examinează frotiu, amprente de splină, ficat ori peritoneu
o Diagnostic serologic
 Aglutinare în tuburi
 Hemaglutinare
 ELISA
o Serul bolnavilor de tularemie poate reacționa încrucișat cu suspensii de Brucella sau invers
o Tularina – suspensie cu 108 cocobacili tularemici/mL în soluție salină izotonă glicerinată 3% și
inactivată o oră la 80oC
- Elemente de terapie etiotropă
o Antibioticul electiv – streptomicina
o Alternative: gentamicina, tetraciclină, cloramfenicol și tobramicină
o Antibioticul trebuie administrat precoce
o În stadiul tardiv se recomandă exereza chirurgicală a leziunii
- Epidemiologie
o Sursa – mamiferele sălbătice și domestice infectate cu F. Tularensis
o Transmitere prin vectori biologici
- Profilaxia
o Apa netratată poate deveni sursă de infecție
Chlamydia trachomatis
• specie patogenă primară pentru om;
• cultivă pe culturi de celule şi în sacul vitelin al embrionului de gaină, incluziile intracitoplasmatice care
conţin glicogen putând fi evidenţiate cu Lugol, coloraţia Giemsa sau prin IF;
• sunt 15 serovaruri care determină diferenţiat:
- trahom (serovarurile A, B, Ba, C); fără tratament – orbire;
- uretrite negonococice, endocervicite, salpingite şi complicaţii ale acestora, dar și conjunctivite cu
incluzii, și infecţii neo-natale (serovarurile D-K), singurele manifestări întâlnite în zona noastră geografică;
- limfogranulomul venerian sau limfogranulomatoza veneriană (serovarurile L1-L3);
• diagnosticul este în special direct: microscopic, izolare pe culturi de celule, metode moleculare;
• tratament etiotrop: tetracicline, macrolide, fluorochinolone.
Chlamydophila pneumoniae
• specie patogenă primară pentru om, cu tropism pentru tractusul respirator;
• determină faringite, sinuzite, otite medii, traheo-bronşite, pneumonii atipice primare şi frecvent infecţii
subclinice;
• diagnosticul de laborator este în special serologic: Ac specifici IgM sau IgG în dinamică, prin micro-
imunofluorescenţă;
Escherichia Coli
- Bacil gram-negativ lactazo-pozitiv
- Patotipuri diareigene
o 6 tipuri
 Enterotoxigen
 Enterohemoragic
 Enteroinvaziv
 Enteropatogen
 Enteroagregativ
 Aderent difuz
o E. Coli enterotoxigen – ECET
 Declanșează o diaree apoasă
 Factori de virulență
 Enterotoxine
o Toxina termolabilă
 Structural și funcțional asemănătoare toxinei holerice
 Structură de tip A-B
 Prin cele 5 subunități B se leagă la receptorii gangliozidici de
pe enterocit
 Subunitatea A – activează adenilat ciclaza – determină
creșterea nivelului AMP ciclic
o Toxina termostabilă
 Stimulează guanilat-ciclaza – duce la creșterea nivelului GMP-ciclic
 Adezine
o Au specificitate de gazdă
o Rol în aderarea la enterocit
o Ex: CFA I, CFA II, CFA IV – colonization factor antigens
 Debut brusc, după o incubație de 1-2 zile
o E. Coli enterohemoragic – ECEH
 Produce 2 citotoxine cu efect citopatic pe culturi de celule Vero, VT 1 și VT 2
 Aceste toxine au tropism pentru endoteliul vaselor de sânge și unele organe
 Cei mai numeroși receptori la nivelul rinichiului, pancreasului și creierului
 Aderența la enterocite se realizează prin proteine din membrana externă – intimina
 Primele manifestări constau în dureri abdominale colicative, febră, scaune frecvente și
vărsături
 În unele cazuri poate apare sindromul hemolitic uremic
o E. Coli enteroinvaziv – ECEI
 Se aseamănă cu speciile de Shigella
 Sediul infecției este colonul
 Aderența este urmată de invazia celulelor epiteliale
 Gene situate pe plasmid codifică proteine responsabile de penetrarea, liza vacuolei endocitare,
multiplicarea intracitoplasmatică și extinderea la celulele adiacente
 Elaborează una sau mai multe enterotoxine
o E. Coli enteropatogen – ECEP
 Primul fenotip diareigen descris
 Implicat la infecții la copilul cu vârstă mică
 Determină o diaree cu caracter apos, cu durată prelungită
 Se atașează la enterocitele intestinului subțire prin adezine fimbriale și apoi aderență intimă
prin proteine membranare – intimina
 Se însoțesc de febră și vărsături
o E. Coli enteroagregativ – ECEAg
 Aderență particulară de tip agregativ pe culturi de celule Hep-2
 In vivo aderă la enterocite prin adezine fimbriale
 Stimulează secreția de mucus care înglobează aceste bacterii
 Produce o citotoxină care determină leziuni distructive
 Provoacă diaree apoasă
 Prezența de mucus în scaun
o E. Coli aderent difuz – ECAD
 Atașarea la enterocite este conferită de adezine fimbriale codificate de gene plasmidice sau
cromosomale
- Examen de laborator
o Enterotoxinele TL și TS produse de ECET sunt puse în evidență prin metode imunologice – ELISA,
latexaglutinare, coaglutinare
o Tulpinile ECEI izolate din coproculturi pot fi confundate cu cele de Shigella, fiind lactazo-negative,
imobile și lizin-decarboxilază negative
- Principii de terapie etiotropă
o Este necesară reechilibrarea hidro-electrolitică pe cale orală sau pe cale intravenoasă, alături de regim
alimentar
o Tratamentul cu antibiotice nu este în general necesar
 Poate să apară sindromul hemolitic uremic
- Epidemiologie
o Tulpinile diareigene de E. Coli sunt întâlnite numai la om
 ECEH poate fi prezent în flora fecală a animalelor
Genul Corynebacterium
- Definiție
o Bacili gram-pozitivi măciucați
o Dispuși în unghiuri și palisade
o Cultivă la 37oC pe medii cu adaos de sânge sau ser
o Creșterea speciilor lipofile este stimulată de prezența lipidelor în mediul de cultură
o Unele specii sunt facultativ anaerobe – fermentative, altele stric aerobe – non-fermentative
Corynebacterium diphtheriae
- Habitat
o Strict uman
o Bacilii difterici apar lungi, fini, granulari
o Uneori granulațiile sunt repartizate la extremități – aspect măciucat
o Pe mediile cu ser (Loeffler) – apar dispuși în perechi și grămezi neregulate
o Cultivă greu sau deloc pe geloză-nutritivă
o Se utilizează medii cu adaos de sânge sau ser și adaus de teluri de potasiu – agent selectiv
 Bacilii difterici reduc teluritul la telur metalic – coloniile apar gri sau negre
o Pe mediul Tinsdale (conține cistină) – C. Diphtheriae produce H 2S și coloniile negre apar înconjurate
de un halou brun
o Pe mediul electiv Loefller (glucoză și ser de bou coagulat în pantă) – produce colonii albe, lucioase,
bombate
o Rămân viabili la temperatura camerei cel puțin 2 săptămâni
o Mai rezistenți decât alți bacili gram-pozitivi nesporulați la desicare și acțiunea radiațiilor solare
o Sensibili la antisepticele și dezinfectantele uzuale
- Structura antigenică
o Specia este antigenic heterogenă
o Tulpinile virulente produc o exotoxină puternică
o Toxina difterică este o proteină cu structură A-B
 Fragmentul A – proprietăți catalizatoare
 Fragmentul B – 2 domenii
 Intern – poate fi translocat
 Extern – legare la receptori specifici
o După recunoașterea receptorilor, toxina intră în celulă prin endocitoză
 Oprește sinteza proteică
o Toate celulele sunt receptive la toxina difterică
 Simptomatologia este dominată de manifestările neurologice și cardiace
- Patogenitatea naturală și patogenie
o Bacilul difteric toxigen determină difteria
 Cel mai frecvent apare ca o faringită severă
o Tulpinile netoxigene determină infecții cutanate și respiratorii, artrite supurative, endocartide
- Imunitatea
o Asigurată de anticorpii antitoxici
- Diagnostic de laborator
o Se prelevează 3 tampoane din exsudatul faringian și un tampon nasal
 Tampon 1 – frotiu
 Tampon 2 – medii solide
 Tampon 3 – mediu de îmbogățire OST
 Tampon nasal – mediu OST
o Demonstrarea toxigenezei
 Test de neutralizare in vivo
 Testul Elek
 Toxicitatea pe linii de celule Vero
 Recția de amplificare genică – PCR
o Administrarea de antitoxină difterică la care sunt asociate antibiotice: penicilină, eritromicină,
cefalotină, tetraciclină, gentamicină sau ciprofloxacină
- Epidemiologie
o Rezervorul de infecție este omul bolnav sau purtătorul sănătos
o Transmitere prin picături Flugge sau prin obiecte contaminate
- Profilaxia
o Metode nespecifice
o Metode specifice – vaccinare și chimioprofilaxie
Genul Listeria
- Definiție
o Bacili gram-pozitivi nesporulați
o Mobili prin flageli peritrichi
o Nepretențioși
o Atmosferă aerobă sau microaerofilă
o Catalază pozitivi, oxidază negativi
o Fermentează zaharurile fără producere de gaz
- Habitat
o Bacterie saprofită a mediului extern
o Colonizează ocazional omul
o Bacili gram-pozitivi, fini, cu lungime variabilă
o Dispuși izolat, intra- sau extracelular
o În culturile tinere domină formele cocobacilare
 În culturile vechi apar filamentoși
o Sunt mobili – mai ales la 18-25oC
o Cultivă optim la 20-37oC
o Medii suplimentate cu sânge, glucoză sau lichid de ascită
o Atmosferă microaerofilă – 5-10% CO2
o Formează colonii rotunde, convexe, transparente
o Produc o beta-hemoliză discretă
o Miros caracteristic de lapte acidulat
o L. Monocytogenes este distrusă după o oră la 55oC și după 5 minute la 80oC căldură umedă
- Structură antigenică
o 13 serovaruri pe baza antigenelor somatice și flagelare
o Bacterii potențial invazive, facultativ intracelulare
o Principalii factori de virulență
 Internalina – asemănătoare proteinei M streptococice
 Proteina p60
 Proteina ActA – polimerizarea actinei
o Alte enzime
 Lecitinaza
 Fosfolipaza C
 Listeriolizina O
- Patogenitate naturală și patogenie
o După ingestie, L. Monocytogenes se multiplică în enterocite, este translocată prin mucoasa intestinală
în isstemul limfoid asociat instestinului și preluată de macrofage
o Listerioza este o zoonoză
o Listerioza perinatală include avort spontan, naștere prematură
o La gazda imunocompromisă, listerioza evoluează bacteriemic, cu metastaze endocardice, hepatice,
splenice
o Poate fi implicată în producerea toxiinfecțiilor alimentare severe
- Imunitate – mediată celular
o Bazat pe izolarea microorganismului din sânge și LCR
o Tratament de elecție – ampicilină sau penicilină cu gentamicină
 Pacienți alergici la penicilină – se administrează macrolide sau cotrimoxazol
- Epidemiologie
o Sursa de infecție pentru animale – apa, furajele
o Transmitere fecal-orală
o Omul ia infecția prin ingestia de legume contaminate sau lapte
o Infecția poate fi transmisă și direct
- Profilaxie
o Nu exsită vaccin
Erysipelothrix rhusiopathiae
- Definiție
o Bacili fini, imobili, nesporulați
o Creștere filamentoasă
o Gram pozitivi
 Se pot decolora și apar gram-negativi
o Pretențioși nutritiv
o Facultativ anaerobi
o Carboxifili
o Catalazo-negativi și ozidazo-negativi
- Microscopic
o Bacil gram-pozitiv cu tendință crescută de decolorare
o Fin, nesporulat, imobil
o Culturi S – dispuși izolat sau în scurte lanțuri
o Culturi R – forme filamentoase
- Cultivare
o Cultivă optim pe geloză sânge sau geloză ciocolat
o Atmosferă cu 5-10% CO2
o Microaerofil în primocultură
 Devine aerov prin subcultivare
o Se formează colonii mici, rotunde, convexe, lucioase, transparente, înconjurate de o zonă de alfa-
hemoliză
o În subculturi se observă variația S-R
o 2 antigene termolabile
o Un antigen termorezistent
- Virulență
o Adezine
o Hialuronidaza
o Neuraminidaza – clivează acidul sialic din învelișul eucariotelor
o Afectează cel mai frecvent porcinele
o 4 forme clinice la porc
 Septicemie
 Urticarie
 Endocardită
 Artrită cronică
o Infecția la om – erisipeloidul Rosenbach
 Poate evolua spre
 Limfangită și limfadenită
 Infecție sistemică cu febră și flictene la locul inoculării
 Sepsis și endocardită
 Meningită
 Glomerulonefrită
o Examenul bacteriologic al biopsiilor prelevate
o În formele sistemice – hemoculturi frecvent pozitive
- Tratament
o Administrarea de penicilină G, cefalosporine, macrolide, clindamicină sau fluorochinolone
o Nu este sensibil la vancomicină
- Epidemiologie
o Sursa de infecție – gazda naturală
Mycobacterium tuberculosis – bacilul lui Koch
- Habitat
o Patogen specific omului
o Specifice genului
o În culturile tulpinilor virulente se dispun paralel și formează corzi flexuoase
o Mediu L-J cu glicerol sau piruvat
o Primocultura dupa 2-4 săptămâni
o Subculturile după 1-2 săptămâni
o Colonii conopidiforme, rugoase, uscate, de culoare crem-bej
- Rezistența la factori de mediu
o Relativ rezistenți
o În NaOH 4% supraviețuiesc 15-30 min
o Tuberculolipide – acizi micolici, ceruri și alcooli superiori
 Până la 60% din greutatea acestor bacili
 Sub acțiunea fosfatidilcolinei, macrofagele se metaplaziează în celule epitelioide
 Sub acțiunea acizilor micolici se transformă în celule gigante multinucleate – celule
Langhans
 Cord-factor – sulfolipid propriu bacililor virulenți – cultivare sub formă de corzi
o Polizaharidele
 Rol important în formarea de anticorpi circulanți
 Conferă specificitate imunologică
o Tuberculoproteinele
o Cord factorul – inhibă migrarea polimorfonuclearelor și induce formarea granulomului
 Eliberat intracelular produce lezarea mitocondriilor
o Sulfatide și glicolipide localizate pe suprafața micobacteriilor – inhibă formarea fagolizosomului
o Poarta de intrare este respiratorie în peste 90% din cazuri
o Infecția apare după inhalarea picăturilor Flugge
o Bacilii penetrează macrofagele alveolare native și se multiplică în fagosomi
o Fagocitele infectate sunt distruse și urmează alte cicluri de fagocitoză, multiplicare și liză celulară
o Macrofagele și limfocitele sunt atrase la locul infecției
o Metaplazierea macrofagelor în celule multinucleate Langhans și celule epitelioide
o Evoluție boală
 Primoinfecția – poate evolua astfel
 Primoinfecție tuberculoasă inaparentă
 Tuberculoză primară subclinică
 Primoinfecție manifestă necomplicată
 Primoinfecție complicată
 Infecție tuberculoasă latentă
 Tuberculoză secundară
- Imunitate și sensibilizare
o Imunitate de infecție, mediată celular – dispare odată cu vindecarea microbiologică
o Detectarea bacililor tuberculozei este ameliorată dacă produsele patologice sunt centrifugate
 În prealabil prelevatele sunt omogenizate – tratare cu NaOH 4%
o Baciloscopia – obiectiv 100X pe frotiu colorat Ziehl-Neelsen
 Rezultat pozitiv cu valoare diagnostică în cazul prelevatelor necontaminate sau sputei
o Izolarea
 Prelevatele contaminate sunt însămânțate după decontaminare
 Mediul Lowenstein-Jensen este cel mai bun mediu pentru izolare M. tuberculosis
 Culturile incubate la 37oC sunt urmărite timp de 2-3 luni
o Intradermoreacția la tuberculină
 Depistează sensibilizarea de tip întârziat și imunitatea față de M. tuberculosis
 Se folosesc preparate purificate – PPD
o Este necesară testarea sensibilității izolatelor la antibioticele antituberculoase
o Antibiotice de primă linie
 Izoniazidă (HIN)
 Rifampicină
 Etambutol
 Pirazinamidă
 Streptomicină
o Antituberculoase de a doua linie:
 Cicloserina
 Etionamida
 Fluorochinolone
 Capreomicina
 Kanamicina
 Acidul para-aminosalicilic
 Rifabutin
 Viomicină
o Se recomandă asocierea a 4 medicamente în inițierea terapiei
o Tratamentul durează 6-12 luni
- Epidemiologie
o Rezervor de infecție – bolnavi cu leziuni deschide
o Boala se transmite aerogen
- Profilaxia
o Măsuri nespecifice
 Depistare activă și precoce a surselor de infecție
 Izolare, tratare și educare a pacienților
 Dezinfecție în focar
o Măsuri specifice
 Vaccinarea antituberculoasă
 Vaccinul atenuat BCG – tulpină avirulentă de M. bovis
 Chimioprofilaxia
 Administrare de HIN
Clostridium
- Definiție
o Bacili gram-pozitivi
o Mobili prin flageli peritrichi
o Produc endospori ovali sau sferici – deformează celula și sunt termorezistenți
o Anaerobi
o Nu produc catalază
o Fermentează zaharurile
- Habitat
o Tubul digestiv al omului și animalelor
o Prin fecale contaminează solul
o Bacili gram-pozitivi sau gram-variabili
o Endospori cu diametru mare – deformează bacilii
 Pot fi ovali - dispuși centrali sau subterminal ori sferici – dispuși terminal
o Medii uzuale incubate anaerob – recipiente etanșe în care aerul este înlocuit prin hidrogen sau azot cu
10% CO2
o Pe geloză sânge sunt hemolitice
- Rezistență în mediul extern
o Formele sporulate rezistă la fierbere cel puțin 5 minute
o În mediul extern, la adăpost de radiații solare directe și de umezeală pot supraviețui zeci de ani
- Specii cu interes medical
o C. Botulinum – botulism
o C. Tetani – tetanosul
o Grup de specii cu capacități invazive - C. Perfringens
o C. Difficile – enterocolite pseudomembranoase sau sindroame diareice post-antibioticoterapie
Clostridium botulinum
- Produce prin conversie lizogenică o puternică neurotoxină – 6 tipuri antigenice

- Condiții apariție botulism uman
o Toxiinfecție alimentară
o Colonizare plăgi
o Colonizare intestin sugari sau adulți
- Specia C. Botulinum are 3 grupe de tulpini
o Grupul I
 Tulpini proteolitice
 Metaboliți finali – acizii izobutiric, izovaleric și fenil propionic
 Sporii cei mai termorezistenți
 Produc un singur tip de toxină A, B sau F
 Cei mai frecvenți agenți etiologici ai botulismului
 Singurii implicați în botulismul plăgilor
o Grupul II
 Tulpini non-proteolitice
 Temperatură optimă de creștere 20-30oC
 Produc toxină de tip B, E sau F
 Sporii au termorezistența cea mai scăzută
 Toxinele botulinice sunt rezistente la aciditatea gastrică și termosensibile
o Grupul III
 Activitatea proteolitică
 Produc toxine de tip C și D
 Neimplicate în botulismul uman
- Toxiinfecția naturală și patogeneza
o Toxina botulinică este o toxină de tip A-B
 Se leagă de celula nervoasă și este pinocitată
 Inhibă eliberarea acetilcolinei la nivelul joncțiunii neuromusculare
o Dă paralizii flasce ale diverșilor nervi cranieni
o Toxiinfecția alimentară botulinică
 Ingestia conservelor ineficient sterilizate – endosporii germinează și elaborează toxina
botulinică
 În conservele cu pH acid C. Botulinum nu se dezvoltă
 Determinată de neurotoxinele A, B și E
o Botulismul plăgilor
o Botulismul infantil
- Imunitatea naturală nu a fost demonstrată
o Evidențierea toxinei în probele de la pacienți se face prin testul de neutralizare in vivo
o Pentru izolare se utilizează mediul Nagler
o Multe specii produc lipază – identificare prin testul de seroneutralizare
- Tratament
o Administrare de ser antitoxic trivalent – neutralizează serotipurile A, B și E
- Epidemiologie
o Alimente incriminate: conserve de legume sau carne
o Botulism infantil – mierea de albine cu sporii bacilului botulinic
- Profilaxie
o Administrarea de vaccin polivalent
Clostridium tetani
- Habitat
o Solul și intestinul animalelor
- Microscopie
o Bacil mare cu spor feric terminal
o Pe frotiurile din cultură apare adesea gram variabil
- Caracteristici de cultivare
o Stric anaerob
o Pe geloză-sânge formează colonii plate, cenușii, cu margini neregulate și suprafață mată
 Înconjurate de o zonă îngustă de beta-hemoliză
- Sporii rezistă în condiții de uscăciune zeci și sute de ani
- C. Tetani produce 2 agenți biologic activi
o O neurotoxină – tetanospasmină – principalul factor de virulență
o O hemolizină oxigen-labilă – tetanolizina
- Infecție naturală și patogeneză
o Pătrunși în organism, sporii germinează și elaborează cei 2 factori de virulență
o Tetanospasmina – toxina proteică A-B
 Inhibă acidul gama-aminobutiric
o Se produc contracturi spastice ale musculaturii striate
o Sinteza tetanospasminei este codificată plasmidic
o Se practică mai frecvent postmortem
- Tratament
o Se administrează în paralel serul antitoxic și penicilina G sau metronidazolul
o Pacienții tratați cu metronidazol au o rată de supraviețuire mai lungă
o Anticorpii specifici neutralizează toxina circulantă
- Epidemiologie
o C. Tetani penetrează organismul uman ca urmare a traumatismelor cu obiecte contaminate sau după
intervenții chirurgicale
- Profilaxie
o Vaccinare și administrare de seruri hiperimune
o Primovaccinarea sugarilor cu antitoxina tetanică ce intră în componența trivaccinului anti-diftero-
tetano-pertussis
Clostridium perfringens
- Microorganism ubicuitar
- Habitat
o Solul și microbiota rezidentă a omului și animalelor
- Microscopie
o Bacil gram-pozitiv mare, drept, cu capetele rotunjite, imobil
o Dispuși izolat
 Pot apărea în perechi sau în palisade
o Nu sporulează în condiții uzuale de incubare
o Temperatură optimă – 45oC
o Timp de generație – 8 minute
o Pe geloză-sânge – colonii alb-cenușii, opace și tipic
 Produc dublă hemoliză
 Zona internă – toxina beta
 Zonă externă – toxina alfa
o 4 toxine majore:
 Alfa
 Beta
 Eta
 Teta
o Mai multe toxine minore – proteaze, colagenaze, hemolizine, neuroaminidaze, hialuronidaze,
dezoxiribunucleaze
o C. Perfrigens – 5 tipuri
 A produce alfa toxina
 B produce toxinele majore alfa, beta, eta
 C produc ala și beta toxine
 D produc alfa și eta toxine
 E produc alfa și teta toxine
o Toxina alfa
 Fosfolipază ce hidrolizează fosfatidilcolina și sfingomielina
 Responsabilă de pozitivarea testului lipazei și producerea hemolizei pe geloză-sânge
o Contaminează plăgi posttraumatice sau contaminează apa și alimentele
o Determină diaree infecțioasă și toxiinfecții alimentare
o Gangrena gazoasă
 Infecție polimicrobiană a plăgilor profunde
 Perturbarea circulației sangvine și cu necroze tisulare extinse
 3 agenți etiologici:
 C. Perfrigens
 C. Navyi
 C. Septicum
o Toxiinfecția alimentară
 Debutează după o perioadă de incubație de 8-24 ore
 Dureri abdominale, vărsături, scaune diareice
o Bazat pe izolarea bacteriei din prelevatele infectate
o Incubare la 45oC, în atmosferă anaerobă – reduce numărul bacteriilor
- Tratament
o Administrare oxigen hiperbaric
o Antibioticoterapie cu penicilină sau metronidazol
- Prevenire
o Toaletă corectă a plăgii
Clostridium difficile
- Habitat
o Microbiota colonului
- Microscopie
o Bacil gram-pozitiv cu mărime variabilă
o Mobil
o Spor oval, subterminal
o Cultivă repede pe medii uzuale
o Toxina A – enterotoxina
 Efect enterotoxic pronunțat
 Determină infiltrat inflamator cu PMN, focare de necroză hemoragică
o Toxina B – efect citotoxic
 Efect citotoxic mai pronunțat decât toxina A
 Depolimerizează filamentele de actină și afectează citoscheletul – determină balonizarea
celulei
- Patogenitatea naturală și patogeneză
o C. Difficile a fost izolată din abcese, infecții ale țesuturilor moi, artrite, osteomielite
o Principala afecțiune – colita pseudomembranoasă post-antibiotice
o Boala poate avea caracter de infecție nosocomială
o Febra și leucocitoza sunt fenomene constante
o Detectarea toxinei în filtratul de fecale
- Tratament etiotrop
o Metronidazol și vancomicină
- Epidemiologie
o Colonizarea intestinului cu C. Difficile toxigen poate fi urmarea nerespectării regulilor de igienă
individuală
- Prevenire
o Utilizare rațională a antibioticelor
o Dezinfecția și sterilizarea echipamentului medical
Streptococcus pyogenes
- Singura specie a grupului A

- Patogen strict uman
- Habitat
o Mucoasa oro- sau nasofaringiană
o Alte zone: tegumentul, mucoasa vaginală, rectală
o Coc sferic gram pozitiv așezat izolat, în perechi sau lanțuri scurte
o Pe geloză-sânge formează după 18 ore de incubare aerobă la 37 oC colonii mici, înconjurate de o zonă
largă de β-hemoliză
o Tulpinile capsulate formează colonii mucoide, rotunde, strălucitoare
 Prin liza acidului hialuronic capsular devin turtite, cu suprafața mamelonată și contur neregulat
– colonii matt
o Tulpinile necapsulate formează colonii mici, rotunde, opace, strălucitoare – glossy
- Rezistența la factori de mediu
o În lipsa luminii și la temperatura camerei supraviețuiesc în secreții faringiene uscate câteva săptămâni
o Prin deshidratare pierd virulența
o Mor în 30 min la 54oC căldură umedă
o Sensibil la antisepticele și dezinfectantele uzuale
- Structura antigenică și virulența
o Streptococcus pyogenes are cel mai complet echipament de patogenitate
o Distal de peptidoglican sunt dispuse următoarele structuri:
 Polizaharidul C cu specificitate de grup A
 Induce apariția anticorilor
 Proteine M
 Ancorată în membrana citoplasmatică
 La suprafața bacteriei formează împreună cu acizii lipotehichoici o formațiune în perie
 Principal factor de virulență
 Structură fibrilară asemănătoare miozinei
 Bun marcher epidemiologic
 Proteina asociată proteinei M – MAP
 Antigen cross-reactiv
 Proteina T
 Marcher epidemiologic
 Diferențiază specia în serotipuri distincte de serotipurile M
 Factorul de opacifiere serică – FOS
 Hidrolizează apoproteina A1 din ser în 2 fragmente insolubile ce opacifiază serul
 Marcher epidemiologic
 Capsula de acid hialuronic

 Nu este imunogenă
 Distrusă de hialuronidaza proprie
 Peptidoglicanul
 Proprietăți imunogene
 Efect pirogen
 Induce leziuni cardiace granulomatoare
 Implicat în reacții inflamatorii
 Membrana citoplasmatică
 Reacționează încrucișat cu sarcolema fibrelor miocardice, membrana bazală a
glomerulului renal
o Antigenele de virulență
 Factori de colonizare – asigură aderența bacteriei la celulele gazdă
 Acidul lipoteichoic
o Traversează peptidoglicanul și ajunge pe suprafața celulei bacteriene
o Interacționează cu grupările hidrofobe ale celulei gazdă
 Proteina M
o Se atașează la receptorii specifici ai gazdei
 Proteina F
o Se leagă la fibronectina celulelor gazdă
 Factori antifagocitari
 Proteina M
o Împiedică interacțiunea bacteriei cu celulele fagocitare prin mecanism fizic –
repulsie electrostatică și biochimic – blocarea căii alternative a
complementului
 Capsula de acid hialuronic
o Efect antifagocitar direct sau prin potențarea efectului proteinei M
 C5a peptidaza
o Inhibă fagocitoza prin eliminarea efectului chemotactic al factorului C5a
 Factori de invazie
 Streptokinaza
o Transformă plasminogenul în plasmină – previne formarea barierei de fibrină
o Imunogenă
o Produsă de grupele A, C, G
o Preparate purificate se administrează intravenos pentru tratamentul
trombozelor venoase sau infarctului miocardic acut
 Streptodornaza – dezoxiribonucleaza
o Depolimerizează ADN-ul rezultat din distrugerea leucocitelor
o 4 tipuri antigenice – A, B, C, D
o Tipul B este produs în cantități mari de S. pyogenes
 Hialuronidaza
o Degradează acidul hialuronic din cimentul intercelular
 Alte enzime
o Difosfopiridindinucelotidaza
 Enzimă cu efect leucotoxic produsă de anumite serotipuri nefritogene
de S. pyogenes
o Neuroaminidaza
o Proteinaze
o Esteraze
 Toxine citolitice
 Streptolizina O
o Oxigen labilă și antigenică
o Efect litic față de celulele eucariote – hematii
o Leucotoxică, cardiotoxică și letală după inocularea la animal
 Streptolizina S
o Oxigen stabilă și neantigenică
o Efect citolitic și leucotoxic
o Responsabilă de caracterul β-hemolitic al coloniilor pe geloză-sânge incubată
aerob
o Unele culturi nu produc streptolizina S – cultivă în aerobioză sub forma
coloniilor α-hemolitice
 În anaerobioză sau la presiuni reduse ale oxigenului formează colonii
β-hemolitice
 Toxina eritrogenă
 Prezintă 3 variante antigenice
o A – 80% din tulpini
o B
o C
 Nu imunizează încrucișat
 A și C sunt produse prin conversie lizogenică
 Răspunzătoare de erupția din scarlatină
 Efecte biologice
o Pirogen
o Antifagocitar
o Necrotic pentru țesut miocardic și hepatic
o Efect mitogen policlonal asupra Ly T
 Ocazional poate fi produsă de streptococi C, G
o Streptococcus pyogenes determină infecții acute și boli poststreptococice
o Infecții acute nespecifice
 Angina eritematoasă sau eritemato-pultacee
 Cea mai frecventă formă de manifestare a infecției streptococice
 Se manifestă prin febră, disfagie, amigdale hipertrofice congestive, frecvent cu
exsudat purulent în cripte
 Otite, sinuzite sau adenite
 Flegmom amigdalian și celulită difuză a planșeului bucal, infecții invazive, bacteriemice și
septicemice
 Impetigo
 Infecții ale tegumentului lezat
 Febră puerperală
 Vaginite
 Bacteriemii
 Alte infecții invazive
 Pneumonii
 Endocardite
 Meningite
 Peritonite
o Infecții acute specifice
 Scarlatina
 Infecție streptococică faringiană cu o tulpină eritrotoxigenă la o persoană care nu
posedă anticorpi antitoxici
 Simptomatologie sistemică a bolii
o Exantem micropapulos eritematos cu paloare circumorală
o Enantem peteșial pe palatul moale sau dur
o Limbă zmeurie
 Erizipelul
 Dermo-epidermită edematoasă cu reacție inflamatorie bine reprezentată prin
mecanism infecțios și alergic, însoțită de febră, stare toxică
 Leziunea cutanată – placard eritematos cu margini bine delimitate la față, trunchi sau
membre
 Tratament cu penicilină
 Sindromul șocului toxic streptococic
 Febră, erupție tegumentară eritematoasă cu descuamare tardivă, hipotensiune arterială,
insuficiență multiorganică
 Se evidențiază toxina în sânge
o Boli poststreptotocice – apar în infecții cu S. pyogenes prin sensibilizare la antigene streptococice și
autoantigene
 Reumatism articular acut – febră reumatismală
 Poate să apară după o infecție streptotocică faringiană aparentă sau inaparentă,
netratată
 Evoluează cu febră, poliartrită migratorie nesupurativă
 Perivascular se dezvoltă mici granuloame – noduli Aschoff – generează țesut
cicatricial ce deformează valvele cardiace
 Caracteristici tulpini reumatogene:
o Afinitate pentru mucoasa faringiană
o Bogate în proteina M
o Lipsite de FOS
o Epitopi comuni cu țesutul cardiac
 Glomerulonefrită acută
 Hematurie, proteinurie, retenție azotată, hipertensiune arterială
 Coreea Sydenham
 Eritemul nodos
- Imunitatea
o Anticorpi protectori – anti proteină M – au specificitate de tip și efect opsonizant
 Titrul crește lent dar persistă toată viața
o Anticorpii anti-eritrotoxină – proteajează față de eritemul scarlatinos
o Anticorpii anti-MAP, anti-polizaharidul C sau față de antigene extracelulare – nu au rol protector
- Diagnosticul de laborator
o Microscopia
 Utilă în cazul prelevatelor din zone normal sterile
 Evidențiază cocii sferici gram pozitivi, în diplo sau scurte lanțuri
o Izolarea
 Se face pe plăci de geloză cu 5% sânge incubate aerob 24-48 ore la 37 oC
 Pentru creșterea sensibilității depistării se utiliează incubarea în anaerobioză
o Identificarea
 Pe baza caracterelor de cultivare și microscopice
 Testul de sensibilitate la bacitracină – diferențiază S. pyogens – sensibil, de alți streptococi
beta-hemolitici – rezistenți
 Specificitatea crește când se testează și sensibilitatea la sulfametoxazol-trimetroprim –
S. pyogenes este rezisten
 Identificarea definitivă constă în evidențierea polizaharidului cu specificitate de grup A
 Reacții de precipitare, latexaglutinare sau coaglutinare
o Diagnostic serologic
 Criteriu pentru confirmarea suspiciunii clinice de RAA sau GNA
 Determinarea titrului anticorpilor față de:
 Exoenzime streptococice
 Polizaharidul C cu specificitate pentru grupul A
 MAP
 Dozarea anticorpilor neutralizanți anti-SLO (ASLO) – cel mai bine standardizat
 Titru ASLO > 200 U/mL – infecție streptococică recentă
 Titrarea antistreptodornazei B - > 240 U/mL
 Titrarea streptokinazei - > 160 U/mL
o Streptotoccus pyogenes este deosebit de sensibil la penicilină – antibioticul de elecție folosit în
tratamentul infecțiilor streptococice
o Nu este necesară antibiogramă
o Pacienții sensibilizați la penicilină sunt tratați cu eritromicină, claritromicină, sau azitromicină – sub
controlul antibiogramei
o Explicații persistență S. pyogenes în exsudatul faringian
 Administrare incorectă a antibioticului
 Recontaminare
 Inactivarea in situ a penicilinei prin β-lactamaze
 Tulpini tolerante la penicilină
- Epidemiologie
o Omul – singurul rezervor pentru S. pyogenes
o Surse de infecție – bolnavii sau purtătorii sănătoși
o Transmiterea se face prin picături Flugge, salivă, contact cu leziunile cutanate
- Profilaxie
o Episod epidemic – o doză de penicilină G urmată de benzatinpenicilină
o Profilaxie complicațiilor poststreptococice
 Profilaxia primară – tratamentul corect al infecțiilor acute
 Profilaxia secundară – adminstrarea de benzatinpenicilină la interval de 3 săptămâni
Streptococii de grup C și G
- Grupul C include
o Streptococcus equi subsp. Equi
o Subsp. Zooepidemicus
o Streptococcus dysgalactiae subsp. Dysgalactiae
o Subsp. Equisimilis
- Grupul G
o Streptococcus canis
- Au caractere microscopice, de cultivare, factori de virulență și patogenitate asemănătoare cu S. pyogenes
- Pot fi sensibili la bacitracină și sulfametoxazol-trimetoprim
- Produc ocazional eritrotoxină, foarte rar scarlatină și sindromul șocului toxic
- Nu produc complicații poststreptococice
- Sensibili la penicilina G
Streptococii de grup D
- Trei specii
o S. bovis
o S. equinus
o S. suis
- Găzduiți în microbiota intestinală a animalelor
- S. bovis și S. suis – condiționat patogene
- Amino- și ureidopenicilinele sunt mai active decât penicilina G asupra streptococilor grup D – efect
bacteriostatic
Streptococul de grup B – Streptococcus agalactiae
- Streptococ piogen animal – determină mastita bovideelor

- Ocazional găzduit de om în vagin, intestin și orofaringe
- Microscopic
o Asemănător streptococului de grup A
- Cultivă pe geloză-sânge – colonii translucide
o Înconjurate de o zonă îngustă de hemoliză incompletă
o Pot fi alfa sau nehemolitice
- Factor esențial de virulență – capsula polizaharidică
o Este antifagocitară
- Proteina B sau factorul CAMP
o Exoproteină care completează liza eritrocitelor de oaie expuse beta-lizinei stafilococice sau alfa-lizinei
Clostridium perfrigens
o Poate lega fragmentul Fc al IgG și Ig M – efect antifagocitar
- Hemolizina
- Alți factori de virulență
o C5a peptidaza
o Proteine M-like
o Hialuronidaza
- Infecții precoce ale nou-născutului
o Prematurii și nou născuții mamelor cu complicații obstetricale prezintă risc major pentru aceste iecții
o Colonizarea poate avea loc in utero sau în timpul travaliului
o Infecții pulmonare, detresă respiratorie și evoluție septicemică
- Infecții tardive
o Evoluează ca meningită purulentă
- Infecțiile adultului
o Infecții urinare, endocardite infecțioase, meningite, celulite
- Este sensibil la penicilină
CMI de 10 ori mai mare decât pentru S

LP Microbi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LP Microbi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Etapele de identificare a stafilococilor Identificarea cocobacililor gram-negativi: Genul

Identificarea stafilococilor. Hemocultura în diagnosticul infecţiei.

Etapele de identificare a stafilococilor

Legendă: 1 - aglutinare prezentă (S. aureus); 2 - aglutinare absentă (stafilococ coagulază-negativ)

Genotiparea S.aureus – prin tehnici de biologie moleculara

Specii bacteriene izolate frecvent şi cu semnificaţie clinică din hemocultură:

incubarea hemoculturilor şi urmărirea lor

Identificarea bacililor gram-negativi fermentativi (E. coli)

Examenul citobacteriologic al urinii

Etiologia bacteriană a infecţiilor tractusului urinar (ITU):

Proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu:

Două tipuri de izolate care depăşesc fiecare 105 UFC/mL:

Identificarea bacteriei cu semnificaţie clinică

Obiective. La sfârşitul lucrării practice studenţii vor fi capabili să:

Examenul bacteriologic al puroiului.

Puroi = exsudat fibrinos care conţine leucocite şi microorganismul implicat.

Etiologie bacteriana (mai frecvent):

Fig. 6 – Transportul probelor de puroi – suspiciune anaerobi

Fig. 7 - Recipient transport proba – suspiciune anaerobi

Fig.8 – Recoltarea probelor cu perforatorul dermic

proba se expediază la laborator într-un tub închis ermetic.

Examenul macroscopic (pentru puroiul prelevat în seringă):

Cultivarea probelor Izolarea calitativă din puroi Medii utilizate:

Identificarea agentului etiologic pe baza caracterelor: microscopice, de cultură, biochimcie și antigenice.

Fig 1 – Testul oxidazei: negativ (stanga); pozitiv (dreapta)

Fig. 2 – Pseudomonas aeruginosa - Frotiu colorat Gram

Fig. 4 – Pseudomonas aeruginosa cultura – luciu metalic si hemoliza pe agar sange

Sensibilitate naturală la antibiotice: imipenem, meropenem, levofloxacină, amikacină, gentamicină, tobramicină,

Algoritm de diagnostic etiologic

2. Diagnosticul infecției determinate de Helicobacter pylori.

Diagnostic indirect – diagnostic serologic (ELISA, IF, WB)

WB- Ac anti-cagA (pentru identificare)

WB- utilizata pentru a detecta prezenta anticorpilor specifici H. pylori

Treponema Borrelia Leptospira

- subțiri, capete efilate - groase - fine, unul sau ambele

- spire regulate - spire laxe și - spire regulate, strânse,

Microscopie optică pe fond întunecat (preparat umed lamă – lamelă)

Diagnostic indirect (util pentru screening și stadiul III)

Teste serologice specifice / treponemice:

Variante ale TPHA:

Diagnosticul sifilisului congenital

Diagnosticul de laborator al leptospirozei Diagnosticul direct in leptospiroza:

Tehnici de biologie moleculară

Diagnosticul serologic in leptospiroza

Aglutininele apar în a doua săptămână de boală.

Condiţia microbiologică a tractusului genital

Infecţii cu transmitere sexuală

Agenţi etiologici Infecţii genitale

Treponema pallidum sifilis

Micoplasme Ureaplasma urealyticum uretrita non-gonococică

Diagnosticul de laborator în gonoree

Fig. 2 Frotiu din puroi uretral colorat Gram exam 1000x

≥ 5 PMN /câmp = uretrită acută

Fig. 3 Cultură de Neisseria gonorrhoeae

Fig. 4 Fermentarea zaharurilor

Agenţi etiologici bacterieni:

Diagnostic de laborator BDA, sdr dizenteriform

Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)

Mediul Mac Conkey

Mediul Hektoen (colonii L negativ, producătoare sau nu de H2S) http://sms-home.com/pages/Hektoen%20Enteric

Categorii de sensibilitate la antibiotice ale tulpinilor bacteriene:

incubare la 35º ± 1° C, timp de 18 ± 2 ore;

Avantaje: posibilitatea testării simultane a sensibilităţii faţă de mai multe antibiotice