Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
https://www.youtube.com/watch?v=_4FNrJZozTc
Mama https://www.youtube.com/watch?v=hhWEvC_p3CI
Mamei https://www.youtube.com/watch?v=viF4T3TL4gk
Martisor https://www.youtube.com/watch?v=edWji3azeMA
Hora https://www.youtube.com/watch?v=FV2aeCZjJ74
Desfășurarea jocului: Se aranjeaza 10 pahare cu flori intr-un rand lasand intre ele o distanta de lungimea unei sticle. Cine poate sa parcurga
randul de sticle fara sa rastoarne nici o sticla? Cine doreste sa incerce este lasat mai intai sa treaca printre sticle fara a fi legat la ochi. Dupa ce a
facut aceasta proba este legat la ochi. Pe furis cineva indeparteaza sticlele. Hazul va fi mai mare pentru ca temerarul va executa un adevarat dans
balansandu-se in toate directiile de teama sa nu sparga sticlele care nici nu mai exista.
Buchețele , buchețele
Copiii formeaza un cerc si ferg pe circumferinta acestuia executand diferite miscari dupa comenzile date de
educatoare ca: mers obisnuit, ca piticul, sarituri ca iepurasul, ca vrabiuta etc.La un moment dat,educatoarea striga un
numar,de ex:5. La auzul acestei comenzi copiii se strang in grupe formate din cate cinci. Gruparea se face sub forma
de buchetele,lant de brate etc. Cei care nu au reusit sa se grupeze in buchețele conform numarului strigat sunt
penalizati si ies din joc.Jocul continua, strigandu-se alte numere, pana cand raman in cerc doar patru copii.
MAMA de Mircea SINTIMBREANU
A fost odata o mama tinara si frumoasa. Ce sa mai spun despre dinsa ca s-o aveti mai bine in fata ochilor? Semana cu mama, fiecaruia
dintre voi, copii. Semana atit de bine, incit ceea ce va voi povesti nici nu mai este o poveste. Sau daca vreti, este povestea oricarei mame. Copiii
ei nu bagau de seama multe lucruri la dinsa. Nici ca e tinara si frumoasa, nici - uneori - ca e obosita si ingindurata, nici ca e adesea vesela si
bucuroasa ca un copil.
Ea era mama...
Un singur lucru era cu neputinta sa nu-l observe. Mama putea oricind sa se lipseasca de un lucru al ei. Ea, dintre toti ai casei, spunea cel mai
arareori cuvintele: "A mea", "al meu". Ar fi putut sa nu le spuna deloc. Si totusi n-ar fi putut. Caci spunea aceste cuvinte zilnic, doar ca le spunea
ca orice mama:
- Baiatul meu, fetita mea, copiii mei...
Mama, care putea sa renunte la orice pe lume, niciodata n-ar fi renuntat sa rosteasca cu mindrie: "copilul meu".
Citeodata insa, cuvintele acestea le rostea inabusit, cu greutate.,
- Cine a murdarit peretii casei?
- Baiatul meu, raspundea mama, plecindu-si fruntea.
- Ce rochita patata.... A cui esti fetito?
- Fetita mea, zicea mama rusinata.
- Cine tipa atit de tare?
- Copiii mei, spunea ea, st glasul parca lacrima, era stins, abia auzit. Ea insasi parea ca imbatrineste dintr-o data, ca nu mai e tinara si frumoasa.
Adesea insa spunea aceste cuvinte raspicat, in auzul tuturor. cand era de pilda intrebata:
- Cine e acest copil harnic?
- Baiatul meu, raspundea mama si ochii ii straluceau.
- Ce frumos vorbeste mititica asta. Cine e?
- Fetita mea, zicea mama bucuroasa.
- Ce curati sunt acesti copii. Ai cui sunt oare?
- Sunt copiii mei, spunea mama si in glasul ei era mindrie, chipul i se lumina, iar dinsa parea pe data tinara si frumoasa ca o zina.
Si timpul a trecut, copiii au crescut, mama nu mai era nici tinara si nici atit de frumoasa. Dar nimeni nu baga de seama aceasta. Caci copiii se
straduiau mereu sa-i dea prilejul sa spuna necontenit, raspicat, in auzul tuturor, cu mindrie, cuvintele:
- Copiii mei!
Era izvorul tineretii mamei. Si mama parea mereu tinara si frumoasa!