LUMEA POVEȘTILOR

de Ion Vlasiu
 PREZENTARE
Prezentare DE CARTE
de carte

Profesor coordonator:
Profesor
Conf. univ Mirceacoordonator:
Breaz
Conf. univ Mircea Breaz
Proiect realizat de:
Proiect Pamfilie
Ionela-Adelina realizat de:
Ionela-Adelina Pamfilie
 Vede lumina zilei la 6 mai 1908, în
satul Lechinţa din judeţul Mureş, sculptorul,
pictorul şi scriitorul Ion Vlasiu este autorul
unei opere consistente, realizată pe parcursul a
peste şase decenii de creaţie. Fiu de ţărani
mureşeni, rămas de timpuriu orfan de ambii
părinţi, urmează Şcoala de Arte şi Meserii din
Târgu-Mureş, apoi studiază sculptura cu
Romulus Ladea la Şcoala de Belle-Arte din
Cluj. La 24 de ani are deja prima expoziţie
personală de sculptură la Târgu-Mureş.
Profesor la Academia de Arte Frumoase din
Timişoara (1938), inspector al artelor pentru
Transilvania (1943–1946), redactor şef al
revistei „Arta”(1966-1969).
 Ion Vlasiu are numeroase expoziţii personale de sculptură şi pictură, precum
şi participări la expoziţii colective, atât în ţară cât şi în străinătate. Monumente
semnate Ion Vlasiu pot fi admirate la Târgu-Mureş, Cluj, Piatra Neamţ, Bucureşti,
Blaj etc. Distins cu numeroase premii pentru artă plastică şi pentru literatură, Ion
Vlasiu ne-a lăsat o imensă moştenire culturală, atât artistică cât şi literară.
Opera lui literară cuprinde: romane autobiografice, jurnale, literatură pentru
copii, poezie etc., în care autorul îşi evocă satul natal, copilăria şi tinereţea, drumul
vocaţional în căutarea sensului artei şi vieţii.
În cărţile sale pentru copii, Ion Vlasiu inventează mici poveşti noi, rescriind
poveşti de toată lumea cunoscute, aşadar alcătuieşte poveşti noi din frânturi de
poveşti vechi.
 Privind opera sa literară, Ion Vlasiu debutează cu versuri în anul 1930 în
revista literară ,,O lume nouă”. Ulterior, scrie următoarele opere literare: Proză
,,Am plecat din sat, roman”1938; ,,Poveste cu năluci”, 1941; ,,Drum spre
oameni”, 1962; ,,O singură iubire”, 1965; ,,Puiul de veveriță”, 1967; ,,În
spațiu și timp”, jurnal, vol. I 1970, vol. II 1971, vol. III 1973, vol. IV 1987;
,,Ghicitori pentru copii”, 1971; ,,Lumea poveștilor”, 1972; ,,Cartea de toate
zilele”, 1984; ,,Monolog asimetric”, 1988; ,,Obraze și măști”, 1995; ,,Vlăsiile
și alte poeme”, 2004.
Valorile regăsite în cartea ,,Lumea poveștilor” au un ecou
intercultural. ,,Lumea poveștilor” de Ion Vlasiu, publicată în anul 1978 la
Editura Ion Creangă din București în ediție trilingvă – română, maghiară și
germană, denotă conținutul plin de înțelepciune și valori morale pe care
aceasta le exprimă, îmbogățind literatura pentru copii la nivel european și
mondial.
 ,,Într-o zi un copil mi-a spus: nene, vreau și eu să fiu mare ca tine!
L-am luat în brațe și el s-a bucurat.
Așa trebuie înțeleși cititorii. Toți vor să fie mari și scriitorul îi poate ajuta” (Ion
Vlasiu)

Una din cele mai importante Tema generală a acestui

valori care reiese din opera ,, medalion literar este
Lumea poveştilor'' de Ion lupta dintre bunatate și
Vlasiu este valoarea răutate, dintre bine și
instructiv-educativă și cea rău, prin intermediul
formativă. Opera se impune acestei opere, realitatea
sensibilității copilului prin este recreată în toată
valorile informative si complexitatea ei, oferind
formative pe care le un întreg univers de
concentreaza în imagini gânduri, sentimente și
artistice. aspirații.
 Cartea ,,Lumea poveștilor″ cuprinde o serie de povești pentru
copii însoțite de ilustrații corespunzătoare. Coperta reprezinte
conținutul cărții și ilustrează acțiunea poveștilor. Este binecunoscut
faptul că o copertă este aproape la fel de importantă ca conținutul
unei cărți. Ea are rolul de a crea un impact vizual al titlului și
. reprezintă motivul pentru care un cititor decide să răsfoiască acea
carte.
La fel și coperta acestei cărți, ,,Lumea poveștilor” surprinde
întâmplările esențiale într-un ținut rustic, popular. La prima vedere
coperta te face să pătrunzi într-un tărâm al poveștilor unde oamenii și
animalele conviețuiesc, animalele transmițind prin viu grai emoții.
Imaginile din carte oferă anumite impresii referitoare la text, îi
transpune pe copii într-o lume a fanteziei și a visării care stârnește
curiozitatea cititorului asupra conținutului și evidențiază exact
momentul culminant al întâmplărilor.
 Textele care compun volum
ul ,,Lumea poveștilor” de
Ion Vlasiu, transmit copilul
ui numeroase valori importa
precum hărnicia, cinstea, ge nte,
nerozitatea, chibzuința,
dragostea, bunătatea, mila, da
r prezintă și unele trăsături
caracter care trebuie evitate, de
precum: lăcomia, zgârcenia,
minciuna, ura, răutatea, etc.
Opera literară ,,Lumea pove
știlor’’ este alcătuită din
următoarele texte: Lumea po
veştilor, Trei iezi şi lupul, Ua
Uac, Zăbăluţă, Greieraşul câ c-
ntăreţ, Puiul de veveriţă,
Motănaşul şchiop, Marinar,
marinărel, Povestea fluierul
Lăcrămioarele, Ţăranul şi lup ui,
ul, Norocul, Revelionul
veveriţei, Corbul înţelept, Co
coşul prietenos.
 ”Turturică, Cum ajuge să fie scrisă Cartea a
turturea, dorința și fost scris
ă din
Îți dau ție sc cartea ,,Lumea poveștilor”? în urma im
ufița mea de fiica boldului
Și legănuțul  lui Ion V da
ți-l dau ție, dorind ca lasiu, ace t
Că m-ai scăp tatăl ei să a sta
at de gângă cu povești scrie o c
vie.” le pe car
e i le pov
arte
când era m estea
(Petraş I., pre co pi lu l ică.
faţa cărţii L
umea Ion Vlasiu e o
,,Într-o zi
I o ana m-a
poveştilor d ește glasul de la ce nu scrii întrebat:
e Ion Vlasiu gângav care prim p de
). e lu m e, ca re p o
o veștile pe
turturică singură p vesteai c
â n d
care mi le
uncul sare din spus că le eram mic
vrea să moară. Pr vo in ic și -am uitat
și
ă? I-am
or fo za t în le -a r at un
leagăn, metam eamintit. ci ea mi
că în că ut ar ea unei lumi, Am încep
u
plea t să le scr
soarele nu arde, iu.”
departe, „în care -i va gă si
unde
vântul nu bate…”,
bi li să
pe aceia capa
lui curată și
prețuiască inima
le duce cu sine.”
poveștile pe care

9
 Greierele cântăreț

O poveste din cadrul Lumea poveştilor o constituie Greieraşul cântăreţ.

Aceasta este o versiune a fabulei „Greierele și furnica”. Vara întreagă, greierașul le
cântă florilor din grădină – panseluței, florii de dovleac, macului, romaniței, florii de,
florii cucului, nalbei, precum şi pătrunjelului. Dar, când timpul se răceşte, făcându-şi
prezenţa bruma, greieraşul vine să le ceară florilor câte o sămânţă pentru hrană. Însă
descoperă cu tristeţe că furnicile au cules toate seminţele. Greieraşul cere mâncare
albinelor şi furnicilor însă în ambele cazuri el este alungat. El găseşte ajutor între
frunzele pătrunjelului şi când credea că va muri „Portița grădinii se deschise
brusc și, înfruntând nămeții, veni o gospodină și, nici una, nici alta, ridică oala de
joc. Scoase mănunchiul de pătrunjel, cu greieraș cu tot și fuga, fuga se duse în casă și
puse mănunchiul pe măsuța de lângă vatră.” (Vlasiu, 2014, p57). Încălzit, greierașul
găsește aici un adăpost primitor, unde poate în sfârșit cânta cu bucurie.
 În text este prezentă funcția estetică prin evidențierea frumosului, a naturii, precum și a
artei muzicale. Greierele laudă prin cântecul său frumusețea florilor și a anotimpului vara.
,,Lungă-i vara și frumoasă”, ,,Curată e frumusețea ta/ Dă-mi o petală aurită/ Panseluța mea
iubită”, ,,Romaniță parfumată...”, ,,Floarea cucului ce fină ești”, ,,Dulce pătrunjel crește
lângă casă” (Vlasiu, 2014, p 46-51).
Funcția etică este prezentă în povestea ,,Greierele cântăreț” deoarece textul povești
răspândește copiilor o morală cu o însemnătate importantă. Bucuria și dărnicia sunt calități pe
care trebuie să le manifestăm, evitând răutatea, zgârcenia și lăcomia. Trebuie să îi respectăm pe
toți oamenii pentru ceea ce sunt. Fiecare dintre noi suntem diferiți însă ceva ne face speciali.
Muzica este o artă. Cântecul înfrumusețează sufletul. Greierașul muncește și el în felul său prin
cântec, înveselindu-i pe ceilalți, aduce un folos comunității și pentru asta trebuie răsplătit, nu
tratat cu răutate așa cum au procedat furnicile și albinele.
Este evidențiată în text și funcția afectivă, greierașul este trist deoarece furnicile și
albinele nu l-au ajutat, oferindu-i ceva de mâncare și un adăpost pentru a supraviețui iernii
grele de afară. ,, Sunt necăjit, pătrunjelule, că nu mă ajută nimenea. Am cerut la furnică, am
cerut la albină și toate m-au alungat” (Vlasiu, 2014, p55).
11
 Personajele din text sunt greierele, furnicile, albinele,
florile din grădină, panseluța gingașă, floarea de dovleac,
floarea de mac, romanița, floarea cucului și pătrunjelul.
Greierașul este personajul bun și drăguț cu toată lumea,
care dorește să le cânte florilor, albinelor și furnicilor, fiind
caracterizat indirect în urma acțiunilor sale. ,,Bucuros că are
cine-l asculta, greierașul a început să cânte. Știa cântece
minunate, învățate de la bunicul său, pe care le cânta frumos
din cale-afară.”/, ,,Floare de nalbă, să-ți cânt un cântecel
minunat?” (Vlasiu, 2014, p 47, 52).
Furnicile și albinele sunt personajele zgârcite care nu
au deloc milă față de bietul greieraș. Când a venit iarna
greierașul nu avea nimic de mâncare de aceea a cerut ajutorul
furnicilor și albinelor, însă greierele nostru s-a trezit cu un
mare refuz. ,,Dă-mi și mie o fărâmiță de mâncare, te rog,
furnică! Mi-e foame și mi-e frig./I-auzi, nu ți-e rușine?! Toată
vara ai hoinărit și acum bați pe la ferestre. Du-te și cere
florilor, că lor le-ai cântat! (Vlasiu, 2014, p54). 12
 Albinele sunt lacome și rele și nu îi oferă și greierului miere pentru a
rămâne în viață. ,,Cine e acolo? Bâzâi regina albinelor./Eu, greierașul, mi-e frig
și foame. Dă-mi și mie puțină miere , fii bună! Vă cânt și eu un cântecel./
Poftim, trântore, că avem noi ac pentru spinarea ta!” (Vlasiu, 2014, p55).
Florile sunt bucuroase când aud cântecele greierașului și îi mulțumesc
prin gesturi frumoase. ,, Panseluța a scuturat o petală galbenă drept
mulțumire...” (Vlasiu, 2014, p47).
Pătrunjelul este recunoscător pentru buna dispoziție pe care i-a insuflat-o
greierașul prin cântecul său, de aceea îi face și el un cântec: ,, Cu drag de tine
îmi voi aminti/Și poate cândva te voi răsplăti...” (Vlasiu, 2014, p49).
Ciuboțica i-a salvat viața greierașului, împiedicându-l pe cuc să-l
mănânce: ,,Fii bun, cucule, și-l iartă/Nu mă îndemna la ceartă.”
(Vlasiu, 2014, p51).

13
 Titlul reprezintă o
lumea unui text și poartă de pătrunder
are o legătură indis e în
conținutul acestuia cutabilă cu
. Uneori oferă anu
impresii referitoar mite
e la text, care stârn
curiozitatea cititoru ește
lui asupra conținu
Titlul ,,Greierașu tului.
pe protagonistul p l c â ntăreț” îl evidenția
ovești care are har ză
bucura pe ceilalți ul de a-i
cu cântecele sale,
care conținutul text motiv pentru
ului îi evidențiază
greierașului o cali
tate umană, el fiin
cânte toată vara. d dornic să

14
 Cocoșul prietenos
Una dintre operele care reușește să stârnească
interesul prin titlu este ,,Cocoșul prietenos”. Prima
impresie lăsată de cest titlu nu este foarte precisă, iar
cititorul își poate imagina diverse conținuturi
corespunzătoare titlului respectiv. Structura
surprinde un substantiv comun ,,cocoșul″, simbol al
regnului animal, însoțit de un adjectiv ,,prietenos″ o
însușire umană. Practic unui cocoș i se atribuie o
însușire umană, ceea ce îl umanizează pe el insuși.
Titlul este în strânsă legătură cu tema operei care
surprinde preocuparea exagerată a unui cocoș față
de sine și de interesele personale, în dauna
intereselor și drepturilor celorlalți.
15
 Acest cocoș ,,stăpân al ogrăzii peste găini, pui, rățuști, boboci, gâște și rațe” decide
să încheie un pact cu un dihor care își avea cuibul în jireada de lemne. Dihorul îi propune
cocoșului să devină prieteni prefăcându-se îngrijorat de soarta cocoșului și a vietăților din
curte din pricina vulpii care dădea mereu târcoale și ,,nu numai că pleca întotdeauna cu o
găină, dar mai și omora câteva”. Cocoșul știa că dihorul este un ,,hoț mare” însă cu toate
acestea acceptă propunerea lui deorece se gândea la bunăstarea proprie și la faptul că rămâne
în continuare stăpânul curții. Astfel, cocoșul îi permite dihorului să se hrănească cu vietățile
din curte, iar acesta avea datoria de a anunța atunci când vulpea dădea târcoale. Astfel
dihorul se plimba liber prin curte, mânca ce poftea el, iar când se sătura începea să strige din
ascunzătoare ,,Păzea, păzea″, semn că se apropie vulpea. Atunci ,,cocoșul își înfoia penele,
cotcodăcea și găinile se simțeau sub pază.″Așa au decurs lucrurile un timp, după care
ograda era tot mai pustie iar dihorii erau tot mai mulți. Cocoșul a incercat să remedieze
lucrurile însă fără nici un rezultat. Cocoșul era îngrijorat și nu mai avea nici un control
asupra ogrăzii, însă supărarea acestuia a început să fie ridiculizată de vulpe care se amuza
copios de necazul cocoșului.

16
 Profitând de situație, vulpea îi propunde și ea un pact cocoșului în urma căruia să îl
scape de dihori, iar el în schimb să îi permită să ia câte o rățușcă din curte. Credul din fire,
cocoșul a acceptat, însă ,,rățuștele se topiră în câteva săptămâni, apoi veniră bobocii la
rând, apoi rațele și gâștele″. În final, sunt surprinși vulpea și dihorul care se amuză copios
pe seama cocoșului și decid care să îl mănânce pe cocoș deoarece doar el mai era în curte.
Finalul este unul care oferă loc interpretărilor, este un final deschis deoarece nu se
specifică dacă cocoșul a fost mâncat sau nu, însă cu siguranță a plătit pentru faptele sale.
Logica nu e dusă până la capăt, nu e definitivă, iar cititorul e invitat să preia pe cont
propriu refacerea, completarea, încheierea rotundă şi mereu provizorie a poveştii;
învingători fiind cei mici, adaptându-se bine unor situaţii neprevăzute. Această operă ajută
copiii să își dezvolte latura moralizatoare prin prezentarea faptelor cocoșului și a
consecințelor acestora. Aici apare funcția formativă a textului care are rolul de a-i oferii
copilului exemple ale egoismului și egocentrismului, trăsături de caracter care trebuie
evitate. De asemenea, se poate discuta și despre o funcție etică care, la fel, vizează morala
și mesajul educativ al textului. Copilul trebuie să analizeze comportamentul acestui cocoș
care acceptă un pact interzis doar pentru a-și asigura bunăstarea și fără a se gândi la ceilalți.
Astfel, se bucură un timp de deciziile luate, însă fericirea nu ține mult și apar consecințele 17
care sunt irevocabile.
 Există oamenii care au interese ascunse, iar copiii învață de la cocoș că nu trebuie
să fie creduli și nu trebuie să se lase păcăliți. Prietenii adevărați sunt greu de găsit, iar
copiii nu trebuie să aibă încredere în cei pe care nu îi cunosc, dacă vor proceda așa vor fi
fericiți și nu vor produce durere familiei lor.
Întâlnim în text și funcția axiologică, de cultivare și vehiculare a valorilor. Copilul
trebuie să desprindă natura comportamentelor cocoșului și să analizeze întâmplările,
pentru a deduce singur care au fost faptele care l-au condus pe cocoș spre pierzanie și
care erau alternativele ca lucrurile sa nu sfârșească tragic. De asemenea trebuie să
perceapă faptul că dacă acceptăm o înțelegere cu falși prieteni, care nu au intenții bune,
cădem pradă tacticilor lor rele și ajungem să suferim.
Personajele din text sunt: cocoșul, vulpea, dihorul și alte găini, rațe și puișori din
curte. Dihorul și vulpea erau personajele lacome, care nu se mai săturau cu pui și găinii,
dorind tot mai mult.
Cocoșul este personajul credul și mândru, care se gândea
doar la binele său. ,,Cocoșul, credul din fire, deși păcălit de mai
multe ori, se învoi./Vulpea nu se mai putea apropia, dar se înmulțeau
dihorii. Cocoșul nu băgă de seamă, era fudul.” (Vlasiu, 2014, p117). 18
 Puiul de veveriță

Povestea ,,Puiul de Veveriț

ă”din cartea lui Ion Vlasiu
Poveștilor aduce în fața no Lumea
astră aceeași lăcomie, vech
poveste cu povața răului, cu ea
capcanele săpate în care tot
lacom cade. O imagine antite cel
tică se realizează între puiul
veveriță naiv și inocent ce de
își pune baza în alții decât ce
neamul ei și ciobanul ce prof i din
ită de ocazie, deși conștient
nedreptatea sa, ca să își sco de
ată pârleala și lupul, care me
este hain, lacom și viclean, reu
indiferent de conjunctură. M
pe care autorul dorește să îl esajul
transmita direct sau indirect
victoria binelui, a bunătății este
asupra răului, asupra răutăți
oamenilor. Valorile binelui i
și a răului sunt așezate într-o
puternică antiteza si oferă m
odele de ținută morală. Atm
generală este una de optimism osfera
, creată mai ales prin oferire
unor modele de comportam a
ent pozitiv, fiind evidențiate
personajul drept, cerbul. de 19
 Ca în orice poveste, orice ființă, cât de mică, are darul vorbirii. ,,Un puiuț roșcat, cam
neastâmpărat” găsește ,,o alună mare și frumoasă” și pentru că avea ,,dinții de lapte” și nu
reușea să o spargă, ceru ajutorul unui cioban ce trecea prin pădure. Ciobanul însă, în loc să ajute
puiul de veveriţă, el îl băgă direct în traistă cu tot cu alună. La strigătele veveriței, deoarece
murea de foame, i-o sparge dar găsește în ea un mărgăritar pe care îl bagă în șerpar zicând ,,nu
știi când dă norocul peste om!” . Veverița este eliberată dar mărgăritarul este păstrat. Puiul de
veveriță urmărește ciobanul sperând să își recupereze mărgăritarul, spunând că este al lui.
Urmărindu-l prin pădure, dintr-o dată ,,a ieșit dintr-un tufiș un lup flămând” care îl
înghite pe cioban încurajat de veverița supărată. Însă lupul îl înghite de tot pe cioban și dintr-o
dată „scârț “ se aude mărgăritarul și lupul se îneacă. Veverița repede înhață mărgăritarul și fuge
,,Când s-a văzut puiul de veveriță cu acel mărgăritar minunat, a început să zburde, avântându-
se din copac în copac, uitând că e flămând”. Lupul a strănutat și pe gât afară pe cioban l-a dat
și apoi a plecat în căutarea veveriței. Dând de ea reușește să o păcălească promițându-i un
schimb între fluierul blocat în gâtul lui și mărgăritarul . Veverița prinsă în stomacul lupului
nerușinat , nu se lasă și îl răsplătește pe lup cântând la fluierul magic determinându-l să facă
tot felul de ,,țopăieli” fără voia sa. Astfel că lupul ,,a căzut frânt de oboseală, rămânând cu
gura căscată” și veverița a scăpat și de astă dată.
20
 Scăpată de lup, veverița își aduce iar aminte că ii este foame când găsește o altă alună și mai
mare și frumoasă pe care din nou nu o poate sparge. Se căznește și se tânguie până o aude un
,,cerb maiestuos care avea patruzeci și patru de flori în coarne, cu câte patruzeci și patru de
mărgăritare încrustate, ce străluceau mai tare ca soarele”. Târgul cerbului este mărgăritarul în
schimbul alunei sparte. Veverița acceptă, fiindcă singurul ei scop a fost acela de a se hrăni.
Pentru că cerbilor le place dreptatea, el fiind autoritatea pe acele meleaguri, pleacă în căutarea
lacomilor care au profitat de naivitatea veveriței.
În text întâlnim funcția etică, copiii descoperă morala ascunsă în haina povești. Nu trebuie
să mințim, să-i păcălim pe alți și nici să fim lacomi sau să râvnim la ce au alți, dacă nu nouă ni se
cuvine. Să fim asemenea cerbului-drepți, să iubim dreptatea, să ne temem de Dumnezeu și să nu
facem rău semenilor noștri. Să ne ținem făgăduințele și promisiunile făcute, chiar dacă sunt în
paguba noastră.
Funcția comunicativă și cognitivă este prezentă atât in textul ,, Puiul de veveriță”, cât și în
toate celelalte, deoarece contribuie la îmbogățirea vocabularului copiilor, aceștia descoperă
însușiri noi, situații de viață pe care trebuie să le depășească în diferite moduri, precum și
însușirea unor valori prețioase.
Este prezentă și funcția inițiatică, prin evidențierea puiului de veveriță care se află în pădure
21
singur, care porneaște pe drumul maturizării, învățând să se descurce singur.
Momentul în care lupul lacom îl înghite pe cioban Cerbul oferindu-i o lecție de dreptate lupului

22
 Țăranul și Lupul
În acest text, după cum reiese și din titlu, cele două personaje
principale sunt lupul și țăranul. Tema evidențiată în text este condiția
omului iar motivele literare din cadrul textului sunt frica, lăcomia, iar
în cele din urmă, curajul. Ideea de bază care se subliniază în text este
concepția generală asupra lupilor: ,,Lupul își schimbă părul, dar
năravul, ba.” În cadrul poveștii, lupul îi cere țăranului câte un miel,
miel ce îi este dăruit de bunăvoie de către țăran, din pricina fricii de a
nu fi mâncat și el. A doua zi, lupul îi cere din nou un miel țăranului, iar
țăranul, cu frică, i-l dăruiește din nou. A treia zi, însă, țăranul întinde o
cursă pentru lup, instalând în fața ocolului un ghilț. Lupul vine și îi cere
din nou țăranului un miel, iar țăranul i-l oferă. Neatent fiind, lupul nu
observă că a intrat cu capul în ghilț, iar în cele din urmă, este capturat.
Țăranul a dorit să-l jupoaie, dar la insistențele lupului acesta i-a dat
drumul, cerându-i, totodată, să recunoască că lăcomia e urâtă. După ce
lupul a recunoscut, țăranul i-a dat drumul, lupul s-a năpustit asupra lui,
mâncăndu-l atât pe om cât și pe cel de-al treilea miel. 23
 Prima funcți
,,Țăranul și e revelată în
lupul” este povestea
Această fun funcția etic A treia fu
ă. n
evitarea și c
cție etică co
ntribuie la id e ntificat-o cție pe care am
riticarea un cea fabula î n acest te
comportam or ti xt este
ente dizirab f v ă. F unc
atitudinii cit ile, modela a bulativă ți a
itorului și c rea presupun
formarea id ontribuția la d i s t anțare e o
entității de
sin n c ți e ca re s e regăsește carcate față de realitate
expunerea la e, prin A doua fu rizat
concludente
situații de v
iață e st u i te x t este cea posibilul ă prin imaginarea
în cadrul a c u
. În poveste
n c ți a a x io lo gică se princip i, bazat pe un
pune în cen morala textu u iu re
tru o proble lui axiologică. F a șt e rea și acestei p alist. În cadrul
existențială matică re c u n o ovestiri,
, anume ace bazează pe r
fi
demne de a lupului, cel personific
încredere m ea d e a nu a ar e a v a lo ri lo a ca area
ereu în vorb ve a cu ltiv d in per ioad ță r r e d iscută cu
de a aștepta e le oamenilor ș însușite copii lo r în c ă a n u l, indică pre
ca faptele lo i n az ială. În funcții. zența ace
demonstrez r să șco la ră și g im stei
e ceea ce su p re ’, o v a loare
nt ei. p u l’
,,Țăranul și lu este curajul,
text
furnizată de care
momentul în
evidențiat în runte pe
n u l s e h o tă răște să-l înf
țăra prin
du-i o cursă
lup, întingân rindă.
term e d iu l căruia să-l p 24
in
 În textul ,,Țăranul și lu
pul”, titlul îi evidenția
doi protagoniști ai po ză pe cei
veștii, singurii partici
Titlul ne sugerează o panți la acțiune.
legătură de interdepen
două personaje, de o dență între cele
legătură influențată de
fără a-i pune într-o an anumiți factori,
titeză, deși cele două
diferite din punct de ve personaje sunt
dere al caracterului. Ilu
regăsită prezintă cele strația
două personaje și surp
căpturării lupului de rinde momentul
către țăran.
Funcția verbală cu ce
a iconică se îmbină, as
ilustrațiile din cadrul tfel încât,
poveștii întăresc mes
a valorilor pe care auto ajul povestirii și
rul dorește să le transm
ilustrații, copilul reuș ită. Prin
ește să completeze în
să asimileze întregul țelesul textului și
mesaj transmis de acea
stă poveste. 25
Trei iezi și lupul
Lupul flămând și lacom poposește la casa celor 3
iezi, deoarece știe că mama capră este plecată la
cumpărături. Însă iezi îi vin de hac lupului deoarece ei au
citit povestea “Capra cu trei iezi” și știu cum să
procedeze mai bine pentru a-și salva viața. Astfel îi
propus lupului, să se întreacă în povești și în ghicitori, iar
dacă va răspunde corect v-a putea să se înfructe din iezi.
Lupul hjkl
deși nu era culc și nu știa povesti și ghicitori, de
ambițios și mândru ce era, a acceptat. Iezi s-au așezat in
poala lupului și au început să îl întrebe ,,ce pasăre cântă
numele unei flori?” Lupul se tot gândea și încerca, însă
fără folos, nu știa care era aceea pasăre. Iezi râdeau de
lup, iar lupului ,,îi furnica pilea de necaz”. Deoarece lupul
nu a ghicit, iezi au fost darnici cu el și se gândeau la o
altă intrebare. ,, Să ne spui câte litere are cucul”, urmând
ca la răspunsul lupului, iezi să îi dea ceva de mâncare. 26
 Iedul cel mic își dădu seama că lupul este analfabet și propune să îi
dea altă ghicitoare pentru lupi, însă lupul se dă bătut și le cere iezilor să
îl pedepsească. Iezi se consultă și decid să joace ,,baba-oarba”.
Lupul se gândea in sinea lui ,,Așa pedeapsă aș vrea să tot primesc.
Am să-i prind după miros!” (Vlasiu, 2014, p 29). Iezi l-au legat cu
basma, au deschis ușa beciului fără să simtă lupul iar apoi s-au ascuns
după cuptor. Când de acolo au strigat, lupul a mers direct spre ei însă s-a
lovit cu botul de cuptor. Atunci lupul s-a dat câțiva pași în spate și a
căzut în beci. Între timp a venit și capra, care a rămas uimită de ce iezii
isteți are și a pregătit imediat apă fiartă și jăratic din vatră.
Lupul strigă din beci la capră și își cerea iertare că a trecut pe la
dansa deoarece îi era sete. Atunci capra răspunde: ,,Mulțumesc frumos,
cumetre/ Nu-i nevoie să-mi mai spui,/ Cunosc jocul lupului./ Cască gura
pe-ndelete/ Ca să nu-ți mai fie sete.” (Vlasiu, 2014, p 31). Lupul cască
gura și capra varsă căldarea cu apă fierbinte, arzându-i limba lupului,
aruncându-i și un strujan de jăratic. Astfel, capra și cei 3 iezi se distrară
copios și trăiră fericiți.
27
 Titlul ,,Trei iezi și lupul” evidențiază personajele povești, însă prin faptul că în titlul
povești sunt trecuți primi iezi, mă duce cu gândul la finalul povești unde cei trei iezi s-au
bucurat de succes și l-au învins pe lup deoarece s-au dovedit isteți, fiind, buni la
învățătură, deoarece cunoșteau multe ghicitori și povești. Titlul este în strânsă legătură cu
conținutul textului, la fel și imaginile. Prima imagine îi evidențiază pe cei 3 iezi care stau
în poala lupului, în timp ce joacă un joc de cultură generală, ba chiar cel mic a îndrăznit să
urce pe spatele acestuia. Cealaltă imagine îi are în vizor pe iezii care privesc fericiți în beci
și îl văd pe lup, necăjit deoarece a fost păcălit.
În text este evidențiată funcția ludică, prin prezența jocului dintre lup și cei trei iezi.
Funcția cognitivă este identificată deoarece copiii sunt învățați lucruri noi, precum faptul
că rața este pasărea care cântă numele florii de mac, dar și alte povești care îi dezvoltă
copilului orizonturile și modul de gândire.
Este evidențiată și funcția etică. Morala: Toate cunoștințele dobândite la școală te ajută pe
tine, copilule, în viață, să iei decizii bune, să fii înțelept și să trăiești frumos. La fel cum
ghicitorile și poveștile știute de iezi, i-a ajutat să își salveze viața, desfășurând acel joc de
cultură cu lupul.
De asemenea, întâlnim funcția fabulatică, prin puterea animalelor de a vorbi și de a gândi. 28
 Lăcrămioarele
Undeva departe într-un cătun, trăiau un moș și o babă. Ocupația moșului era de a
tăia tufe de alun și apoi de a le ardea, în timp ce baba muncea în grădină. Într-o zi,
moșul zis “cărbunarul” ajunge mai repede acasă și își ajută soția în grădină. Erau
fericiți, până, când își aminteau de fiica lor care a murit. Așa de triști erau încât nu mai
cântau, iar gândul că la bătrânețe o sa fie singuri și că nu o să-i îngrijească nimeni, îi
întristă și mai mult. Anii trecură peste moș și babă, dar gândul la fetița lor nu mai
trecuse. Baba o compara pe copilă cu un ,,fluture cum zboară din floare in floare”.
Băbuța stătea in grădină cu zilele și se gândea la fiica sa, chiar o visa. Dar când se
trezea și realiza că este doar un vis plângea și se întrista.
Odată când se treziră a văzut în jurul ei un câmp plin de flori albe, care încântau
cu mirosul lor. Văzând lucrul acesta, baba îl cheamă pe moș în grădină să vadă câmpul
cu flori albe. Moșul văzând grădina s-a bucurat. Într-un final cei doi au plecat din
lume, iar în locul casei lor au crescut multe lăcrimioare. Fetițele veneau și le adunau,
fără a știi că acolo au locuit, odată, un moș și o babă, care și-au dorit mult o fetiță. 29
 Titlul ,,Lăcrămioarele” este în strânsă legătură
cu conținutul textului, deoarece exprimă trăirea
personajelor, baba și moșul au vărsat multe lacrimi
după fetița lor. Imaginea atribuită textului este foarte
potrivită deoarece evidențiază personajul băbuța
care avea ocupația de a lucra în grădină, iar când se
obosea se așeza sub un copac, unde mulți fluturi
zburau în jurul ei. ,,Zburau fluturi în jurul mei și i se
puneau pe umeri și pe obrazi, iar ea nici nu se
mișca!” (Vlasiu, 2014, p 96).
Personajele prezentate în text sunt băbuța și
moșneagul, doi oamenii buni însă cu multă durere în
suflet.
Simt că povestea ,,Lăcrămioarele” se
aseamănă cu Degețica de H. C. Andersan prin
prezența dorinței de a avea o fetiță.
30
 Funcția evidentă în text
este funcția
emoțională/afectivă, pr
in prezența sentimentu
tristețe și durere, cauz lui de
at de moartea fiicei lo
tristețe aveau, o nemul r ,, O singură
țumire despre care să
vorbească/ Vezi, dacă fereau să
traia copila noastră, ac
lucrat și ea cu noi. Atu um ar fi
nci cărbunarul se întri
cântă” (Vlasiu, 2014, p stă și nu mai
94).
O altă funcție este func
ția etică, prin dezprind
moralei. În viață, ceea erea
ce te face fericit nu su
averea, ci liniștea și fe nt ba nii sau
ricirea familiei și a co
Părinții își iubesc copi pi ilo r.
i și ar face orice pentru
chiar ar face orice să aib ei, unii
ă copii. Copiii sunt un
Dumnezeu, ce trebuie dar de la
prețuit.
31
 Corbul înțelept
Intr-o zi de iarna friguroasă, un corb se așează pe streașina unor oameni bogați.
Auzind croncăneala corbului, omul iese afară pentru al alunga. Omul încearcă sa îl
alunge, dar corbul se așează lângă hornul care fumega. Corbul îi cere bogatului câteva
boabe de porumb din hambarele lui pline și îi mai spune, că îl va ajuta la primăvara cu
”plivitul ogorului de viermi” pentru a avea mai buna recolta. Bogatul fiind extrem de
zgârcit și văzând că pasarea stătea pe casa lui, începu a blestema și a înjura “ca și cum
ar fi coborât toți hoții din lume să-i fure avutul”. Încercând să gonească pasărea,
bogatul a călcat strâmb pe un grunj de gheață și alunecând și-a fracturat mâna. Auzind
strigătele de durere, copiii ies din casă și își ridica tatăl, luându-l pe sus, îl pun în pat. În
timpul acesta corbul zburase spre văzduh și fiind “bătrân și înțelept” își amintea multe
proverbe hazli. Corbul compara mintea omul bogat cu un bostan care creste “cap fără
de griji la bostan creste” și mai zicea că la omul bogat degeaba mergi sa îl îmblânzești
ca nu ai pe cine. Corbul zboară pe sus și își amintește multe proverbe haioase, dar de
foame nu-i trecu. La un moment dat, corbul se așeaza pe o altă casa. Aici locuia o
femeie văduvă săracă, cu un copil. 32
 Casa avea geamurile înghețate, deoarece nu
aveau bani pentru lemne. Corbul începu să
croncăne. Femeia auzind își trimite fiul să o
alunge. Copilul făcând un cocoloș de zăpadă, dădu
după pasare. Corbul văzând se lasă pe prispa casei
și îi cere copilului o “firimitura de mămăliga”.
Copilul îi spune mamei, după care iese din casă cu
o bucată de mămăligă.
Corbul a înghițit acea bucată de mămăligă,
apoi ridicându-se în zbor, se roti deasupra copilul și
arătându-le același respect și recunoștință,
corbul ,,a lăsat să îi cadă din cioc un ban de aur”.
Copilul văzând cele întâmplate, ia moneda și intră
în casă. Mama văzând moneda de aur îi spune
fiului ,,pe omul bun și păsările îl ajuta”. Cu acel
bănuț de aur aceasta familie a putut să treacă peste
iarnă mai ușor. 33
 Textul evidențiază dărnicia în opoziție cu zgârcenia, un defect ce nu dorim să ni-l
însușim. Titlul este format din substantivul ,,corbul” și adjectivul ,,înțelept” care denotă o
însușire omenească, corbul fiind un personaj înțelept deoarece cunoștea multe proverbe și
zicători. ,,Pe omul bogat degeaba umbli să îl îmblânzești - și mai tare îl îndrăcești”,
,,Bogăția rămâne la nebun/ Își mănâncă de sub tălpi”.
În imaginea poveștii, vedem corbul bătrân și înfometat care caută mâncare la omul bogat,
însă primește doar țipete și înjurături, fiind alungat de acolo. În schimb personajul darnic
și bun este copilul și baba săraca care oferă din inimă. ,, S-o mănânci toată, corbule, că
noi am mâncat. Dacă veneai de dimineață, îți dădeam un zgrunț mai mare.
Funcția întâlnită în text este funcția etică, povestea îi învață pe copii că este bine
să dăruiască, este un lucru bun să îi ajute pe ceilalți. Biblia spune: ,, Este mai multă
fericire în a da decât în a primi”. Bunătatea arătată se va întoarce înapoi. Dumnezeu ne
vede faptele și ne va răsplăti pentru tot binele pe care îl facem. Dar și funcția cognitivă,
prin faptul că elevii desprind proberbe și ghicitori.

34
 Am îndrăgit mult această carte de când am luat-o în mână, am citit-o din
scoarță în scoarță și o recomand cu drag tuturor copiilor, inclusiv la grădiniță,
deoarece îi transpune pe copii în diferite situați de viață amuzante, dar și dificile
și le oferă și soluți eficiente. În concluzie, putem afirma faptul că ,,Lumea
poveștilor” creionată de Ion Vlasiu, făcând parte din sfera literaturii pentru
copii, are aceleași funcții ca și orice altă operă literară adresată publicului
infantil.
Prin urmare, este incontestabil rolul terapeutic al literaturii vlăsiene în
ceea ce privește dezvoltarea socio-emoțională, ca rezultat al implicării afective,
cu alte cuvinte al transpunerii lor în pielea personajelor, asocierea caracterelor
persoanelor familiare cu cele ale personajelor din povești, performarea
deprinderilor de alegere și adoptare a unui model, modelarea personalității în
funcție de tiparul eroului și de a-și stabili un obiectiv. Existența unui material
literar bogat și variat pentru copii denotă o implicare a generațiilor existente în
îmbogățirea și îmbunătățirea percepției celor mici asupra lumii înconjurătoare și
extinderea orizontului lor cultural.
35
 Bibliografie

Vlasiu, I., (2014)-Lumea poveștilor, Editura ASOCIAȚIA DE

ȘTIINȚE COGNITIVE DIN ROMÂNIA, Cluj-Napoca.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vlasiu
Breaz, M. (2011). Literatura pentru copii. Repere teoretice şi
metodologice. Cluj-Napoca, Editura ASCR.
Vă mulțumesc pentru atenție!